SISTEMELE informatIZATE DE CONDUCERE A PRODUCTIEI.

TENDINTA ACTUALA IN MANAGEMENTUL PRODUCTIEI

TEHNOLOGIILE AVANSATE

CALE SPRE CRESTEREA COMPETITIVITATII INTREPRINDERII

In sens larg, prin tehnologie se poate intelege "modul de aplicare a stiintei" . Intr-o afacere, cand se face referire la tehnologie sunt incluse elemente legate de "calificarea fortei de munca, tehnicile, echipamentele, procedurile si sistemul utilizat pentru realizarea unei anumite activitati de productie"¹. Toate acestea determina anumite caracteristici produselor obtinute, prin care intreprinderea isi poate crea avantaj competitiv pe piata. Nu se poate aprecia ca intre nivelul tehnologiei si gradul de reusita in crearea avantajului competitiv este un raport direct proportional; ceea ce este insa sigur, este faptul ca fiecare intreprindere trebuie sa-si aleaga acele tehnologii care, chiar daca nu sunt de varf, trebuie corelate din punct de vedere al componentelor enumerate anterior, astfel incat ele sa corespunda obiectivelor intreprinderii.

Ceea ce se poate afirma este ca "inovarea tehnologica este in ultimele doua decenii ale mileniului trecut cea mai importanta sursa de schimbari majore pe diferite piete industriale din punct de vedere al pozitiei pe piata si, in acelasi timp, principala cauza a detronarii unor firme care dominau o piata de multa vreme" . Drept urmare, trebuie acordata o importanta cat se poate de mare preocuparilor pentru cresterea nivelului tehnologiilor utilizate in cadrul proceselor de productie, fara a ignora corelarea acestora intre ele in cadrul intreprinderii, precum si cu celelalte fonduri de productie din cadrul intreprinderii.

Un studiu efectuat in anii 80 de U. S. National Research Council (Consiliul National de Cercetare din Statele Unite) au relevat faptul ca, in cadrul stadiilor initiale de schimbari petrecute in industria americana, au contribuit trei forte convergente, respectiv:¹

raspandirea rapida a capacitatilor de productie, care au determinat intensificarea competitiei globale.

tehnologiile avansate de productie care au determinat schimbari dramatice si rapide in cadrul diferitelor piete.

schimbarea in cadrul practicilor de management, a structurilor organizationale, a sistemelor de conducere ale productiei, care au determinat o eficienta sporita a productiei in cadrul intreprinderii, furnizand noi surse de competitivitate pentru aceasta.

Utilizarea tehnologiilor avansate in industrii puternice cum este cea americana, a putut fi posibila si datorita gradului de dezvoltare a acestei tari, nu numai din punct de vedere financiar, dar si altor factori, printre care managementul, pregatirea adecvata a fortei de munca sau nevoia de a aduce pe piata ceva nou, datorata competitiei foarte acerbe in diferite domenii industriale. De asemenea, trebuie mentionat faptul ca tehnologiile avansate sunt costisioare si, prin urmare, greu de sustinut pe scara larga intr-o industrie cum este cea romaneasca. Efectele pozitive ce decurg din implementarea tehnologiilor avansate sunt imediate, dar recuperarea efortului investitional nu se face intr-un interval scurt de timp.

Din aceste considerente, consideram ca pentru industria romaneasca este inca prea devreme sa tinda spre tehnologii de varf, pentru utilizarea carora trebuie create anumite premise, care nu sunt indeplinite de marea parte a intreprinderilor industriale romanesti. In concluzie, cele prezentate in continuare sunt abordabile pentru Romania mai mult teoretic, decat practic. Evident ca sisteme informatizate de conducere ale productiei se folosesc si in tara noastra, dar intr-un nivel restrans - de exemplu, o sectie sau cateva firme cu capital mixt, de cele mai multe ori, ceea ce determina ca astfel de sisteme sa nu fie reprezentative pentru tara noastra in momentul actual.

1. 1 CLASIFICAREA TEHNOLOGIILOR

O problema importanta care se pune in fata unei intreprinderi referitoare la planificarea proceselor de productie este nivelul tehnologiilor care se utilizeaza de catre aceasta. Daca ne gandim la modul de realizare si de control a unui proces de fabricatie, acesta poate fi:

manual

mecanizat

automatizat

Sistemele manuale se caracterizeaza prin aceea ca muncitorul are un control total asupra locului sau de munca, determinat de faptul ca el realizeaza pe langa operatia corespunzatoare de la acel loc de munca si incarcarea, descarcarea sau controlul utilajului pe care lucreaza. Istoric, procesele manuale au aparut primele si se mentin si astazi pe scara larga, datorita avantajelor pe care le au: flexibilitate, riscuri mici si investitii reduse. Pe de alta parte, au o serie de dezavantaje cum ar fi calitatea variabila in procesul de productie, costurile unitare mari ale produselor obtinute, nevoia de a avea angajata o forta de munca inalt calificata, limite in cresterea volumului de productie - date de existentul de forta de munca. Un exemplu simplu de proces manual este conducerea unei masini; pe parcursul acestui proces, omul (soferul) trebuie sa fie in permanenta atent la activitatea pe care o desfasoara, fara a avea posibilitatea de a face altceva.

Sistemele mecanizate presupun mentinerea in continuare a factorului uman, care are insa un rol limitat fata de procesele manuale. Aceste sisteme au fost descoperite in perioada revolutiei industriale si au fost clasificate ca una din cele mai avansate tehnologii, pana nu de mult. La inceput, nivelul de mecanizare era redus, dar in timp acesta a crescut, ceea ce a dus la posibilitatea sporirii productiei si productivitatii salariatilor si a utilajelor. Avantajele mecanizarii constau in productivitatea sporita a utilajelor, in relatie directa cu gradul lor de mecanizare, o calitate mai uniforma a productiei si a produselor obtinute, precum si o reducere a costurilor de productie unitare a diferitelor produse. Principalele dezavantaje se refera la inflexibilitate si la investitiile ridicate de achizitionare comparativ cu sistemele manuale. Un exemplu de proces mecanizat este functionarea unui VCR- Video Cassete Recorder; pentru a vedea o caseta, ea trebuie introdusa in aparatul video de o persoana, dar aparatul este cel care o proceseaza singur pana in momentul in care ea ajunge la sfarsit, cand, din nou se impune interventia omului. Comparativ cu exemplul anterior, se remarca reducerea interventiei umane, ceea ce ofera posibilitatea realizarii altor sarcini in anumite intervale de timp.

Sistemele automatizate presupun desfasurarea unor activitati fara ca prezenta omului sa fie necesara in vreun moment. Exista diferite nivele de automatizare, care au evoluat de-a lungul timpului, astfel:

prima perceptie asupra diferitelor grade de automatizare ale productiei a fost asocierea acestui grad cu tipurile de productie: individuala, de serie sau de masa. Conform acestei abordari, nivelul de automatizare este direct proportional cu volumul de produse care se poate obtine pe o anumita perioada de timp. Astfel, in cazul productiei individuale predominau procesele manuale, pentru cele de serie erau caracteristice procesele mecanizate iar productiei de masa ii corespundea ca forma preponderenta, procesele automatizate - vezi Figura nr. 1. Conform acesteia, se vede ca, pe masura ce volumul productiei creste, se schimba raportul intre costurile fixe si variabile, in sensul ca economia la costurile variabile in cazul proceselor automatizate este mai mare decat cheltuielile fixe care, pe masura cresterii volumului de productie, vor fi din ce in ce mai mici pe unitate de produs, si astfel costurile unitare vor fi mai scazute. In contrast, la un volum mic de productie este mai indicata utilizarea proceselor manuale, care au costuri fixe mici dar si costuri variabile suficient de mici. Pe masura cresterii volumului de produse, costurile fixe mici sunt "anihilate" de cresterea semnificativa a costurilor variabile (vezi dezavantajele proceselor manuale).

in mod traditional, automatizarea este abordata si ca fiind acel echipament care sa realizeze un singur tip de produs, ceea ce este caracteristic productiei de masa. Astazi, acest tip de automatizare este privita ca fiind fixa sau "automatizare grea", ceea ce ii releva principalul dezavantaj - inflexibilitatea.

FIGURA NR.   1. Costurile totale asociate diferitelor grade de automatizare

SURSA: adaptare dupa WATERS, D., Operations Management. Producing Goods and Services, Adisson Wesley Publishing Company, USA, 1996, pag.208.

in replica, ultimii ani au adus in discutie conceptul de automatizare flexibila sau programabila , care combina eficienta cu flexibilitatea in cadrul unui sistem. La inceputurile acestei automatizari au stat masinile controlate numeric (MCN), care erau mai mult mecanizate decat automatizate. Ele presupun interventia factorului uman ori de cate ori se trece de la executia unui produs la un alt tip de produs. Omul nu trebuie decat sa schimbe cartela prin care masina preia ce are de facut in diferitele situatii, care corespund diferitelor operatii pe care le poate executa. Aceste cartele au fost la inceput de hartie - pe care se inregistrau diferite perforatii care se citeau de sistemul central al masinii (anii 1970 - 1980), apoi s-au utilizat benzi magnetice- dischete (anii 1980 - 1990). Masinile cu comanda numerica au fost inlocuite cu computere cu comanda numerica (CCN), care sunt capabile sa faca diferite operatii fara interventia de fiecare data a omului, datorita dischetei care poate prevedea cantitatile dar si ordinea de executie a diferitelor produse. Mai mult, daca fiecare astfel de CCN este parte integranta a unui sistem computerizat, care sa supravegheze intregul proces de fabricatie, putem vorbi de un CAM (Computer Aided Manufacturing / Productie Asistata de Calculator) sau chiar de un CIM (Computer Integrated Manufacturing / Productie Integrata pe calculator). In continuare, aceste notiuni se vor utiliza cu initialele lor preluate din limba engleza, datorita adoptarii acestora inclusiv de literatura de specialitate din tara noastra.

2. EVOLUTIA SISTEMELOR ASISTATE DE CALCULATOR

In formularea obiectivelor unei intreprideri industriale, punctul de plecare trebuie sa il constituie piata. Pornind de aici, intreprinderea isi formuleaza obiective generale din care vor deriva ulterior, programele de fabricatie pe termen scurt. Indiferent daca intreprinderea are productie pe stoc sau cerere ferma (comanda), ea trebuie sa produca in conformitate cu cererea care se manifesta pe piata. Pentru a putea realiza acest deziderat la timp, ea trebuie sa acorde atentie oricarui produs incepand cu faza de proiectare a acestuia, continuand cu productia propriu - zisa si ajungand pana la problemele legate de ambalarea sau chiar distributia respectivului produs. Detaliat, aceste faze / stadii ale realizarii unui produs pot include urmatoarele:

proiectarea produsului, care are in componenta sa activitati legate de: proiecte partiale pentru diferite parti ale produsului complex, realizarea prototipului, testarea prototipului, revizuirea unor parti ale proiectului initial, retestarea proiectului imbunatatit, etc.

planificarea fabricatiei, pe baza proiectului finalizat anterior de catre inginerii de productie care include activitati legate de: asigurarea tuturor componentelor necesare in cadrul procesului de productie sau unele precizari legate concret de realizarea anumitor prevederi ale proiectului, mai ales in cazul elementelor standardizate, cand proiectul poate avea un grad de detaliere general.

controlul fabricatiei, care include activitati legate de modul concret in care se va desfasura controlul produselor si al productiei.

achizitionarea de utilaje corespunzatoare, recrutarea fortei de munca necesare, a SDV-urilor necesare realizarii in cele mai bune conditii ale procesului de productie.

fabricatia propriu - zisa, care cuprinde activitati paralele referitoare la intretinerea echipamentelor, controlul fabricatiei, asigurarea conform programelor a materiilor prime, materialelor sau semifabricatelor conform planificarilor, evidenta utilizarii acestor materiale sau a fortei de munca.

ambalarea sau distribuirea produselor finite realizate in cadrul fabricatiei.

Aceste faze pot fi automatizate la diferite nivele, care pot ajunge chiar la 100%. Abordarile moderne ale procesului de productie aduc in discutie mai multe stadii de automatizare, in functie de elementele enumerate anterior, care se refera la:

Computer Aided Design (CAD) - Proiectare asistata de calculator.

