Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Idei bun pentru succesul afacerii tale.producerea de hrana, vegetala si animala, fibre, cultivarea plantelor, cresterea animalelor



Afaceri Agricultura Economie Management Marketing Protectia muncii
Transporturi

Management


Index » business » Management
» MECANISME DECIZIONALE


MECANISME DECIZIONALE




MECANISME DECIZIONALE

Evidentiem mecanismele decizionale privind :

- nivelul productiei

- nivelul factorilor ce trebuie utilizati

- penetrarea pe diverse piete

Planuri de actiune :

1) tehnologic : alegerea tehnologiilor in functie de :

- profilul productiei

- de resursele financiare

- de efectele progresului tehnic

2) institutional-legislativ : deciziile trebuie sa se incadreze in normele legislative :




- pe plan financiar-economic

- protectia muncii (CAS)

- protectia mediului

si mecanismele de piata 

- tipul concurentei (perfecta, imperfecta)

- piata bunurilor (produsul Q)

- piata capitalului

- piata fortei de munca

- piata valutara

3) managerial : fundamentarea optima a deciziilor pe TS :

- aprovizionare

- productie

- desfacere si strategiilor pe TM si TL:

- dezvoltarea firmei

- inputuri

- angajari personal

Consecinte: In contextual concurential, trebuie sa formulam modele analitice (cibernetico-economice) pentru fundamentarea legitatilor de comportament optimal pe TS si TL al firmei.

Conexiunile (fluxurile) cu ceilalti agenti economici (alte firme):

- furnizori si firme comerciale ;

- cu consumatorii ;

- cu institutiile financiare, bancare, guvernamentale ;

- cu sectorul extern,

sunt evidentiate prin tabloul de operatiuni (tabloul de fluxuri si cel al activelor (active si pasive) cu variabile de stare, reprezentate in modelul general al echilibrelor macroeconomice, urmarind aici subsistemul «  producatori » (sau « firme »), adica, prin conventia de notatie folosita, multimea Ii . Pentru acest subsistem, prin corelatiile de echilibru dintre activ si pasiv si dupa resurse si utilizari, se evidentiaza conexiunile directe si inverse cu celelalte subsisteme (consumator, administratie, sectorul financiar-bancar, sectorul extern, etc.).

Principiul de analiza : este acelasi de la consumator, cel al unei firme reprezentative (Ipoteza Marshall).

Analiza se diferentiaza dupa orizontul deciziei :

pe TS (cand capitalul Kt ramane constant )

pe TL, cand capitalul Kt creste.

1. PRINCIPII DE ANALIZA

Prin ipoteza, firma poate actiona numai asupra factorilor variabili:

Nt - forta de munca,

- cresterea stocurilor necesare pentru consumuri intermedierea (materii prime, subansamblu produse de alte firme, materiale, etc.).

Decizia optima : vizeaza :

- nivelul productiei Qt

- al angajarilor Nt

in functie de :

- costul factorilor (aici salariul nominal brut wt)

- pretul de desfacere pt

Modelul de baza il constituie functia de productie, care cuantifica nivelul productiei Qt

in functie de volumul factorilor utilizati, in conditiile tehnologiilor existente la firma, T

Facem ipoteza ca productia este omogena si poate fi agregata in indicatorul scalat Qt; se obtine functia de productie monoproduct :

(1)

unde - sunt factorii variabili utilizati, deoarece factorii de folosinta indelungata - care se reprezinta vectorial sau agregat, Kt nu intra decat ca o constanta in operatorul de transformare reprezentat prin functii de productie Ft intrucat , actionand cel mult ca restrictii de capacitate.

In mod curent, intrucat operam cu indicatorul valoarea adaugata, singurul factor variabil pe care-l vom lua in specificarea modelului, este forta de munca Nt, se obtine functia de productie:

(1)'

unde indicele « t » din operatorul , indica efectul progresului tehnic (autonom, adica de tip Hicks), sau cel care actioneaza prin forta de munca, PT de tip Harrod).

Consecinta : din (1') se deduce ca cererea de munca este :

(2)

Determinarea   functiei g este dependenta de :

1o) tipul functiei de productie in raport cu caracteristice de substituibilitate (sau complementaritate a factorilor)

2o) caracteristicile pietei de desfacere si de pozitia firmei pe aceasta piata (concurenta perfecta sau nu).

1o) In raport cu prima caracteristica, avem doua variante de reprezentare :

i) functia de productie cu factori complementari, prin care se reflecta stricta proportionalitate a factorilor, corespunzatoare randamentelor marginale constante ale lor :

(1'.a)

unde, pe TS, capitalul este constant si este productivitatea marginala a muncii si este randamentul marginal al capitalului.

Deci este capacitatea maxima de productie.

Consecinta : Pe TS, functia de productie este :

(1''.a)

Concluzii 

(1'''.a)

unde Este forta de munca necesara pentru activitatea la capacitatea maxima.

Deci orice angajare peste pragul este ineficienta, productia ramanand aceeasi, .(fig.5).

Fig. 5. Functia de productie pe TS cu factori complementari

Folosirea acestei functii de productie pentru optimizare va fi analizata in paragraful urmator in raport cu caracteristicile pietei bunurilor.

ii) Opusa acestei situatii este reprezentarea functiei de productie cu factori substituibili.

(1''.b)

cu operatorul avand caracteristicile de derivabilitate cunoscute din microeconomic : randamente marginale descrescatoare.

si matricea hessiana negativ definita. Indicatorii de substituibilitate vor fi analizati in , cand folosim in modelare aceasta functie de productie.

2) Dupa pozitia firmei pe piata, postulam 3 cazuri :

a) Firma isi desfasoara activitatea in CCP (conditii de concurenta perfecta) ; in consecinta nivelul preturilor (factorilor si de desfacere), la noi  wt - salariul si pt- pretul de piata al bunului Q, sunt preluate de firma de pe aceste piete (piata muncii si cea a bunurilor) ;

b) Firma actioneaza in aceleasi conditii ca la a), adica CCP, dar productia este limitata de absorbtia pietei

c) Firma opereaza in conditii de concurenta imperfecta (adica monopol sau oligopol - ca pozitie pe piata bunurilor, sau monopson, monopol-monopson - ca pozitie pe piata factorilor). In conditiile de monopol, pretul de desfacere este fixat de firma in raport cu functia de cerere.

Concluzie : obtinem 6 variante de analiza, dupa cum ne plasam intr-una din cele doua situatii tehnologice i) sau ii), combinata cu una din cele 3 situatii pe piata, a), b) sau c). De notat ca situatia c) se poate partitiona in variantele specifice concrete : monopol, duopol, oligopol, etc.

2 ANALIZA IN CAZUL TEHNOLOGIEI CU FACTORI COMPLEMENTARI SI POZITIEI DE TIP CCP

Din functia de productie (1'''.a) rezulta ca functia cererii de munca este :

(2'.a)

Modelul de fundamentare a deciziei avand ca obiectiv maximizarea profitului , este :

(3)

unde p este pretul pe piata bunului respectiv si - fondul de salarii (la producator, deci contine si taxele platite de producator pe salarii).





Tinand cont de functia cererii de munca (2'.a) rezulta ca volumul profitului brut este :

(3')

unde  este profitul realizat prin folosirea la maxim a capacitatilor.

Observam ca functia profitului este liniara in raport cu Q, si anume : crescatoare daca  si descrescatoare in caz contrar (fig. 5).

A) Cazul

Figura 5

Decizia optima va fi :

si (3'.a)

unde , fixat de manager, daca

Deci decizia depinde de productivitatea inregistrata qt intrucat pt, wt sunt preluate de pe piata bunurilor si cea a muncii.

Dar productivitatea qt este dependenta de utilajele folosite, care incorporeaza grade diversificate ale progresului tehnic, ultimele generatii avand un grad mai ridicat de progres tehnic.Daca qt este productivitatea realizata pe utilajele din generatia i atunci nivelul partitioneaza multimea utilajelor care vor fi sau nu folosite la momentul t.

Figura 6

3. FUNDAMENTAREA DECIZIEI OPTIME IN CONDITIILE TEHNOLOGIEI CU COMPLEMENTARITATEA FACTORILOR SI ABSORBTIA LIMITATA A PIETEI

Piata bunurilor este de tip CCP, deci pt, wt   - vor fi preluate de pe piata. Fundamentarea deciziei se face prin acelasi algoritm de mai sus, dar in plus apare conditionarea de absorbtie, cand (capacitatea este suficient de mare).

(3'.b)

Cererea de forta de munca este aceeasi ca in cazul anterior.

4. DECIZIA OPTIMA IN CONDITII DE CONCURENTA IMPERFECTA

In cazul firmei de monopol, pretul pietei este fixat tot de firma :

 ;

functia de profit este

(3'.c)

unde functia de venituri este :

deci neliniara.

Facem ipoteza ca este de clasa C2, cu adica monoton crescatoare si concava, corespunzand cerintei veniturilor marginale descrescatoare la scala

Decizia asupra pretului este corelata cu informatia exogena privind dinamica cererii , cu .

Reactia consumatorului la pretul bunului, reflecta de regula o evolutie a cererii de tip « S-intos » : cererea descreste mai intai lent pana la un nivel p1, al pretului dupa care inregistreaza o cadere brusca si apoi, dupa p2, devine iar lenta (fig. 7).


Figura 7

Functia de salarii este : unde wt este variabil in functie de cererea de munca Nt, adica .,deci :

(4)

Este de asemenea neliniara, monoton crescatoare si convexa :

(4'.a)

Aceste relatii reflecta conditionarile de optim, prin evidentierea corelatiilor intre variatia salariului total nominal si salariulu (mediu) nominal orar, platit de firma.

