Devenirea europeana a Romaniei

Romania a inceput negocierile de aderare la Uniunea Europeana, mai precis a capitolelor de negociere, in anul 1999. Tarziu, daca tinem cont ca tara noastra a fost prima din fostul bloc comunist central si est-european care a avut relatii oficiale cu Comunitatea Europeana. In anul 1974, o intelegere a inclus Romania in Sistemul Generalizat de Preferinte al Comunitatii, iar un acord asupra produselor industriale a fost semnat in 1980.

Relatiile diplomatice ale Romaniei cu Uniunea Europeana dateaza din 1990, iar in 1991 a fost semnat un Acord de Comert si Cooperare. Acordul european a intrat in functiune in februarie 1995. Prevederile comerciale au fost puse in aplicare incepand din 1993 printr-un ,,Acord Interimar". Romania a trimis solicitarea de a deveni membru pe 22 iunie 1995. In iulie 1997, Comisia si-a publicat ,,Opinia asupra solicitarii Romaniei de a deveni membra a Uniunii Europene". In anul urmator, a fost intocmit un ,,Raport privind progresele Romaniei in procesul de aderare la Uniunea Europeana". In urmatorul raport, publicat in octombrie 1999, Comisia a recomandat inceperea negocierilor de aderare cu Romania (cu conditia imbunatatirii situatiei copiilor institutionalizati si pregatirea unei strategii economice pe termen mediu). Dupa decizia Consiliului European de la Helsinki din decembrie 1999, negocierile de aderare cu Romania au inceput efectiv la 15 februarie 2000.

Mai trebuie precizata si opinia raportorului pentru Romania, din anul 2003, baroneasa Emma Nicholson care, in Raportul de tara publicat in acel an, spunea printre altele ,,Finalizarea negocierilor de aderare la sfarsitul lui 2004 si integrarea in 2007 sunt imposibile daca Romania nu rezolva doua probleme structurale endemice (subl. ns.): eradicarea coruptiei si punerea in aplicare a reformei". Recomandarile destinate autoritatilor romane priveau atunci si privesc si acum: masurile anticoruptie, independenta si functionarea sistemului judiciar, libertatea de exprimare a presei.

Angajamentele financiare ale UE fata de Romania se ridica, in perioada 2007-2009, la circa 11 miliarde de euro, din care 6,1 miliarde de euro sub forma de plati directe, carora li se adauga cca. 560 de milioane euro prin Facilitatea Schengen si pentru fluxurile de numerar. Cele 11 miliarde euro vor fi acordate prin intermediul fondurilor structurale si de coeziune, care vor inlocui actualele fonduri de pre-aderare: PHARE, ISPA si SAPARD. Agricultura va primi 4,5 miliarde de euro numai pentru perioada 2007-2009, din care principalele sume sunt destinate dezvoltarii rurale.

Vorbind de fondurile de coeziune, sa precizam ca una dintre ca una dintre conditiile ca un stat sa poata beneficia de bugetul de solidaritate al UE este sa aiba sub 85 % din media PIB-ului comunitar. In cazul Romaniei aceasta cerinta este indeplinita, asa dupa cum se poate vedea din tabelul statistic din subcapitolul 3.4, sara noastra avand in jur de 32 %. In consecinta, Romania va beneficia de peste 17 miliarde de euro, distribuiti prin fondurile structurale si de coeziune, pentru perioada 2007-2013.

Prioritatile nationale in aceasta directie sunt cele referitoare la infrastructura, dezvoltare rurala, cresterea productivitatii muncii in sectorul agricol, sprijinirea economiei bazata pe cunoastere. Totul este sa fim capabili sa prezentam proiecte viabile, astfel incat sa primim si sa absorbim fondurile comunitare.