Computer Aided Manufacturing (CAM) - Productie asistata de calculator.

Computer Integrated Manufacturing (CIM) - Productie integrata pe calculator.

Computer Integrated Business (CIB) - Afacere integrata pe calculator.

1. CAD - Proiectarea asistata de calculator

Prin proiectarea asistata pe calculator se asigura la fiecare loc de munca - incepand din proiectare si pana la realizarea finala (inclusiv ambalajul) a produsului, computere care pot realiza prezentarea grafica a proiectului, pe diferite stadii, astfel incat un inginer specialist, designer sau proiectant, sa poata obtine orice informatie legata de proiect. CAD ofera acestuia posibilitatea de a vizualiza / mari pe monitorul computerului diferitele parti (componente) ale unui produs si de a avea eventuale variante de realizare ale acestuia in mod practic. Cu alte cuvinte, aceste modele grafice pot sa furnizeze informatii precise legate de noul produs inainte ca acesta sa fie efectiv realizat; aceste posibilitati pot sa constituie avantaje in anumite situatii - cand unele masuri corective pot fi luate inainte de a constata pe un produs, deja realizat, ca trebuie efectuate anumite modificari sau pot furniza informatii clientilor despre modul concret de functionare al unui produs/ parte componenta prin simularea computerizata. De asemenea, CAD poate contribui la realizarea rapida a unui produs prin reducerea unor faze cum ar fi testarea sau retestarea produselor, care pot fi chiar eliminate in anumite situatii ( Computer Testing of Prototypes = Testarea Computerizata a Prototipurilor).

Un alt avantaj al CAD este acela ca este posibila efectuarea uneia sau mai multor modificari in proiectul initial intr-un timp minim posibil, evitandu-se mare parte din birocratia care este caracteristica in proiectarea traditionala. Daca programele sunt actualizate, modificarile se fac in ore, ceea ce se reflecta instantaneu in intreg sistemul CAD, contribuind la eficientizarea sporita a activitatii de conceptie a noului produs.

2. CAM - Productia asistata de calculator

Acest sistem presupune utilizarea calculatoarelor direct in procesul de productie- productia de baza sau in transportul - manipularea pieselor, ansamblelor, produselor sau indirect, in cadrul sistemelor care contribuie la buna desfasurare a procesului de fabricatie: planificarea capacitatilor, aprovizionarea, evidenta calitatii, expedierea sau distributia produselor finite.

CAPP (Computer Aided Process Planning) - Planificarea procesului asistata de calculator presupune realizarea unei rute care trebuie parcurse de un anumit produs, pe baza elementelor preluate de la CAD. Dupa aceea, se poate genera un plan detaliat pe tipuri de masini necesare prelucrarii produsului pe ruta stabilita, gradele de incarcare ale acestora precum si termenele intermediare si finale pentru diferite stadii ale produsului. Acest CAPP se suprapune cu sistemele de conducere a productiei MRP ll sau OPT; deosebirea este in faptul ca in cadrul CAPP automatizarea este de 100 %.

Masinile care sunt conectate la un calculator (CAM direct) au avantajul ca leaga in mod direct productia de calculator, astfel incat aceasta poate fi controlata in orice moment sau modificata din punct de vedere sortimental. In plus, acest calculator poate monitoriza si controla permanent productia de la utilajul in cauza. Mai nou, se poate instala un calculator central (CC) care este legat la un atelier sau la o sectie in cadrul intreprinderii si care permite evidentierea activitatii in ansamblu pentru toate activitatile acelei sectii/ atelier la oricare din terminalele conectate la CC. Astfel, apare posibilitatea de a transmite centralizat anumite modificari in cadrul procesului de productie respectiv, care se transmit si se proceseaza rapid la toate locurile de munca din cadrul sectiei/ atelierului. S-a ajuns la performante in care, in cazul echipamentelor performante, printr-o simpla programare a utilajului se pot realiza pana la 100 operatii diferite de taiere / strunjire - ca viteza de lucru si profile, ceea ce determina importante reduceri ale timpilor de pregatire- incheiere clasici.

O astfel de masina are in baza sa de date informatii legate de urmatoarea sarcina de lucru si, automat, va regla componentele necesare prelucrarii urmatoare, prin diferite moduri: acustice, video, coloristice, etc. Aceasta capacitate de adaptare la diferitele sarcini de munca poate crea posibilitatea functionarii unor sisteme deosebit de flexibile si integrate care, fara indoiala, pot fi o sursa importanta de creare a avantajului competitiv.

3. CIM - Productia integrata pe calculator

Acest sistem este un ansamblu de elemente componente care reuneste in interiorul sau o arie deosebit de larga a activitatilor, care se desfasoara in cadrul unei intreprinderi cu profil industrial intr-un sistem computerizat integrat. Scopul generic al unui astfel de sistem trebuie sa fie acela de a realiza un produs de cea mai inalta calitate posibila, cu costuri minime si in termene cat mai scurte. Acest CIM este mai mult decat un sistem flexibil de fabricatie sau decat un CAD / CAM, deoarece in cadrul lui sunt incluse informatii preluate de la compartimente ca Marketing, Aprovizionare, Intretinere si Reparatii, sau chiar legate de distributia/ expeditia produselor finite.

Pentru o mai buna intelegere a implementarii si functionarii unui sistem CIM, vom prezenta in continuare cazul unui producator american de ansamble si subansamble pentru industria de motoare electrice, Allen- Bradley Inc., care a reusit sa reduca costurile sale de productie cu 35 %, prin implementarea unui CIM, care, in plus, este bazat si pe principiile unui sistem de tip JIT.

In anul 1985 pe piata americana a pieselor, ansamblelor si subansamblelor destinate motoarelor electrice au patruns produse din Japonia si Europa, fabricate conform unor standarde stabilite de International Electrotechnical Commission- Comisia Internationala de Electrotehnica; aceste produse erau de trei ori mai mici ca dimensiune si tot de atatea ori mai ieftine fata de produsele firmei americane. Consecinta imediata si fireasca a fost de "zdruncinare" puternica a pozitiei pe piata a firmei americane, care producea respectand standardele acestei tari in domeniu. Consecintele previzibile cu ochiul liber aratau ca firma americana trebuie sa ia masuri pentru a stopa pierderile in cazul contactelor si a releelor electrice produse, care reprezentau cca. 15% din totalul cifrei de afaceri a firmei care era de 1,2 miliarde $ anual. Pentru a avea o imagine si mai clara a industriei celor doua produse mentionate la nivel mondial, trebuie spus ca vanzarile anuale pentru cele doua produse erau de 800 milioane $. Cu alte cuvinte, Allen Bradley Inc. detinea peste 20 % din vanzarile la nivel mondial.

In aceasta situatie, era evident ca trebuia facut ceva pentru a putea mentine pozitia foarte buna pe piata detinuta pana in momentul aparitiei produselor realizate la noile standarde. Directorii executivi au luat decizia de achizitionare a unei linii complet automatizate, care sa realizeze asamblarea diferitelor parti componente ale releelor si contactelor electrice; costul investitiei a fost de 16 milioane $. S-a format o echipa complexa de 30 de specialisti, care a studiat toate aspectele legate de implementarea noii linii, din faza de proiectare pana la ambalarea produselor pentru livrare. Astfel, cele doua produse au fost reproiectate conform liniei achizitionate, cu accent pe maxima standardizare posibila a partilor componente. O alta parte a echipei a lucrat la reproiectarea procesului de executie propriu-zis, in functie de noile proiecte elaborate iar o alta parte au realizat teste si incercari pentru a cunoaste si a se familiariza cu noua linie.

In momentul inceperii efective a asamblarii celor doua produse pe linie, persoanele implicate in derularea activitatii erau in cunostiinta de cauza privind modul de functionare al acesteia. Performantele erau de la inceput deosebit de promitatoare in sensul ca, o comanda se putea onora in 24 de ore, daca era introdusa in fabricatie in dimineata zilei urmatoare. La ora programata in fiecare zi (7.30 A. M.), un semnal acustic asemanator unui fluierat de pasare, anunta inceputul activitatii liniei. La prima operatie erau in asteptare carcasele de plastic ce urmau sa parcurga linia care, in final, formau produsele finite. Prima faza care trebuia realizata era atasarea automatizata cu ajutorul unui brat robotizat a etichetelor cu codurile de bare, care ofereau informatii codificate, dar necesare, fiecarei operatii, privind care din cele peste 200 de posibile parti trebuiau montate carcasei si in ce ordine. Informatia privind codul de bare era afisata la fiecare din cele 26 centre complexe ale liniei, pentru informarea supraveghetorului de linie asupra activitatii fiecarui centru, dar si pentru evidenta fiecarui produs privind stadiul de executie.

Ultima operatie este de asemenea comuna pentru ca se refera la ambalarea automatizata a produsului intr-o cutie de plastic; inainte de ambalarea propriu- zisa are loc imprimarea laser pe partea de sus a cutiei a informatiilor necesare vanzarii pe piata a produsului respectiv: instructiuni de folosire, parametrii tehnici, etc. Apoi, pe baza codurilor de bare si a datelor introduse in prealabil de operatori, are loc sortarea, ambalarea (pentru mai multe produse) si, in final, pregatirea pentru expedierea efectiva a marfurilor la clienti. Foarte rar apar situatii in care se impune interventia tehnicienilor care supravegheaza activitatea liniei. Realizarea unui produs dureaza 45 de minute, de la stadiul initial si pana la cel final.

Ca urmare a utilizarii liniei automatizate, firma Allen Bradley Inc. a reusit sa livreze de la o zi la alta comenzi variate, incluzand produse de diferite dimensiuni. De exemplu, in momentul in care se citeste codul de bare, centrul de insurubare deplaseaza bratul exact in locul in care se afla surubul care corespunde produsului in cauza. Deplasarea este instantanee, astfel ca timpul de reglare se reduce simtitor. Acest lucru se petrece la oricare din cele 26 centre care se gasesc pe linie.

Calitatea in interiorul productiei creste datorita preciziei mari de realizare a diferitelor operatii- de exemplu operatia de ascutire se desfasoara cu tolerante admise de maxim 1/6 din diametrul unui fir de par. In aceste conditii este practic imposibil obtinerea de rebuturi. Datorita acestei precizii in productie, se reduce si durata proceselor de control, ceea ce reduce timpul final de realizare al unui produs.

Practic, Allen Bradley Inc. a reusit datorita noii linii cresterea cantitatii de produse realizate pe ora cu 20 %, in conditiile utilizarii loturilor unitare n=1. Ceea ce este semnificativ este ca satisfacerea cererii clientilor se poate realiza in conditiile mentinerii ritmului normal de lucru al liniei, ceea ce nu este posibil in cazul unei linii neautomatizate. Chiar daca nu e vorba de produse complexe, cum ar fi o masina sau utilaj agricol, linia achizitionata de Allen Bradley dovedeste in mod practic cum un sistem CIM poate sa mentina avantajul competitiv al unei firme pe piata.

SURSA: Bylinski, Gene, "A Breakthrough in Automating the Assembly Line", revista Fortune, Time Inc. Magazine Company, mai 1986, pag. 64-66.

4. cib - Afacerea integrata pe calculator

Cib este cea mai evoluata forma de prezentare a sistemelor de conducere a productiei in care sunt integrate pe calculator toate activitatile unei intreprinderi. Ceea ce este de remarcat este ca un astfel de sistem ofera posibilitatea ca fiecare salariat sa dispuna de un terminal care integrat in cadrul retelei sa ii poata oferi acestuia orice informatie legata de activitatile care se desfasoara in cadrul intreprinderii mai putin acele informatii cu caracter secret sau restrictiv.

Ca si forma de organizare si de conducere a activitatii intreprinderii, CIBul poate fi considerat un ideal de atins pentru orice intreprindere, datorita acumularii avantajelor prezentate in cadrul capitolelor precedente la fiecare din sistemele supuse analizei - MRP, OPT sau JIT. Cea mai evidenta apropiere este de un sistem JIT care, in conceptia noastra, este superior din multe puncte de vedere celorlalte doua, aspecte care au reiesit, de altfel, din paragrafele precedentelor capitole.

Singurul plus al JIT-ului ramane cel legat de simplitatea lui, care ii determina si costurile mici de implementare, ceea ce dovedeste, o data in plus, adaptabilitatea mai buna a acestuia la conditiile concrete ale economiei (industriei) romanesti, din punct de vedere financiar.

Pentru tarile dezvoltate industrial, softul CIB este o investitie scumpa, dar dezirabila. In plus, afirmarea pe scara larga a Internetului in ultimii ani creeaza conditii chiar pentru extinderea acestui concept in afara intreprinderii, prin largirea posibilitatilor de comunicare intre firme, ceea ce poate crea avantaje competitive firmelor care decid sa-l implementeze.

FIGURA NR.   2. Prezentarea unui sistem CIB

3. AVANTAJE SI Dezavantaje ale

sistemelor integrate pe calculator

Sistemele de conducere ale productiei integrate pe calculator au o serie de avantaje si dezavantaje. Intre avantajele unor astfel de sisteme se pot enumera:

posibilitatea de a planifica, realiza si controla intr-un mod unitar activitatea intreprinderii, ceea ce ii confera oportunitatea de a interveni in orice moment in cadrul sistemului

flexibilitatea sistemului, data de utilizarea masinilor cu comanda numerica, creaza posibilitatea satisfacerii intr-un timp relativ scurt a unor cereri variate din partea clientilor

posibilitatea de a realiza interventii sau modificari asupra produselor, in orice stadiu al procesului de productie incepand cu faza de proiectare, de a efectua computerizat diferite simulari pe calculator care sa poata fi prezentate factorilor interesati, inclusiv clientilor- modificari ale proiectului, prezentarea unor operatii sau faze ale procesului de fabricatie, modul de ambalare al produselor finite

oportunitatea realizarii unor costuri unitare minime in productie, si nu numai, datorita unor costuri variabile reduse pe unitate de produs (salarii directe mici, economii la materii prime, materiale datorate calitatii superioare in cadrul sistemului), dar si a celor fixe mari, care, datorita repartizarii lor pe un volum maxim de productie obtinuta, revin la un nivel mic pe unitatea de produs finit

reducerea costurilor creeaza posibilitatea cresterii profiturilor unitare, ceea ce determina cresterea eficientei economice a activitatii intreprinderii in ansamblul ei

pot fi o sursa importanta de creare si sustinere a avantajului competitiv pe termen lung, ca si cale unica de supravietuire a unei intreprinderi

Pe langa aceste avantaje, sistemele CAD, CAM CIM sau CIB au si dezavantaje care sunt, in conceptia noastra, urmatoarele:

implementarea lor este deosebit de costisitoare - un CIM/ CIB presupune instalarea si functionarea la fiecare loc de munca din intreprindere a unui calculator care trebuie integrat in reteaua centrala a intreprinderii. Este un lucru greu de realizat, care, pe langa costurile mari, presupune si o logistica dificila. Costurile mari sunt determinate atat de partea de hard - costul propriu - zis al computerelor, dar mai ales de partea de soft - programele necesare pentru integrarea intregului sistem al intreprinderii in reteaua centrala.

din complexitatea sistemului computerizat/ automatizat rezida si necesitatea angajarii unui personal de specialitate (ingineri de sistem, ingineri de productie, analisti economici, specialisti in marketing, etc.) cu pregatire foarte buna care sa fie capabili sa utilizeze un astfel de sistem.

trecerea la decizia de implementare a unui sistem computerizat de conducere a activitatii intreprinderii este o etapa dificila si greu de pus in practica datorita necesitatiilor evidente de schimbare a mentalitatii managementului intreprinderii. Aici trebuie facute referiri la faptul ca o astfel de intreprindere este o "intreprindere robotizata", in care rolul fortei de munca la nivelul sectiei/ atelierelor tinde spre zero, in sensul ca nevoia de personal la nivelul acestor locuri de munca se reduce la un numar restrans de persoane, care au cel mult rol de supraveghere pentru operatiile sau fazele procesului de productie. In aceste conditii, intreprinderile automatizate vor avea angajati preponderent personal de inalta calificare, cu studii superioare, ceea ce face ca aceste sisteme sa nu poata fi implementate decat in tari dezvoltate din punct de vedere industrial, in care forta de munca de calificare medie sau redusa sa poata fi absorbita de alte sectoare economice. In stadiul actual de dezvoltare al industriei si al economiei romanesti, consideram ca inoportuna implementarea pe scara larga in domeniul industrial a unor astfel de intreprinderi complet automatizate, pana cand premisele necesare pentru functionarea lor eficienta vor fi indeplinite.

4. SISTEMELE FLEXIBILE DE FABRICATIE (SFF)

PASUL INAINTE SPRE INTREPRINDERILE TOTAL INFORMATIZATE

4. 1. CONCEPTUL DE FLEXIBILITATE

In incercarea de a defini sistemele flexibile de fabricatie, vom incepe tratarea subiectului prin prezentarea diferitelor definitii care s-au dat in timp asupra acestei notiuni. Pornind de la flexibilitate, in general, se poate aprecia ca exista pareri diferite legate in primul rand de continutul acestui termen, ceea ce duce in mod evident la o diversificare a parerilor privind si sistemele flexibile de fabricatie.Un alt fapt care se cuvine a fi mentionat este si divergenta de opinii cu privire la introducerea primului sistem flexibil de fabricatie, ceea ce spune mult legat de complexitatea acestui concept, de maniera diferita de abordare de la tara la tara, sau, de la un deceniu la altul.

Flexibilitatea a devenit un concept des utilizat in multe domenii ale managementului in ultimele decenii. Acest fapt este detreminat cel putin de doi factori, care se refera, pe de o parte, la cererea pietei din ce in ce mai diversificata, iar, pe de cealalta, la perfectionarea activitatilor productive la un nivel atat de inalt incat, din ambele motive expuse, capabilitatea unei intreprinderi de a oferi pietei o productie flexibila a devenit un atuu din ce in ce mai puternic.