Decizia optima se obtine din modelul cibernetic (3'c.) :

(3''.c)

Conditia de ordin I:

(5.a)

Conditia de ordin II :

(5.b)

Dupa cum am precizat mai sus, deci conditia de ordin II este totdeauna adevarata,a dica punctul stationar rezultat din (CNO) (4.a) este sigur punct de maxim.

Se observa ca exista doua situatii (fig. 8.a) si (8.b)) :

Figura 8

a) daca solutia optima a modelului (4.a), Q* este sub nivelul capacitatii maxime :

b) daca optimul Q* depaseste capacitatea maxima, .

Nota : Q* este solutia  unica, asa cum se deduce din proprietatile functiilor de venit R(Q) respectiv de salarizare, vezi figura 5.

Prima situatie a) corespunde indicatorului si situatia b) se inregistreaza atunci cand


Figura 9

In consecinta, decizia optima privind oferta (productia) este :

(6)

si cererea de munca :

(7)

In concluzie, decizia optima de productie Q* se ia in functie de profitul marginal calculat la nivelul capacitatii maxime, ceea ce revine la compararea intre productivitatea medie (q) si raportul intre salariul marginal total si venitul marginal ce ar fi realizate la nivelul capacitatii maxime .



Decizia asupra pretului optim  si salariul nominal optim :

(8)

adica

(8.a)

si

(8.b)

Consecinte. Din proprietatile functiei de venit R(Q) si a functiei fondului de salarii W(N) se deduce :

preturile fixate de firma sunt descrescatoare :

salariul nominal este crescator,

Intr-adevar, din fig. 10 a) si b) deducem :


Figura 10

Avem:

, si

Cum  rezulta:

Similar, din fig. 10.b, rezulta:

unde . Deci

Aceste dinamici sunt generate de mecanismele celor doua piete:

- pe piata bunurilor:

(descresterea preturilor antreneaza cresterea cererii si prin mecansim de ajustare a ofertei la cerere, cresterea ofertei Qt);

- pe piata fortei de munca: (cresterea cererii de munca antreneaza cresterea salariului nominal).

5. DINAMICA CERERII DE FORTA DE MUNCA PE TS

Trebuie sa tinem cont ca orice decizie prezenta vizeaza si viitorul, deciia optima din prezent fiind dependenta atat de informatiile curente, dar in special de anticiparile viitoare asupra variabilelor exogene pe care firma le preia : preturile generale, salariile nominale, capacitatea de absorbtie a pietelor , rata dobanzii, etc. precum si asupra unor variabile endogene : productivitatea asteptata qt, etc.

Pe TS singurul factor variabil luat in consideratie este volumul angajaarilor,   . Am evidentiat ca daca piata impune cresterea ofertei, atunci trebuie sa creasca (si invers).

Aceste ajustari induc anumite costuri numite « de ajustare ». Astfel, cresterea fortei de munca antreneaza o serie de cheltuieli :

- cheltuieli de recrutare a personalului

- cheltuieli de formare

- pierderi prin inlaturarea celor noi angajati necorespunzatori, etc.

Similar, in conditiile decresterii necesarului de forta de munca, antreneaza costuri mari : cele de concediere, despagubiri si ajutoare, etc., dar si pierderi, prin scaderea credibilitatii firmei, cand se raspandeste zvonul cafirma nu merge bine.

In consecinta, profitul se diminueaza cu aceste costuri ; putem folosi o estimare de ajustare adaptiva pentru costurile generate de variatia fortei de munca, de forma patratica :

Introducem criteriul maximizarii profitului actualizat ajustat prin costurile "de ajustare", pe orizontul finit sau infinit. Pe un orizont infinit avem:

(9)

unde - este coeficientul de actualizare (factorul de scont).

Evident, variabilele care intervin, trebuie anticipate.

Folosim cea mai simpla abordare, anticipari stationare :

unde :

.

Presupunem ca firma are suficiente capacitati pentru acoperirea cererii, deci poate angaja personal pana la nivelul acoperirii cererii, adica ( - volumul dorit).

Maximizarea criteriului, dupa revine la maximizarea termenilor care contin numai , deoarece CNO este

Fie functia care contine acesti termeni; rezulta :

(9.1.)

unde

Cele doua situatii, vor da :

a) Cazul cand :

(10.a)

deci ecuatia de dinamica a cererii de munca este :

(10'.a)

b) Cazul cand :

(10.b.)

de unde :

(10'.b)

Deci dinamica cererii de munca pe TS este :

Pentru t=0,1,2,., cu si - cunoscute.

Se obtine algoritmul :

- calculam - constant.

c) Daca , din (10'.a) deducem :

Daca calculam cu formula (10'a).

Daca calculam cu formula (10'b), etc.

ii) Daca, calculam cu formula (10'b) si procedam ca mai sus.

Studiu de caz. Determinati cand :

mil.lei/an,

mil.lei/u.f. si







Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate