Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Idei bun pentru succesul afacerii tale.producerea de hrana, vegetala si animala, fibre, cultivarea plantelor, cresterea animalelor




Afaceri Agricultura Economie Management Marketing Protectia muncii
Transporturi

Economie


Index » business » Economie
Resursele energetice si industria energiei electrice, metalurgica, chimica


Resursele energetice si industria energiei electrice, metalurgica, chimica


Resursele energetice si industria energiei electrice, metalurgica, chimica

1 Conceptul de resurse si clasificarea acestora

Resursa este elementul material sau abstract care poate fi folosit pentru satisfacerea unor trebuinte umane. Resursele sunt direct influentate de nivelul de dezvoltare al societatii umane si de sistemul de valori practicat.

Resursele cuprind:

resurse antropice (populatia)



resurse naturale

resurse capitale

Resursele naturale sunt: radiatia solara, apa, aerul, biomasa vegetala si animala, solurile, substantele minerale din subsol, rocile, combustibilii fosili, minereurile. Geografia resurselor naturale cerceteaza relatiile de cauzalitate dintre cerinta sociala si prelevarea resurselor din mediul natural, evaluarea acestora, gestionarea si prelevarea celor ramase.

Elementele sistemului planetar se afla intr-o stransa interdependenta, iar o valoare a resurselor este dependenta de multe criterii. Fluxurile de resurse naturale, analizate la scara timpului, cuprind urmatoarele categorii:

resurse de energie de lunga durata (radiatia solara, geotermia, circuitul apei in mediu, curentii marini si cei atmosferici);

resurse ce rezulta din reproducerea si dezvoltarea organismelor (energie regenerabila);

stocuri de substante minerale, resurse regenerabile in timp indelungat;

Dupa stadiul cunoasterii, resursele pot fi:

exploatabile;

identificate;

ipotetice;

Dupa nivelul de utilizare se disting:

resurse comerciale (care au un pret si se nogociaza pe piata);

resurse necomerciale (abundente, gratuite);

Cresterea demografica antreneaza un consum din ce in ce mai mare de resurse din toate categoriile, fapt care, in timp, lasa sa se intrevada o epuizare a resurselor neregenerabile si o diminuare accentuata a unora dintre cele regenerabile.

2 Resursele energetice: rolul si clasificarea

Noile dimensiuni ale retehnologizarii sunt de neconceput fara un mare consum de energie electrica; aceasta poate fi convertita in alte forme de energie, se transporta usor la distante mari cu pierderi minime, este nepoluanta, poate fi produsa aproape in orice loc, prin folosirea combustibililor fosili sau a resurselor neconventionale.

Toate formele de energie din Univers provin din doua surse majore:

fuziunea atomilor usori din Soare (stele);

gravitatia universala;

Marea diversitate a surselor de energie le face susceptibile de a fi clasificate dupa o serie de criterii:

Din punct de vedere fizic, sursele de energie primara se impart in:

- surse regenerabile, care au un caracter continu, determinat de actiunea permanenta a energiei solare;

- surse neregenerabile, care cuprind combustibilii fosili ce necesita un ciclu indelungat de formare, combustibilul nuclear si materialele fisiunii nucleare.

Dupa gradul de stapanire a tehnologiei de valorificare, resursele de energie sunt:

- conventionale (combustibilii fosili de pamant, petrolul, carbunii de pamant, gazele naturale, energia apelor, biomasa);

- neconventionale (radiatia solara directa, energia eoliana, sisturile si nisipurile bituminoase, fuziunea nucleara, energia marilor).

Productia si consumul de energie impun o alta clasificare:



- surse comerciale;

- surse necomreciale.

3 Industria carbonifera

Carbunii reprezinta una dintre cele mai importante substante minerale utile. Se remarca prin volumul mare al rezervelor, vechimea exploatarii si utilizarile variate, fiind nu numai o valoroasa sursa de energie primara, ci si materie prima pentru industria chimica.

In anul 2000, carbunii reprezentau 27% din consumul mondial de energie.

Carbunii sunt clasificati in raport de numeroase driterii: geneza, proprietati fizico-chimice, varste, etc.

Dupa continutul in carbon si puterea calorica exista:

carbunii superiori:

- antracitul (94-96% carbon, putere calorica peste 9000 kcal/kg, cocsifica, folosit in industria chimica sau combustii);

- huila (cea mai mare raspandire; contine 79-90% carbon si are o putere calorica de 7000-9000 Kcal/Kg, este utilizata la obtinerea cocsului, pentru combustii casnice si industriale).

carbunii inferiori:

- carbunele brun

- lignitul

- turba

Dupa criteriul genetic:

carbunii humici (formati prin incarbonizarea masei vegetale, in masa lor predomina celuloza; include turba, lignitul, carbunele brun, huila si antracitul, cu grosimi ale straturilor care oscileaza de la cativa centimetrii la zeci de metri);

carbunii sapropelici sau bituminosi (provin dinrasini, polen, plante, contin substante proteice);

carbunii liptobiologici (care au o raspandire restransa, se gasesc in partea inferioara a straturilor de carbuni si fac tranzitia spre depozitele anorganice).

Rezerve mondiale de carbuni

Evaluarea rezervelor mondiale de carbuni este dificila si, ca urmare, sunt avansate cifre variabile.

In prezent se estimeaza ca rezervele modiale de carbuni variaza intre 10.000 - 11.000 miliarde tone; 2/3 din rezervele mondiale sunt alcatuite din huila si antracit. Dintre toti combustibilii minerali, carbunii detin 90% din rezervele de combustibili fosili, fata de numai 4% petrol si 2% gaze naturale. In ceea ce priveste repartitia geografica a rezervelor, aceasta este inegala, 95% fiind concentrate in emisfera nordica si numai 5% in cea sudica. Trei state detin peste 80% din rezervele probabile: CSI, SUA si China.

Intre combustibilii minerali clasici (carbune, petrol, gaze naturale), carbunii ocupa in tara noastra primul loc dupa marimea rezervelor. Acestea sunt totusi destul de modeste si alcatuite in majoritate din carbuni inferiori. Productia era de 25 milioane tone in 2000.

Huila este carbunele superior de baza al tarii noastre, antracitul gasindu-se in cantitati neinsemnate la Schela judetul Gorj. Principalele bazine huilifere se afla in Depresiunea Petrosani si in Muntii Banatului.

Bazinul Petrosani, situat pe cursul superior al Jiului, in depresiunea cu acelasi nume, este cel mai mare bazin huilifer al tarii. Principalele exploatari huilifere ale bazinului sunt la Uricani, Lupeni, Vulcan, Aninoasa, Livezeni, etc.

In Muntii Banatului exploatarile prezinta doua concentrari: una in apropiere de Resita la Anina, Doman, Secu si alta in vecinatatea defileului Dunarii la Baia Noua, Cozla, Bigar, etc.

In ceea ce priveste carbunii inferiori, lignitul este tipul de carbune reprezentativ pentru tara noastra. Cea mai mare parte a rezervelor se concentreaza in Podisul si Subcarpatii Getici, unde exista mai multe bazine:

a. Bazinul Motru - Jilt - Rovinari, situat in Podisul Getic, se intinde de la Valea Jiului (in est) pana la Valea Motrului (in vest). Este cel mai mare bazin al tarii detinand cea mai mare parte a rezervelor de lignit si asigura 50% din totalul productiei de carbune energetic al tarii.

b. Bazinul Husnicioarei, situat in Podisul Mehedinti

c. Bazinul Alunu - Berbesti, amplasat in Subcarpatii Gorjului si Valcii, cu exploatari in cariera si in subteran.

Alte bazine carbonifere:

- Bazinele Munteniei Centrale subcarpatice: Schitu-Golesti bazinul Ceptura

- Bazinul Barcau - Crasna, localizat in nord-estul Crisanei

- Bazinul Baraolt, situat in depresiunea cu acelasi nume (jud. Covasna), are exploatari in subteran si in cariera in centrele Varghis si Capeni

- Bazinul Valea Crisului, amplasat in vecinatatea orasului Sfantu Gheorghe, cu exploatari in cariera.

Carbunii bruni au in tara noastra rezerve reduse, principalele bazine fiind: Comanesti, din depresiunea omonima din Carpatii Orientali, Almasului, situat in Depresiunea cu acelasi nume la poalele Muntilor Apuseni si Brad - Tebea, localizat in Depresiunea Brad din Muntii Apuseni.



4 Industria petrolului

Petrolul brut sau titeiul este un combustibil mineral clasic, de origine organica. Constituie un amestec complex de hidrocarburi solide si gazoase, dizolvate in hidrocarburi lichide si s-a format in decursul unei lungi perioade de timp.

Petrolul era cunoscut si utilizat in Orientul Mijlociu cu 5.000 - 6.000 de ani i. Hr., existenta si utilizarile lui in aceasta zona, tot in perioada antica, fiind mentionate si in lucrarile lui Herodot si Strabon.

In antichitate, utilizarile petrolului se rezumau la iluminat si incalzit, ca liant si izolant hidro in constructia zidurilor de aparare ori a cladirilor si ca medicament. In prezent, folosintele principale sunt in combustie, ca lubrifiant si drept materie prima in petrochimie.

Cea mai mare parte a productiei actuale de petrol este destinata utilizarilor energetice, iar scumpirea lui exagerata, incepand cu anul 1973 (cand a avut loc primul "soc al petrolului") a fost unul din factorii importanti in declansarea si accentuarea crizei energetice mondiale.

In tara noastra, petrolul era cunoscut inca de pe vremea dacilor, iar in secolul al XVII-lea sunt mentionate puturile de la Moinesti si Pacuresti.

Rezervele de petrol de repartizeaza, pe continente sau zone, tari, dupa cum urmeaza:

ASIA (fara partea asiatica a CSI) detine 70,6% din rezervele mondiale. Cele mai mari detinatoare de rezerve din Orientul  Mijlociu sunt: Arabia Saudita (36 mild tone), ocupand primul loc in lume, urmata de Iran (18 mild tone), locul II pe glob, Iraq, Kuweit si Emiratele Arabe Unite. Tot in Asia rezerve mari mai detin China (3 mild tone), India si Indonezia.

EUROPA inclusiv CSI detine 9% (14 mild tone) din rezervele mondiale, in cadrul ei remarcandu-se CSI (9,5mild tone), Norvegia (1,4 mild tone) si Marea Britanie.

AMERICA detine 14,4 % (23,4 mild tone) din totalul rezervelor de petrol ale lumii. Se remarca America de Nord cu 5 % rezerve concentrate in cea mai mare parte pe teritoriul SUA, Mexicului, Canadei. America de Sud si Centrala concentreaza 8 % din rezervele mondiale, remarcandu-se Venezuela (11,2 mild tone).

AFRICA participa cu doar 10% la productia mondiala. Libia detine cele mai mari rezerve de pe continent (4,7 mild tone), urmata de Algeria (mai veche producatoare decat Libia), Egipt, Angola, etc.

OCEANIEI (inclusiv Australiei) nu-i revine decat 0,4% din rezervele de petrol ale lumii

Cele mai mari rafinarii sunt amplasate in orasele port, specializate in produse petrochimice si in centrele mari ale industriei chimice.

Prima zona importatoare a lumii este Europa Occidentala (40-45%) in cadrul sau distingandu-se Franta, Germania, Italia, Olanda, urmata de America de Nord (SUA). In estul si sudul Asiei Japonia concentreaza cea mai mare parte a fluxurilor de petrol iar dintre tarile Americii de Sud, importatoarea principala este Brazilia.

Cea mai importanta zona exportatoare este Orientul Mijlociu si Apropiat, urmat de Africa, CSI.

In anul 1960 a luat fiinta Organizatia Tarilor Exportatoare de Petrol (OPEC), organism international interguvernamental, cu sediul la Viena. Initial, din OPEC au facut parte cinci tari (Irak, Kuweit, Arabia Saudita, Iran si Venezuela), la care ulterior au aderat inca sapte tari (Gabon, Indonezia, Libia, Emiratele Arabe, Algeria, Nigeria si Ecuador). OPEC are rolul de a coordona politicile petroliere ale statelor membre, de a apara interesele lor si a asigura raporturi echitabile intre tarile posesoare de zacaminte petroliere si marile societati petroliere. Tarile membre detin controlul asupra uneu insemnate parti din rezervele mondiale ale acestei resurse de energie.

Rezervele pe teritoriul Romaniei sunt restranse apreciate a fi de 100. milioane de tone.

Zone de exploatare:

I.        Zona Podisului si a Subcarpatilor Getici, cuprinde 4 grupari de centre de extractie

a.        Gruparea din jurul orasului Pitesti cu exploatari la Draganu, Merisani, Cocu, Ciuresti, Sapata, etc.

b.       Gruparea Valcii, intre vaile Oltului si Oltetului, cu exploatari la Babeni-Bistrita, Tomsani, Alunu, etc

c.        Gruparea dintre orasele Targu Jiu si Craiova, cu extractii la Ticleni, Balteni, Turburea si Iancu Jianu

d.       Gruparea situata de o parte si de alta a Oltului din cuprinsul Podisului Getic, cu exploatari la Dragasani, Teslui, Corbu, etc.

II.     Campia Dunarii asigura in prezent 25% din totalul productiei tarii si cuprinde:

a.        Perimetrul Videle cu exploatari la Blejesti, Videle, Cartojani, Balaria, etc

b.       Perimetrul Urziceni-Galati cu exploatari la Pogoanele, Ulmu, Oprisenesti, etc

III.  Subcarpatii dintre Dambovita si Buzau unde exploatarile prezinta trei concentrari:



a.        Concentrarea Dambovitei cu extractii la Sotanga, Cobia, etc.

b.       Gruparea situata de o parte si de alta a vaii Buzaului, cu exploatarile Sarata Monteoru, Berca, etc.

IV.  Campia de Vest cu exploatari la Satchinez, Calacea

V.     Subcarpatii si Carpatii Moldovei cu exploatari la Tescani, Moinesti

VI.  Depresiunea Targu Secuiesccu insemnate extractii la Ghelinta

VII.          Platforma continentala a Marii Negre

In anul 2003, productia Romaniei a atins valoarea de 5 milioane tone, fiind in scadere dupa 1989. Pentru acoperirea nevoilor, in ultima vreme s-au importat 10 - 15 milioane tone annual.

5 Industria gazelor naturale

Gazele naturale sunt constituite din hidrocarburi gazoase in care predomina metanul.

Gazele naturale sunt de doua categorii: gaz de sonda si gaz metan.

Gazul metan numit si gaz uscat se gaseste singur in zacamant, contine o mare proportie de metan. Zacamintele de gaz metan au origine organica si sunt cantonate la adancimi intre 400-4000 m, in unele cazuri ajung foarte aproape de suprafata. Se exploateaza cu ajutorul sondelor, extractia fiind de 8 ori mai ieftina decat cea a petrolului si de 12 ori decat cea a carbunilor.

Gazele de sonda, numite si gaze umede sau asociate se gasesc in zacamant impreuna cu petrolul si s-au format odata cu acesta. Gazele de sonda mai sunt cunoscute sub denumirea de gaze asociate sau petroliere. Gazul de sonda poate fi extras direct din zacamant, fiind exploatat odata cu petrolul, dar poate proveni si din rafinarea petrolului

Tarile cu cele mai mari rezerve de gaze naturale sunt: Rusia, SUA, Canada, Marea Britanie, Algeria, Olanda.

Gazul metan se gaseste in structuri situate in apropierea marilor bazine petroliere, fie in domuri gazeifere. Dintre primii zece producatori mondiali de gaze naturale fac parte: CSI (39,8%), SUA, Canada, Marea Britanie, Indonezia. Olanda, etc.

In prezent gazele naturale sunt folosite la producerea amoniacului, ingrasamintelor chimice, maselor plastice, cauciucului sintetic, firelor si fibrelor sintetice, etc. In termocentrale si la incalzitul casnic, gazele naturale sunt folosite drept combustibil. Din butan si propan se obtine gazolina iar din aceasta benzine usoare cu cifra octanica ridicata, utilizate in aviatie.

Pentru tara noastra, gazele naturale reprezinta una dintre cele mai importante resurse naturale ale subsolului. Exista atat gaz metan cat si gaze de sonda. Gazul metan se gaseste numai in Podisul Transilvaniei, iar gazele de sonda sunt concentrate indeosebi in zonele extracarpatice. Zone de exploatare sunt: Podisul Transilvaniei cu centre la Sangeorgiu de Campie, Puini (Campia Transilvaniei), Subcarpatii Getici si Podisul Getic, Campia Romana, Campia de Vest.

Bibliografie:

a.       Silviu Negut, Gheorghe Vlasceanu, Florina Brad, Claudia Popescu, Liviu Bogdan Vlad, Marius Cristian Neacsu, Geografie economica mondiala, editura Meteor Press, Bucuresti, 2005

b.      Nicu I. Aur, Madalina Andrei, Cezar I. Gherasim, Geografia economica mondiala;

c.       Bran Florina si colab., Geografia economica mondiala, Edit. Economica, Bucuresti, 2000, pag. 131 - 148;

d.      Ergeli George si colab., Geografia economica mondiala, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 1998, pag. 106 - 134;

e.       Mihailescu Ion Florin, Elemente de geografie economica mondiala, Edit. Ex-Ponto, Constanta, 2000, pag. 136 - 203;

f.       Simion P. Teodor, Nicoara V., Geoeconomia Terrei, Edit. Domino, Targoviste, 1997, pag. 223 - 260;







Politica de confidentialitate





Copyright © 2023 - Toate drepturile rezervate