De ce economie europeana ?

Sa pornim in prezentul demers de la insasi definirea conceptului de economie, aspect ce ne va ajuta foarte mult in intelegerea multiplelor aspecte vizate de constructia europeana.

Economia (mai bine zis economica, asa dupa cum se traduce mediatizatul termen de economics) nu este altceva decat o stiinta sociala ce studiaza mecanismele specifice ale productiei, distributiei si consumului de bunuri si servicii

Termenul provine din limba greaca, din juxtapunerea altor doua concepte : oikos ce semnifica casa, gospodarie si nomos reprezentand legea, norma aplicabila. De aici si intelesul de reguli ce guverneaza administrarea unei gospodarii (menaj in termenii de azi).

Si pentru ca vorbeam de epoca pe care o strabatem, ni se pare mult mai adecvata pentru economica actuala definitia data de profesorul Lionel Robbins in anul 1932 , cand afirma ca economia este ,,stiinta ce studiaza comportamentul uman vazut ca o relatie intre scopuri si mijloace (cu caracter de raritate) si care pot avea utilizari alternative".

Nu putem omite activitatea profesorului american Frank Knight, intemeietorul Scolii de la Chicago si liderul primei linii de evolutie a acesteia, al primei etape din anii '30-'50 ai secolului XX, orientata spre studiile statistice si formalizarea proceselor si activitatilor economice. Ca urmare a acestor procupari, dar tinand cont de experienta acumulata pana la acea vreme in teoria economica, mai ales prin contributia Scolii marginalismului, impregnata de o anumita dogmatica mecanicista, in sensul ca locomotia mecanismului vizat (deci si al Economiei) era pe primul loc, Frank H. Knight a formulat in a sa ,,The Etics of Competition" ideea ca mecanica este ,,stiinta sora" a economiei politice, adica si ca denumire ele trebuind sa fie asemanatoare (in lb. engleza, mechanics = mecanica, drept urmare se impunea economics = economica). Si astfel a aparut termenul de economics care, asa cum accentua profesorul britanic Sir Lionel Robbins, a devenit numele uzual al stiintei economice tehnice (,,value-free economic science"), termen aflat singur pe coperta manualelor universitare din spatiul anglo-saxon (ex: cele ale lui A. Anderton, D.Syman, Beardshaw, Stanley Fischer si colab., s.a . ), sau in compunerea titlurilor lucrarilor stiintifice ce abordeaza variate aspecte ale complexului domeniu al economiei. Un exemplu pe care doresc sa-l aduc in atentie pentru intarirea ideii expuse in acest paragraf, dar si pentru evidentierea faptului ca este necesara o cunoastere cat mai buna, spatio-temporala, a marilor concepte de natura economica afirmate, este cel al lucrarii ,, What is economics (s.m.) ?", aparuta sub forma sapirografiata la New York (deci exact in spatiul anglo-saxon) in anul 1954, scriere apartinand militantei social-democrate germane Rosa Luxemburg (1870-1919), in care se analiza tocmai problema imposibilitatii existentei si functionarii unui mecanism necoordonat, cum era cel capitalist (deci un proces economic vazut numai in echivalentul sau fizic) si necesitatea instaurarii cu sistem nou, performant, asa cum era perceput, la acea vreme, socialismul.

Venind cu particularizarea in zilele noastre, se poate vorbi si de economica cunoasterii (Economics of Knowledge), tinand cont de caracteristica de unicitate (raritate deci) si de noutate a informatiei, a posibilitatii ca ideile, cunostintele, in expansiunea lor, sa inlocuiasca consumul de factori de productie clasici, de resurse neregenerabile si sa adauge valoare suplimentara si o productivitate sporita oricarui sistem sau activitati. Intr-adevar, pentru cazul de fata, raritatea isi schimba si isi depaseste sensul ei economic traditional (de imposibilitate a satisfacerii tuturor cerintelor exprimate) si devine expansivitatea cunoasterii, mecanismul loco-motor de antrenare de la informatiile individualizate, cu caracter de noutate sau progres, la raspandirea si multiplicarea acestora in interesul intregii comunitati, caracteristica ce s-a transformat in trasatura dominanta a erei informationale.

Sau, pornind de la asertiunea ca fiecare societate, fiecare sistem economico-social, se gasea in fata rezolvarii a trei mari probleme existentiale si anume :

a.      ce categorii de bunuri si servicii trebuiau realizate si, mai ales, in ce proportii (cantitati) ?

b.     ce modalitati si mecanisme trebuie gasite pentru producerea acestora ?

c.      cui vor fi destinate bunurile si serviciile produse

mai putem aminti inca o definitie data economiei : ,,este studiul modului in care societatile, dispunand de resurse limitate, decid ce, cum, pentru cine sa produca .

Unul dintre scopurile prezentei analize este acela de a evidentia cum functioneaza economiile celor 27 tari membre UE si relatiile ce se stabilesc intre agentii economici ce actioneaza intr-o larga comunitate constituita dar, mai presus de acest aspect, intereseaza cum pot fi puse in opera cele 27 de economii, cu nivele foarte diferite de dezvoltare, astfel incat sa asigure coerenta intregului angrenaj economico-institutional al Uniunii Europene, sau a ceea ce plastic era denumita la inceputul anilor '90 ,,Casa Comuna a Europei . Deci, ajungem sa valorizam modalitatile de asigurare a bunei administrari, a bunului mers al unei gospodarii de dimensiuni continentale, asa cum este in momentul de fata Uniunea Europeana.

Spuneam ca definitia schematizata a economiei porneste de la existenta unor resurse care, prin procese si transformari repetate, contribuie la indeplinirea (atingerea) unor scopuri ale comunitatilor implicate. Asa si in cazul de fata, cand vorbim de Uniunea Europeana. Este vorba de utilizarea unor resurse ale Statelor Membre : naturale, materiale, tehnice, financiare, umane, dar tinand si de ,,bogatia materiei cenusii" (ce face de foarte multe ori diferenta) in vederea realizarii scopurilor generale comunitare, dar si ale fiecarei economii in parte. Vorbind in termenii profesorului englez James Edward Meade , sa precizam ca gestionarea cu chibzuinta si dispunand de toate instrumentele si mecanismele necesare a ,,gospodariei comunitare" conduce, in mod inevitabil, la asigurarea bunastarii intregii comunitati, in concordanta si cu interesele individuale ale fiecarui stat. Bunastarea generala provine din insumarea bunastarilor partiale ale cetatenilor din cele 27 de tari membre, din contributiile respectivelor state (bineinteles ca tinand cont de gradul de dezvoltare si de civilizatie) la efortul bugetar comunitar. Cu cat realizarile sunt mai importante si costurile mai reduse, cu atat din ,,pusculita comuna" exista posibilitatea de a se sprijini in mai mare masura diferitele economii nationale, in sectoarele deficitare, sau pentru restructurarea si reformarea unor domenii sau activitati de maxima importanta pentru progresul respectivelor economii.

Esentialul economiei (economicii) europene este acela de a proiecta, organiza, antrena, cele 27 de economii componente cu nivele diferite de dezvoltare economico-sociala, intr-un tot unitar si echilibrat, care sa dispuna de capacitatea, nu numai de a functiona in parametri normali stabiliti, dar si de a se dezvolta si adapta permanent la schimbarile ce se petrec in mediul inconjurator economic si natural.