Flexibilitatea in sens restrans, adica inteleasa ca si capacitatea de adaptare la variatia sarcinii de fabricat , variatie care poate fi cantitativa sau structurala, este o notiune veche, care poate a capatat noi dimensiuni in zilele noastre, datorita motivelor prezentate anterior. Din aceste motive, definirea notiunii astazi trebuie mult largita: capacitatea sistemului de fabricatie de a se adapta rapid si economic la schimbari provenite din mediul exterior sau din interiorul sau, schimbari care pot fi predeterminate sau accidentale, previzibile sau imprevizibile si pot avea un caracter de durata sau temporar.⁴ 

Preluand definitia data flexibilitatii de Bojan si Candea (1994), N. A. Bibu considera in cadrul tezei sale de doctorat (1997) ca flexibilitatea reprezinta "acea caracteristica determinanta a unui sistem dinamic de productie care permite adaptarea acestuia la cerintele productiei de serie mica si mijlocie, in conditiile asigurarii unui nivel ridicat al productivitatii muncii, calitatii produselor si eficientei economice".

Conceptul de flexibilitate, abordat din punct de vedere al managementului productiei, este deosebit de larg si cuprinzator. Metaforic, el s-ar putea traduce prin "a face mereu altceva, fata de ceea ce ai facut anterior"; aceasta metafora se poate aplica in managementul productiei la orice nivel ierarhic sau structural, astfel ca, in conceptia noastra, este foarte greu de dat o definitie generala. O intreprindere este flexibila daca poate varia cantitatea de produse obtinuta intr-un anumit interval de timp sau daca poate livra pietei alt tip de produs, sau daca are un sistem de furnizori variat care ii permite aprovizionarea permanenta cu exact cele necesare procesului de productie, sau daca are politici de stimulare diferite legate de forta de munca, sau daca poate livra un produs la un alt termen de livrare decat cel prevazut, etc.

Un aspect important este abordarea flexibilitatii din punct de vedere extern si din punct de vedere intern. Extern, a fi flexibil este echivalent cu a raspunde permanent la cerintele in continua schimbare ale clientilor - ceea ce genereaza o sursa de avantaj competitiv; pe plan intern, flexibilitatea trebuie sa contina un set de disponibilitati interne - masini cu comanda numerica, forta de munca pregatita corespunzator, logistica necesara (harduri si softuri), etc. care sa determine, in ultima instanta, sursa de flexibilitate externa.

4. 2. SISTEMELE FLEXIBILE DE FABRICATIE.

DEFINIRE. EVOLUTIE.

Un alt punct de divergenta in opinii este cel legat de introducerea primului sistem flexibil de fabricatie. Unii autori il atribuie deceniului 6, altii deceniului 7 din secolul trecut. Ceea ce este sigur este faptul ca, indiferent de momentul aparitiei - anii 60 sau anii 70, implementarea largita a acestor sisteme s-a realizat incepand cu anii 80, selectiv in state dezvoltate din punct de vedere economic si industrial, precum si in anumite domenii ale industriei. In continuare prezentam cateva momente considerate a fi inceputul SFF, din diferite puncte de vedere:

in anul 1958 apare primul sistem SSF la firma Hughes Aircraft, afirma Ion Abrudan, preluand informatia din Revista Economica nr. 1 / 1986 - autor N. Comanescu.

in anul 1965 la firma Molins se aplica principii ale fabricatiei flexibile, afirma Terry Hill in Production / Operations Management, Prentice Hall, 1993, pag. 163.

in anul 1968, Cincinnatti Milling Machine a introdus primul SFF, inregistrat sub numele "Variable Mission Manufacturing System" - Sistem de Fabricatie cu Misiune Variabila.[5]

Referitor la zonele geografice in care s-au evidentiat pentru prima data astfel de sisteme pe primul loc se situeaza Japonia, urmata de Statele Unite, Regatul Unit, Germania. Astfel, Japonia in anul 1989 detinea, conform datelor publicate de FMA World Data Bank, aproape 26 % din numarul total de SFF- cca 800, urmata de Statele Unite cu 17 %, Marea Britanie cu 12 %, Germania cu 10 %, Franta cu 8,5 %

Ca domenii abordate, cele mai frecvente erau cele caracteristice seriilor mici sau comenzilor, respectiv: industria aero-spatiala, producatoare de echipamente de transport, masini-unelte, echipamente electrice sau electronice. Ultimele domenii, desi erau caracteristice seriilor mari, se caracterizau printr-un grad ridicat de elemente componente standardizate, ceea ce le marea compatibilitatea cu SFF.

Pornind de la varietatea parerilor exprimate de diferiti teoreticieni si practicieni referitoare la conceptul de flexibilitate, se vor prezenta in continuare diferite definitii ale unui SFF, cu ajutorul carora se va incerca in finalul paragrafului formularea unei definitii proprii, care sa sintetizeze, intr-o anumita masura, parerile expuse in cele care urmeaza.

Astfel, James Dilworth prezinta sistemul flexibil de fabricatie ca fiind "un grup de masini sau echipamente cu operatii asemanatoare dar nu identice, reprogramabile, legate intre ele prin intermediul unui sistem automatizat de transport - manipulare si conectate la un computer central care permite sistemului fabricatia mai multor piese / produse asemanatoare, ce au aceleasi cerinte de prelucrare".

Daniel Waters spune ca printr-un sistem flexibil de fabricatie se intelege "un ansamblu de masini coordonate de un computer central care are rolul de a optimiza schemele / programele de productie".

Terry Hill il defineste ca "un grup de mai multe celule de fabricatie, care au un anumit grad de automatizare si care functioneaza unitar".

Ray Wild apreciaza ca un sistem flexibil de fabricatie este "amplasarea unor locuri de munca controlate de catre un computer, fiecare dispunand de dispozitive de incarcare - descarcare automatizate, conectate intre ele printr-un sistem automatizat de manipulare - transport care realizeaza deplasarea de la si la o zona de depozitare automatizata". 

Un grup de autori romani prezinta productia automata flexibila ca fiind "o unitate de productie formata pe baza de module flexibile, cu sisteme automate de transport, a caror activitate este coordonata de un sistem de conducere la diferite nivele de functionare , in scopul autoreglarii si optimizarii procesului de productie".

Conform parerii acestora, sistemul flexibil a evoluat si evolueaza in continuare de la nivelul modulului flexibil - prin care autorii inteleg masina sau echipamentul individual controlat numeric sau automatizat pana la 100 %, spre linia automatizata, atelierul sau sectia flexibil - automatizate si pana la, considera ei, nivelul superior de organizare automata a productiei care este uzina flexibil automatizata.

Un ultim punct de vedere este cel al lui N. A. Bibu, care considera SFF "viitoarea tehnologie de fabricatie a secolului XXl".

Pe baza celor prezentate, consideram ca un sistem flexibil de fabricatie (SFF) reprezinta reunirea tuturor grupelor de masini de la nivel de atelier, sectie, fabrica, intreprindere, in cadrul unui sistem integrat si computerizat - dar nu neaparat 100 %, in scopul creerii unui avantaj competitiv prin satisfacerea cererii pietei precum si prin obtinerea de rezultate economico - financiare superioare.

In completarea definitiei si in legatura cu tema centrala a acestei teze, ar fi de remarcat faptul ca un SFF necomputerizat este un sistem de tip JIT. Cu alte cuvinte, un pas decisiv, dar nu neaparat necesar, in incercarea de a introduce un sistem SFF, il constituie implementarea si functionarea eficienta a unui JIT. Contradictia principala intre cele doua sisteme este cea legata de locul de munca: in cazul unui JIT acesta este simplu organizat si absolut obligatoriu necesita prezenta omului, in timp ce in cazul SFF activitatea de la nivelul locului de munca (modulul flexibil) este automatizata, iar omul are cel mult un rol de supraveghere sau poate fi chiar nenecesar. Mergand mai departe, contradictia JIT fata de SFF se manifesta, de fapt, si sub forma investitii financiare minime fata de investitii financiare majore.

Pe de alta parte, se poate aprecia ca un SFF 100 % computerizat este de fapt un CIM / CIB autentic, datorita prezentei tuturor elementelor componente ale acestuia.

4. 3. Caracteristicile unui sistem flexibil de fabricaTie

Din cele prezentate pana acum referitor la SFF, se pot desprinde urmatoarele trasaturi generale, valabile in cadrul functionarii oricarui sistem flexibil de fabricatie, astfel:

un computer coordonator care realizeaza stabilirea programelor de fabricatie, cu tot ceea ce implica ele, respectiv stabilirea succesiunii de lansare in executie a diferitelor sarcini incluse in cadrul programului, prezentarea situatiilor privind incarcarea diferitelor tipuri de utilaje necesare executarii produselor - balante de corelare Capacitate - Incarcare, precum si controlul asupra productiei si a produselor.

grupele de masini sau utilaje sunt prevazute cu computere, care sunt legate la computerul coordonator (roboti industriali). Robotii sunt masini care pot executa operatii in cadrul procesului de productie, prin inlocuirea totala a factorului uman. Ei sunt programati automat, astfel incat sunt capabili sa execute un grup restrans de operatii; din acest punct de vedere, utilizarea lor este restransa la sarcini repetitive. Tendinta ultimilor ani este de a realiza roboti care sa poata executa un numar cat mai mare de operatii, in vederea reducerii inflexibilitatii lor. Orice robot are trei parti indispensabile functionarii lui:

structura mecanica

sursa de activare

sistemul de control

1. Structura mecanica cuprinde acele parti care asigura posibilitatea de a realiza in mod efectiv o anumita operatie.

2. Sursa de activare este cea care ofera energia necesara angrenarii partii mecanice (energie electrica, de exemplu).

3. Sistemul de control este "softul" robotului, sau, din punct de vedere anatomic, "Creierul".

productia realizata in loturi mici devine, din punct de vedere al costurilor, apropiata de cea realizata pe baza loturilor optime de fabricatie, datorita economiilor semnificative care se pot obtine pe baza cresterii cantitative dar si calitative a productiei; acest efect pozitiv da posibilitatea diminuarii insemnate a efectului negativ generat la prima vedere de costurile investitionale mari privind organizarea, implementarea si functionarea SFF. 

sistem computerizat de transport a pieselor sau produselor aflate in diferite stadii de realizare.

echipament computerizat de manipulare (dispozitive de incarcare - descarcare).

prezenta computerelor in toate fazele procesului de productie (incluzand aici si procesele auxiliare procesului de baza) determina un necesar scazut al fortei de munca, redus la prezenta unor supraveghetori; pot exista sisteme in care numarul acestora sa fie redus la max 2- 3 persoane in cadrul unei sectii de productie.

posibilitatea de a "adapta" rapid sistemul la cerintele pietei, prin posibilitatea de a interveni oriunde pe parcursul realizarii unui produs.

4. 4. AVANTAJE SI DEZAVANTAJE ALE SISTEMELOR

FLEXIBILE DE FABRICATIE

Principalele avantaje ale unui SFF sunt, in conceptia noastra, urmatoarele:

reducerea costurilor directe ale produselor, datorita unor factori cum ar fi: absenta omului, reducerea manipularilor, a transportului, cresterea calitatii productiei si a produselor.

reducerea investitiilor privind noile masini, datorita productivitatii ridicate care permite achizitionarea unui numar mai mic de masini.

viteza rapida de reactie la o situatie aleatorie care se poate manifesta pe piata, datorita pe de o parte timpilor redusi de pregatire incheiere, dar si a stocurilor reduse in interiorul productiei care determina amanari mici pentru diferitele sarcini de productie aparute inopinat.

calitate constant superioara, datorita absentei factorului uman care putea avea oscilatii in prestatia de la locul de munca, determinate de factori subiectivi sau obiectivi.

prestarea unui control imbunatatit din punct de vedere al eficientei, datorita concentrarii productiei si a activitatilor auxiliare acesteia in spatii restranse - ceea ce il face mai usor de urmarit de om; in plus, informatizarea intregii activitati poate oferi informatii in orice moment despre diferite activitati din cadrul procesului de productie.

utilizarea masinilor cu comanda numerica sau computerizate (roboti) ofera posibilitatea acumularii la nivelul locului de munca a unor cantitati mari de informatii si a utilizarii lor imediate, contribuind astfel la reducerea birocratismului existent in cazul sistemelor neautomatizate.

