Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Idei bun pentru succesul afacerii tale.producerea de hrana, vegetala si animala, fibre, cultivarea plantelor, cresterea animalelor




Afaceri Agricultura Economie Management Marketing Protectia muncii
Transporturi

Economie


Index » business » Economie
Volumul si compozitia detinerilor monetare


Volumul si compozitia detinerilor monetare


Volumul si compozitia detinerilor monetare

Cantitatea totala de bani si de substitute monetare se afla in posesia indivizilor si a firmelor, in detinerile lor monetare. Partea fiecaruia este determinata de utilitatea marginala. Fiecare individ sau firma doreste sa detina o anumita parte din avutia sa totala sub forma de bani. Pentru a se debarasa de un exces monetar el isi sporeste cumparaturile, iar pentru a remedia o insuficienta isi sporeste vanzarile. Economistul nu trebuie sa se lase inselat de terminologia curenta, care confunda cererea de bani in vederea detinerii de moneda cu cererea de avutie si bunuri comercializabile.

Ceea ce se poate spune despre indivizi si firme nu este mai putin adevarat cu privire la orice suma de detineri monetare, ale unui numar de indivizi sau de firme. Punctul de vedere din care analizam un numar de asemenea indivizi si firme ca pe o totalitate, sumand detinerile lor monetare, este indiferent. Detinerile monetare ale unui oras, ale unei provincii, sau ale unei tari, reprezinta suma detinerilor monetare ale tuturor rezidentilor teritoriului respectiv.



Sa presupunem ca economia de piata intrebuinteaza numai un singur tip de moneda si ca substitutele monetare sunt fie necunoscute, fie utilizate in intreaga regiune de toata lumea, in mod nediferentiat. Poate fi vorba, de exemplu, de bani de aur si de bancnote rambursabile, emise de o banca mondiala si tratate de toata lumea ca substitute monetare. In aceste ipoteze masurile care stanjenesc schimbul de bunuri si servicii nu afecteaza situatia tranzactiilor monetare si nici volumul detinerilor monetare. Tarifele vamale, embargourile si barierele ridicate in calea migratiei afecteaza tendintele de egalizare a preturilor, salariilor si ratelor dobanzii, dar nu actioneaza direct asupra detinerilor monetare. [p.449]

Daca un guvern urmareste sporirea volumului de bani aflat in posesia supusilor sai, el trebuie sa le ordone acestora sa depuna o anumita cantitate la o institutie si sa-i lase acolo neatinsi. Necesitatea de a-si procura aceasta cantitate i-ar forta pe toti sa vanda mai mult si sa cumpere mai putin. Preturile locale ar scadea; exporturile ar spori iar importurile s-ar reduce; o cantitate de bani ar fi importata. Insa daca guvernul nu ar face decat sa obstructioneze importul de bunuri si exportul de bani, el nu ar reusi sa-si atinga telul. Daca importurile scad, in absenta altor modificari, exporturile scad concomitent si ele.

Rolul pe care-l joaca banii in comertul international nu difera de cel pe care-l joaca in comertul intern. Banii reprezinta un mijloc de efectuare a schimburilor in comertul international, in aceeasi masura ca si in comertul intern. Atat in comertul intern cat si in cel international, cumpararile si vanzarile au drept rezultat mai mult decat transferuri de moneda intre detinerile monetare ale indivizilor si firmelor numai daca actorii urmaresc deliberat augmentarea sau reducerea detinerilor lor monetare. Patrunderea unui surplus de moneda intr-o tara are loc numai cand rezidentii acesteia devin mai dornici sa-si augmenteze detinerile monetare decat strainii. O scurgere de bani intervine numai daca localnicii sunt mai dornici decat strainii sa-si reduca detinerile monetare. Un transfer de bani dintr-o tara in alta care nu este compensat printr-un transfer in directia opusa nu este niciodata rezultatul neintentionat al tranzactiilor comerciale internationale. El este intotdeauna rezultatul modificarii deliberate a detinerilor monetare ale rezidentilor. Dupa cum graul nu este exportat decat daca rezidentii tarii respective doresc sa exporte un surplus de grau, tot astfel banii nu sunt exportati decat daca rezidentii tarii respective doresc sa exporte o suma de bani, pe care o considera un surplus.

Daca o tara adopta intrebuintarea de substitute monetare care nu sunt intrebuintate in strainatate, atunci apare un asemenea surplus. Aparitia acestor substitute monetare este echivalenta cu o crestere a ofertei de bani in sens larg - adica a ofertei de bani plus mijloace fiduciare -- a tarii respective; ea provoaca un surplus al ofertei de moneda in sens larg. Rezidentii devin dornici sa se debaraseze de partea lor de surplus, sporindu-si cumparaturile de bunuri, fie autohtone fie straine. In primul caz exporturile scad, iar in al doilea importurile cresc. In ambele cazuri, surplusul de bani se scurge in strainatate. Deoarece, conform ipotezei pe care am facut-o, substitutele monetare nu se pot exporta, in afara tarii nu se scurg decat bani propriu-zisi. Rezultatul este ca, in compozitia ofertei interne de bani in sens larg (moneda + mijloace fiduciare) proportia banilor scade si proportia mijloacelor fiduciare creste. Stocul intern de bani in sens restrans este acum mai redus decat era in prealabil.

Presupunem in continuare ca substitutele monetare interne inceteaza [p.450] de a mai fi substitute monetare. Banca emitenta inceteaza de a le mai rambursa in bani propriu-zisi. Aceste foste substitute monetare sunt acum creante asupra unei banci care nu-si indeplineste obligatiile, o banca ale carei capacitate si disponibilitate de plata ale datoriilor sunt indoielnice. Nimeni nu stie daca si cand vor mai fi ele eventual rambursate. Dar este posibil ca aceste creante sa fie utilizate de public in calitate de moneda-credit. Ca substitute monetare, ele erau considerate echivalente cu suma de bani asupra careia crea o creanta rambursabila in orice moment. Ca moneda credit, ele sunt comercializate acum cu un rabat.

In acest moment guvernul poate interveni. El decreteaza ca aceste piese de moneda credit reprezinta mijloace legale de efectuarea platilor la valoarea inscrisa pe ele. [20] Fiecare creditor este tinut sa le accepte drept plata, la valoarea nominala inscrisa pe ele. Nici un comerciant nu are libertatea de a discrimina impotriva lor. Decretul urmareste sa forteze publicul sa trateze lucruri cu valori de schimb diferite ca si cum ar avea aceeasi valoare de schimb. El se amesteca cu structura preturilor determinata de catre piata. El stabileste preturi minimale pentru moneda credit si preturi maximale pentru moneda marfa (aur) si pentru valuta straina. Rezultatul nu este cel urmarit de guvern. Diferenta intre valoarea de schimb a monedei credit si a monedei aur nu dispare. Deoarece intrebuintarea monedelor metalice la pretul lor de piata este interzisa, actorii inceteaza de a le mai intrebuinta in actele de vanzare, cumparare si pentru plata datoriilor. Ei le pastreaza sau le exporta. Banii marfa dispar de pe piata interna. Moneda proasta, spune legea lui Gresham o alunga din tara pe cea buna. Mai corect ar fi sa se spuna ca moneda subevaluata ca urmare a decretului guvernamental dispare de pe piata, iar cea supraevaluata prin decret ramane.

Scurgerea monedei marfa nu este efectul unei balante defavorabile de plati, ci al unui amestec guvernamental in structura preturilor.





Politica de confidentialitate





Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate