LUCRAREA DE DIZERTATIE ECONOMIE - CALCULUL SI ANALIZA INDICATORILOR DE STANDING FINANCIAR IN SC Inginerie Industriala SRL Cluj-Napoca

UNIVERSITATEA "BOGDAN-VODA" DIN CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE   STIINTE ECONOMICE

LUCRAREA DE DIZERTATIE

CALCULUL SI ANALIZA INDICATORILOR DE STANDING FINANCIAR IN

SC Inginerie Industriala SRL

Cluj-Napoca

CAP. 1. CONSIDERATII GENERALE

1.1. PREZENTAREA SOCIETATII

"Inginerie Industriala" S.R.L.

Societatea comerciala "Inginerie Industriala" S.R.L. este o societate cu raspundere limitata situata In Cluj-Napoca, str. Piata 1 Mai, nr. 1-2. Societatea a luat fiinta la data de 12.12.1998 si este inregistrata la registrul comertului cu numarul, cod fiscal .

Prin structura sa, "Inginerie Industriala" S.R.L. face parte din grupul de companii din Bruxell, FABRICOM S.A., concern international care regrupeaza mai mult de 300 de societati din 14 tari. Angajatii FABRICOM S.A. depasesc 18.000 de oameni, care lucreaza in urmatoarele domenii de baza: automatizare, instalare, control si constructii mecanice.

Principalul partener al firmei, in cadrul grupului, este "FABRICOM SYSTEMES D'ASSEMBLAGE", cu biroul principal in Besançon, Franta.

Partile sociale nu sunt reprezentate prin titluri negociabile. fiecare parte sociala reprezinta un vot. Ele pot fi transmise intre asociati fara a fi necesare alte aprobari; transmiterea catre persoane din afara societatii este admisa numai daca a fost aprobata de asociatii, reprezentand cel putin trei patrimi din capitalul social.

Repartizarea partilor sociale se face in functie de aportul adus de fiecare asociat la constituirea capitalului social. Asociatii raspund in limita partilor sociale pe care le detin. Majorarea capitalului social este ilustrata intr-un act aditional, care reprezinta o completare a actului constitutiv.

Hotararile asociatilor se iau in Adunarea Generala, care decide asupra problemelor discutate prin cotul, reprezentand majoritatea absoluta a asociatilor si a partilor sociale. este admisa si votarea prin corespondenta. Administratorul societatii are functia de director general, fiind numit prin actul constitutiv. El convoaca Adunarea Generala a Asociatilor, asigura administrarea generala a societatii, incheie acte juridice, etc..

La infiintare, principala ramura de activitate a societatii comerciale "Inginerie Industriala" S.R.L. era cea de proiectare, iar in prezent, pe langa aceasta, s-au dezvoltat si cea de productie, precum si activitati auxiliare ale acesteia, cum ar fi:

-montarea si controlul final al pieselor;

-protectia la suprafata si impachetarea produselor pentru a fi livrate;

-calculul pretului si pregatirea tehnologica a departamentelor pentru a obtine produse de calitate;

-construirea de tablouri comerciale de comanda, conform cu ordinele clientilor.

In vederea contactarii ei, firma pune la dispozitia celor interesati mai multe pagini de Internet:

-web: www..com

-e-mail: etude@.com

1.2. STRUCTURA ORGANIZATORICA SI OBIECTUL DE ACTIVITATE

Obiectul de activitate al firmei "Inginerie Industriala" Cluj-Napoca consta in fabricarea de masini si utilaje specifice ( masini specializate de prelucrare a metalelor, roboti industriali ). Principalele activitati care se desfasoara in aceasta societate comerciala sunt: productie, comert intern, import - export in profil productie, prestari servicii. Societatea are o activitate orientata in principal catre export - aproximativ 94%.

Specificul activitatii acestei firme consta in faptul ca activitatea se desfasoara pe baza de comanda unica. Principalele masini si utilaje folosite in activitatea sa sunt strungurile, frezele, menghinele, riglele, micrometrele, masinile de gaurit.

Materiile prime utilizate sunt reprezentate in cea mai mare parte de otel, sub diferite forme: bare, tuburi, patrate, table subtiri, table groase, teava. Pe langa acestea se folosesc si materiale auxiliare, cum ar fi: saibe, suruburi, insertii metalice, bucse metalice, inele de siguranta. Consumabilele utilizate sunt reprezentate de abrazive, alezoare, tarozi, burghie.

Firma are trei centre generatoare de profit: proiectare, atelierul de productie si biroul de urmarire comenzi. In ceea ce priveste productia, societatea comerciala "Inginerie Industriala" S.R.L. realizeaza parti de aparate si dispozitive mecanice pentru industria constructoare de masini.

Firma "Inginerie Industriala" detine un spatiu inchiriat de 3129 mp, in care se afla: un atelier pentru fabricatie cu 20 de masini, un spatiu pentru asamblare - montare, magazie pentru materiale, birouri. Detine, de asemenea, un numar de 8 autoturisme si autoutilitare, care servesc deplasarilor personalului si transportului produselor si materialelor.

Societatea este organizata pe departamente, birouri si servicii, asa cum ilustreaza si anexa nr.1.

Principalele functii sunt: functia de productie, functia comerciala, functia financiar - contabila, functia de personal si functia de cercetare - dezvoltare.

Firma "Inginerie Industriala" este structurata pe urmatoarele departamente:

- contabilitate - activitatea acestui departament este coordonata de un director economic, care are in subordine un economist, o contabila si un functionar resurse umane.

- administrare retea - de aceasta activitate ocupandu-se un informatician.

- management - aceasta activitate este coordonata de un responsabil management.

- calitate si control - de aceasta activitate se ocupa un responsabil calitate, avand in subordine 6 ingineri mecanici; acest departament se ocupa cu controlul integral de calitate al produselor.

- logistica - activitatea departamentului este coordonata de un responsabil logistica, care are in subordine un inginer mecanic si un functionar comercial; acest departament se ocupa cu vanzarea produselor finite, intocmirea actelor de vama si expedierea produselor. Totodata acest departament are atributii de mentinere, in bune conditii, a relatiilor cu furnizorii.

- metoda - a carui activitate este condusa de un responsabil al biroului de metoda; acesta are in subordine 6 ingineri mecanici; acest departament analizeaza capacitatea si competenta clientilor.

- proiectare - departament coordonat de un responsabil proiectare, avand in subordine 7 ingineri proiectanti; se ocupa cu extragerea de detalii pentru piese individuale, conceperea de subansamble, ansamble si segmente de linii de asamblare; programe utilizate: ME10, AutoCAD, Solid Works, ProEngineer.

- atelier de fabricatie - coordonat de un sef de atelier, in a carui subordine se afla un inginer mecanic si 30 muncitori; acest departament se ocupa cu montajul si realizarea de subansamble si ansamble.

Controlul si coordonarea intregii activitati a firmei este asigurata de administratorul societatii, care are si functia de director general, avand in subordine un director executiv, un director economic si un responsabil cu calitatea productiei.

Principalele posturi de conducere sunt cele de director general, functie ocupata de dl. Serban E. Mihai, detinatorul a 24% din partile sociale ale firmei, functia de director executiv si cea de director economic.

De la infiintare pana in prezent se observa o evolutie ascendenta a activitatii firmei, precum si cea a personalului. In momentul infiintarii, societatea avea doar 4 angajati, iar principala activitate era cea de proiectare. In prezent, ea are 65 de angajati, iar pe langa activitatea de proiectare s-a dezvoltat, intr-un ritm accelerat, si activitatea de productie.

Evolutia personalului in ultimii doi ani este prezentata in tabelul nr.1.

Tabel nr.1:

Cresterea numarului de angajati a fost determinata de extinderea activitatii firmei prin dezvoltarea unor compartimente noi si de majorarea numarului de clienti ai firmei.

In functie de nivelul de pregatire al firmei, structura personalului arata astfel:

Tabel nr.2:

Din tabelul nr.2 se observa ca un numar mare de angajati au studii superioare si medii, avand un nivel inalt de pregatire, numarul celor cu nivel de pregatire redus, fiind foarte mic.

1.3. ANALIZA PIETEI DE APROVIZIONARE SI DESFACERE

Industria constructoare de masini se afla intr-o continua modernizare, iar firma trebuie sa tina pasul cu cerintele clientilor sai, fiind nevoita sa realizeze piese tot mai complexe. In acest scop, ea trebuie sa-si modernizeze in permanenta utilajele folosite pentru realizarea pieselor respective. Pentru desfasurarea in bune conditii a activitatii ei, firma "Inginerie Industriala" colaboreaza cu furnizori si clienti atat din tara cat si din strainatate.

Principalii furnizori cu care firma colaboreaza sunt:

S.C. METALURGIA AIUD S.A.

S.C. FORTPRES CUG S.A., Cluj-Napoca

S.C. MECANICA FARMEC S.R.L., Cluj-Napoca

S.C. CHAKNAT S.R.L., Bistrita

S.C. MATRICON S.A., Targu-Mures

S.C. TEHNOFRIG S.A., Cluj-Napoca

S.C. NOVA GRUP S.R.L., Cugir

S.C. SALU-METAL S.R.L., Sebes

S.C. PRELAS S.R.L., Cluj-Napoca

MAXX METAL, Austria

SEDIS, Franta

LUFRA, Franta

ALPOM, Slatina

TRANSCARPATICA S.R.L., Cluj-Napoca

Principalele categorii de materii prime si materiale utilizate, sunt: tabla groasa, tabla neagra, tabla inox, tabla zincata - de diferite forme si marimi; teava rectangulara, teava patrata, teava dreptunghiulara, teava PVC, teava HENRO, teava neagra, teava zincata, teava dreapta - de diferite marimi; bare extrudate, bare forjate, bare inox, bare otel - de diferite forme si marimi; cornier, fier-beton, electrozi, sarma, placa etalon.

