ACTIVITATEA DE CONDUCERE

unii autori considera ca unele tipuri de dezvoltare (sociala, psihologica, economica.) sunt rezultate ale activitatii de conducere => activitatea de conducere + persoana care exercita conducerea, liderul, sunt f. importante;

activitatea de conducere e o activitate cheie, vitala pt. dezvoltarea sociala; "Subdezvoltarea in orice parte a lumii este un simptom de subconducere in intreaga lume".

☻ Acceptiuni:

1. acceptiunea psiho-sociala

activitatea de conducere intra in sfera fenomenelor de influenta => Conducerea = influenta pe care o persoana o are asupra altora sau comportamentelor.

Bass: - accept. larga: 2 tipuri de conducere: conducere pozitiva si conducere eficienta

- efortul unei persoane pentru a schimba comportamentului alteia = conducere

- daca persoana obtine schimbarea comportamentului = conducere pozitiva

- daca aceasta schimbare creeaza satisfacte persoanei ce influenteaza = conducere eficienta

Cauenbaum: - conducerea se pastreaza in sfera fenomenelor de influenta dar se

adauga si specificarea mecanismelor prin care e posibila aceasta influentare si anume procesul de comunicare.

conducerea= influentarea interpersonala exercitata intr-o situatie definita si dirijata prin comunicare spre atingerea unor scopuri determinate.

Newcomb: conducerea =o relatie de roluri facilitatoare (tripla semnif)

1- nu orice relatie de rol e expresia conducerii, ci doar cea care contribuie la inaintarea grupului catre scop

2- intr-un grup nu exista un singur lider pt. ca este imposibil ca o singura persoana sa faciliteze schimbarea tuturor situatiilor in vederea realizarii scopurilor => alaturi de liderul formal trebuie luat in considerare si liderul informal.

3- nu intotdeauna liderul influenteaza cel mai mult realizarea scopurilor, ci poate mai multi membri ai grupului (ei cu contributie de lider desi nu sunt) => conducerea nu e un fenomen de tipul totul /nimic, ci putem vorbi de grade de facilitare a realizarii scopurilor

Concluzii: - d.p.v. psiho-social conducerea pune accent pe: grup, interactiune, scop

- d.p.v. psiho-social conducerea = raport psiho-social, adica activitatea de conducere genereaza relatii intersubiective de comunicare, intercunoastere socio-afectiva, genereaza aparitia unor fenomene sociale (cooperarea, conflictul, solidarizarea), genereaza o serie de structuri mentale colective (atitudini, opinii, mentalitati, prejudecati.)

d.p.v. psiho-social, oamenii sunt materia prima a conducerii

2. acceptiunea psiho-organizationala

☺ Mc Gregor : conducerea =forma dinamica de comportament ce implica 4 variabile

trasaturile liderului

atitudinile, nevoile, caracteristicile pers ale subordonatilor

natura, scopul, structura, sarcinile org

mediul soc, pol si ec

ð      conducerea nu se rezuma doar la comportamentul liderului, ci este un complex de relatie intre variabile de naturi diferite ( de nat individuala, organizationala..)

☺ M. Vlasceanu (1993) conducerea = un proces dinamic de organizare si coordonare de

catre un om intr-o anumita perioada de timp si intr-un anumit context organizational specific a altor membrii ai organizatiei avand ca obiectiv realizarea unor scopuri/sarcini specifice

- surprinde caracterul dinamic, procesual, evolutiv

- extinderea de la pers la grup

- preciz activitatilor care intra in sfera conducerii ( +decizie, control - "activ. de organizare si coordonare").

☻ M. Zlate: 2 caracteristici fundamentale:

Conducerea ar trebui perceputa ca un continuum cu 2 poli:

- schimbare, progres vs. adaptare pasiva la ceea ce s-a produs deja;

- anticipare vs.reactie la ce s-a intamplat;

- centrata pe cauze/efecte;

- dominata de activism, initiativa vs dominata de inertie, pasivism.

ð      conducerea organizationala, in functie de contextul organizational s-ar putea afla in fiecare punct al acestui continuum sau ar putea fi conceputa ca deplasandu-se de la un punct spre altul (de la inertie, centrare pe efecte, reactie, inertie. spre anticipare, schimbare, activism.)

Nu ne intereseaza orice tip de conducere ci doar cea eficienta.

Conducerea eficienta = adaptata noilor cerinte: adaptabilitate, reorganizare din mers,

globalizare, criza sist. de valori..

Aceasta conducere eficienta presupune si o diversificare f. mare a rolurilor pe care le au liderii => au rol negociator, motivator, integrator.