FUNDAMENTELE TEORETICE ALE MANAGEMENTULUI ORGANIZATIILOR

1.1 ISTORICUL MANAGEMENTULUI

1.1.1 CONCEPTUL DE MANAGEMENT

Etimologic cuvantul management isi are originea in limba latina, provenind de la latinescul "manus" care desemna "strunirea cailor care trag o caruta, cu ajutorul haturilor", apoi prin intermediul cuvantului "manage" a intrat in limba engleza ca verb "to manage", capatand semnificatia "a pregati, a administra, a rezolva, a duce ceva la bun sfarsit, a manevra" etc.

Termenul are diverse conotatii: putere, progres, succes, venituri mari, prestigiu.

Notiunea de management are o tripla semnificatie:

Activitate practica (proces) - tip special de munca intelectuala, prin care o persoana (managerul) determina alte persoane (subordonatii) sa desfasoare anumite activitati in vederea realizarii unuia sau mai multor obiective.

Centru al deciziei - reprezentat de persoane sau grupul de persoane investite cu autoritate formala, in virtutea careia iau decizii prin care vor influenta activitatea si comportamentul altor persoane.

Disciplina stiintifica - explicarea naturii si trasaturilor procesului de management, conturarea unui ansamblu organizat de cunostinte specifice formarii managerilor si orientarii activitatii lor.

De-a lungul timpului au fost formulate mai multe definitii ale procesului de management astfel :

F. W. TAYLOR a vazut in activitatea de conducere a organizatiei "arta de a sti precis ce trebuie facut, cat mai bine si mai ieftin".

HENRI FAYOL a aratat ca "a conduce inseamna a prevedea, a organiza, a comanda, a coordona si a controla", precizand astfel si atributele conducerii.

PETER F. DRUCKER afirma: "Necesitatile marilor organizatii trebuie satisfacute de oameni obisnuiti capabili de performante neobisnuite".

Definitia cea mai curenta in SUA este: "to have things done through others". In acest enunt se poate pune accent pe prima parte: obiective, conducere, profit sau pe a doua parte: comunicare, formare, motivare.

1.1.2 ROLUL SI CERINTELE PROCESULUI DE MANAGEMENT

Rolul managementului porneste de la faptul ca interesele membrilor unei organizatii nu corespund intotdeauna cu interesele proprietarilor. Astfel, muncitorul doreste prosperitatea sa (salariu cat mai mare), pe cand proprietarul doreste prosperitatea intreprinderii in ansamblul sau si obtinerea unui profit cat mai mare. Intre membrii organizatiei si proprietari se interpun managerii.

Factorii care au dus la cresterea complexitatii activitatii de management sunt:

luarea in considerare a relatiilor de interdependenta dintre oameni mai ales cand indatoririle acestora sunt intr-o continua schimbare;

cresterea interdependentelor dintre unitate si mediul ambiant, a multiplicarii relatiilor externe;

progresul stiintific si tehnologic care modifica mediul ambiant (cererea de produse pe piata, pretul produselor, gustul consumatorilor etc.);

modernizarea si actualizarea cunostintelor si tehnicilor de management.

Pentru a cunoaste acesti factori si a-i folosi in interesul organizatiei, procesului de management i se impun urmatoarele cerinte:

Managementul trebuie sa fie flexibil pregatit in vederea modificarilor, a schimbarilor necesare;

Intelegerea rolului instructiunilor atat de catre manageri, cat si de executanti;

Planificarea si traducerea in viata a planurilor presupune previziuni pe termen lung in domeniul tehnic, economic si social, precizarea cat mai exacta a obiectivelor, o fundamentare cat mai buna a planului;

Adaptarea continutului informatiilor, deoarece acestea trebuie sa reflecte oricand conditiile de mediu ale intreprinderii, realizarile in comparatie cu obiectivele propuse;

Actualizarea cunostintelor in domeniul stiintei managementului;

Calitatea managementului presupune manageri cu pregatire superioara, deoarece fac mai putine greseli, sunt mai receptivi la nou, mai perspicace.

1.1.3 EVOLUTIA GANDIRII SI PRACTICILOR MANAGERIALE

A.    SCOALA CLASICA

Cei mai de seama reprezentanti ai scolii clasice au fost:

francezul Henri Fayol  - managementul administrativ

americanul F.W.Taylor - managementul  stiintific

germanul Max Weber - managementul  birocratic

HENRI FAYOL

De formatie inginer minier, francezul Henri Fayol a fost primul care a propus o analiza teoretica a activitatilor manageriale, analiza care a rezistat unei jumatati de secol de discutii critice. Putini sunt autorii care sa nu fi fost, de atunci, influentati de aceasta teorie, iar cele cinci elemente ale lui Fayol au oferit un sistem de concepte, cu ajutorul carora managerii isi pot clarifica modul de a gandi in legatura cu ceea ce au de indeplinit.

Cele cinci elemente sunt :

1.- Prevedere si planificare : "Examinarea viitorului si intocmirea planului de actiune"

2.- Organizare : "Crearea structurii materiale si umane a intreprinderii";

3.- Comanda: "  Mentinerea activitatii in randul personalului"

4.- Coordonare: "Corelarea, unificarea si armonizarea tuturor activitatilor si eforturilor";

5.- Control : "Supraveghere, astfel incat totul sa se desfasoare in conformitate cu regulile stabilite si ordinele transmise"

FREDERICK WINSLOW TAYLOR

Este fondatorul conceptiei cunoscute ca "management stiintific".

El spunea: "Obiectul principal al managementului trebuie sa fie asigurarea maximei prosperitati pentru patroni, impreuna cu maxima prosperitate pentru salariat".

Pentru patron "maxima prosperitate" nu inseamna neaparat profituri mai mari pe termen scurt, ci dezvoltarea tuturor aspectelor care ii asigura intreprinderii o prosperitate permanenta. Pentru salariati, "prosperitatea maxima"  nu inseamna doar salarii mai mari imediat, ci si dezvoltarea capacitatii lor pentru a avea realizari mai valoroase, la nivelul maxim la care sunt calificati. Interdependenta reciproca dintre conducere si salariati, presupune si necesitatea de a munci impreuna in scopul atingerii obiectivului comun al prosperitatii crescute pentru toti cei implicati, i s-a parut evidenta lui Taylor.

Asa cum se exprima Taylor: "Ceea ce vrea muncitorul de la patron, mai presus de orice, este un salariu mare, iar ceea ce vrea patronul cel mai mult de la muncitor este un cost scazut al manoperei . existenta sau absenta acestor doua elemente formeaza cel mai bun indiciu pentru un management bun sau rau".

Pentru a realiza aceste conditii, Taylor a propus patru "mari principii fundamentale ale managementului stiintific":

Dezvoltarea unei stiinte reale a muncii;

Selectia stiintifica si perfectionarea progresiva a muncitorului;

Combinarea stiintei muncii cu forta de munca selectionata si perfectionata stiintific;

Cooperarea constanta si stransa intre conducere si muncitori.

Aceste principii au fost dezvoltate intr-o carte "Principles of Scientific Management", 1911, si trebuie spus ca adesea au fost intelese gresit. De exemplu, prea putini manageri au fost de acord sa aplice una dintre cerintele lui fundamentale: ca salariul muncitorului super-productiv sa fie nelimitat. Multe dintre sistemele de salarizare stimulative contin astfel de limitari. Aceasta ar putea inhiba "revolutia mintala" cautata de Taylor care pretinde ca "ambele parti sa inceteze sa mai considere distribuirea profitului ca fiind cea mai importanta chestiune si sa se concentreze asupra cresterii acestuia".

MAX WEBER (1864-1920)

S-a nascut in Germania. A studiat dreptul apoi a devenit membru al corpului profesoral din Berlin. Principala contributie a lui Weber la studiul organizatiilor a fost teoria sa asupra relatiilor de autoritate care l-a condus la caracterizarea organizatiilor in functie de relatiile de autoritate din launtrul lor.

B.    SCOALA RELATIILOR UMANE

Reprezentantii acestei scoli sunt:

1. ELTON MAYO (1880-1949),

2. DOUGLAS Mc GREGOR (1906-1964),

3. RENSIS LIKERT (1903-1981)

4. FREDERICH HERTZBERG

5. ABRAHAM MASLOW

6. HENRY MINTZBERG

C. SCOALA CONTEMPORANA DE MANAGEMENT

Reprezentanti:

1. HERBERT A. SIMON

2. VICTOR H. VROOM

3. ALFRED D. CHANDLER

4. THOMAS J. PETERS si ROBERT H. WATERMAN

1.2 PRINCIPIILE SI SISTEMUL DE MANAGEMENT

1.2.1 Principiile managementului sunt :

1. PRINCIPIUL ASIGURARII CONCORDANTEI DINTRE PARAMETRII SISTEMULUI DE MANAGEMENT AL FIRMEI SI CARACTERISTICILE SALE ESENTIALE SI ALE MEDIULUI AMBIANT

2. PRINCIPIUL MANAGEMENTULUI PARTICIPATIV

3. PRINCIPIUL MOTIVARII TUTUROR FACTORILOR IMPLICATI IN ACTIVITATEA FIRMEI

4. PRINCIPIUL EFICIENTEI

1.2.2 Componentele sistemului de management sunt :

1. SUBSISTEMUL ORGANIZATORIC

Componentele lui sunt :

regulamentul de organizare si functionare

organigrama

descrieri de functii si posturi

grup informal

rolul informal

liderul informal etc.

Functiile lui sunt :

stabileste principalele componente organizatorice ale firmei

interconecteaza subdiviziunile organizatorice

combina resursele firmei

asigura cadrul organizatoric pentru desfasurarea activitatii firmei

2. SUBSISTEMUL INFORMATIONAL

Componentele lui sunt:

data

informatia

circuitul informational

fluxul informational

procedura informationala

mijloacele de tratare a informatiei

3. SUBSISTEMUL DECIZIONAL

Componentele lui sunt :

ansamblul deciziilor adoptate si aplicate in cadrul firmei de manager

Functiile lui sunt:

directionarea dezvoltarii de ansamblu a firmei si a componentelor sale

declansarea actiunilor personalului din cadrul firmei si a componentelor acestuia

4. SUBSISTEMUL METODE SI TEHNICI DE MANAGEMENT

Componentele lui sunt:

ansamblul metodelor, tehnicilor si procedurilor utilizate de managementul unei firme

Functiile lui sunt:

asigurarea suportului logistic, metodologic, pentru exercitarea ansamblului proceselor si relatiilor de management

eficientizarea muncii de management

dezvoltarea potentialului personalului managerial si de executie din firma

1.3 FUNCTIILE MANAGEMENTULUI/ ATRIBUTELE CONDUCERII

"Si-n management se aplica principiul fiziologic potrivit caruia functia creeaza organul"

Dupa opinia mai multor specialisti in management, procesul de management se poate partaja, avand in vedere natura sarcinilor implicate de desfasurarea lui si modul de realizare in cinci functii astfel:

1.- previziune

2.- organizare

3.- coordonare

4.- antrenare

5.- control-evaluare

1.3.1 PREVIZIUNE

Caracteristici :

deschide un ciclu managerial

este o functie de baza ce reuneste activitati de prefigurare a viitorului, prin detectarea cu anticipatie a problemelor cu care se va confrunta organizatia, si pregateste caile de actiune necesare;

in baza functiei de previziune se anticipeaza : ce trebuie produs?; in ce mod? si cat de eficient ?;

exercitarea acestei functii se concretizeaza in trei importante activitati microeconomice: prognozarea, planificarea si programarea

1.3.2 ORGANIZARE

Caracteristici :

este a doua etapa a secventei manageriale dupa alcatuirea planului ;

este actiunea prin care va asigurati ca toate resursele necesare pentru implementarea planului vor fi disponibile la momentul potrivit si ca activitatile cuprinse in plan vor contribui la atingerea obiectivelor, neinterferand una cu alta;

1.3.3 COORDONARE

Prin coordonare managerul armonizeaza deciziile si actiunile subordonatilor si le orienteaza spre realizarea obiectivelor firmei si a componentelor sale.

Suportul coordonarii il constituie COMUNICAREA dintre manager si subordonat, respectiv transmiterea mesajelor informationale de sus in jos sau de jos in sus, sub forma de decizii.

Peter Drucker considera ca indiferent de domeniul in care actioneaza un manager, eficienta acestuia depinde de capacitatea sa de comunicare.

Comunicarea inseamna aproape totul in management, atata timp cat de calitatea comunicarii depinde intelegerea problemelor cu care va confruntati, trainicia relatiilor cu ceilalti, capacitatea dumneavoastra de a-i motiva si a-i conduce, dar si raporturile cu mediul extern organizatiei, din care va alimentati cu una dintre principalele dumneavoastra resurse, informatia, si de la care va asteptati sa gasiti suport pentru serviciile dumneavoastra sau acceptarea solutiilor pe care sunteti in masura sa le oferiti.

ANTRENARE

Cuprinde decizii si actiuni prin care se determina participarea salariatilor la stabilirea si realizarea obiectivelor, prin luarea in considerare a factorilor care-i motiveaza.

Suportul antrenarii este MOTIVAREA, care presupune corelarea recompenselor sau sanctiunilor materiale si moral spirituale cu rezultatele efectiv obtinute din realizarea obiectivelor.

Esenta acesteia o constituie trinomul:

RECOMPENSE - SANCTIUNI - REZULTATE OBIECTIVE

1.3.5 CONTROL - EVALUARE

Functia de control a managerilor este caracterizata prin activitatile de confruntare a rezultatelor obtinute de subalterni sau executanti cu sarcinile lor atat din punct de vedere cantitativ, cat si calitativ.

CONTROLUL - inseamna sesizarea si comensurarea eventualelor abateri de la nivelul obiectivelor fixate si a cauzelor care le-au determinat, precum si stabilirea masurilor corective necesare.

CONTROLUL apare in mod logic ca elementul final care verifica masura in care celelalte patru elemente actioneaza in mod corespunzator "supraveghere astfel incat totul sa se desfasoare in conformitate cu regulile stabilite si ordinele transmise".

Pentru a fi eficient, controlul trebuie sa opereze cu rapiditate si presupune existenta unui sistem de sanctiuni.

Autorii sustin ca in ciuda diversitatii actiunilor controlate, un control eficient tine seama de cateva elemente comune:

scopurile generale ale organizatiei

obiectivele specifice ale activitatii

marimile relevante pentru activitate (timp, costuri etc.)

standardele de performanta

metoda de comparare standard/ performanta

actiunile post-control

evaluarea controlului

revizuirea elementelor controlului