Supravegherea prudentei bancare in romania

SUPRAVEGHEREA PRUDENTEI BANCARE IN ROMANIA

Abstract:

The Basel Committee proposes to permit banks a choice between two broad methodologies for calculating their capital requirements for credit risk. One alternative will be to measure credit risk in a standardized manner, supported by external credit assessments. The alternative methodology, which is subject to the explicit approval of the bank’s supervisor, would allow banks to use their internal rating systems for credit risk.

1. Rolul bancii centrale in domeniul supravegherii bancare

1.1. Autoritatea de supraveghere bancara

Principiul supravegherii prudentei bancare consta in delegarea de competente unei autoritati de a superviza, in virtutea unor reguli si principii legale, modul in care se organizeaza si se desfasoara activitatea bancara in economie.

Supravegherea bancara urmareste atingerea unor obiective, cele mai importante fiind:[1]

• Mentinerea increderii pubicului in sectorul bancar, insasi existenta autoritatii de supraveghere bancara constituie un factor psihologic care contribuie la cresterea increderii in sistemul bancar;
• Protejarea fondurilor clientilor, prin limitarea riscului asumat de catre acestia in momentul constituirii depozitelor, pe durata pastrarii si utilizarii lor, ca sursa atrasa de catre banci;
• Dezvoltarea unui sistem bancar viabil si stabil, in masura sa ofere clientilor produse si servicii bancare de calitate si la un cost rezonabil;
• Respectarea legilor si reglementarilor privind activitatea bancara.

In scopul realizarii obiectivului principal al supravegherii prudentiale, si anume acela de mentinere a stabilitatii si a increderii in sistemul bancar, institutiile de credit sunt monnitorizate pe toata durata functionarii lor in ceea ce priveste modul in care evolueaza acestea si indeplinesc criterii de prudenta si performanta bancara.

2. Incredintarea autoritatii de supraveghere bancara

In lumea bancara se ridica problema carei institutii sa-i fie atribuita autoritatea supravegherii prudentiale a sistemului bancar, care consta in delegarea de competente unei autoritati de a supraveghea modul in care se organizeaza si desfasoara activitatea bancara in economie.

In urma studiilor efectuate s-au delimitat trei concepte fundamentale potrivit carora fiecarei tari se poate aplica principiul supravegherii bancare:[2]

1)     Autoritatea supravegherii bancare sa fie incredintata unei institutii guvernamentale (de regula, Ministerul Finantelor). In acest caz, avantajul ar fi ca toate bancile ar contribui prin activitatea lor la sustinerea programului guvernamental de dezvoltare economico-sociala a tarii, dar apare dezavantajul ca bancile  si-ar pierde autonomia propriu-zisa, fiind aservite unor interese politice, atata timp cat se tinde spre o politizare a ministerelor.

2)     Autoritatea supravegherii bancare sa fie atribuita unei institutii independente. In cazul in care se opteaza pentru aceasta varianta, avantajul este ca ar fi promovate in economie criterii stiintifice, tehnocrate, insa exista riscul ca economia sa fie aservita unui grup de persoane care, daca isi pierd moralitatea, beneficiaza de o anumita putere si de o serie de avantaje materiale.

3)     Cel de-al treilea concept se refera la incredintarea autoritatii de supraveghere bancara Bancii Nationale , in calitatea ei de banca centrala si de emisiune. Avand in vedere ca scopul supravegherii este asigurarea viabilitatii si stabilitatii sistemului bancar. In multe tari s-a optat pentru aceasta varianta, banca centrala, ca manager al politicii monetare si creditor de ultima instanta, fiind considerata instituitia cea mai potrivita pentru realizarea acestui deziderat.

Fondul Monetar International recomanda tarilor care au banci centrale puternice, cu traditie, sa nu li se scada influenta si autoritatea, prin incredintarea responsabilitatii asigurarii supravegherii bancare altei institutii. Eficienta autoritatii de reglementare si supraveghere bancara depinde, nu atat de mult de localizarea din punct de vedere institutional, ci de conducatorul sau, de finantarea si independenta fata de influentele politice.[3]

2.1. Supravegherea bancara in Romania

In tara noastra, autoritatea de supraveghere bancara este Banca Nationala a Romaniei, in calitatea ei de banca centrala, aceasteia ii revine sarcina de a autoriza functionarea institutiilor de credit si de a supraveghea activitatea lor. In consecinta, institutiile de credit pot sa-si desfasoare activitatea in Romania doar in urma acordului emis de Banca Nationala a Romaniei.[4]

In Romania, Comisia de Supraveghere este formata din 8 membrii si este condusa de catre guvernatorul BNR, Mugur Isarescu. Atributiile si competentele sale consta in evaluarea si monitorizarea functionarii institutiilor de credit pentru a asigura calitatea activelor, a peformantelor financiare si incadrarea lor in nivelul reglementat a indicatorilor de prudenta bancara. [5]

Conform obiectivului de stabilitate financiara, BNR monitorizeaza si evalueaza indeaproape si continuu sistemul bancar, pentru a identifica orice factor de risc. Maturizarea treptata a sistemului bancar romanesc si cresterea complexitatii activitatilor bancare au condus la monitorizarea riscurilor, cu un interes deosebit in identificarea si aprecierea riscului de credit, de piata, operational si de reputatie. Analiza lunara a stabilitatii sistemului bancar, efectuata cu un set de indicatori economici, financiari si de prudenta bancara, a fost completata prin evaluari periodice a potentialelor riscuri de piata si de credit, realizate de catre organizatiile financiare internationale sau de catre Comisia Europeana.

Structura sistemului bancar din Romania s-a modificat in urma aderarii tarii noastre la UE si a liberalizarii pietei serviciilor, un numar de 190 institutii straine si-ai exprimat intentia de a-si desfasura activitatea bancara in mod direct pe teritoriul Romaniei, dintre care 174 institutii bancare, 3 institutii financiare nebancare si 13 institutii emitente de moneda electronica. In pofida crizei financiare internationale si a creditarii accelerate din ultimii ani, sistemul bancar romanesc poate fi apreciat ca fiind stabil in ansamblul sau, cu niveluri ale capitalizarii, solvabilitatii si lichiditatii conforme cu cerintele prudentiale.[6]

In consecinta putem preciza ca piata bancara din Romania dupa aderarea la Uniunea Europeana a trezit interesul mai multor banci straine care si-au exprimat dorinta de a patrunde pe piata financiar- bancara din tara noastra.

2.2. Masuri pe care Banca Nationala a Romaniei le-a adoptat pentru imbunatatirea activitatii de supraveghere a institutiilor de credit

Implementarea standardelor si reglementarilor europene din documentele elaborate de Comitetul Supraveghetorilor Bancari Europeni (CEBS) a reprezentat in continuare un obiectiv principal al Bancii Nationale a Romaniei. Particularitatile anului 2008 au impus intarirea cooperarii internationale prin consultari si intalniri periodice intre Banca Nationala a Romaniei si autoritatile de supraveghere din strainatate.

Printre evenimentele importante ale anului 2008 s-a regasit evaluarea modului de implementare de catre BNR a celor 25 de principii de la Basel pentru o supraveghere eficienta. O echipa formata din specialisti ai FMI si ai Bancii Mondiale a desfasurat in noiembrie 2008, un astfel de exercitiu in cadrul programului de evaluare a sectorului financiar din Romania (FSAP).

Cele 25 de principii de la Basel se refera la: (1) obiectivele, independenta, capacitatea, transparenta si cooperarea autoritatii de supraveghere; (2) activitati permise; (3) criterii de autorizare; (4) transferul proprietatii; (5) achizitii majore; (6) adecvarea capitalului; (7) procesul de management al riscului; (8) riscul de credit; (9) activele problema, provizioanele si rezervele; (10) expunerile mari; (11) expunerile fata de persoanele aflate in relatie speciala; (12) riscurile de tara si de transfer; (13) riscul de piata; (14) riscul de lichiditate; (15) riscul operational; (16) riscul de rata a dobanzii; (17) auditul si controlul intern; (18) abuzul in serviciile financiare; (19) procesul de supraveghere; (20) tehnici de supraveghere; (21) raportarea catre autoritatea de supraveghere; (22) contabilitatea bancara; (23) capacitatea de corectie si remediere a deficientelor detinuta de supraveghetori; (24) supravegherea consolidata; (25) relatia dintre autoritatile de supraveghere din tara de origine si tara-gazda. Rezultatul acestei evaluari a fost favorabil, apreciindu-se ca majoritatea principiilor au fost implementate cu succes si ca aproape toate recomandarile misiunii anterioare au fost puse in practica.

O alta directie importanta pentru activitatea de supraveghere a constituit-o monitorizarea activitatii institutiilor financiare nebancare (IFN), un sector in plina expansiune, ale carui active au ajuns in 20008 la 8,4 la suta din PIB. O pondere foarte mare in totalul activitatilor desfasurate de IFN o detine leasingul financiar (78,7 la suta), in scadere usoara fata de anul precedent. Supravegherea activitatii IFN s-a desfasurat atat off-site, cat si on-site, finalizandu-se cu avertismente si sanctiuni aplicate de catre BNR.

2.3. Reglementarea prudentiala a sistemului bancar

Reglementarea in domeniul supravegherii prudentiale s-a impus ca o necesitate in vederea asigurarii unui sistem bancar care, prin nivelul capitalizarii, calitatea actionariatului si a administratorilor, capacitatea de a acoperi riscurile specifice activitatii bancare, sa nu pericliteze stabilitatea sectorului financiar-bancar din Romania.[7]

In vederea asigurarii bunei functionari a sistemului bancar, autoritatii de supraveghere ii revine sarcina esentiala de a elabora reglementari prudentiale, care sa garanteze administrarea eficienta de catre societatile bancare a riscurilor specifice activitatii lor. In acest scop, reglementarile de prudenta bancara elaborate de Banca Nationala a Romaniei sunt aliniate la standardele internationale in materie, fiind in concordanta atat cu principiile generale stabilite de Comitetul de la Basel privind activitatea de supraveghere bancara, cat si cu Directivele Uniunii Europene privind reglementarea activitatii institutiilor financiare si de credit.

Astfel, Banca Nationala a Romaniei a adoptat reglementari privind registrul societatilor bancare, imprumuturile mari acordate clientilor de catre societatile bancare, supravegherea pozitiilor valutare ale societatilor bancare, capitalul minim al acestora, calculul fondurilor proprii, clasificarea creditelor si constituirea provizioanelor de risc, determinarea gradului de solvabilitate.

3. Cerintele prudentiale ale supravegherii bancare

Banca Nationala a Romaniei este direct implicata in elaborarea cadrului de reglementare a domeniului supus consolidarii, a metodelor, a informatiilor necesare pentru realizarea supravegherii consolidate, precum si a cerintelor prudentiale.

In vederea asigurarii bunei functionari a sistemului bancar, Banca Nationala a elaborat si adoptat o serie de cerinte prudentiale (indicatori de prudenta bancara), care trebuie respectate de catre toate bancile care functioneaza in Romania, cele mai importante fiind urm[toarele: [8]

1. Indicatorii de solvabilitate (adecvarea capitalului): fondurile proprii ale unei societati bancare trebuie sa reprezinte cel putin 12% din totalul activelor acesteia si elementelor in afara bilantului ponderate in functie de gradul de risc, iar indicatorul de solvabilitate calculat ca raport intre capitalul propriu si totalul activelor si elementelor in afara bilantului ponderate in functie de risc trebuie sa fie 8%, iar limmita minima a indicatorului de solvabilitate calculat ca raport intre nivelul capitalului social al bancii si activele sale bilantiere si elementele extrabilantiere ponderate in functie de gradul de risc, va fi de 5%.

Reglementarea prudentiala fixeaza praguri minime pentru fondurile proprii in functie de riscurile la care institutiile bancare sunt expuse.

Exemple de ponderi in functie de risc pe categorii de active:

numerarul si disponibilul la Banca Nationala a Romaniei se pondereaza cu 0(au riscul 0)

cecurile, cupoanele si alte elemente in curs de incasare se pondereaza cu 20%;

creditele acordate cu ipoteca asupra imobilelor se pondereaza cu 50%

In ceea ce priveste profitabilitatea sectorului bancar Romanesc putem observa urmatoarele evolutii ale indicatorilor: Profit net, ROE si ROA

Grafic Nr. 1

Evolutia indicatorilor de profitabilitate

Sursa: www.bnr.ro

2. Expunerile privind creditele:

Supravegherea expunerilor mari

Expunerea mare reprezinta expunerea neta fata de un singur debitor, a carei valori reprezinta cel putin 10% din fondurile proprii ale bancii. Nivelul unei expuneri mari nu poate depasi 20% din fondurile proprii ale bancii, iar suma totala a expunerilor mari nu va putea depasi de 8 ori nivelul fondurilor proprii ale bancii.

Supravegherea imprumuturilor acordate persoanelor aflate in relatii speciale, personalul propriu, precum si familiilor acestuia.

Bancile nu pot inregistra imprumuturile acordate persoanelor cu care se afla in relatii speciale si nu pot acorda imprumuturi in conditii de favoare acestor persoane. Suma totala a imprumuturilor nete acordate persoanelor aflate in relatii speciale cu banca nu poate depati 20% din fondurile proprii ale bancii. Suma totala a imprumuturilor nete acordate de banca personalului propriu, inclusiv familiilor acestuia nu poate depasi 5% din fondurile proprii ale bancii.

3. Expunerea valutara:

La sfarsitul fiecarei zile lucratoare pozitia valutara totala nu poate depasi 10% din totalul fondurilor proprii ale bancii.

4. Valoarea participatiei unei banci la capitalul unei societati comerciale nonbancare nu poate depasi 15% din fondurile proprii ale bancii. Valoarea totala a participatiilor la societati comerciale nu poate depasi 60% din fondurile proprii ale bancii.

5. Societatile bancare pot efectua investitii in valori mobiliare in limita a maximum 100% din fondurile proprii, cu exceptia celor in titluri in stat.

6. O banca poate participa la capitalul unei alte banci in limita a 5% din capitalul acesteia, cu conditia participarii unei banci straine sau a unei institutii financiare internationale.

7. Societatile bancare trebuie sa clasifice creditele acordate clientilor pe cinci categorii:

1)     categoria „standard” sunt creditele acordate clientilor profitabili ce prezinta performante financiare bune si foarte bune si care isi achita la termen toate obligatiile rezultate din contractul de credit;

2)     categoria „in observatie” sunt creditele acordate clientilor cu performante financiare bune, dar care uneori au probleme cu rambursarea ratelor si dobanzilor, situatia lor imbunatatindu-se repede, intr-un orizont de timp previzibil si imediat;

3)     categoria „substandard” sunt creditele acordate clientilor cu performante financiare bune si chiar foarte bune, dar la care intarzierile in rambursarea ratelor si dobanzilor sunt mai mari de 30 de zile, precum si clientilor care au rezultate financiare mai putin bune dar isi achita obligatiile fata de banca;

4)     categoria „indoielnic” sunt creditele acordate clientilor cu rezultate financiare slabe sau care au intarzieri sistematice in plata ratelor si a dobanzilor datorate.

5)     categoria „pierdere” sunt credite acordate clientilor cu performante financiare slabe sau foarte slabe si pentru care riscul de neplata este major. Aceste active sunt considerate ca fiind neincasabile si de o valoare atat de mica incat definirea lor in continuare ca „active bancabile” nu mai este indicata.

La categoria creditelor restante si indoielnice in capitaluri proprii si active,evolutia acestora este reprezentata in graficul de mai jos:

Grafic Nr. 2

Calitatea creditelor

Credite restante si indoielnicein capitaluri proprii si active

Sursa: Rodica Popa

Evolutia calitatii de credite al bancilor din Romania

Aceasta clasificare a activelor in cele cinci categorii prezentate fera o baza pentru determinarea unui nivel adecvat de provizioane pentru pierderile posibile din credite, cunoscute sub denumirea de provizioane specifice de risc de credit.

In ceea ce priveste evaluarea performantelor financiare, conform Regulamentului BNR nr.5/2002 creditele sunt incluse in aceleasi cinci categorii (A-E), serviciul datoriei este apreciat diferit, astfel:[9]

bun, in situatia in care ratele si dobanzile sunt platite la scadenta sau cu o intarziere maxima de 15 zile;

slab, in situatia in care ratele si dobanzile sunt platite cu o intarziere de pana la 30 de zile;

necorespunzator, in situatia in care ratele si dobanzile sunt platite la scadenta sau cu o intarziere de peste 90 de zile.

Bancile trebuie sa constituie provizioane specifice de risc, astfel: credit „standard”- 0%; credit „in observatie”- 5%; credit „substandard”- 20%; credit „indoielnic”- 50%; credit „pierdere”- 100%.

8. Societatile bancare au obligatia sa-si calculeze lunar fondurile proprii (formate din capital propriu si capital suplimentar) pe baza datelor din balanta contabila a fiecarei luni, conform unei metodologii stabilite de Banca Nationala a Romaniei,

9. Societatile bancare trebuie sa repartizeze din profitul brut sume destinate constituirii rezervei generale pentru riscul de credit in limita a 2% din soldul creditelor acordate.

10. Societatile bancare sunt obligate sa-si constituie si sa pastreze in cont la Banca Nationala a Romaniei rezervele minime obligatorii, ale caror plafoane se stabilesc lunar potrivit unor norme ale bancii centrale.

11. Societatile bancare sunt obligate sa cotizeze la constituirea Fondului de Garantare a Depozitelor in sistemul bancar, printr-o contributie de baza de 1% din capitalul social, platita la infiintare, o contributie anuala pe care fondul o pretinde fiecarei banci in limita a 0,6% din capitalul social si contributii speciale.

12. Societatile bancare au obligatia sa prezinte periodic Bancii Nationale a Romaniei situatii financiar-contabile, referitoare la datele din bilant, contul de profit si pierdere, precum si alte lucrari contabile.

Dinamica indicatorilor financiar-contabili si prudentiali a fost influentata de ritmul mai lent al activitatii de creditare, in conditiile mentinerii unor valori subunitare ale indicatorilor privind creditele restante si indoielnice, de cresterea volumului capitalului propriu, de mentinerea unui nivel mai acceptabil al solvabilitatii, al lichiditatii si al indicatorilor de performanta financiara (ROA si ROE).

4. Supravegherea bancara propriu-zisa

Supravegherea prudential bancara propriu-zisa, pe durata functionarii societatii bancare consta in monitorizarea, pe baza raportarilor prudentiale si prin inspectii la sediul bancilor, a modului in care societatea bancara evolueaza in economie si indeplineste criteriile specifice de prudenta si performanta bancara.

Supravegherea prudentiala a activitatii bancilor-persoane juridice din romane si a sucursalelor bancilor straine este realizata de Banca Nationala a Romaniei prin doua modalitati:

1. prin inspectiile pe care personalul de specialitate al bancii centrale le desfasoara la sediul bancii si la sediile secundare ale acesteia, atat in cadrul unor tematici generale aplicabile tuturor entitatilor din sistem, cat si in perioadele consacrate verficarii concrete a modului in care se aplica practic reglementaarile in materie de catre banca suspusa actiunii de supraveghere (on-site).
2. prin raportari periodice pe care bancile trebuie sa le transmita in conformitate cu reglementarile in domeniu (off-site).

Activitatea de supraveghere bancara implica profesionalismul personalului de inspectie bancara si responsabilitatea acestuia, in aprecierea informatiilor, datelor si documentelor obtinute prin raportarile periodice ale societatilor bancare, astfel incat sa se poata realiza eficienta supravegherii prudentiale ca o premisa a mentinerii viabilitatii sistemului bancar.

4.1. Supravegherea on-site

Inspectiile la fata locului reprezinta ce mai complexa forma de supraveghere a sistemului bancar. Echipele care au sarcina sa inspecteze instututiile bancare trebuie sa verifice cu predilectie acele activitati care au cea mai mai probabilitate de a pune banca in fata unor riscuri importante, obiectivul fiind remedierea deficientelor de management si control intern ale bancilor inainte ca performantele financiare ale acestora sa se deterioreze.

Prin modalitatea „on-site” se urmaresc trei obiective:

1)     Verificarea exactitatii rapoartelor arudentiale transmise autoritatii de supraveghere, controlarea realitatii si acuratetii acestora;

2)     Asigurarea respectarii legilor si reglementarilor cu caracter bancar, a altor dispozitii legale;

3)     Confirmarea starii de sanatate a bancilor.

In decursul anului 2008 au avut loc 54 de3 actiuni de inspectie off-site la 31 de banci (sedii principale si sucursale), precum si la banca Centrala Cooperatista CREDITCOOP si reteaua acesteia. Au fost sanctionate 8 institutii de credit, sanctiunile constand in avertisment scris acordat administratorilor (9 cazuri), respectiv directorilor (4 cazuri) si bancilor (3 cazuri), precum si amenda data conduceii a doua banci; in 41 de cazuri s-a acordat dreptul la remedierea situatiei, cu termene bine stabilite. Sanctiunile au fost acordate pentru anumite aspecte legate de incalcarea procedurilor interne referitoare la controlul intern si neasigurarea implementarii recomandarilor formulate de acesta sau nerespectarea limitelor prudentiale pentru anumiti indicatori. Printre masurilor impuse s-au aflat imbunatatirea cadrului de administrare a riscurilor, elaborarea, completarea si revizuirea normelor, politicilor si procedurilor interne, modificarea sistemelor informatice, elaborarea si revizuirea planurilor alternative, imbunatatirea instrumentelor de evaluarea a expunerii la riscul operational, sistarea acordarii unor anumite tipuri de produse, sistarea extinderii retelei teritoriale, elaborarea planurilor alternative in situatii de criza.

4.2. Supravegherea OFF-SITE

Supravegherea de tip „Off-Site” permite autoritatii de supraveghere sa analizeze, in mod sistematic „sanatatea” bancilo, banci care trebuie sa prezinte periodic Bancii Nationale a Romaniei informatii (rapoarte) cu privire la:

• Bilantul lunar;
• Situatia contului de profit si pierdere;
• Alte aspecte ale activitatii bancare (lichiditatea, solvabilitatea, expuneri mari, expuneri valutare, etc.).

Obiectivele supravegherii pe baza raportarilor societatilor bancare sunt orientate in urmatoarele directii:

• Urmarirea primirii in termen de la bancile comerciale a raportarilor privind indicatorii de prudenta bancara;
• Analiza in dinamica si evaluarea gradului de performanta si a sanatatii fiecarei societati bancare in parte, precum si a intregului sistem bancar;
• Depistarea cazurilor de neincadrare in indicatorii de prudenta bancara sau de incalcare a legii, in vederea luarii masurilor necesare pentru prevenirea deteriorarii situatiei financiare a bancilor, precum si pentru aplicarea sanctiunilor legale in situatia nerespectarii normelor elaborate de Banca Nationala a Romaniei.

5. Concluzii

In ultimii ani, Banca Centrala a incercat sa incurajeze infiintarea de sucursale si filiale a unor prestigioase societati bancare straine, in vederea intensificarii sistemului bancar romanesc.

In contextul crizei actuale Banca Nationala a Romaniei a efectuat numeroase inspectii la sediul societatilor bancare, in scopul verificarii lichiditatii financiare a acestor institutii si a respectarii de catre acestea a legilor si relglementarilor in vigoare. Examinarile la fata locului au fost completate cu supravegherea indirecta pe baza raportarilor prudentiale, urmarind prin ambele modalitati prevenirea si gestionarea crizelor bancare. In cazul in care bancile sunt afectate de criza financiara, ele, pot sa se contracteze imprumuturi de la Banca Nationala a Romaniei care are responsabilitatea de a le sprijini fiind creditor de ultima instanta. Pe termen scurt banca centrala vine in ajutorul institutiilor bancare cu probleme insa daca aceste probleme nu se remediaza, atunci banca centrala are drept obiectiv restructurarea sistemului bancar, fiind necesara inlaturarea bancilor insolvabile.

BIBLIOGRAFIE

1. Beju Daniela, Mecanisme monetare si institutii bancare, Ed. Casa Cartii de Stiinta, Cluj-Napoca, 2009 ;
2. Beju Daniela, Banca Nationala a Romaniei- Banca Centrala a tarii, Ed. Casa Cartii de Stiinta, Cluj-Napoca, 2005 ;
3. Mugur Isarescu, Banque Nationale de Roumanie, Bucuresti, 2004;
4. Mugur Isarescu, Reforma bancara din Romania: 1990-200, in Simpozionul De istorie si civilizatie bancara „Cristian Popisteanu”, 2002, Primul deceniu al reformei bancare;
5. Mugur Isarescu, Probleme ale politicii monetare intr-o tara emergenta, Barcelona, 2008;
6. Rosca Teodor, Moneda si credit, Ed. Altip, Alba Iulia, 2001;
7. Trenca I. Ioan, Metode si tehnici bancare, Ed. Casa Cartii de Stiinta, Cluj-Napoca, 2008;
8. Trenca I. Ioan., Fundamente ale managementului financiar, Ed. Casa Cartii de Stiinta, Cluj-Napoca, 2007;
9. Banca Nationala a Romaniei, Raportul Anual pe 2008;

Regulamentul BNR nr. 5/2002 privind clasificarea si utilizarea provizioanelor  specifice de risc de credit, cu modificarile si completarile ulterioare;

*** Norma 15/2004 a BNR privind principiile supravegherii de baza consolidata a institutiilor de credit.