Uniunea Europeana inseamna pentru Romania si transfer de tehnologie, know-how, precum si fonduri structurale si de coeziune, al caror beneficiar net suntem; aceste fonduri ar trebui sa fie atrase de regiunile mai putin dezvoltate ale tarii noastre, sa fie cheltuite pentru politici de mediu si pentru modernizarea infrastructurii. Finantarea fondurilor de pre-aderare a functionat dupa reteta: UE a platit 75 la suta din fonduri prin programele sale (ISPA, PHARE, SAPARD etc.), iar Romania a suportat un sfert din efortul financiar. Astfel, din cele 5,3 miliarde euro alocate pentru aceste fonduri de pre-aderare pentru perioada 2000-2006, aproximativ 4 miliarde au reprezentat sau vor reprezenta contributia UE si 1,3 miliarde efortul de co-finantare al partii romane.

Din simpla citire a acestor cerinte si cifre actuale si previzionate, se desprind punctual caile de actiune pentru ca Romania sa indeplineasca integral si la termen toate obligatiile ce-i revin si nu s-a activat clauza de salvgardare (sau de ,,autosalvgardare") ce ar fi putut provoca un decalaj temporal in procesul aderarii de un an de zile, sau determina neprimirea in aceasta etapa a fondurilor structurale si de coeziune. Vorbind de acelasi Raport din anul 2003, a existat Amendamentul nr. 19 ce a dat mari emotii la Bucuresti, deoarece initial in acesta se propunea suspendarea negocierilor cu Romania. Insa dupa dezbaterea in Parlamentul Europei, Raportului i s-a dat castig de cauza, dupa cum stim cu multe amendamente si o monitorizare stricta din partea organismelor europene.

Tara noastra a incheiat, din punct de vedere tehnic, la sfarsitul anului 2004, negocierile de aderare, semnarea Tratatului facandu-se in luna aprilie 2005.

Coroborand aceste date tehnice cu realitatea economica si sociala romaneasca a ultimilor 15 ani, dar si cu sustinerea dezvoltarii durabile pentru tara noastra, sa spunem ca Romania este considerata actualmente o tara europeana saraca, realizand atat o corelatie nefavorabila intre evolutia PIB pe locuitor si elementele directe de influentare, dar mai ales nivelul acestuia care, asa dupa cum am mai afirmat, s-a mentinut toata aceasta perioada sub nivelul celui din 1989.

De aici rezulta, nu numai ramanerea in urma fata de statele dezvoltate ale Europei, dar chiar fata de fostele state socialiste, cele care au facut deja pasul decisiv de integrare in UE.

Numai tara noastra si Bulgaria au fost singurele tari care, in intreaga perioada mentionata, 1990-2002, au inregistrat cele mai scazute ritmuri de crestere ale PIB / locuitor. De aici rezulta inca un mare obiectiv de atins de catre economia romaneasca: reducerea decalajelor si apropierea nivelului de dezvoltare si implicit realizarea unui suport material adecvat, superior, pentru asigurarea prosperitatii necesare pentru cetatenii sai.

Atenuarea decalajelor si apropierea nivelurilor de dezvoltare economico-sociala sunt cu mult mai complicate si mai anevoioase, daca ne referim la tarile dezvoltate din Uniunea Europeana.

Seriile statistice din tabelul 7.3 (1) vorbesc de la sine:

Tabel 7.3. (1) - PIB-ul/locuitor in Romania comparativ cu unele
tari membre UE 

1) la PPP; 2) Nivelul Romaniei fata de fiecare tara de referinta = 100.

Sursa: Human Development Report 2004, p. 104-105.

In perioada analizata, decalajele economice fata de principalele tari din Uniunea Europeana s-au adancit semnificativ. Astfel, fata de Germania, decalajul relativ s-a marit de la 72% in 1990, la 76% in 2002; fata de Italia, 71% in 1990, pentru a ajunge in 2002 la 75%; iar fata de Portugalia, de exemplu, de la 52% in 1990, la 64 puncte procentuale in 2002. Aceste decalaje accentuate in ceea ce priveste nivelul PIB/locuitor sunt determinate de o evolutie similara a decalajelor cu privire la nivelul productivitatii, ceea ce determina, in antrenare, si decalaje de amplitudini similare cu privire la veniturile cetatenilor, consumul populatiei, investitiile destinate dezvoltarii economice. Deci trebuie acordata atentie prioritara masurilor de reducere a acestor decalaje fata de statele Uniunii Europene pentru a se asigura, printre altele, corelarea functionalitatii economiei romanesti cu cea a economiilor ce fac parte, de mai multa sau mai putina vreme, din UE.

In perioada 2001-2004, tara noastra a inregistrat un ritm mediu de crestere anuala a PIB pe locuitor bun, in jurul valorii de 5,5%, ceea ce scoate in evidenta, din nou, marile posibilitati de care dispune Romania la ora actuala. Teoretic vorbind si posibil in practica, reducerea substantiala a decalajelor economice pe care le avem fata de statele dezvoltate ale Europei, implica ritmuri de crestere economica mai inalte decat in respectivele tari, dar mentinute si pe termen lung. Economia Romaniei a inregistrat si in 2007 o crestere importanta (in jurul a 6 procente), ca efect al sporirii activitatilor din constructii-montaj constructiilor, serviciilor si chiar a productiei industriale Vorbind de industrie, aceasta trebuie sa se bazeze pe industrii performante (folosind din plin revolutionarele tehnologii IT & C), nepoluante si care sa valorifice superior resursele disponibile (fie ca sunt neregenerabile, fie alternative). Constructiile si serviciile se vor mentine, totusi, in fruntea sustinatorilor PIB-ului in Romania, datorita cererii foarte mari pentru complexuri rezidentiale si de birouri, ca si pentru activitati diversificate si complementare celor din sectorul secundar al economiei nationale.

Si inca un aspect la care trebuie sa se gandeasca diriguitorii vietii economico-sociale: acela ca, in anul 2007, suma adusa in tara de cei ce lucreaza in strainatate a fost sensibil egala cu cea a investitiilor straine in Romania, adica usor peste 7 miliarde euro. Optica trebuie modificata radical si de urgenta, deoarece activitatile productive, purtatoare de valoare adaugata, trebuie puse pe primul plan, nu sa se astepte sa intre din activitatea externa a celor plecati la munca.

Calculele insa nu se opresc aici. O serie de analisti romani au ajuns la concluzii favorabile privind posibilitatea reducerii acestor decalaje fata de cei avansati. Astfel, fiecare procent ce s-ar fi adaugat ritmului real de crestere economica a Romaniei, ar fi redus perioadele necesare tarii noastre in vederea atingerii nivelurilor din 2002 ale tarilor de comparatie. De aici, alta concluzie majora: tine de vointa politica, de responsabilitatea fiecarei guvernari sa puna in centrul atentiei mentinerea cel putin, daca nu sporirea ritmului anual de crestere economica.

O crestere economica constanta sau mai mare in Romania decat in tarile dezvoltate din Uniunea Europeana reprezinta, in fond, baza, suportul si motivul dezvoltarii durabile, la nivel national si regional. Pentru a se ajunge aici, sunt necesare masuri ferme si general eficiente.

O prima masura se refera la imbunatatirea substantiala a nivelului de educatie a intregii populatii, a calitatii invatamantului romanesc, in special al celui superior. Asa vom ajunge sa ne convingem, pe propria experienta, de adevarul exprimat de J. K. Galbraith, care afirma ,,Beneficiind de o populatie educata, progresul economic (subl. ns.) devine, intr-o oarecare masura, inevitabil"

O alta masura, care trebuie considerata, realmente, primordiala, este insanatosirea intregii vieti politice din Romania, prin promovarea in toate structurile a profesionalismului si moralitatii, aspecte ce vor duce implicit la schimbarea imaginii clasei politice in tara si in strainatate.

In conditiile europene actuale, cand se pune problema trecerii de la etapa acquis-ului comunitar (reguli, orientari, sfaturi,.) la etapa de gandire ,,noi impreuna", ca si de la situatia de ,,subiecti decizionali", la cea de decidenti deplini si in cunostinta de cauza, procesul de integrare a Romaniei in structurile UE si care este in plina desfasurare, aplicarea politicii (doctrinei) dezvoltarii durabile devine obligatorie, astfel incat obiectivele majore urmarite: asigurarea bunastarii cetatenilor si a prospe­ritatii societatii, sustinute de catre o dezvoltare economica suportabila de catre ecosistem, sa poata fi indeplinite.

Pentru tara noastra, strategia pentru dezvoltare durabila propune urmatoarele obiective (tinte):

- asigurarea starii de educatie si sanatate a populatiei;

- asigurarea complementaritatii si interconectarii tuturor sectoarele economice si sociale, tocmai in scopul realizarii dezvoltarii durabile;

- stabilirea cu prioritate a sectoarelor, domeniilor, cu posibilitati de competitivitate;

- stoparea procesului de deteriorare continua a mediului inconjurator si initierea de masuri concrete de refacere si reabilitare a acestuia;

- asigurarea unei cresteri economice ridicate si care sa poata asigura ridicarea nivelului de trai, totul in concordanta cu cerinte impuse de criteriile UE.

Sigur ca intregul set de masuri preconizat cere si armonizarea cadrului juridic al dezvoltarii regionale cu prevederile dezvoltarii durabile. De asemenea, tara noastra are in fata si importanta sarcina de dezvoltare a capacitatii administrative, astfel incat sa se integreze organic in dreptul nostru intreaga legislatie proprie Uniunii Europene.

Dupa cum se observa, pentru tara noastra, se impune o particularitate, in sensul compatibilitatii intre dezvoltarea regionala si dezvoltarea durabila. Si aici intervin marile probleme: dezvoltarea regionala este in primele stadii de aplicare, Romania avand o experienta redusa in acest domeniu. Perioada tranzitiei din care nu am iesit inca, nu s-a dovedit cadrul propice revigorarii acestei actiuni si acest lucru datorita faptului ca politicile regionale eficiente sunt cele care trebuie sa asigure coordonarea si armonizarea activitatilor economice deja implementate, precum si a zonelor de dezvoltare economica. Reforma economica si institutionala sunt problemele de substanta pe care tara noastra trebuie sa le rezolve cu prioritate.

In acest sens, actele normative adoptate in tara noastra cu privire la cele doua tipuri de dezvoltare raspund cat se poate de bine cerintelor reclamate de solutionarea problemelor importante existente. Conform Legii privind dezvoltarea regionala, in Romania, cateva dintre prioritatile ce ar trebui urmarite mai ales in etapele urmatoare sunt:

a. implementarea de politici de dezvoltare regionala prin dezvoltare institutionala si cresterea capacitatii administrative de aplicare. Lucrul acesta ne este cerut si de catre Comisia Europeana, in scopul realizarii unei politici integrate de dezvoltare regionala in vederea integrarii.

b. firesc, ca pas urmator, crearea unor institutii de coordonare competitive. Aici intervin specialistii multidisciplinari, cu experienta europeana in domeniu, dar si cunoasterea realizarilor si metodelor de lucru ale unor agentii vesteuropene, totul pentru a scurta pe cat posibil timpul pentru aducerea acestor institutii la parametri normali de functionare.

c. mobilizarea resurselor regionale in jurul unor retele regionale inovatoare (chiar poli, ciorchini, de cunoastere si competitivitate, cunoscutele clustere) si care implica un grad ridicat de colaborare atat pe verticala, cat si pe orizontala (cerinte ale globalizarii), in scopul legarii stranse a cercetarii, productiei, domeniului institutional, pentru asigurarea dezvoltarii economice si sociale a regiunii.

In acest intim si deplin acord obiectivele si principiile de dezvoltare regionala sunt si:

- selectarea proiectelor ce satisfac, din anumite puncte de vedere sau criterii stabilite, atingerea obiectivelor concrete ale regiunii;

- finantarea indreptata spre mediul de afaceri si cresterea competitivitatii regionale;

- diminuarea dezechilibrelor regionale existente, mai ales prin sustinerea reducerii accelerate a ramanerilor in urma ale zonelor defavorizate;

- corelarea politicilor si activitatilor sectoriale guvernamentale. Stimularea initiativelor locale si valorificarea superioara a intregii game de resurse locale, in scopul dezvoltarii durabile economico-sociale, mai concret, al dezvoltarii reale a acestora;

- instruirea si perfectionarea fortei de munca, capabila sa se integreze procesului general economico-social al regiunii;

- stimularea cooperarii interregionale, interne si internationale, transfrontaliere (in cadrul Euro-regiunilor);

- imbunatatirea infrastructurii de afaceri, in vederea atragerii de finantari si investitii externe.

Toate directiile de actiune enuntate sunt importante : cresterea capacitatii de absorbtie a fondurilor externe este insa un obiectiv de cea mai stringenta actualitate. Aceasta capacitate va rezulta din prezentarea de proiecte valoroase, eligibile, concrete, dar si din capacitatea ulterioara de aplicare din punct de vedere administrativ.

In constructia dezvoltarii durabile din tara noastra nu trebuie uitate, nici un moment, efectele (sau mai bine zis feedback-ul) modificarilor climatice. Importantele distrugeri materiale (de peste 1 miliard euro) si pierderi de vieti omenesti, datorate ploilor si inundatiilor devastatoare ce au cuprins aproape intreg teritoriul tarii noastre, in anul 2005, au demonstrat ca autoritatile centrale, dar si cele locale, se afla in fata unei cerinte imperioase de a gandi si a pune in practica, atunci cand este nevoie, planuri, strategii, mijloace, institutii si mecanisme care sa previna si sa limiteze efectele dezastruoase ale fenomenelor naturale asupra populatiei si avutului acesteia.

De fapt, aspectul care a fost neglijat, sau foarte putin luat in seama, a fost cel al neatacarii fondului problemei, adica al cunoasterii si eliminarii cauzelor care conduc la astfel de catastrofe. Si inca un lucru ce a scos in evidenta precaritatea implementarii unor masuri viabile si luate in timp scurt, este cel referitor la descentralizarea administrativa, considerata ca o parghie eficienta privind functionarea economiei romanesti, mai ales in perspectiva aderarii la Uniunea Europeana, descentralizare care sa permita autoritatilor locale sa actioneze prompt si eficace, responsabilizandu-le in acest sens.

Necesitatea luarii in considerare in ecuatia dezvoltarii si a mediului ambiant natural, in relatia sa biunivoca cu activitatile umane, nu este o chestiune doar teoretica, ci una de actiune practica si inca imperativa si neintarziata; ea trebuie sa stea in atentia factorului politic din Romania pentru elaborarea si punerea in practica de politici si strategii adecvate si eficiente in astfel de cazuri. Este nevoie de alcatuirea de programe, strategii si proiecte pentru prevenirea producerii unor astfel de dezastre naturale, ca si pentru protejarea atat a ambientului, cat si a oamenilor si bunurilor acestora. Asa dupa cum afirma specialistii in domeniu , se impun masuri care sa vizeze in principal:

- reglementari privind limitarea taierilor sub limita regenerarii, pentru protectia versantilor si coastelor impotriva eroziunii, dar mai ales pentru retinerea apei in solurile impadurite;

- realizarea unui management performant si durabil al padurilor si suprafetelor agricole. Semnificativ este exemplu unui fag cu o coroana de peste 15 m in diametru si care produce in 10 ore de fotosinteza oxigenul necesar pentru 30 oameni/zi;

- legi mai bune care sa vizeze apararea si folosirea cu chibzuinta a resurselor naturale atat de diverse, dar atat neglijate sau exploatate fara masura.

Si pentru ca faceam precizarea necesitatii instituirii unui modus vivendi cu standardele si principiile Uniunii Europene, legand aceasta problema si de dezvoltarea regionala, un model aparut in cercetarea romaneasca materializeaza un program de Agenda 21 , aplicabil cu succes pe Regiunea de dezvoltare 8, Bucuresti-Ilfov. Agenda 21 este considerata a fi un compromis la scara internationala intre dorintele (aspiratiile) si obiectivele umanitatii, modul de realizare a acestora si posibilitatile de integrare a suportului natural necesar. Agenda 21 este deci un plan de dezvoltare durabila la nivel local, promovat de autoritatile si comunitatile locale si este initiat de catre aceste autoritati (peste 3000 de orase din intreaga lume sunt cuprinse in aceasta structura). In final, acest plan trebuie sa reflecte interesele tuturor componentilor comunitatii vizate, necesitand deci, consultarea tuturor partilor implicate si ajungerea la solutiile cele mai apropiate de interesele celor implicati in viata cotidiana a comunitatilor.

Una dintre conditiile de baza ale unui plan de Agenda 21 este aceea a utilizarii resurselor locale, respectandu-se principiile cunoscute ale dezvoltarii durabile. Folosirea, dar in acelasi timp si protejarea acestor resurse locale, asigura continuitatea sistemului economic local, o structurare si o conservare eficienta a sistemului social, la care se adauga comertul, ce asigura fluxurile materiale in ambele sensuri, asigurand pentru comunitatea locala o functie externa (cuprinzand si latura culturala, nu numai cea materiala).

S-a ales Regiunea de dezvoltare nr. 8, deoarece este cea mai puternica regiune economica a Romaniei, beneficiind de mai mult de 10 % din populatia tarii, cu un nivel de dezvoltare net superior mediei nationale, cu acces usor la servicii de sanatate si alte servicii publice, aflata si in topul regiunilor economice ale Europei Aceasta situatie privilegiata, atipica fata de restul tarii, se explica prin structura relativ diversificata a activitatilor economice, cu un sector al serviciilor in plina expansiune, dar si cu o prezenta masiva a investitorilor straini.

In studiul amintit, se propunea ca procesul de pregatire a planului de actiune local sa prevada urmatoarele etape:

- recunoasterea cadrului existent financiar si de planificare;

- identificarea sistematica a problemelor si cauzelor lor;

- stabilirea prioritatii sarcinilor care sa raspunda problemelor identificate;

- crearea unei viziuni pentru o comunitate durabila, in care sa fie implicate toate sectoarele acestei comunitati;

- analizarea si evaluarea optiunilor strategice alternative intocmite;

- programarea implementarii liniei de actiune aleasa pe termen mediu si lung si declararea alocarii responsabilitatii intre parteneri;

- monitorizarea si raportarea modului de indeplinire a implementarii planului.

Dezvoltarea durabila nu poate exista si nu se poate astfel realiza decat in cadrul unor comunitati locale durabile, fiind un proces ,,de jos in sus". Si de aceea, programele, planurile, intocmite in acest sens, devin de o importanta majora in cadrul Agendei 21.

In construirea programului pentru Regiunea de dezvoltare 8 s-au luat in calcul principalele probleme cu care se confrunta regiunea, s-au stabilit strategiile si obiectivele prioritare pe termen mediu, bineinteles resursele financiare pentru sustinerea proiectului, efectuandu-se in acelasi timp si o analiza SWOT (puncte tari, puncte slabe, oportunitati, amenintari) ce a cuprins principalele domenii de investigatie:

a. geografia, clima, demografia si urbanizarea;

b. resurse naturale;

c. dezvoltarea socio-economica;

d. infrastructura;

e. dezvoltarea industriala.

Practica cotidiana a demonstrat si convins, deci, si prin exemplul nostru-Regiunea a opta de dezvoltare, ca vorbim de cele mai pretabile zone pentru implementarea principiilor dezvoltarii durabile si care sunt regiunile considerate a fi cele mai dezvoltate, cu un nivel de trai ridicat si, prin urmare, cu potential material si uman de actiune si valorificare.

Cu toate acestea, asa dupa cum aratat din situatiile statistice de la nivelul UE-27, tara noastra se afla in coada clasamentului dezvoltarii economice si a implementarii cerintelor comunitare, ca si a structurilor institutionale adecvate. Doar in domeniul comertului de tip retail Romania a inregistrat, de exemplu, in luna noiembrie 2007, cel mai mare avans din toata Uniunea Europeana, datorita cresterii neincetate a numarului de centre comerciale de tip hypermarket. Exista, totusi, dupa calculele celor mai importanti jucatori de pe piata romaneasca, inca potential de valorificat in acest domeniu, mai ales pe segmentul oraselor cu populatie intre 100.000-200.000 locuitori si care ar putea contribui la dezvoltarea echilibrata a diferitelor zone ale tarii (bineinteles ca numai in conditiile in care nivelul de trai al respectivelor comunitati va permite achizitionarea produselor desfacute prin acest tip de magazine).

In legatura cu provocarile globalizarii si regionalizarii asupra constructiei europene, carora Romania trebuie sa le faca fata neintarziat si la un nivel maxim profitabil, consideram ca ele sunt reale si imperative; ca nu sunt optionale; ca de ele nu poti face abstractie, daca vrei sa te inscrii pe tendinta evolutiei prezente si viitoare; ca sunt expresia concreta, usor sesizabila, a multiplicarii si adancirii interdependentelor dintre statele lumii, indiferent de nivelul lor de marime si dezvoltare; ca luarea lor in considerare presupune intocmirea si promovarea unor programe nationale de gandire si actiune concertata; ca sunt atat de costisitoare, incat nici o tara nu le poate face fata in termeni temporali si economico-financiari, fara intrajutorare globala si regionala; si ca oricat de vital si de insemnat ar fi ajutorul venit din exterior, hotarator, determinant si permanent ramane efortul propriu.

BIBLIOGRAFIE

Ailenei, Dorel -Integrarea europeana si dezvoltarea economica, in ,,Analiza si prospectiva economica", Ed. ASE, Bucuresti, no. 1-2, 2005, pg. 23-28.

El-Agraa, A.M. - The European Union: Economics &Policies, Seventh Edition, Prentice Hall, London, 2001.

Bordeianu, Catalin -Decenii dominante ale democratiei in Occident (Franta, Anglia, Germania), Ed. Libertatea, Panciova, Serbia, 2003.

Dragan, Gabriela - Uniunea Europeana intre federalism si interguvernamentalism. Politici comune ale UE, Ed. ASE, Bucuresti, 2005.

Dobrescu, Emilian M. - Integrarea europeana, Ed. All Beck, Bucuresti, 2001.

Hirst, P., Thompson, G. - Globalizarea sub semnul intrebarii, Ed. Trei, Bucuresti, 2002.

Jones Robert A., Politics and Economics of the E.U., 2nd edition, Ed. Edward Edgar Publishing Ltd., U.K.

Kassim Hussein, Menon Anad, The European Union and National Industrial Policy, Ed. Routledge, New York, 1996

Lutas, Mihaela - Integrarea economica europeana, Ed. Economica, Bucuresti, 1999.

Marinas, Laura (coord.) - Sistemul de guvernare al Uniunii Europene, Ed. Luceafarul, Bucuresti, 2005.

McDonald Frank, Dearden Stephen, European Economic Integration, 4th edition, Prentice Hall, 2005

Megowan Francis, Radosevic Slavo, Von Tuzelmann Nick, The Emerging Industrial Structure of the Wider Europe, Ed. Routledge, London, 2002

Miron, Dumitru (coord.) - Economia Uniunii Europene, Ed. Luceafarul, Bucuresti, 2006.

Nechita, Vasile -Integrare europeana, Ed. Desteptarea, Bacau, 1996.

Niculescu, N.G. - Noua Economie liberal-sociala.Optiunea Romaniei, Ed. Junimea, Iasi, 2003.

Platon, Victor, Turdeanu, Andreea - Dezvoltarea durabila in Uniunea Europeana si politica de coeziune economica si sociala, Academia Romana, Biblioteca Economica, vol. 40, Bucuresti, 2006.

Sen, Amartya -Dezvoltarea ca libertate, Ed. Economica, Bucuresti, 2004.

Tasnadi, Alexandru si Bogdan -Universul teoriilor economice, vol. II, Ed. Economica, Bucuresti, 2004.

Trifu, Alexandru - Globalizare si dezvoltare, Ed. Performantica, Iasi, 2006.

Tsoukalis, Loukas -Noua economie europeana revizuita, Ed. ARC, Bucuresti, 2000.

*** ABC-ul integrarii in Uniunea Europeana, Agentia pentru Strategii Guvernamentale, Bucuresti, 2004.

*** -diferite site-uri Internet