Principalele dezavantaje ale SFF se refera la:

investitia de achizitionare a unui astfel de sistem este mare.

decizia de implementare a unui SFF este grea, datorita semnificatiilor pe care le poate avea asupra intreprinderii in viitor. Luarea deciziei presupune ca, la toate nivelurile intreprinderii, sa fie inteles continutul si efectele posibile ale implementarii sistemului.

implementarea unui SFF presupune concedieri masive de personal (la nivelul muncitorilor), deoarece posibilitatea de absorbtie a acestuia in alte sectoare dispare de la sine, daca sistemul se introduce la nivelul intreprinderii. De aici, apare necesitatea corelarii cu politicile de protectie sociala ale tarii respective.

din cele spuse anterior se poate evidentia un alt minus legat de faptul ca, intr-un astfel de sistem, se ignora factorul uman, cu toate aspectele pozitive legate de creativitate, inteligenta, posibilitate de selectare a diferitelor informatii sau abilitatea omului de a se adapta in anumite situatii neprevazute.

odata implementat un SFF, se impun pe de alta parte angajari de personal inalt calificat, care sa fie capabil sa gestioneze din toate punctele de vedere noul sistem: ingineri proiectanti, ingineri de sistem, analisti economici, etc.

SFF este foarte complex; gradul sau de complexitate creste cu nivelul sau de implementare - atelier, sectie, fabrica, intreprindere.

Personalul care utilizeaza sistemul trebuie sa fie calificat si sa aiba cunostiinte interdisciplinare, pentru a putea interveni in anumite situatii neprevazute.

Efectele pozitive se obtin progresiv pe masura cunoasterii amanuntite a modului de operare a sistemului - de la nivelul masinii individuale pana la nivelul intreprinderii.

concluzii asupra Sistemelor flexibile DE FABRICATIE

Pe baza celor prezentate in cadrul acestui capitol se poate spune, in concluzie, ca un sistem flexibil de fabricatie este o cale de crestere a eficientei unei intreprinderi, daca aceasta este pregatita sa faca fata modificarilor majore de mentalitate, structura si infrastructura care se impun. Fara realizarea acestor premise, o astfel de investitie este inoportuna. Din acest punct de vedere, opinia noastra referitoare la implementarea unor astfel de fabrici complet automatizate in industria romaneasca, este ca SFF nu constituie solutia de refacere sau de redresare a economiei romanesti in momentul de fata.

Daca revenim asupra tarilor care sunt declarate de diferite statistici leaderi mondiali in domeniu (numar de SFF implementate), observam ca acestea sunt de departe cele mai puternic dezvoltate state din punct de vedere economic: Japonia, Statele Unite, Marea Britanie sau Germania. In astfel de tari, sectorul serviciilor a cunoscut o dezvoltare puternica, ceea ce este o consecinta fireasca a nivelului lor de dezvoltare; ca urmare, activitatea industriala este din ce in ce mai restransa din punct de vedere al fortei de munca absorbite, lasand locul altor activitati din sfera serviciilor sau alte sectoare economice, cu capacitate mare de absorbtie a fortei de munca excedentare.

Prin urmare, excedentul de forta de munca provenit ca urmare a implementarii unor SFF - uri poate fi absorbit de alte activitati, contribuind astfel la diminuarea considerabila a efectelor negative care s-ar putea genera pe plan social (somaj); in plus, politica de protectie sociala este mult mai eficienta in tarile dezvoltate comparativ cu Romania, de exemplu, ceea ce asigura intr-o anumita masura reducerea impactului negativ al concedierilor.

Un alt aspect referitor la forta de munca este cel legat de structura acesteia, respectiv necesitatea de a asigura un personal cu studii superioare, in general, care sa aiba cunostiinte in domeniul exploatarii si utilizarii retelelor informatizate indispensabile, intr-o masura mai mare sau mai mica, acestor sisteme avansate. Acesti specialisti vor avea o munca incomparabil mai complexa in comparatie cu cea prestata in sistemele traditionale MRP, OPT sau chiar JIT, ceea ce va insemna si cheltuieli cu salariile mai mari comparativ cu sistemele anterior enumerate.

Ambele probleme legate de forta de munca sunt greu de depasit intr-o industrie cum este cea romaneasca, motiv pentru care consideram ca inoportuna implementarea pe scara larga a unor astfel de sisteme, datorita faptului ca efectele pozitive (avantajele) ale introducerii SFF-urilor ar fi categoric anihilate de cele negative (dezavantajele). Asa cum mentionam anterior, oportunitatea trebui legata, in mod inevitabil, de gradul de dezvoltare economica al tarii respective, iar din acest punct de vedere Romania este mult in urma Japoniei, Statelor Unite sau Germaniei.

Ceea ce ar trebui incercat ar fi implementarea sistemelor flexibile in cadrul unor intreprinderi noi, in care nu apar probleme sociale legate de forta de munca sau, eventual, utilizarea pe scara restransa a sistemelor flexibile in cadrul unei intreprinderi - experimental in anumite sectii sau ateliere.

In ciuda celor afirmate referitor la Romania, SFF-urile raman cel mai de avangarda mod de abordare a managementului productiei industriale, fiind o cale strategica importanta de mentinere pe pietele americane si occidentale, unde lupta pentru supravietuire pe piata este foarte stransa.

SFF-urile reprezinta o etapa intermediara de evolutie a conducerii productiei spre Intreprinderea Total Informatizata, in care factorul uman este prezent doar la monitorul computerului, de unde are un rol de transmitere a diferitelor sarcini care trebuie executate in perioada urmatoare. Eficienta unui astfel de sistem este de necontestat prin realizarea acelui volum maxim posibil al productiei, care nu mai este influentat in mod subiectiv de om, decat intr-o masura foarte mica. Rolul acestuia se limiteaza la activitatea de conceptie, cercetare a noilor produse sau modificarea proiectelor existente, precum si la stabilirea programelor de productie stabilite pe baza cererii pietei.

In concluzie, se poate afirma ca aceste sisteme partial sau total informatizate reprezinta solutia viitorului in managementul productiei, care este mai mult sau mai putin oportuna in functie de gradul de dezvoltare / tehnologizare a unei tari, iar in cadrul acesteia, in functie de cel al dezvoltarii principalelor sectoare ale economiei nationale.

In incheierea acestui capitol vom incerca realizarea, sub forma tabelara, a unei abordari comparative a principalelor caracteristici intre sistemele JIT si cele flexibile SFF, cu varianta lor de informatizare 100 % a tuturor activitatilor (Tabelul nr. 1.).

TABELUL NR. 1. Abordare comparativa JIT/ SFF