Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Idei bun pentru succesul afacerii tale.producerea de hrana, vegetala si animala, fibre, cultivarea plantelor, cresterea animalelor



Afaceri Agricultura Economie Management Marketing Protectia muncii
Transporturi

Management


Index » business » Management
» Metode si tehnici utilizate in managementul public


Metode si tehnici utilizate in managementul public




METODE SI TEHNICI UTILIZATE IN MANAGEMENTUL PUBLIC

1. Notiunea de metoda

Desfasurarea activitatii in institutiile publice presupune utilizarea unui ansamblu de metode si tehnici care sa permita realizarea obiectivelor stabilite la toate nivelurile administratiei.

Metodele de management reprezinta ansamblul de mijloace si procedee cu ajutorul carora managementul influenteaza actiunea elementelor sistemului condus in vederea realizarii obiectivelor stabilite. Utilizarea metodelor moderne de management a fost impusa de cresterea complexitatii sistemelor conduse si a devenit posibila datorita realizarilor teoretice si operationale obtinute de stiinta managementului.




Managementul organizatiilor contemporane nu mai poate fi conceput fara utilizarea unor metode si tehnici stiintifice care sa permita:

cunoasterea si aplicarea eficienta a legilor economice obiective;

utilizarea eficienta si rationala a resurselor;

stimularea si utilizarea creativitatii personalului salariat si a managerilor;

aprecierea corecta a rezultatelor obtinute;

optimizarea procesului decizional si a tuturor functiilor managementului.

Metoda administrativa reprezinta o modalitate sau un ansamblu de modalitati care faciliteaza realizarea unor obiective ale institutiilor di administratia publica.

De asemenea, metoda administrativa reprezinta un instrument utilizat de functionarii publici, pentru a realiza sistemul de obiective al institutiei in care iti desfasoara activitatea

In managementul public se aplica o serie de metode si tehnici specifice alaturi de cele care se regasesc si in alte domenii ale stiintei.

Metoda administrativa presupune un mod organizat de gandire si actiune in vederea obtinerii unor rezultate maxime cu eforturi minime.

Utilizarea metodelor moderne de management trebuie facuta respectandu-se unele conditii si cerinte:

metodele sa fie integrate intr-o conceptie generala justa despre activitatea de management, bazata pe cunoasterea temeinica a legilor dezvoltarilor sociale;

formularea clara a obiectivelor si scopurilor institutiei publice, organizarea optima a sistemului decizional;

asigurarea concordantei dintre continutul metodei si situatia in care se aplica;

utilizarea metodelor in mod eficient.

2. Tipuri de metode utilizate in managementul public.

In cadrul practicii si stiintei managementului au fost formulate numeroase metode.

Principalele metode utilizate in managementul public, in functie de obiectivele urmarite, se pot grupa 3 categorii (prezentate in figura 1.)[1]:

metode de executare;

metode de organizare si functionare;

metode de cercetare.

Figura 1. Principalele metode utilizate in managementul public

2.1. Metodele de executare

In ceea ce priveste metodele de executare, se face distinctie intre metodele aplicate in sistemul administratiei publice din diferite state.

In categoria metodelor de executare sunt cuprinde:

Metoda constrangerii;

Metoda convingerii;

Metoda coniteresarii.

2.1.1. Metoda constrangerii

Se aplica in mod expres in statele totalitare, care au fost transformate in instrumente de dominare de catre o minoritate sociala privilegiata supra majoritatii societatii, lipsita de drepturi si asuprita. In statele nedemocratice, metoda constrangerii este principala metoda de asigurare a executarii deciziilor administrative, a actelor organelor statului, in general.

De aceea, metoda constrangerii este modalitatea de actiune cel mai frecvent utilizata pentru executarea actelor organelor de sta in regimurile totalitare.

2.1.2. Metoda convingerii

In tarile democratice in care organele de stat apara si promoveaza interesele cetatenilor si actioneaza cu consecventa pentru cresterea bunastarii materiale si spirituale a membrilor societatii este folosita metoda convingerii.

In statele in care se foloseste cu precadere metoda convingerii, deciziile administrative, actele organelor statului sunt respectate si executate de bunavoie de catre functionarii publici si de membrii societatii, constienti fiind ca prin aceasta actioneaza in propriul lor interes.

Consecinta fireasca a unei astfel de situatii o constituie faptul ca, in statele democratice, principala si cea mai frecvent folosita metoda de executare a actelor organelor de stat este metoda convingerii.

Convingerea in legatura cu necesitatea adoptarii sau aplicarii unei decizii administrative presupune un proces de informare a cetatenilor si functionarilor publici direct si/sau indirect implicati sau interesati de continutul unor acte normative. Rol important in acest sens au presa scrisa, radioul si televiziunea.

2.1.3. Metoda cointeresarii

Pot fi utilizate pentru a determina functionarii publici si cetatenii sa-si indeplineasca obligatiile ce le revin, iar personalul implicat in sistemul administratiei sa fie eficace.

Astfel, se pot acorda recompense materiale pentru realizari deosebite in propria activitate. Stimulentele folosite amplifica gradul de cointeresare a functionarilor publici, in special. Metoda cointeresarii presupune elaborarea unor sisteme de indicatori pentru sensibilizarea angajatilor institutiilor publice fata de realizarea intereselor publice generale.

In cele mai multe state cu o democratie reala se utilizeaza, in principal, metoda cointeresarii si convingerii. Dar, prin natura activitatii, se foloseste si metoda constrangerii, dupa ce au fost epuizate celelalte mijloace de actiune in vederea indeplinirii obiectivelor.

Metoda constrangerii se utilizeaza in temeiul normelor de drept, dupa un avertisment prealabil, in sensul ca se ca recurge la masuri de constrangere, explicandu-se, totodata, necesitatea aplicarii lor. Avertizarea functionarilor public, a cetatenilor in cauza, explicatia data fiecaruia si opiniei publice privind necesitatea folosirii metodei constrangerii preintampina nemultumirile fasa de organele administratiei.

2.2. Metode de organizare si functionare

Din aceasta categorie fac parte cinci metode cunoscute in literatura de specialitate ca instrumente folosite in procesul de organizare a activitatii desfasurate in cadrul institutiilor administratiei publice:

Metoda organizarii rationale a activitatilor administrative;





Metoda sedintei;

Metoda conducerii eficiente;

Metoda valorificarii experientei in munca;

Metoda structurari corespunzatoare a programului functionarilor publici.

Precizam, la metodele din aceasta categorie ca exceptand metoda sedintei, care, constituie principala metoda folosita in sistemul administratiei publice de catre functionarii publici situati pe diferite niveluri ierarhice, toate celelalte descriu de fapt cateva proceduri si activitati prin care obiectivele administratiei publice pot fi realizate.

In timp, datorita accentului pe care functionarii publici il pun pe organizarea stiintifica a activitatii, pe valorificarea experientei personalului care isi desfasoara activitatea in acest sistem si pe structurarea judicioasa a programului de lucru al resurselor umane, aceste proceduri au fost generalizate si sunt prezentate in literatura de specialitate[2] ca metode administrative de organizare si functionare.

2.2.1. Metoda organizarii rationale a activitatilor administrative

Aceasta metoda descrie, de fapt, modul in care activitatile administrative trebuie sa se desfasoare pentru a servi realizarii obiectivelor managementului public.

Metoda organizarii rationale a activitatii administrative presupune conceperea unor planuri de activitate pe ansamblul sistemului administrativ si a unor planuri de detaliu pentru fiecare institutie publica.

Rolul acestor planuri este de a asigura o buna coordonare a activitatii in cadrul sistemului prin valorificarea continua a posibilitatilor de realizare a obiectivelor existente la nivelul fiecarei componente a sistemului administratiei publice.

2.2.2. Metoda sedintei

Intrucat cea mai mare parte a deciziilor administrative sunt adoptate in cadrul grupului, respectiv prin consultarea managerilor publici o deosebita importanta prezinta metoda sedintei.

In esenta, utilizarea sedintei in institutiile publice consta in reuniunea mai multor persoane din sistemul administrativ, pentru un interval de timp, in vederea solutionarii, in comun, a unor probleme cu caracter decizional, informational, de analiza si cercetare.

Utilizarea metodei sedintei atrage, in mod obligatoriu, parcurgerea a   patru etape:

Pregatirea

Deschiderea

Desfasurarea

Finalizarea.

In cadrul fiecarei etape este necesar sa fie respectate anumite reguli.

Dupa cum rezulta din cercetarile efectuate de diversi specialisti, pregatirea unei sedinte are un impact sensibil asupra eficacitatii managementului, reclamand un complex de decizii si actiuni, destinate asigurarii premiselor pentru desfasurarea sa eficienta.

Principalele reguli necesare respectate in aceasta etapa:

Stabilirea unei ordini de zi judicioase, care sa nu corespunda mai mult de doua, maxim trei teme;

Formularea problemelor inscrise pe ordinea de zi sa fie clara, astfel incat fiecare participant la sedinta sa cunoasca cu precizie obiectivul si problema de abordat;

Desemnarea persoanelor care urmeaza sa intocmeasca materialele sau sa puna la dispozitia participantilor anumite date si informatii trebuie sa se faca cu suficient timp inainte;

Invitatia la sedinta a persoanelor care sunt implicate nemijlocit in problemele abordate in cadrul sedintei. Trebuie evitata marirea nejustificata a numarului de participanti;

Materialele elaborate pentru sedinta trebuie sa fie cat mai scurte, rezumand strict informatiile necesare, formuland chiar variante decizionale atunci cand este cazul. Este recomandabil ca aceste propuneri sa fie trimise participantilor inainte, pentru ca ei sa aiba suficient timp de analiza;

Stabilirea locului de desfasurare a sedintei trebuie sa se faca in functie de obiectivele sedintei respective;

Desemnarea, cu suficient timp inainte, a persoanelor care se ocupa de inregistrarea discutiilor din cadrul sedintei.

Reguli pentru deschiderea sedintei:

Respectarea orei de incepere a sedintei;

Formularea clara a obiectivelor sedintei;

Prezentarea ideilor la modul pozitiv;

folosirea unui limbaj atractiv pentru a impune atentiei participantilor ideile formulate;

Limitarea expunerii productive la 1-2 minute;

Stabilirea, de comun acord cu participantii, a duratei totale a sedintei si a duratei maxime a unei lucrari de cuvant.

Reguli pentru desfasurarea sedintei:

Mentionarea in cadrul sedintei a ideilor noi de catre cel care conduce sedinta;

Preintampinarea si solutionarea cu tact a situatiilor tensionate care pot sa apara pe parcursul derularii sedintelor;

Interventia prompta pentru evitarea speculatiilor si peroratiilor inutile;

Imprimarea unui ritm in cadrul sedintei care sa asigure incadrarea in perioada stabilita initial si realizarea obiectivelor sedintei.

Reguli pentru inchiderea sedintei:

Limitarea duratei unui sedinte la strictul necesar;



Interventia conducatorului sedintei trebuie sa contina punctele de vedere exprimate, facilitand retinerea lor de catre participanti la sedinta;

Transmiterea informatiilor relevante, in scris, participantilor cel mai tarziu a doua zi.

Desigur, metoda sedintei se foloseste si la nivelul administratiei locale de catre functionarii publici ai organelor locale ai administratiei.

In institutiile publice, utilizarea metodei sedintei are o serie de particularitati, determinate de specificul domeniului.

Astfel, durata unei sedinte poate varia de a 15 minute la 2-4 ore, in functie de tipul sedintei si/sau de nivelul administrativ pe care se utilizeaza.

Numarului participatilor la sedinta variaza, de asemenea, in functie de nivelul pe care se utilizeaza metoda si de tipul deciziilor administrative care urmeaza a fi adoptate.

In utilizarea acestei metode se constata o serie de abateri de la regulile mentionate mai sus, ceea ce are consecinte atat asupra calitatii deciziilor administrative, a functionalitatii sistemului administrativ si a eficacitatii managementului public.

2.2.3. Metoda conducerii eficiente

Metoda consta intr-un ansamblu de modalitati orientate spre desfasurarea unor activitati eficiente de catre administratorii publici implicati in procesele de management si de executie din institutiile publice.

Pentru aceasta, ei trebuie sa posede cunostinte in domeniul in care isi desfasoara efectiv activitatea, calitati morale, dar si calitati si cunostinte in domeniul economic, al managementului, sociologiei si psihologiei.

Pentru o conducere eficienta este necesara o foarte buna cunoastere a realitatii sociale, a intereselor sociale care stau la baza stabilirii obiectivelor din cadrul sistemului administrativ.

De asemenea, metoda conducerii eficientei presupune stabilirea unor raporturi de munca eficiente intre functionarii publici cu functii de conducere in sistem si ceilalti colaboratori si subordonati.

Conducatorii trebuie sa cunoasca performantele subordonatilor, sa identifice cauzele in situatiile in care performantele acestora si gradul lor de implicare sunt reduse si sa intervina cu masuri concrete pentru eliminarea lor.

Utilizarea metodei conducerii eficiente presupune si anumite calitati, cunostinte, aptitudini si deprinderi specifice colaboratorilor si/sau celorlalti functionari publici.

Pentru o conducere eficienta in institutiile publice devine evidenta necesitatea ca functionarii publici sa fie selectati dupa anumite criterii si in mod expres dupa principiul complementaritatilor in ceea ce priveste pregatirea de specialitatea si manageriala.

Important este ca intre functionarii publici cu functii de conducere, colaboratori si subordonati sa existe compatibilitati psihosociologice, premisa necesara pentru a putea dezvolta relatii umane si profesionale normale.

Un rol esential intr-un proces de management eficient revine comunicarii.

Comunicarea trebuie sa fie deschisa, sa se faca direct sau indirect, dar ori de cate ori este necesar pentru a se asigura fondul informational de baza, necesar fundamentarii unor decizii administrative (hotarari, legi, decrete, ordonante etc.) coerente, corecte, clare si conforme cu realitatea sociala, cu interesul social general care le-a determinat.

2.2.4. Metoda valorificarii experientei in munca

O influenta considerabila asupra calitatii proceselor de management si de executie din sistemul administrativ si asupra rezultatelor activitatii functionarilor publici are experienta in munca, care provine din derularea intr-un timp indelungat a acelorasi operatii sau a unora foarte apropiate in ceea ce priveste particularitatile lor.

Experienta imprima functionarului public o foarte buna abilitate, ceea ce conduce la realizarea rapida si eficienta a sarcinilor.

Efectuarea permanenta a acelorasi operatii poate avea insa si efecte negative in momentul in care intervine rutina, comoditatea, lucrarile fiind executate in mod mecanic fara nici un fel de efort intelectual.

Rutina are efecte cu atat mai grave cu cat cel efectuat de ea ocupa o functie mai inalta. Acesta incepe sa manifeste un stil autoritar, tendinte evidente de a rezolva toate problemele potrivit propriilor concepte si de a solutiona singur orice problema.

Prin folosirea metodei valorificarii experientei in munca, personalul din sistemul administratiei publice este incurajat sa-si valorifice potentialul profesional dobandit in timp, dar si capacitatea creativa pentru gasirea unor solutii eficiente la ineditele probleme sociale care apar in diferite perioade.

Valorificarea experientei in munca, in mod absolut, trebuie corelata cu stimularea si folosirea potentialului creativ al personalului din sistemul administrativ. Masura in care functionarii publici cu functii de conducere vor reusi sa imbine experienta cu creativitatea va determina in mod expres cresterea calitatii managementului public, a deciziilor administrative fundamentate la toate nivelurile sistemului administratiei publice.

2.2. Metoda structurarii corespunzatoare a programului functionarilor publici

Aceasta metoda constituie o importanta modalitate de sporire a eficacitatii muncii tuturor functionarilor publici.

Aceasta metoda a aparut ca urmare a multiplelor situatii de prelungire exagerata a duratei zilei de munca, in special a functionarilor publici cu functii de conducere si de utilizarea necorespunzatoare a timpului de catre functionarii public implicati atat in procesele de management, cat si de executie.

De fapt, metoda structurari corespunzatoare a programului functionarilor publici presupune asigurarea conditiilor corespunzatoare de desfasurare a activitatii, a unor locuri de munca care sa creeze cele mai adecvate conditii de munca necesare executari sarcinilor si functiilor din cadrul sistemului administratiei publice.

Principalele cerinte care sa permita desfasurarea corespunzatoare a programului functionarilor public sunt:

Confort;

Climat organizational deschis, stimulativ;

Dotare tehnica adecvata etc.

Functionarul public trebuie sa apeleze tot mai frecvent la echipamentele moderne de prelucrare a datelor pentru asigurarea unei informari operative si relevante, pe aceasta baza sa contribuie la cresterea gradului de fundamentare a deciziilor administrative si sa identifice actiunile corespunzatoare de implementare a lor.

Un alt aspect pe care il are in vedere aceasta metoda se refera la o structurare corespunzatoare a programului de lucru al functionarilor publici atat in cadrul unui an calendaristic, ca si pentru o saptamana sau zi de lucru.

Este cunoscut faptul ca orice activitate desfasurata fara intrerupere un interval mai mare de timp, in conditii de concentrare nervoasa, are drept consecinta o puternica stare de oboseala, ceea ce conduce in mod direct la scaderea capacitatii de munca, deci a eficacitatii functionarului public.

Programarea corespunzatoare a timpului de lucru al functionarilor publici presupune si stabilirea unui raport optim intre consumul efectiv de energie si de perioada de odihna necesara.

Pentru a se putea preintampina aparitia oboselii exagerate si premature a personalului din administratie este necesar, in primul rand, sa fie cunoscute cauzele care provoaca, pentru ca, in functie de ele, sa se adopte masurile corespunzatoare de eliminare sau daca nu este posibil, cel putin pentru diminuarea intensitatii acestora.

Printre cauzele care pot determina starea de oboseala pot fi mentionate:

Monotonia si lipsa de interes pentru activitatea prestata;

Conditiile in care se desfasoara activitatea, respectiv organizarea nationala a spatiului, in sensul supraincarcarii acestuia, dotarii cu mobilier neadecvat, surse de iluminat necorespunzatoare;

Particularitatile activitatilor desfasurate, in special, cele de la nivelurile inferioare ale structurii administrative, dar si cele ale activitatilor de conducere, in care raspunderea pentru rezultatele muncii unui grup de functionari publici provoaca tensiune nervoasa etc.

Utilizarea metodei structurarii programului de lucru al functionarilor publici implica si cunoasterea influentei factorilor de solicitare fizica si nervoasa ai mediului ambiant, care au impact direct asupra calitatii si productivitatii muncii angajatilor din sistemul administrativ.

Intre factorii de solicitare fizica amintim factorii de microclimat: temperatura, umiditatea, circulatia aerului, radiatiile, iluminatul si, nu in ultimul rand, zgomotul.

Crearea unei ambiante placute necesita imbinarea influentei acestor factori mai ales intre culoare si lumina, in sensul utilizarii unor combinatii de culori care, dincolo de gust, trebuie sa satisfaca si alte cerinte, sa se coreleze cu gradul de iluminare a incaperii etc.

Dintre factorii care determina un consum nervos de energie mentionam:

Gradul de complexitate al activitatilor desfasurate;

Diversitatea proceselor de munca in care sunt implicati functionarii publici;



Climatul general in care se desfasoara procesele administrative, relatiile dinte functionarii situati pe nivelurile ierarhice superioare in cadrul sistemului administrativ etc.

Actiunea acestor factori este determinata atat de cauze obiective: modul de exercitare a functiilor managementului public, maniera de constituire a echipelor de munca, gradul de incarcare a functionarilor cu functii de conducere, perspectivele de promovare, cat si de cauze subiective: emotivitate, susceptibilitate, personalitate, putere de aprofundare, constiinciozitate, initiativa, spirit de raspundere, capacitatea de a lucra in echipa etc.

Acestora li se adauga unii factori psihosociali, cu influenta hotaratoare asupra stilului de management, a calitatii procesului de conducere din administratia publica.

2.3. Metodele de cercetare

Asa cum am precizat la inceput, in cadrul tipologiei metodelor utilizate in sistemul administratiei de stat am prezentat o a treia categorie, cea a metodelor de cercetare.

Desi in literatura romana de specialitate, Alexandru Negoita mentioneaza doua metode, respectiv: metoda analitica si metoda critica. Consideram ca doua metode reprezinta doua etape ale procesului complex de cercetare, care se deruleaza in sistemul administratiei publice.

In consecinta, in opinia noastra, din a treia categorie face parte metoda analizei diagnostic. Acesta presupune parcurgerea mai multor etape, dupa cum urmeaza:

Documentarea sau investigarea documentului care urmeaza a fi abordat;

Analiza cauzala detaliata a datelor si informatiilor, folosindu-se diagrama cauza-efect;

Identificarea deficientelor si aspectelor pozitive;

Formularea propunerilor de perfectionare.

Imbunatatirea, perfectionarea continua a organizarii si functionarii sistemului administrativ impune o continua observare si investigare a proceselor de management si de executie.

Schimbarile rapide din cadrul societatii contemporane impun ca fiecare institutie din sistemul administratiei publice sa se adapteze noilor conditii pentru a servi in mod corespunzator cerintelor prezente si de viitor ale societatii[3].

Pentru a se putea fundamenta cele mai adecvate decizii privind perfectionarea administratiei sunt utilizate mai multe metode. In prealabil se elaboreaza un diagnostic general la nivelul institutiilor administratiei publice in vederea determinarii cauzelor care au generat situatia prezenta si ulterior, potrivit acestora, sunt formulate propuneri, posibile solutii de imbunatatire a activitatii.

Metoda analizei diagnostic aplicata in managementul public. Utilizarea acesteia ar trebui sa fie permanenta si sa reprezinte un instrument de reglare a functionalitatii institutiilor publice.

Orice investigatie stiintifica trebuie sa porneasca de la culegerea de date, care ulterior sunt supuse unei aprofundate analize in vederea formularii unor concluzii, pe baza carora vor fi adoptate ulterior deciziile de efectuare a unor schimbari.

Astfel, prima etapa pe care o presupune metoda analizei diagnostic este aceea a documentarii prealabile asupra domeniului investigat.

Procesul de observare si culegere a datelor trebuie sa vizeze, in principal, urmatoarele aspecte:

Structura institutiei publice cu toate elementele cuprinse in organizarea structurala. Sunt avute in vedere si relatiile acesteia cu alte organe ale administratiei de sta, regulamentele de ordine interioara, precum si tipul si formele de relatii cu publicul;

Sistemul informational al institutiei publice cu toate componentele acestuia: date, informatii, circuite informationale, mijloace de tratare a informatiilor, fluxuri informationale, proceduri informationale;

Sistemul de decizii formulate pe nivelul ierarhic pe care se situeaza institutia publica respectiva, ce tipuri de decizii se adopta si ce periodicitate au, fundamentul acestora, care sunt metodele si tehnicile folosite in procesul decizional etc;

Metodele si tehnicile de management public folosite in cadrul celor desfasurate in sistem;

Stilul de conducere al functionarilor publici cu functii de conducere;

Climatul de munca in care functionarii publici isi desfasoara activitatea.

Informatiile culese vor fi completate cu latele obtinute prin observari directe, lansari de chestionare referitoare la modul de desfasurare a activitatii in institutiile publice analizate si discutii cu cei care isi desfasoara activitatea in sistem.

Odata culese, aceste date si informatii urmeaza a face obiectul unei analize detaliate, folosindu-se o serie de metode si tehnici preluate din alte domenii pentru a servi ca instrument in interpretarea corecta si completa a datelor obtinute in urma desfasurarii primei etape.

Derularea celei de a doua etape a metodei analizei diagnostic, respectiv analiza cauzala a datelor si informatiilor, presupune un proces amplu de interpretare a acestora. Identificarea cauzelor care au generat situatiile de fapt, pozitive sau negative, constituie o operatie deosebit de utila pentru o interpretare realista a situatiei existente, dar si pentru fundamentarea propunerilor de imbunatatire.

Este recomandabil a se identifica in etapa a III-a aproape toate punctele forte si slabe ale activitatii administrative. Pentru aceasta sunt analizate principalele categorii de informatii si date culese in prima etapa, respectiv cele referitoare la structura, sistemul informational din unitatea administrativa, sistemul deciziilor administrative, stilul de conducere al functionarilor publici cu functii in institutia publica si informatii despre climatul organizational din cadrul acesteia.

In etapa a IV-a sunt formulate propunerile de restructurare si perfectionare a activitatilor administrative desfasurate in cadrul institutiei respective.

Desigur ca sunt avute in vedere, in primul rand, cauzele care au generat situatiile critice, dificile, problemele din sistem si, in continuare, situatiile pozitive identificate.

Aceasta abordare are in vedere, in primul rand, diminuarea pana la eliminare a punctelor slabe constatate in cadrul institutiei publice analizate si, in al doilea rand, extinderea, dezvoltarea, perfectionarea situatiilor considerate pozitive, favorabile desfasurarii activitatilor din institutia publica analizata.

Specialistii in domeniu considera ca trebuie avute in vedere mai multe criterii in derularea activitatii de cercetare, respectiv diagnosticare, si in formularea propunerilor de redresare, restructurare si perfectionare. Acestea sunt: utilitatea organului sau activitatii cercetare, eficienta acesteia, timpul necesar desfasurarii ei, resursele efective implicate, optimizarea mediului si relatiilor umane.

Un alt aspect avut in vedre pe parcursul derularii analizei se refera la eficienta institutiei sau activitatii cercetate.

Aceasta inseamna a raporta la cheltuielile efectuate pentru obtinerea lor.

Un criteriu avut in vedere este timpul.

In conditiile actuale, ale unei adevarate avalanse de probleme pe care managementul public le are de rezolvat, problema timpului capata valente sporite.

Pentru cunoasterea timpului necesar, in cazul operatiilor care se repeta se repeta, identificarea unui numar de operatii efectuate de un functionar public competent in timpul normale lucru.



Brezoianu D., Stiinta administratiei, Universitatea Bucuresti, 1991, p.98.

Brezoianu D., Op. Citata, p.120.

Sfez V., L'Administration Prospective, Paris, 197, p.510.







Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate