Influenta factorilor de mediu asupra managementului bancar

Influenta factorilor de mediu asupra managementului bancar

Principial, ca intermediari financiari**, care ofera servicii celor care, dupa caz, prezinta surplus sau deficit de resurse financiare, rolul bancilor intr-o economie poate fi relativ usor de stabilit si formulat: satisfacerea nevoile curente si viitoare atat ale celor care imprumuta, cat si a celor care au de imprumutat.

Desi unele transferuri de fonduri financiare de la unitatile care au surplus catre unitatile care au deficit sunt efectuate direct prin imprumuturi sau contracte de capital, diferitele necesitati ale unitatilor care au surplus sau deficit de resurse economico-financiare solicita existenta si functionarea intermediarilor financiari , cum ar fi: banci comerciale, burse de valori, case de schimb valutar, persoane sau institutii pe post de brokeri sau dealeri.

Astfel de nevoi pot fi satisfacute cu considerarea particularitatilor intermediarilor financiari: marimea, maturitatea, lichiditatea, rambursabilitatea si riscul, pozitia pe piata, politica adoptata etc.

De exemplu, exista multe unitati care dispun de sume de bani relativ mici si doresc sa aiba lichiditati permanente. Pe de alta parte, unitatile care au deficit doresc sume mari de bani pentru perioade lungi, sume pe care le vor rambursa in functie de felul in care sunt programate platile.

In astfel de situatii, o banca va intra in competitie cu alte banci si alti intermediari financiari care efectueaza tranzactii directe pe piata si va avea succes numai in masura in care, acea banca isi indeplineste rolul sau mai bine decat concurentii.

Dificultatea indeplinirii cu succes a rolului pe care si-l asuma o banca, se explica prin faptul ca activitatea unei banci se afla la interferenta a patru dintre interesele majore care se regasesc intr-o economie de piata. Aceste interese sunt:

ale celor care au surplus de resurse;

ale celor care au deficit de resurse;

ale proprietarilor de banci sau ale actionarilor;

ale statului, care prin legi si regulamente reglementeaza functionarea bancilor.

Necesitatea satisfacerii prin echilibrare a acestor interese reprezinta principala misiune a unei banci, indiferent de profil si de marime.

In egala masura, bancile trebuie sa gestioneze pasivele intr-o forma acceptabila pentru unitatile cu surplus, si sa bonifice dobanzi astfel incat sa atraga clientii.

Un profit mai mare pentru unitatile cu surplus inseamna un cost mai mare pentru o banca care isi propune sa achizitioneze fondurile acestora.

Unitatile cu deficit solicita credite cu un cost cat mai redus, care sa corespunda posibilitatilor de care dispun.

De asemenea, managementul bancar trebuie sa fie preocupat interesele proprietarilor bancii. In mod firesc, proprietarii urmaresc un castig mai mare, platind mai putin unitatilor cu surplus si stabilind comisioane mai mari unitatilor care au deficit. O astfel de modalitatea de abordare nu este in totalitate realizabila, datorita existentei concurentei.

Pe de alta parte, Banca Nationala, ca "banca a bancilor", cea care emite reglementari si supravegheaza sistemul bancar, este interesata in limitarea riscurilor pe care o banca si le asuma la obtinerea fondurilor.

De asemenea, banca functioneaza sub impactul unor factori de mediu de natura economica, a reglementarilor bancare, a concurentei, a factorilor psihologici, care, independent sau in ansamblul lor pot influenta in mod decisiv rentabilitatea si eficienta unei banci.

O prima si importanta categorie de factori ai mediului ambiant cu impact semnificativ in activitatea unei banci o reprezinta politica economica a statului, adica influentarea economiei prin intermediul legislativului (a statului).

Infaptuirea politicii economice a statului se realizeaza prin intermediul politicii financiare , monetare , fiscale , de credit si valutare , scopul fiind realizarea obiectivelor propuse de parlamentul tarii si de guvern.

Cu ajutorul parghiilor economico - financiare, statul isi indeplineste propriile obiective de politica economica. Impozitele, ca parghie economico - financiara, influenteaza activitatea bancara prin cotele de impunere si tehnica de calcularea a acestora.

Cotele de impunere influenteaza atat veniturile reale ale salariatilor, cat si nivelul profitului net ramas la dispozitia bancii, si, deci, marimea dividendelor care revin actionarilor.

Influentand veniturile salariatilor, influenteaza in mod direct motivatia acestora si calitatea serviciilor prestate de acestia, prin care pot sa atraga sau sa respinga clientela.

Nivelul profitului net care ramane la dispozitia bancii influenteaza, pe de o parte, dezvoltarea in plan teritorial a bancii, diversificarea produselor oferite de banca, ridicarea calitatii serviciilor care pot fi oferite clientilor, iar pe de alta parte, nivelul castigului pentru proprietari bancii.

Modalitatile prin care se calculeaza impozitul pe profit au o influenta directa asupra activitatii de creditare a bancii

De exemplu, daca se preiau la venituri si dobanzile neincasate se obtine un profit virtual, asupra caruia se aplica cota de impozit. O astfel de abordare va incuraja banca sa acorde credite fara sa faca o analiza riguroasa a tuturor consecintelor angrenarii intr-o astfel de afacere, si care, inevitabil va duce la cresterea soldurilor creditelor restante, a dobanzilor restante si in final a riscului de credit.

Dimpotriva, daca in categoria veniturilor bancii se considera numai veniturile care sunt certe - dobanzile incasate - se va putea proceda la o selectie riguroasa a clientilor si la o analiza pertinenta a afacerilor angajate cu acestia. O astfel de modalitate de abordare va permite realizarea unei diminuari a soldului creditelor si a dobanzilor restante si, prin urmare a riscului de credit.

Conform Normelor metodologice de inchidere a exercitiului financiar emise de BNR incepand cu 1990 pana in prezent, in categoria veniturilor sunt incluse si dobanzile neincasate.    ????

Prin intermediul politicii monetare promovata de Banca Nationala, statul intervine in economie pentru a asigura controlul lichiditatii economiei in scopul de a contribui la stabilirea preturilor si a cursurilor de schimb, la realizarea obiectivelor politicii economice a statului.

Obiectivul fundamental care a stat in atentia BNR inca din anul 1990 a fost si ramane asigurarea stabilitatii monedei nationale.

Instrumentele utilizate de BNR pentru realizarea obiectivului propus au si sunt fost:

taxa scontului***;

politica de open-market;

sistemul rezervelor minime obligatorii;

dobanda de refinantare;

atragerea de depozite de la bancile comerciale (instrument introdus incepand cu 9 iulie 1997).

Scaderea taxei scontului determina diminuarea generala a ratei dobanzilor si o inviorare a activitatii de creditare a bancilor. Cresterea taxei scontului determina ridicarea nivelului ratei dobanzilor si o slaba solicitare a activitatii de creditare din cadrul bancilor.

Politica open-market consta in interventia Bancii Nationale pe piata monetara pentru a creste sau diminua lichiditatile, influentand posibilitatile de acordare a creditului de catre banci.

Creantele care fac obiectul tranzactiilor la piata libera (open-market) sunt diferite, la noi in tara, de exemplu, practicandu-se bonurile de tezaur .

Plasamentele in bonuri de tezaur sunt tentante pentru banci. Creditand statul, bancile sunt acoperite impotriva riscului. Prin aceste imprumuturi, statul diminueaza activele bancilor pe care acestea le pot pune la dispozitia altor solicitanti si deci a creditelor acordate economiei.

Sistemul rezervelor minime obligatorii influenteaza direct politica de creditare a bancilor prin faptul ca li se impune acestora o diminuare a pasivului si deci o scadere a posibilitatilor de creditare. Nivelul inalt al rezervelor obligatorii diminueaza profitul bancar datorita reducerii plasamentelor.

Dobanda de refinantare*** influenteaza direct pretul creditului.

In calitatea sa de imprumutator de ultima instanta, BNR acorda credite bancilor comerciale aflate in dificultate.

Nivelul dobanzii practicate de BNR la acest tip de credite influenteaza direct nivelul dobanzilor practicate pe piata interbancara, deci pretul creditului si implicit activitatea de creditare a economiei ce catre banci.

Atragerea de depozite de catre BNR de la bancile comerciale, este un instrument ce a impus o miscare liniara (deponent - banci - BNR si retur) a depozitelor din sistemul bancar concomitent cu diminuarea creditelor acordate economiei.

Dobanda de referinta reprezinta nivelul ratei dobanzii platite de banca centrala pentru depozitele atrase de la bancile comerciale in luna anterioara celei pentru care se face anuntul.

Exemplu:

"Banca Nationala a Romaniei a anuntat, pentru luna martie 2005, cea mai mica dobanda de referinta din ultimii trei ani, de cand se calculeaza acest indicator.

Dobanda de referinta pentru luna martie 2005 a fost calculata la 10,75 %, cu aproape 5 puncte procentuale mai mica decat cea din luna februarie. S-a inregistrat astfel si cea mai mare variatie lunara, echivalenta cu cea totalizata in sapte luni, din iunie 2004 (21,25 %) si pana in februarie 2005 (15.69 %).

Aceasta inseamna ca, in februarie, BNR nu a mai dorit sa plateasca bancilor comerciale in medie decat 10,75 %. Este, deci, un semnal pentru banci sa caute sa plaseze banii in alte parti decat la BNR, daca vor dobanzi mai bune. Datorita acestui fapt, creditele se vor ieftini si in acest fel va creste valoarea investitiilor efectuate prin credite.

Diminuarea drastica a dobanzii de referinta a aratat intentia BNR de a grabi liberalizarea contului de capital realizata incepand cu 11.04.2005, prin care se elimina restrictiile cu privire la operatiunile pe care nerezidentii le pot efectua pe piata monetara permitand astfel strainilor sa faca depozite in lei.

Existenta unei rate a dobanzii mari la depozitele in lei ar fi putut atrage intrari masive de sume in valuta, fapt ce ar fi accentuat procesul de intarire a leului. Pe de alta parte, amanarea procesului de liberalizare ar fi pus in pericol integrarea in Uniunea Europeana.

Dobanda de referinta are si un efect direct asupra creditarii. Pentru crearea de noi locuri de munca prin infiintarea sau dezvoltarea de intreprinderi mici si mijlocii, se pot acorda potrivit legii, din bugetul asigurarilor pentru somaj, credite cu o dobanda de 50 % din dobanda de referinta a Bancii Nationale a Romaniei. In judetele in care rata medie a somajului s-a situat peste rata medie anuala a somajului pe tara, comunicata de Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca, creditele se acorda in anul calendaristic urmator cu o dobanda de 25 % din dobanda de referinta a Bancii Nationale a Romaniei

Lipsa unor masuri concrete de politica economica, sincronizate cu politica monetara promovata de BNR, a demonstrat in fiecare an si de fiecare data ca numai cu masuri de politica monetara nu se poate realiza macrostabilizarea economiei"

A doua categorie de factori ai mediului ambiant cu actiune directa asupra activitatii bancare se refera la reglementarile bancare. Reglementarile bancare emise de Banca Nationala vizeaza urmatoarele:

constituirea societatilor bancare;

protejarea monedei nationale;

activitatea bancilor comerciale;

falimentul bancilor comerciale;

fondatorii, administratorii, cenzorii si personalul bancilor comerciale;

protejarea depozitelor si limitarea riscului de credit;

disciplina financiara;

prudenta bancara;

controlul periodic al bancilor, care din perspectiva managementului bancar este necesar pentru a se corecta o stare nesatisfacatoare sau nesigura dintr-o banca;

masuri prohibitive legate de activitatea bancara.

Se observa ca reglementarile bancare cuprind o mare varietate de functii tehnice legate de constituirea, functionarea si lichidarea bancilor comerciale. Acest sistem de reglementari constituie un cadru necesar pentru mentinerea stabilitatii si viabilitatii sistemului bancar.

Toate bancile isi dobandesc puterile prin folosirea oportunitatilor acelor legi bancare care sunt permisive. Pe de alta parte, legile bancare limiteaza in mod specific puterile care le sunt atribuite si astfel sunt in mod esential restrictive.

Restrictiile reprezinta o modalitate principala de a preveni, daca e posibil, ca bancile sa nu faca greseli, care ca atare sau care prin repetarea lor in timp ar duce ar duce la esecul managerial al bancilor.

Sistemul reglementarilor s-a impus in tara noastra incepand cu anul 1991, ca un raspuns concret la necesitatea existentei si functionarii unui sistem bancar care trebuie sa fie sigur si receptiv la nevoile de creditare a economiei si care in timp trebuie sa-si asigure compatibilitatea cu ceea ce exista in UE.

Mediul concurential exercita si va exercita o influenta puternica asupra performantelor bancare, influenta care poate fi mai mult sau mai putin agresiva, sa se manifeste pe intervale mai mari sau mai mici de timp.

Fac concurenta unei banci:

celelalte banci;

alte institutii de depozitare ;

institutii financiare nedepozitare ;

societatile de asigurari;

fondurile de pensii private.

Toate aceste institutii isi vor desfasura activitatea intr-un mediu concurential din ce in ce mai puternic pentru o banca.

Pot exista cauze care pot determina o manifestare mai slaba a concurentei intre banci sau altfel spus nivelul de manifestare a intensitatii concurentei intre banci este unul scazut. Este vorba de:

lipsa de diferentiere a produselor si serviciilor bancare;

lipsa de flexibilitate a managementului bancar si incapacitatea de a se confrunta si de adapta activitatea bancii la cerintele din reglementarile impuse de Banca Nationala, pe de o parte, iar pe de alta parte, de a evalua si eventual a valorifica acele variabilele economice favorabile care caracterizeaza evolutia mediului exterior intr-o anumita perioada de timp (inflatia, ratele dobanzilor, cresterea economica etc.).

Concurenta cu alte institutii de depozitare a crescut si va creste in continuare. De exemplu, Casa de Economii si Consemnatiuni a devenit mult mai competitiva competitiva, atat prin atragerea fondurilor (ca urmare a garantarii totale a depozitelor), cat si in folosirea fondurilor.

Prin reorganizarea CEC-ului , acesta s-a putut implica in domenii care fac parte din activitatea bancilor comerciale.

Concurenta cu institutii financiare nedepozitare (fondurile deschise de investitii, societatile de investitii, fonduri de pensii, companii de asigurari) este una mai intensa intrucat aceste institutii functioneaza cu mai putine restrictii, fara rezerve, fara cerinte de capital si cu mai putine reglementari care ofera unele servicii asemanatoare bancilor.

De asemenea, societatile de asigurare si fondurile de pensii private se orienteaza spre segmente de servicii bancare pe care ele le considera profitabile.

Influenta mediului exterior asupra bancilor se exercita si prin factorii psihologici, respectiv prin perceptia publicului privind bancile si managementul lor. Acesti factori psihologici vor avea un impact tot mai mare asupra functionarii unei banci.

Publicul, care a avut o incredere argumentata in banci, pare sa manifeste o oarecare retinere datorita:

comisioanelor*** care au o tendinta de crestere;

imprumuturilor de slaba calitate;

serviciilor scumpe si a dificultatii mai mari sau mai mici a managerilor de a gestiona riscul.

Esecurile, puternic mediatizate (de multe ori incarcate de tenta politica) ale catorva banci cu capital de stat (Bancorex si Banca Agricola) si cu capital privat (Dacia Felix, Credit Bank, Banca Internationala a Religiilor, Columna, Banca Romano-turca, Banca de scont) au reprezentat principala cauza a acestei perceptii, intr-o anumita perioada de timp, putin favorabila sistemului bancar.

Factorii legislativi sunt foarte importanti pentru functionarea bancilor comerciale, intrucat activitatea acestora este subordonata Bancii Nationale in calitate de banca centrala a statului, care prin legea nr. 101/1998 este imputernicita sa infaptuiasca politica monetara si de credit in cadrul politicii economice si financiare a statului roman.

Pe de alta parte, bancile comerciale functioneaza ca societati comerciale care au personalitate juridica si se supun reglementarilor Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale.

Prin urmare, din punct de vedere organizatoric, bancile isi desfasoara activitatea in conditii asemanatoare cu ale celorlalte societati comerciale pe actiuni si li se aplica reglementari de drept comun din Legea nr. 31/1990.