Piata de desfacere este reprezentata de principalii clienti:

FABRICOM SYSTEMES D'ASSEMBLAGE, Franta

EURALTECH, Romania

AUTOMOBILE DACIA, Romania

FABRICOM, Belgia

Firma "Inginerie Industriala" lucreaza in colaborare cu toate firmele din zona de vest a tarii - si nu numai -, care realizeaza produse asemanatoare. Practic, ea are contracte de colaborare cu toti posibilii concurenti din aceasta zona. Din acest motiv putem spune ca societate nu trebuie sa-si faca probleme in ceea ce priveste concurenta, deoarece aceasta practic nu exista,

In viitor societatea isi propune mentinerea ponderii pe piata si dezvoltarea de relatii benefice cu alte firme din tara si strainatate.

2.SITUATIILE FINANCIARE ANUALE

2.1. IMPORTANTA, ROLUL SI FUNCTIILE SITUATIILOR FINANCIARE

Obiectivul principal al contabilitatii este furnizarea de informatii care sa asigure o imagine fidela asupra pozitiei financiare, performantelor financiare si modificarilor pozitiei financiare ale entitatii, in scopul utilizarii acestor informatii de catre utilizatorii interni si externi, in vederea fundamentarii unor decizii economice. Pentru realizarea acestui obiectiv, este necesar ca lucrarile curente de contabilitate sa se sintetizeze periodic in informatii generalizate, care sa fie relevante pentru caracterizarea activitatii desfasurate de o entitate intr-o anumita perioada de timp. Acest deziderat -poate fi indeplinit prin intocmirea periodica a unor documente de sinteza contabila, care pe parcursul timpului au purtat diverse denumiri, cum sunt: bilant contabil, : situatii financiare anuale sau conturi anuale.

Prin OMFP nr. 1752/17.11.2005 s-a adoptat formularea "Situatii financiare anuale", acre trebuie intocmite in mod obligatoriu de catre toate persoanele juridice cu sau fara scop lucrativ.

2.2. STRUCTURA SITUATIILOR FINANCIARE ANUALE

Structura situatiilor financiare anuale care trebuie intocmite de catre persoanele juridice difera in functie de marimea acestora. Astfel, persoanele juridice care, la incheierea exercitiului financiar, depasesc limitele a doua dintre urmatoarele criterii:

» cifra de afaceri: 7,3 milioane euro;

» total active: 3,65 milioane euro;

» nr.mediu de salariati: 50.

intocmesc ,,Situatii financiare anuale' care se compun din: Bilant, Cont de profit si pierdere, Situatia modificarilor capitalului propriu, Situatia fluxurilor de trezorerie si Note explicative la Situatiile financiare anuale.

Situatiile financiare anuale intocmite de entitatile economice care depasesc limitele a doua din criteriile de marime mentionate mai sus aplica reglementari contabile conforme cu Standardele Internationale de Raportare Financiara.

Persoanele juridice care nu indeplinesc limitele a doua din criteriile de marime mentionate mai sus, intocmesc ,,Situatii financiare anuale simplificate' care cuprind: Bilant prescurtat, Cont de profit si pierdere si Note explicative. Optional, ele pot intocmi Situatia modificarilor capitalului propriu si/sau Situatia fluxurilor de trezorerie.

Persoanele juridice vor trece in cealalta categoric numai daca in doua exercitii financiare consecutive nu se incadreaza in limitele existente privind cele trei criterii mentionate mai sus.

Situatiile financiare anuale simplificate sunt verificate potrivit legii.

Situatiile financiare anuale trebuie insotite de o Declaratie scrisa de asumare a raspunderii conducerii persoanei juridice pentru intocmirea situatiilor financiare anuale in acord cu Reglementarile contabile conforme cu Directiva a IV-a a GEE.[1]

Situatiile financiare consolidate sunt elaborate potrivit Reglementarilor contabile conforme cu Directiva a VII-a a GEE.

Situatiile financiare anuale constituie un tot unitar si vor fi insotite de Raportul administratorilor.[2]

2.2.1.BILANTUL

Bilantul reprezinta componenta de baza a situatiilor financiare prin care se prezinta ansamblul elementelor de activ, datorii si capital propriu ale entitatii la sfarsitul exercitiului financiar, precum si in cazul fuziunii, divizarii sau incetarii activitatii.

Activul patrimonial cuprinde elementele concrete de avere ale entitatii, iar datoriile si capitalul propriu, sursele de procurare ale averii. Activul reprezinta forma materiala a patrimoniului, iar datoriile si capitalul propriu, forma abstracta a patrimoniului. Elementele de activ se ordoneaza in bilant dupa natura si lichiditate, iar datoriile si capitalul propriu, dupa natura si exigibilitate.

Bilantul contabil are un rol deosebit atat in teoria, cat si in practica contabila. Astfel, din perspectiva teoriei contabile, bilantul traduce in practica unul dintre principiile de baza ale contabilitatii in partida dubla si anume, dubla reprezentare, prin care elementele patrimoniale sunt reflectate atat sub aspectul componentei materiale, cat si sub aspectul surselor de provenienta. Sub aspect practic, bilantul reprezinta o sursa de informatii pe baza carora se poate analiza activitatea economica a entitatii si a rezultatelor obtinute, in vederea luarii unor decizii optime privind ameliorarea situatiei existente.

In intelesul actualelor reglementari contabile :[3]

un activ reprezinta:

» o resursa controlata de entitate, ca rezultat al unor evenimente trecute, » de la care se asteapta sa genereze beneficii economice viitoare si   al carui cost poate fi evaluat in mod credibil.

o datorie reprezinta:

» o obligatie actuala a entitatii, care decurge din evenimente trecute si « prin decontarea careia se asteapta sa rezulte o iesire de resurse care Incorporeazp beneficii economice.

capitalurile proprii reprezinta:

« interesul rezidual al actionarilor sau asociatilor in activele unei entitati » dupa deducerea tuturor datoriilor sale.

Bilantul contabil, ca procedeu al metodei contabilitatii, are urmatoarele functii:

Functia de generalizare a informatiilor contabile

In bilant, datele preluate din conturi se grupeaza si se sistematizeaza dupa anumite criterii, obtinandu-se o centralizare si generalizare a informatiilor atat la nivel de entitate, cat si la nivelul tuturor treptelor organizatorice ale economiei nationale.

Functia de informare

Bilantul contabil asigura culegerea, inregistrarea, prelucrarea si generalizarea informatiilor contabile, care sunt necesare atat factorilor de decizie din entitate. cat si altor persoane fizice si juridice interesate, precum. salariati, actionari. asociati, organe fiscale, institutii bancare, creditori diversi.

Functia de analiza

Pe baza informatiilor din bilant se determina anumiti indicatori economico-financiari, prin intermediul carora se poate stabili un diagnostic al situatiei financiare si a rentabilitatii entitatii.

Potrivit OMFP nr.1752/2005, in Romania se intocmeste schema verticala de bilani. care ordoneaza structurile patrimoniale in active, datorii si capital propriu, pentru a pune in evidenta situatia neta sau pozitia financiara neta, conform relatiei:

SITUATIA NETA = ACTIVE - DATORII fata de terti

Schema verticala de bilant reprezinta o viziune pragmatica asupra prezentarii periodice a patrimoniului, intrucat pune in mod explicit in evidenta doi indicatori.

si anume:

-Fondul de rulment, calculat ca diferenta intre active circulante si obligatii nete

-Pozitia financiara neta curenta, care se determina in bilant, ca diferenta intre total active si obligatii curente.

Informatia contabila prezentata in bilantul vertical se structureaza pe trei nivele:

I.Grupa - are sfera cea mai larga, grupand elementele patrimoniale dupa caracteristici generale. Grupa se simbolizeaza in bilant cu majuscule latine.

II.Capitolul- detaliaza grupa dupa criterii mai analitice si se simbolizeaza in bilant cu cifre romane.

III.Postul - este ultima treapta de detaliere a informatiei in bilant, fiind simbolizata cu cifre arabe.

Bilantul contabil, in format orizontal sau vertical este departe de a fi un bilant financiar.

Cauza trebuie cautata in efectele ,,binomului juridic-economic', in consecintele aplicarii principiilor contabile precum si in opttiunile agentului economic. Un bilant financiar permite identificarea in mod simultan a efectelor (ne)realizarii echilibrului financiar asupra lichiditatii, solvabilitatii, rentabilitatii si riscurilor asumate de entitatea economica.

O prima sursa de restrictii in analiza financiara, o constituie diferentele in abordarea semnificatiei pozitiei financiare a intreprinderii.

Astfel, ceea ce este considerat ca fiind un activ in contabilitatea franceza, poate insemna o cheltuiala in contabilitatea americana. Pe de alta parte, o datorie in contabilitatea britanica sau americana, poate fi considerate un element de capital propriu, in contabilitatea franceza.

O a doua sursa de restrictii este canalizata pe valentele in materie de analiza financiara ale bilantului. Astfel, noile exigente in domeniul analizei financiare au determinat in scurt timp consacrarea mai multor scheme de bilant, doua dintre acestea fiind considerate de majoritatea specialistilor ca sursa de date pentru analiza financiara a entitatii economice si anume: bilantul in forma de cont (format bilateral, sau orizontal) care faciliteaza o analiza de tip ,,financiar-functional' si bilantul ,,tip-lista', orientat spre o analiza de tip lichiditate-solvabilitate'.

Primul model bilanttier de ,,tip orizontal' este fundamental pe ecuatia de echilibru(ecuatia fundamentala):

ACTIV = PASIV

si pe rationamente patrimoniale;

Al doilea tip de bilant,, si anume bilantul tip-lista', este dezvoltat pe baza ecuatiei fundamentale:

ACTIV = DATORII + CAPITALURI PROPRII

si pe rationamente de natura economica si financiara.

Preferinta pentru un model sau altul isi are numeroase justificari.Directiva a IV-a europeana^32[4] retine si recomanda acesle doua modele-sursa', oferind un numar impresionant de optiuni in ceea ce priveste configuratia lor.

Astfel, modelul de bilant orizontal a fost asimilat mai ales in tarii ale Europei continentale unde accentul se pune pe gestiunea pe termen lung, activele §i pasivele fiind aranjate Tn ordinea crescatoare a lichidita|ii si respectiv a exigibilitatii lor.Al doilea model de bilant, si anume bilantul ,,tip-lista' este agreat in Marea Britanie si in tari unde sistemul contabil britanic a fost aplicat in mod consecvent. Bilantul tip-lista prezinta activele in ordinea crescatoare a lichiditatii lor, datoriile in ordinea descrescatoare a exigibilitatii lor si se incheie cu capitalurile proprii ale intreprinderii.

Spre deosebire de multe tari europene, in SUA si in Canada, companiile isi structureaza activele si datoriile in ordinea descrescatoare a lichiditatii si respectiv a exigibilitatii lor.

Aceasta clasificare pune in evidenta un element al culturii contabile de tip nord american, in care accentul este pus pe elementele pe termen scurt, cu alte cuvinte bilantul debuteaza, in formatul orizontal cu activele, respectiv cu datoriile pe termen scurt. Aceasta ordonare a elementelor bilantiere se mentine si in formatul bilantului vertical.

In analiza financiara a entitatii economice, o atentie deosebita trebuie acordata sensului notiunilor de 'termen lung' si respectiv 'termen scurt'. Cel mai adesea elementul de reper il reprezinta durata exercitiului financiar. Dar lucrurile nu stau Tntotdeauna asa.

Standardele Americane de Contabilitate(US-GAAP), Standardele Internationale de Contabilitate(IAS) si Standardele Internationale de Raportare Financiara(IFRS) evidentiaza posibilitatea de asimilare a activelor si datoriilor in categoria elementelor curente sau noncurente, si prin raportare la durata ciclului de exploatare.

Problema se complica atunci cand, in aceeasi entitate economica se organizeaza mai multe cicluri de exploatare, unele superioare iar altele inferioare anului calendaristic, sau cand compania isi schimba obiectul de activitate sau se restructureaza.

A treia sursa de restrictii, este data de caracterul rigid sau flexibil al posturilor bilantiere. De aceea, trebuie acordata o atentie deosebita situatiilor in care un model rigid de bilant poate sa ascunda elemente durabile in categoria celor pe termen scurt si invers, iar un model flexibil poate sa ascunda anumite tendinte de manipulare a imaginii privind pozitia financiara a intreprinderii(vezi cazurile ENRON si PARMALAT).

In Romania, analiza financiara a entitatii economice poate fi privita in contextul celor doua etape de reforma ale sistemului contabil.

De la momentul declansarii primei etape de reforma a sistemului contabil romanesc (1.01.1994) si pana in prezent, in practice de specialitate si-au gasit locul doua modele de bilant.

Primul model, cel orizontal, a fost consacrat de Legea contabilitatii nr.82/1991 si Regulamentul de aplicare al acesteia la inceputul anilor '90.[5] Un asemenea bilant facilita o analiza pe orizontala a situatiei financiare a intreprinderii punand in prim plan indicatorii specifici echilibrului financiar (fond de rulment, necesar de fond de rulment si trezoreria neta).

In orice decizie de investitie sau de finantare restrictia echilibrului financiar minim era necesara dar nu si suficienta'. Pe langa aceasta, cel putin la fel de importante erau considerate si efectele deciziei de investitie asupra lichiditatii, solvabilitatii, rentabilitatii si riscurilor asumate de societatea comerciala.

Ceea ce poate fi considerat ca un neajuns al modelului orizontal de bilant, este continutul preponderant juridic al conceptelor de active si datorii, bilantul nereflectand in mod automat situatia 'reala' a unei firme, nici din punct de vedere financiar, nici din punct de vedere economic (indiferent de definitia data acestor termeni).

In prim planul acestui tip de bilant este pusa politica de investitii a firmei(prin activele imobilizate) si politica de finantare pe termen lung (prin capitalurile proprii si imprumuturile pe termen lung). Un echilibru financiar, degajat ca efect al acestor politici, este atestat de un fond de rulment pozitiv (FR > 0).

La planul second se evidentiaza gestiunea financiara pe termen scurt (gestiunea ciclului de exploatare) a intreprinderii. Realizarea echilibrului financiar in aceasta zona este conditionata de existenta unui fond de rulment suficient pentru a acoperi excedentul de nevoi temporare de finantare peste resursele temporare disponibile la un moment dat.

Pe ultimul loc este plasata trezoreria neta, vazuta ca o valoare reziduala a fondului si nevoii de fond de rulment, trezorerie care evidentiaza in fapt efectele politicilor de investitii, de finantare si de exploatare asupra echilibrului financiar global al intreprinderii.

In Legea Contabilitatii nr.82 din 1991[6] nefiind mentionata obligativitatea intocmirii unui tablou al fluxurilor de trezorerie, trezoreria neta, mai bine zis variatia acesteia, se determina prin variatia stocurilor, creantelor si datoriilor.

Un al doitea model de bilant este cel introdus prin OMFP nr. 94 din 20 februarie 2001 privind 'Reglementerile contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice Europene si cu Standardele Internationale de Contabilitate'.³⁵ Acest act normativ impune in randul intreprinderilor mari, care intra in aria de aplicabilitate al acestuia, un model vertical de bilant.

Modelul de bilant prevazut de OMFP 1752 din 17.11.2005³⁶ consacra pentru firmele romanesti bilantul ,,tip-lista'.

Desi departe de a fi un bilant financiar, consideram ca acest model de bilant raspunde mai bine exigentelor analizei gestiunii financiare, asa cum rezulta din cele ce urmeaza.

In primul rand, bilantul in aceasta forma vine in sprijinul intocmirii tabloului fluxurilor de trezorerie. Variatia trezoreriei nete se poate determina prin compararea fluxurilor de incasari si plati generate de cele trei cicluri de activitati desfasurate de firma (exploatare, investiti si de finantare). Determinarea fluxurilor de incasari si plati este usurata de variatia creantelor si datoriilor in functie de scadente.

In al doilea rand, in centrul pozitiei financiare este pus ciclul de exploatare si contributia acestuia la realizarea echilibrului financiar global al firmei. Astfel, la pozitia ,,E' din structura bilantului regasim postul 'Active circulante, respectiv datorii curente nete' care nu reprezinta altceva decat fondul de rulment sau capitalul de lucru, si care este determinat in mod global

Modelul vertical de bilant deschide astfel perspective analizei echilibrului financiar in dinamica, pe baza ratelor de rotatie a elementelor care alcatuiesc necesarul de fond de rulment (rotatia stocurilor, rotatia creantelor fata de clienti, rotatia datoriilor fata de furnizori).

Ratele de rotatie se determina prin raportarea unui element de bilant (numit de noi ,,stoc' in sens financiar) la un element al contului de profit si pierdere (numit ,,flux' in sens financiar). Fluxul este reprezentat, in acest caz, fie de cifra de afaceri, fie de elemente specifice costurilor exploatarii.

Capitalul de lucru sau fondul de rulment, poate fi determinat pe baza datelor din bilant, ca diferenta intre capitalurile permanente(capitaluri proprii, provizioane pentru riscuri si cheltuieli si subventii pentru investitii) si totalul activelor imobilizate.

In al treilea rand, postul ,,F' intitulat ,,Total active minus datorii curente', pune in evidenta, in opinia noastra, necesarul de finantat, din resursele financiare disponibile(dupa finantarea ciclului de exploatare) si anume: datoriile pe termen lung, provizioanele pentru riscuri si cheltuieli si capitalurile proprii ale intreprinderii.

In al patrulea rand, consideram ca prin obiectivul pe care si-l propune, acest model de bilant se apropie mai mult de tipul de bilant financiar si care are ca obiectiv furnizarea de informatii despre pozitia financiara a intreprinderii.

In al cincilea rand, am retinut ca prin Standardele Internationale de Contabllitate, o serie de structuri bilantiere (care fie ca nu aveau o valoare economica, fie ca erau evidentiate in cadrul unor posturi ce nu corespundeau naturii acestora) au fost eliminate sau reclasate. Asa este cazul cheltuielilor de cercetare .si a diferentelor de conversie care au fost eliminate din bilant iar primele de rambursare a obligatiunilor au capatat rol rectificativ, ele corectand prin scadere valoarea de rambursare a obligatiunilor.

Din pacate, inconsecventele si erorile nu au fost total eliminate. Astfel, creantele comerciale si cele financiare nu sunt clasate dupa aceeasi logica (creantele comerciale care nu vor fi incasate in anul urmator intocmirii bilantului sunt considerate active circulante). Titlurile de valoare sunt clasate in functie de destinatia lor, nefiind luat in calcul intentia firmei privind aceste titluri, in exercitiile financiare viitoare, chiar si in conditiile existentei unor tranzactii ferme cu aceste titluri.

Bilantul financiar este cunoscut sub denumirea de bilant de 'lichiditate', si constituie principala sursa de date pentru analiza de tip lichiditate-exigibilitate', fiind caracterizat prin urmatoarele trasaturi:

-evidentiaza riscul nerambursarii datoriilor de catre agentii economici, raspunzand mai bine cerintelor creditorilor si in special nevoilor creditorilor bancari, si reflecta solvabilitatea agentilor economici, aat pe termen scurt cat si pe termen mediu si lung si implicit riscul de neplata sau de faliment al acestora.

Bilantul financiar se poate obtine prin regruparea datelor din bilantul patrimonial si permite analiza de tip lichiditate - exigibilitate denumita si analiza patrimoniala.

-Elementele de activ sunt structurate in functie de gradul de lichiditate (proprietatea unui activ de a se transforma in timp in moneda, fara pierderea valorii sale) iar elementele de pasiv sunt structurate dupa gradul crescator de exigibilitate (insusirea lor de a deveni scadente la un anumit termen).

Principalele limite ale bilantului financiar pot fi considerate urmatoarele:

-bilantul financiar, este elaborat in ipoteza incertitudinii activitatii agentilor economici;

-bilantul financiar se bazeaza pe clasificarea activelor si pasivelor dupa lichiditatea,respectiv exigibilitatea lor raportate la un exercitiu financiar, separarea fiind greu de realizat si nu reflecta intotdeauna cu exactitate, realitatea;

-nu se prevede in mod expres valoarea pe care trebuie sa o aiba fondul de rulment,precizandu-se numai ca acesta trebuie sa fie pozitiv.

Conceptia functionala cu privire la bilant, grupeaza utilizarile si resursele acestuia in .stocuri' de utilizari si in ,,stocuri' de resurse.

Scopul bilantului functional nu este sa inventarieze averea si angajamentele intreprinderii ci sa prezinte nevoile intreprinderii si modul de finantare a acestora in cadrul derularii diferitelor cicluri corespunzatoare operatiilor desfasurate de un agent economic.³⁸

Constructia bilantului functional si clasificarea elementelor de activ ti de pasiv se efectueaza in functie de apartenenta lor la un ciclu sau altul. Astfel se disting: ciclul de investitii, ciclul de finantare, ciclul de exploatare si ciclul de trezorerie.

Deoarece modul de itocmire a bilantului functional are in vedere punerea fata in fata a nevoilor de finantat cu resursele disponibile, analiza orizontala a bilantului functional se realizeaza pe baza unor indicatori cum ar fi: fondul de rulment, necesarul de fond de rulment de exploatare, necesarul de fond de rulment in afara exploatarii si trezoreria neta.

2.2..2. CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE

Daca performanta, in abordarea financiara, este legata in mod nemijlocit de contul de profit si pierdere ca sinteza a contabilitati de flux, intr-o abordare bilantiera si patrimoniala performanta exprima cresterea patrimoniului detinut de firma.

Dificultatea determinarii rezultatului exercitiului, din punct de vedere financiar, pleaca de la controversele privind definirea si recunoasterea veniturilor si cheltuielilor aferente unui exercitiu.

Determinarea rezultatului exercitiului prin prisma abordarii bilantiere este criticabila in perioada de crestere a preturilor, deoarece ajustarile aduse elementelor, ca urmare a variatiilor de preturi se pot realiza prin metode diferite, ceea ce ar putea duce la furnizarea unor imagini (marimi) diferite privind performantele firmei.[7]

Performanta unei firme nu se limiteaza numai la marimea rezultatului exercitiului, altfel spus performanta este definita de utilizatorii rapoartelor financiare, in functie de propriile lor obiective, si ca atare performanta nu este reflectata in mod exclusiv in contul de profit si pierdere. De regula un indicator relevant privind performanta trebuie sa ofere posibilitatea compararii efectului obtinut cu efortul depus pentru obtinerea acestuia. O analiza a rentabilitatii firmei presupune compararea unui element de flux (de exemplu profitul net) cu un element de stoc (activele totale, capitalurile proprii, etc.), filozofie pe care o regasim in sistemul ratelor de analiza financiara. In acelasi timp credem ca elementele de performanta nu pot fi intotdeauna maturate, cuantificate (este vorba de elemente calitative, precum nivelul de pregatire profesionala a salariatilor, etc.).

A doua sursa de restrictii este legata de finalitatea contului de profit si pierdere, de a raspunde nevoilor de analiza si de interpretare a performantelor financiare ale firmei.

Astfel, informatia contabila furnizata de contul de profit si pierdere este orientata, fie catre o analiza a performantei, ca un efect al realizarii politicilor financiare si economice ale firmei, fie catre o analiza a eficientei realizarii functiilor intreprinderii.

In acest sens, se pot fi identifica doi factori de eterogenitate in analiza, si anume:

clasificarea activitatilor ,,ordinar-exceptional' versus clasificarea ,,ordinar-extraordinar';

,,cheltuieli dupa natura' versus ,,cheltuieli dupa functiile firmei'.

In prima clasificarea a activitatilor ,,ordinar-exceptional' versus clasificarea ,,ordinar-extraordinar', activitatile ordinare au caracter obisnuit si repetitiv si contribuie in cea mai mare masura la obtinerea rezultatului financiar, fiind formate din activitatale de exploatare si din activitatile financiare ale firmei. Din categoria activitatilor de exploatare fac parte cele ocazionate de aprovizionare, productie, desfacere, executari de lucrari, prestari de servicii, etc. Primirea si acordarea de imprumuturi, operatiunile cu titluri de valoare (actiuni, obligatiuni si altele) se inscriu in sfera activitatilor financiare.

Au caracter exceptional, activitati precum: vanzarea de mijloace fixe si alte active imobilizate, incasarea sau plata de amenzi, penalitati, despagubiri, primirea sau acordarea de donatii, etc.

De multe ori, exista tendinta de a suprapune ca semnificatie cele doua clasificari: ,ordinar-exceptional' (vehiculata in schemele Directivei a IV-a a GEE si insusita mai ales in ststemele contabile ale Europei continentale) si respectiv ,,ordinar-extraordinar' (specifica sistemelor contabile anglo-americane, dar retinuta si de Standardele Internationale).

In aprecierea caracterului exceptional al unei activitati trebuie sa se tine seama de frecventa si apoi de natura acesteia, intrucat activitatea respectiva poate avea sau nu efecte negative asupra pozitiei financiare si asupra performantelor firmei. Elementele exceptionale(cheltuieli si venituri) au un caracter ordinar.

O activitate extraordinara este anormala atat prin natura sa, cat si prin efectele pe care le produce (nationalizari, exproprieri, catastrofe naturale, etc.). in aprecierea caracterului extraordinar unei activitati primeaza conform articolelor 23, 24, 25 si 26 ale Directivei a IV-a, natura si nu frecventele acesteia. O asemenea activitate scapa controlului firmei.

Elementele extraordinare constituie o componenta distincta a rezultatului net al exercitiului. Natura si valoarea fiecarui element trebuie sa fie mentionate separat in contul de profit si pierdere.

In tarile anglo-americane, elementele extraordinare au fost intotdeauna eliminate din calculul rezultatului pe actiune. Pentru a produce o crestere a cursului actiunilor proprii, societatile cotate la bursa au interesul sa ia in considerare si evenimentele extraordinare.

Pentru a evita acest lucru, reglementarea britanica a limitat elementele extraordinare la evenimente extrem de rare. Astfel, provizioanele pentru restructurari si cesiuni de active au fost considerate ordinare.

Clasificarea ,,cheltuieli dupa natura' versus ,,cheltuieli dupa functiile firmei' are in vedere, pe de-o parte, construirea unui model de cont de profit si pierdere care sa grupeze cheltuielile dupa natura lor, iar pe de alta parte construirea unui model de cont de profit si pierdere care sa tina cont de functiile intreprinderii.

In legatura cu primul model, este esential sa retinem urmatoarele: - un asemenea model este destinat mai degraba satisfacerii nevoilor informationale ale Guvernului si institutiilor sale, decat sa faciliteze analize financiare in vederea adoptarii deciziilor economice. Modelul permite, printre altele, calculul valorii adaugate (substanta produsului intern brut - P.I.B.), astfel:

Productie

(-) Consumuri provenite de la ter$i

(=) Valoarea adaugata

(-) Suma cheltuielilor interne

(=) Rezultat

interesata de acest model este si administratia financiara. Rezultatul fiscal(impozabil) se obtine in urma unor prelucrari de natura fiscala, efectuate asupra rezultatuluicontabil (determinat ca diferenta intre veniturile si cheltuielile totale ale exercitiului financiar).Modelul faciliteaza controlul marimii, obiectivitatii si exhaustivitatii cheltuielilor si veniturilor angajate in cursul unui exercitiu financiar;

In ceea ce priveste satisfacerea nevoilor interne de informare, un astfel de model face posibila calculularea unor indicatori, prin care se apreciaza efectele pe care politicile comerciale, economice, de investitii, de finantare si fiscale le au asupra performantelor firmei (acesti indicatori sunt cunoscuti sub denumirea generica de ,,solduri intermediare degestiune'). Aprecierea nivelului si structurii costurilor de productie in conditiile in care cheltuielile de productie sunt structurate dupa natura acestora, este aproape imposibila,deoarece metodele de calculate a costurilor sunt fundamentate, fie pe clasificarea cheltuielilor dupa destinatie (cheltuieli directe, cheltuieli indirecte), fie dupa evolutia lor in raport cu volumul productiei obtinute (cheltuieli variabile, cheltuieli fixe);

-de regula, prezentarea contului de profit si pierdere dupa natura veniturilor si cheltuielilor se intalneste in tarile cu un sistem contabil de intreprindere de tip dualist,caracterizat prin deconectarea, in diverse grade, a contabilitatii financiare de contabilitatea de gestiune.

Despre un model de cont de profit si pierdere cu clasificarea cheltuielilor dupa functiile intreprinderii este esential sa se cunoasca urmaoarele aspecte:

-aceste cheltuieli sunt reprezentate de costurile realizarii functiilor de productie, de distributie si de administrare ale firmei;

-in cazul in care firma intocmeste contul de profit si pierdere, cu clasificarea cheltuielilor de exploatare dupa destinatie (sau functii), se impune ca in notele explicative la situatiile financiare sa fie furnizate informatii privind natura unor cheltuieli ( ca de pilda:cheltuielile cu salariile si alte drepturi de personal);

-delimitarea cheltuielilor de exploatare pe functiile firmei poate determina o imagine subiectiva a performantei furnizate de contul de profit si pierdere. Din punct de vedere structural si organizatoric, firma este supusa unor mutatii permanente atat datorita mediului intern cat si celui extern si de aceea interconditionarea existenta intre functiile.firmei, poate face dificila alocarea cheltuielilor de exploatare, consecinta putand dezinformarea tertilor;

-aceasta forma de prezentare a contului de profit si pierdere raspunde mai bine nevoilor informationale ale managerilor, deoarece ofera in mod direct datele necesare gestiunii firmei (in special, costul vanzarilor):

Cifra de afaceri

(-) Costul productiei vandute

(=) Marja comerciala

(-) Cheltuieli externe si interne, altele decat cheltuielile de productie

(=) Rezultat

Practica prezentarii contului de profit si pierdere cu delimitarea cheltuielilor de exploatare pe functii ale firmei (centre de costuri) este intalnits, in special, in tarile anglo-americane.

A treia sursa de restrictii este reprezentata de flexibilitatea sau rigiditatea posturilor in contul de profit si pierdere.[8]

Fiind o situatie financiara destinata cu predilectie utilizarii externe si mai putin pentru gestiunea interni, contul de profit si pierdere presupune o prezentare mai condensats in sistemele contabile anglo-americane, decat in cele ale Europei continentale. In primul caz, normele contabile solicita prezentarea cu titlu obligatoriu a unui numar minimal de posturi lasand firmelor posibilitatea detalierii si completarii lor prin aplicarea principiului pragului de semnificatie. in cel de al doilea caz, posturile din contul de profit si pierdere sunt predefinite.

In a doua etapa de reforma a sistemului contabil romanesc (incepand cu anul 2001), toate firmele, indiferent de marimea lor au intocmit contul de profit si pierdere in format ,,lista' cu structurarea cheltuielilor si veniturilor dupa natura, inspirat din schema prezentata in articolul 23 al Directivei a IV-a a CEE. Spre deosebire de aceasta, impozitut pe profit nu este delimitat pe cele doua categorii de rezultate (ordinar si exceptional) ci este calculat si evidentiat global. Variatia stocurilor este prezentata in structura veniturilor de exploatare (cu semnul ,,plus' in caz de stocaj sau cu semnul ,,minus' in caz de destocaj). Cauza acestor diferente trebuie cautata in contul de profit si pierdere francez care a servit ca punct de referinta in prima etapa de reforma a contabilitatii romanesti. Asemanarile sunt izbitoare, cele doua modele fiind aproape confundabile.

Modelul de cont de profit si pierdere intocmit de firmele romanesti, ca efect al aplicarii reglementarilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a europeana si cu Standardele Internationale de Contabilitate, constituie o adevarata piatra de incercare pentru specialistii din domeniul contabilitatii, si care trebuie sa renunte la o parte din reflexele formate in ceea ce priveste aprecierea naturii cheltuielilor si a veniturilor, dar si in ceea ce priveste construirea contului de profit si pierdere si in care, cheltuielile si veniturile se delimiteaza in ordinare si extraordinare.

Unul din elementele de dificultate ale intocmirii modelului de cont de profit si pierdere din OMFP 94/2001 si cu OMFP 1752/2005 consta in faptul ca unele posturi de cheltuieli sunt rectificate prin scadere cu venituri. In anumite situatii, statul este interesat sa sprijine financiar activitatea de exploatare a firmei acordand acesteia subventii pentru acoperirea unor cheltuieli, precum cheltuielile cu materiile prime si materialele consumabile, cheltuielile de personal, cheltuielile cu prestatiile externe etc.[9]

Subventiile pentru exploatare sunt venituri si nu se confunda cu subventiile pentru investitii, care sunt conturi de regularizare in pasivul bilantului contabil. Motivul deducerii lor din cheltuielile carora le sunt destinate este acela de a pune in evidenta,   in contul de profit si pierdere, efortul firmei la realizarea activitatii de exploatare.

Mai rare, sunt cazurile in care o parte din cifra de afaceri a firmei este asigurata de stat, prin acordarea de subventii de exploatare. Aceste subventii sunt prezentate intr-un post distinct in contul de profit si pierdere, ca elemente ale cifrei de afaceri.

Cresterea stocurilor de produse finite si de lucrari in curs este prezentata imediat dupa cifra de afaceri aferenta perioadei. O asemenea prezentare nu trebuie sa duca la concluzia ca acest post reprezinta un venit. Variatia stocurilor reprezinta, mai degraba, o ajustare a cheltuielilor de productie, pentru a reflecta faptul ca fie productia a condus la cresterea nivelului stocului, fie ca vanzarile mai mari decat productia, au redus nivelul stocurilor.

In cadrul posturilor de cheltuieli pot fi intalnite intercalat posturi de venituri care au de asemenea un rol rectificativ. Este cazul veniturilor rezultate din ajustarea valorii activelor sau a datoriilor, de natura provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli.

Prezenta cheltuielilor privind prestatiile externe in cadrul postului 'Alte cheltuieli de exptoatare' poate duce la o interpretare eronata a naturii si gradului de semnificatie al acestora.

Diversificarea tranzactiilor pe pietele de capital a facut necesara cresterea numarului posturilor alocate cheltuielilor si veniturilor financiare.

Desi pune numeroase probleme de subiectivitate contabila, rezultatul pe actiune este considerat un indicator foarte util in aprecierea performantelor unei firme.

Firmele trebuie sa calculeze si sa prezintein contul de profit si pierdere rezultatul pe actiune in cele doua forme ale sale: rezultatul de baza si rezultatul diluat.

In practica de evaluare a actiunilor, se manifesta tendinta de abandonare a metodelor traditionale bazate pe extrapolari, pornind de la rezultatele contabile, si de trecere spre -rmetodele economice ale fluxurilor de trezorerie care tin seama de factori precum riscul, potentialul de crestere, randamentul investitiilor, etc. Principala cauza este aceea ca rezultatul pe actiune este constituit pe baza diferitelor prevederi contabile nationale (ca .urmare a opiiunilor privind schemele de cont de profit si pierdere pe care le ofera Directiva a V-a europeana).

Desi mai deschis analizei financiare, modelul de cont de profit si pierdere din OMFP '752/2005, nu satisface exigentele unei conduceri modeme a firmei care presupune o abordare pe functii a cheltuielilor si a veniturilor si care se inscrie in tendinta care exista la nivel international, privind constructia contului de profit ti pierdere.

In conditiile in care statul, prin administratia fiscala, impune inca reguli contabilitatii, doar un cont de profit si pierdere cu clasificarea cheltuielilor si veniturilor dupa natura poate asigura realizarea functiei de control fiscal.

3. Evaluarea standingului cu ajutorul indicatorilor financiari

Indicatorii de standing financiar sunt incadrati in patru categorii, dupa cum urmeaza: indicatori de lichiditate, indicatori de solvabilitate, indicatori de profitabilitate si indicatori de activitate.[10]

3.1. Indicatori de lichiditate

Lichiditatea este o stare de echilibru financiar care exprima capacitatea de plata pe termen scurt a unei intreprinderi, prin sincronizarea in cadrul exercitiului financiar a intrarilor si iesirilor de numerar. Starea de lichiditate financiara este proprie circuitului financiar al agentului economic Standardele Internationale de Contabilitate evidentiaza faptul ca lichiditatea se refera la disponibilitatile de numerar in viitorul apropiat, dupa luarea in calcul a obligatiilor financiare aferente acestei perioade.

Indicatorii de lichiditate sunt: lichiditatea generala, lichiditatea intermediara si

lichiditatea efectiva.

Lichiditatea generala (LG)

Lichiditatea reprezinta capacitatea activelor circulante de a se transforma in disponibilitati banesti pentru a face fata platilor scadente.

Lichiditatea generala reflecta capacitatea activelor curente disponibile (stocuri, facturi neincasate, plasamente pe termen scurt, cheltuieli in avans) de a se transforma in disponibilitati banesti, care sa acopere datoriile scadente ale intreprinderii.

Lichiditatea generala se calculeaza in forma absoluta ca diferenta intre activele curente (ACR) si datoriile curente (OCR): LG = ACR -OCR, si poate fi:

> 0 situatie cand este excedent de lichiditate;

= 0 situatie cand este echilibru general de lichiditati;

< 0 situatie in care este vorba despre lichiditate.

De asemenea lichiditatea se mai poate calcula si in forma relativa, ca rate: RLG = ACR/ OCR x 100, si poate fi:

> 100 situatie cand este acoperire excedentara a datoriilor;
= 100 situatie cand este acoperire integrala a datoriilor;

< 100 situatie in care este vorba despre acoperire partiala a datoriilor;

Se considera ca o firma are o lichiditate favorabila atunci cand rata lichiditatii este intre 200% - 250 %.

In opinia altor specialisti rata lichiditatii trebuie sa fie peste 150%.

In literatura anglo-americana, rata lichiditatii generale trebuie sa fie de cel putin 200%, iar alti autori autohtoni considera ca aceasta trebuie sa fie cuprinsa intre 150% -

Lichiditatea intermediara (LI) - evidentiaza capacitatea activelor curente de a participa la finantarea datoriilor scadente

Se calculeaza in forma absoluta ca diferenta intre activele curente ramase dupa deducerea stocurilor (ACR) si datoriile curente (OCR): LG = (ACR - S ) - OCR, si poate fi:

> 0 situatie cand este excedent de lichiditate;

= 0 situatie cand este echilibru general de lichiditati;

<0 situatie in care este vorba despre lichiditate intermediara.

Se calculeaza in forma relativa, ca raport procentual, ca rata RLG = ACR - S / OCR x 100, si poate fi:

> 100 situatie cand este acoperire intermediara excedentara a datoriilor;
= 100 situatie cand este acoperire intermediara integrala a datoriilor;

< 100 situatie in care este vorba despre acoperire intermediara partiala a datoriilor.Normele legale prevad ca valoarea indicatorului sa fie cuprins intre 50% -100 %. Terry Gaskin apreciaza optim indicatorul ca fiind 100%.

Dupa parerea unor autori autohtoni, intervalul de siguranta al indicatorului este intre 50% si 100%.

Lichiditatea efectiva (LE) evidenfiaza gradul in care disponibilitatile banesti acopera platile scadente.

Se calculeazi in forma absoluta ca diferenta intre titlurile de plasament, disponibilitatile banesti, valorile existente in casierie (TR), pe de o parte, si platile scadente (datoriile curente (OCR): LG = TR - OCR, si poate fi:

> 0 situatie cand este excedent de trezorerie ;
= 0 situatie cand este echilibru de trezorerie;

< 0 situatie in care este vorba despre deficit de trezorerie.

Se calculeaza in forma relativa, ca raport procentual, ca rata RLG = TR/ OCR x 100, si poate fi:

> 100 situatie cand este acoperire excedentara a datoriilor;
= 100 situatie cand este acoperire integrala a datoriilor;

< 100 situatie in care este vorba despre acoperire partiala a datoriilor.
Lichiditatea este favorabila cand indicatorul se apropie de 100%.

Dupa alte pareri, intervalul de siguranta financiara este cuprins intre 50% -100 %.

Rata stocului de incredere, evidentiaza cat din valoarea stocurilor evaluate la valoarea contabila este necesar a fi vanduta pentru a acoperi pasivele curente neacoperite de activele rapide (AR). Se calculeaza ca raport dintre diferenta dintre datoriile curente rapide (OCR) si activele rapide (AR) si stocuri (S).

RSI = (OCR - AR) / S xtOO

3.2.Indicatori de solvabilitate

Solvabilitatea exprima capacitatea unui agent economic de a rambursa la o scadenta mai mare de un an, ratele existente fata de banci sau fata de alte institutii financiare.

Standardele Internationale de Contabilitate mentioneaza faptul ca solvabilitatea se refera la disponibilitatile de numerar pe o perioada mai mare de un an in care urmeaza sa se onoreze angajamentele financiare scadente.[11]

Solvabilitatea generala, exprima capacitatea unei firme de a rambursa la scadenta ratele curente pentru creditele pe termen mediu si lung ramase de achitat. Se exprima in marimi absolute si in marimi relative.

Forma absoluta se determina ca diferenta intre activele ramase (dupa deducerea obligatiilor curente) si ratele curente SG = A'_T - RC, si poate fi:

> 0 excedent de solvabilitate;
= 0 echilibru al solvabilitate;

< 0 insolvabilitate

Forma relativa ca raport intre cele doua marimi: RSG = A_T^r / RC x100 si poate fi:

> 100 grad de acoperire excedentar;
= 100 solvabilitate integrala ;

< 100 solvabilitate partiala.

Intervalul de siguranta este considerat intre 80% -180 % ,

Gradul de indatorare sau efectul ratei parghiei financiare care se calculeaza ca raport intre totalul datoriilor si totalul activelor sau ca raport intre totalul datoriilor si capitalurile proprii. Evidentiaza in ce masura resursele economice ale firmei s-au procurat din capital strain.

FLRA = DT/AT x 100 sau FLRC = DT / CPR x 100

Este favorabil cand indicatorul sa se situeaza pana la 30%.

Gradul de acoperire a dobanzii, se determina ca raport intre profrtul net inainte de plata taxelor si a dobanzilor si totalul dobanzilor achitate.

TIER = ( RNE + IP + CHD) / CHD = PE / CHD

PE - profit din exploatare

RNE - rezultat net din exploatare

IP - impozit pe profit

Cuantumul platilor restante in total cifra de afaceri, care se calculeaza ca raport intre platile restante si cifra de afaceri a intreprinderii.

CPR = PR/CAx100

Este favorabil cand indicatorul se situeaza:   0 - 30%.

Rata datoriilor pe termen mediu si lung, care evidentiaza ponderea datoriilor pe termen mediu si lung cu scadenta > 1 an in total capitaluri proprii. RDTML = DTML/CPR, evidentiaza in ce masura capitalurile proprii ale firmei constituie o garantie pentru achitarea datoriilor pe termen mediu si lung.

3.3. Indicatori de profitabilitate

Acestia evidentiaza starea de eficienta a unei firme cu ajutorul ratelor de rentabilitate. Eficienta poate fi exprimata foarte clar prin doua coordonate: costuri minime si profituri maxime.

Rata rentabilitatii financiare (ROE - Return On Equity), este raportul dintre profitui net si capitalurile proprii (sau capitalul social), evidentiaza rentabilitatea capitalului propriu.

ROE =PN/CPR x100 ROE = PN/CSx100

Rata marjei brute, ca raport intre profitui brut si cifra de afaceri evidentiaza rentabilitatea societatii comerciale aferenta vanzarilor

RMB = PB/CAx 100

Rata rentabilitatii activelor (ROA - Return On Assets) se determina ca raport intre profitui net si valoarea activelor Tintreprinderii si masoara gradul de rentabilitate al intregului capital investit in firma .

ROA = PN/ATx100

Dupa alte pareri, indicatorul se determina ca raport intre rezultatut din exploatare si total active si masoara eficienta cu care sunt folosite activele intreprinderii in activitatea operationala.

ROA = RE/AT x 100

Rata rentabilitatii activitatii de baza, se determina ca raport intre rezultatul din exploatare si cheltuielile de exploatare si exprima rentabilitatea activitattii de exploatare.

RRE = RE /CHE x 100

Rata rentabilitatii generale, se determina ca raport intre rezultatul net al exercitiului si cheltuielile totale ale acestuia. Pune in evidenta eficienta consumului total de resurse.

RRG = RNE/CTEx 100

3.4. Indicatori de activitate

Acestia vizeaza doua aspecte importante si anume: analiza gestiunii activelor si analiza gestiunii obligatiilor. Analiza gestiunii activelor urmareste sa evidentieze modalitatea de transformare a activelor in lichiditati, ca urmare a participarii activelor la circuitul economic, cu ajutorul vitezelorde rotatie ale activelor.

Viteza de rotatie a activelor, exprima eficienta gestionarii activelor societati si se calculeaza ca durata in zile a unei rotatii sau ca numar de rotatii.

DAT = AT/CAxT

T - perioada de gestiune (anul);

AT- activetotale;

CA - cifra de afaceri;

KAT = CA/AT - numarul de rotatii pe care-l efectueaza activele in perioada raportata.

Viteza de rotatie a activelor circulante, exprima eficienta gestionarii activelor circulante ale societatii si se calculeaza ca durata in zile a unei rotatii sau ca numar de rotatii.

DAC=AC/CAxT

AC - active circulante;

MAC = CA/AC - numarul de rotatii pe care-l efectueaza activele circulante in perioada raportata.

Viteza de rotatie a activelor imobilizate, exprima eficienta gestionarii activelor imobilizate ale societatii si se calculeaza ca durata in zile a unei rotatii sau ca numar de rotatii.

Dl - AI/CA x T

Kl = CA/ Al - numarul de rotatii pe care-l efectueaza activele imobilizate in perioada raportata

Durata medie de stocare exprima numarul mediu de zile in care elementele componente ale stocurilor sunt depozitate inainte de a intra in stocul de productie respective inainte de a fi livrate. Sensul favorabil al acestui indicator este descrescator si pune in evidenta gestionarea eficienta a stocurilor

DS = S/ C x 100 ; C - costuri C = costuri de exploatare -costuri salarii - cost amortizare

Perioada medie de incasare a creantelor, se determina ca raport intre creante si cifra de afaceri si evidentiaza intervalul de timp intre doua incasari succesive si masoara perioada medie in care societatea acorda credit comercial.

El = CR/CA x 360 ; CR - creante

Perioada medie de incasare a furnizorilor, se determina ca raport intre furnizori si cifra de afaceri si masoara durata in zile a creditului comercial acordat de furnizori intreprinderilor.

EP = F/CA x 360 ; F - furnizori

3.5. Model de stabilire a standingului financiar al intreprinderii

Sistemul de apreciere a performantei economico-financiare a intreprinderilor care acceseaza. credite de la fonduri europene , in vederea stabilirii comisionului la fondul de risc, are doua componente, si anume:[12]

a)  componenta cantitativa:

I.  analiza financiara.

b)  componenta calitativa:

II.  calitatea echipei manageriale;

calitatea activitatii desfasurate de intreprindere;

relatia financiara a subimprumutatului cu statul.

Performanta financiara se calculeaza pe baza de punctaj, prin acordarea de puncte fiecarui aspect analizat, calculandu-se pe de-o parte un scor aferent componentei cantitative (R_F), iar pe de alta parte un scor aferent componentei calitative (R_c). Scorul total se calculeaza ca medie aritmetica ponderata intre componenta cantitativa (rf) si componenta calitativa (R_c), astfel:

R_T =(R_F)X 0,75+ (R_c)x 0,25

Incadrarea in categoriile de performanta financiara se face in ordinea crescatoare a scorului total, in una din categoriile de la ,,A' la ,,E', aplicandu-se grila de mai Jos:

Grila de incadrare pe categorii de performanta

Semnificatia categoriilor de performanta este prezentata in continuare.

-Categoria A - societatile comerciale din aceasta clasa au un standing financiar la cel mai inalt nivel dispunand de o capacitate de rambursare excelenta neexistand iregularitati la plata datoriilor catre creditor. Pentru societatile comerciale din aceasta clasa este improbabila inregistrarea de pierderi. Riscul aferent expunerii pentru creditori pentru aceasta categorie de intreprinderi este pozitionat la nivel minim.

-Categoria B - societatile comerciale din aceasta clasa au un standing financiar si o capacitate de rambursare foarte bune. Pentru societatile situate in aceasta clasa este   improbabila aparitia de iregularititi la plata catre diferiti creditori iar daca acestea apar sunt minores se pot rezolva rapid. Pentru societatile comerciale din categoria B nu sut previzionate pierderi si riscul aferent expunerilor pentru aceasta categorie este considerat scazut.

-Categoria C - societatile comerciale din aceasta categorie au un standing financiar relativ bun dar pot avea probleme legate de fluxul financiar. Capacitatea de rambursare este adecvata dar pot aparea iregularitati la plata datoriilor catre creditor dar acestea se poate rezolva fara reesalonari sau rescadentari. Pentru societatile comerciale din aceasta categorie este putin probabila inregistrarea de pierderi iar riscul aferent expunerii pentru aceasa categorie este considerat mediu, dar acceptabil de catre creditori, iar angajamentele societatilor sunt monitorizate.

-Categoria D - societatile comerciale din aceasta categorie au probleme legate de fluxul financiar care duce la aparitia de iregularitati la plata datoriilor catre creditori rezolvabile uneori prin reesalonarea sau rescadentarea platilor prezentand vulnerabilitate sporita a jocurile pietei. Societatile comerciale au capacitate de rambursare atata timp cat nu exista perturbari in mediul lor economic. Este posibila inregistrarea de pierderi. Riscul aferent. expunerilor pentru aceasta categorie este considerat mare.

-Categoria E - societatile comerciale din aceasta categorie au probleme serioase legate de fluxul financiar. Probabilitatea aparitiei unor iregularitati este foarte mare iar capacitatea de rambursare a angajamentelor este foarte fragila. Pierderile sunt in majoritatea cazurilor iminente. Riscul de nerambursare a societatilor comerciale este considerat maxim iar expunerile pe acest tip de subtmprumuturi se pot reduce doar prin aducerea de garantii colaterale de clasa superioara.

Scorul obtinut din componenta cantitativa (R_F), apreciaza bonitatea financiara a intreprinderii, respectiv capacitatea acestuia de a se achita de obligatiile convenite prfe acordul subsidiar de imprumut, prin evaluarea unor indicatori de standing financiar, pe baza situatiilor financiare, in evolutie, in ultimele doua perioade de raportare, respectiv exercitiul financiar curent si exercitiul financiar precedent.

Indicatorii de standing financiar, calculati pentru determinarea scorului componentei cantitative (R_F), sunt grupati in patru categorii, si anume:

indicatori de lichiditate

-rata curenta;

-rata rapida;

-lichiditatea imediata;

-stocul de incredere, care se determina doar in cazul in care rata rapida are o valoare supraunitara.

indicatori de solvabilitate:

-gradul de indatorare;

-rata datoriilor pe termen mediu si lung;

-rata acoperirii dobanzilor;

-cuantumul platilor restante in cifra de afaceri.

indicatori de profitabilitate:

-rentabilitatea financiara (ROE);

-rata marjei brute;

-eficienta activelor totale (ROA);

-rentabilitatea de baza.

indicator! de activitate:

-viteza de rotatie a activelor;

-durata medie de stocare;

-perioada medie de incasare a creantelor;

-perioada medie de plata a furnizorilor.

Semnificatia indicatorilor de standing si modul de calcul a acestora sunt prezentate in tabelulde mai jos.

Modul de calcul si semnificafia indicatorilor de standing financiar

4.CALCULUL SI ANALIZA INDICATORILOR DE STANDING FINANCIAR IN CADRUL SC Inginerie Industriala SRL

4.1. INDICATORI DE LICHIDITATE

4.1.1.RATA CURENTA

Tabel nr. 1

Se poate observa ca rata curenta in anii 2005 si 2007 este supraunitara, ceea ce reflecta posibilitatea elementelor patrimoniale curente de a se transforma in lichiditati pentru a se achita datoriile curente. In anul 2006 valoarea totala a pasivelor curente este mai mare decat valoarea totala a activelor curente, ceea ce arata ca finantarea pe termen scurt a fost folosita pentru achizitionarea de mijloace fixe, ceea ce in mod normal este considerat imprudent.

4.1.2.RATA RAPIDA

Tabel nr. 2

Se poate observa ca rata rapida in anii 2005 si 2006 este subunitara, ceea ce inseamna ca firma nu a putut face fata datoriilor pe termen scurt. In 2007 se poate observa situaiia inversa, cand rata este supraunitara, insemnand ca firma si+a putut transforma rapid activele in lichiditati.

4.1.3.LICHIDITATE IMEDIATA

Tabel nr. 3

Indicatorul arata cat din datoriile curente sunt acoperite de active cu lichiditate imediata. Se poate vedea o crestere a acestui indicator, cel mai bun rezultat fiind inregistrat in anul 2007.

4.1.4.STOC DE INCREDERE

Tabel nr. 4

4.2. INDICATORI DE SOLVABILITATE

4.2.1.GRAD DE INDATORARE

Tabel nr. 5

Firma a inregistrat un grad de indatorare mai mare in anul 2005, urmand apoi sa scada si inregistrand cea mai buna valoare in anul 2007.Este favorabil cand indicatorul se situeaya pana la 30%.

4.2.2.RATA DATORIILOR PE TERMEN MEDIU SI LUNG

Tabel nr. 6

Rata datoriilor pe termen mediu si lung exprima ponderea datoriilor pe termen mediu si lung (avand o scadenta mai mare de 1 an de zile ) in capitalkurile proprii. Indica in ce masura capitalurile proprii constituie garantie pentru achitarea datoriilor pe termen mediu si lung. In cadrul firmei noasatre nu avem o astfel de situatie.

4.2.3.RATA ACOPERIRII DOBANZILOR

Tabel nr. 7

Exprima capacitatea firmei de a-si plati dobanzile.

4.2.4. CUANTUM PLATI RESTANTE IN CIFRA DE AFACERI

Tabel nr. 8

Este favorabil cand indicatorul se situeaza intre 0-30%.

4.3. INDICATORI DE PROFITABILITATE

4.3.1. RENTABILITATEA FINANCIARA

Tabel nr. 9

Rentabilitatea financiara reprezinta profitul pe care il obtine entitatea din banii investiti in afacere. Cea mai buna valoare a acestui indicator se inregistreaza in anul 2006.

4.3.1. RATA MARJEI BRUTE

Tabel nr. 10

Cea mai buna valoare a acestui indicator se inregistreaza in anul 2006. O scadere a procentului poate scoate in evidenta faptul ca entitatea nu e capabila sa isi controleze costurile de productie sau sa obtina pretul de vanzare optim.

4.3.2.EFICIENTA ACTIVELOR TOTALE

Tabel nr. 11

Acets indicator masoara rentabilitaea societatii prin raportarea profitului net obtinut la activele totale angajate.Indica eficienta cu care sunt utiliyate activele firmei.

4.3.3.RENTABILITATEA ACTIVITATII DE BAZA

Tabel nr. 12

Exprima rentabilitatea activitatii de baza, respectiv eficenta cu acre se desfasoara activitatea. Cel mai bun rezultat inregistrat se afla in anul 2006.

4.4. INDICATORI DE ACTIVITATE

4.4.1.VITEZA DE ROTATIE A ACTIVELOR

Tabel nr. 13

Reprezinta numarul de rotatii pe care le efectueaza activele circulante in perioada anlaizata.Un numar mare de rotatii asigura venituri mai mari utilizand aceleasi active totale. In cazul fimrei se inregistreaza cea mai mare valoare in anul 2005.

4.4.2.DURATA MEDIE DE STOCARE

Tabel nr. 14

Durata medie de stocare reprezinta numarul mediu de zile in care elementele componente ale stocului sunt depozitate inaite de a intra in stocul de productie, respectiv inainte de a fi livrate. Sensul favorabil de evolutie este descrescator si reprezinta o gestiune eficienta a stocurilor.

4.4.3.PERIOADA MEDIE DE INCASARE A CRENTELOR

Tabel nr. 15

Numarul mediu de zile in care se incaseaza creantele fata de cifra de afaceri in perioada analizata. Indicatorul apreciaza care este perioada medie in care societatea beneficiaza de credit comercial.

4.4.4.PERIOADA MEDIE DE PLATA A FURNIZORILOR

Tabel nr. 16

Numarul mediu de zile in care sunt platitii furnizorii fata de cifra de afaceri realizata in perioada respectiva. Indicatorul apreciaza care este durata medie pe care societatea acorda credit comercial partenerilor sai.

5. CONCLUZII.

Analiza statica si dinamica pe baza bilantului patrimonial, respectiv a bilantului functional, precum si a analiza pe baza ratelor si a fluxurilor de numerar conduce la ideea ca societatea se confrunta cu serioase dificultati care, nerezolvate imediat, pot conduce la starea de faliment.

Exista suficiente simptoame pentru a trage asemenea concluzie, printre care enumeram:

-. Instabilitatea pietelor pentru bunurile de larg consum din domeniul productiei de roboti industriali:

-Pierderea pietei Frantei prin falimentul celui mai important client din aceasta tara ;

tendinte de scadere a cererii pentru produsele intreprinderii pe piata Angliei si Germaniei din cauza concurentei tarilor producatoare de utiliaje din alte parti ale lumii. 2. Gestiune deficitara a stocurilor si a creantelor. Ratele de rotatie nu sunt adecvate asa cum am prezentat in lucrare.

-. Lipsa unor utilaje necesare productiei care nu pot fi achizitionate din cauza ca sunt foarte scumpe.

- Defectuoasa urmarire a costurilor, intreprinderea neavand organizata contabilitatea de gestiune. Deciziile privind preturile nu au la baza informatii suficiente si ca atare exista o mare rigiditate a preturilor de vanzare.

- Acordarea de credite-client superioare creditelor-furnizori.

-. Cauze specifice managementului: pregatirea necorespunzatoare a unor conducatori de nivel superior si mediu; sistem informatic de gestiune inadecvat; contabilitate analitica deficitara si necunoasterea costurilor de productie si complete reale; lipsa inlocuitorilor pentru conducatorii actuali, organizarea deficitara a sistemelor de formare profesionala.

6.PROPUNERI.

Pentru ca SC Inginerie Industriala SRL Cluj-Napoca sa poata iesi din dezechilibrul financiar pronuntat in care se afla la sfarsitul exercitiului financiar 2007, credem ca ar trebui sa fie intocmit un program coerent de restructurare care sa urmareasca cresterea capitalurilor permanente si atragerea de noi surse (imprumuturi si creditarea de catre furnizori si clienti), mai ieftine si cu termene de rambursare mai relaxate:

Atragerea de noi investitori, fie printr-o emisiune suplimentara de actiuni fie prin gasirea unui partener strategic care sa dispuna de resurse financiare suficiente si care sa preia un pachet de cel putin 50 % de parti sociale..

Gasirea de noi clienti pe piata Frantei pentru a acoperi pierderea cauzata de falimentul firmei franceze Fabricom, unul din cei mai importanti clienti ai intreprinderii.

Cresterea vanzarilor pe piata interna unde, in anul 2005 societatea nu detine decat un segment de cea 8%.

Diversificarea activitatilor de productie si comercializare pentru a nu depinde, in mod exclusiv, de piata fabricarii utilajelor, utilizind in acest scop spatiile de productie existente, care nu sunt utilizate complet. Ar putea fi infiintate sectii de confectii de repere pentru incaltaminte pentru parteneri externi.

Asigurarea unor surse de finantare proprii prin dezinvestire:

a) inchirierea unor spatii si terenuri neutilizate care sunt solicitate de diversi intreprinzatori
datorita pozitiei deosebit de avantajoase a cladirilor si constructiilor SC Inginerie Industriala SRL Cluj-Napoca.

b) Cresterea productivitatii muncii prin achizitionarea de utilaje noi, de mare productivitate, dar si prin reducerea personalului neproductiv care este in numar excesiv,

c)   Cresterea vitezei de rotatie a materiilor prime si materialelor auxiliare directe prin stabilirea necesarului de aprovizionare in stransa corelare cu graficele de productie si livrare

Cresterea vitezei de rotatie a stocurilor de produse si a productiei in curs printr-o programare mai riguroasa a productiei in functie de termenele contractuale.

d) Utilizarea tuturor mijloacelor prevazute de lege pentru recuperarea creantelor.

e) Perfectionarea sistemului informatic si contabil al intreprinderii prin proiectarea sistemului de contabilitate manageriala (de gestiune) adaptat particularitatilor intreprinderii.

8. BIBLIOGRAFIE

Alexandru.F., Toma M. - "Finante si gestiunea financiara de antreprindere' Editura economica

1998.

Barancea M. - Risc si faliment - Ed. Dacia, Cluj-N, 2003

Batrancea M. - "Teste, studii de caz, probleme si aplicatii matematice moderne de marketing", Ed. Eta Cluj-N., 1997

Batrancea I. - "Analiza economica si financiara. Fundamente metodologice", Ed. Eta, Cluj-N., 1995

Batrancea M., Batrancea I., Barb. A, Todea N. - "Diagnosticul economic al firmei". Revista Tribuna Economica, nr.15, Bucuresti, 1999

Batrancea M., Batrancea L - "Analiza-diagnostic si evaluarea societatilor comerciale', Editura

Dacia cluj-Napoca 1998.

Batrancea M. - "Aspecte esentiale ale analizei financiar-monetare in societatiile comerciale,

Studii si cercetari', volumele XXVIII-XXIX Cluj-Napoca 1998.

Batrancea M., Batrancea L - Analiza financiara a intreprinderii, Ed.Risoprint, Cluj-N, 2005

Baicusi A., Isfanescu A.,Stanescu C. - "Analiza economico- financiara', Editura Economica,

Bucuresti 1996.

Bebe A. - "Echilibrul financiar in Romania', Editura Politica, Bucuresti 1979.

Cainap I.., Batrancea M. - "Analiza productivitatii muncii in societatiile comerciale', Editura

Dacia Cluj-Napoca, 1997.

Dutescu A. - "Ghid pentru intelegerea si aplicarea Standardelor Internationale de Contabilitate',

Editura CECCAR, Bucuresti 2001.

Feleaga N., Malciu L., Bunea St. - "Bazele Contabilitatii o abordare europeana si

internationala', Editura Economica 2002.

Georgescu N. - "Analiza bilantului contabil', Editura Economica. Bucuresti 1999.

Gheorghiu Al. - "Analiza activitatii economice a intreprinderilor', Editura Didactica si

Pedagogica, Bucuresti 1982..

Isfanescu A., Stanescu C.,Baicusi A. - "Analiza economico-financiara ' Ed. Economica, 1996.

Margulescu D, - "Diagnostic ecionomico-financiar', Editura Romcart, Bucuresti, 1994.

Malcomete P,Medrihan G, Munteanu V. - "Concepte tehnici de microeconomic', Editura

Junimea, Iasi 1984.

Manosescu M. - "Ghid de aplicare a Standardelor Internationale de Contabilitate', Editura

Economica.

Malciu Liliana - "Cererea& de Informatii contabile', Editura Economica 1998.

Niculescu M., - "Diagnostic global strategic' Editura Economica 1997.

Pop A., - "Contabilitatea financiara romaneasca armonizata cu Directivele contabile europene si

Standardele Internationale de Contabilitate', Editura Intelcredo, 2002.

Popescu Stere, - "Politica si strategia economico- financiara a firmelor' Editura Lumina Lex

Popa A., Danet A., Danet Ad. - "Management Financiar', Editura Economica, 2001.

Ristea M., Dumitru C. - "Bazele contabilitatii', Editura ASE 2001.

Stancu Ion - "Finante', Editura Economica, editia 2-a 2000.

Toma M., Alexandru F. - "Finante si gestiunea financiara de intreprindere', Ed. Economica,1998.

Toma M., Chivulescu M. - "Ghid pentru diagnostic si evaluare a intreprinderii', Editura

CECCAR, Bucuresti, 1994.

Tugui A. - "Contabilitatea inflatiei', Ed.Economica, 2000.

Tugui I. - "Contabilitatea Fluxurilor de trezorerie', Editura Economica, 2002.

**** "Standardele Internationale de Contabilitate'din 2000 si 2001.

**** "Ordinul ministrului finantelor nr. 94/2001 privind aprobarea reglementarilor contabile

armonizate cu Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice Europene'.

**** "Ministerul Finantelor "Ghid practic de aplicare a Standardelor Internationale de

Contabilitate', Partea I-a, Ed. Economica 2001.

**** "Ordinul nr. 306/ 2002 al M.F.P. pentru aprobarea reglementarilor contabile simplificate,

armonizate cu directivele europene'.

***Pantea I. - "Contabilitatea financiara romaneasca conforma cu directivele europene', Editur Intelcredo, Deva, 2008