Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Idei bun pentru succesul afacerii tale.producerea de hrana, vegetala si animala, fibre, cultivarea plantelor, cresterea animalelor




Afaceri Agricultura Economie Management Marketing Protectia muncii
Transporturi

Economie


Index » business » Economie
» Concurenta - tipologia preturilor


Concurenta - tipologia preturilor


CONCURENTA din cadrul unei economii de piata reprezinta acel comportament interesat dintre agentii economici care genereaza de la caz la caz manifestarea unor relatii de cooperare, respectiv de confruntare, ei actionand pe diverse categorii de piete urmarind fie maximizarea avantajelor obtinute fie minimizarea riscurilor.

Concurenta se prezinta sub mai multe forme, acestea fiind determinate de urmatorii factori :

numarul si puterea economica a agentilor economici;



gradul de diversificare a ofertei si calitatea bunurilor supuse vanzarii ;

gradul de substituire si complementare a bunurilor ;

gradul de transparenta a pietelor ;

libertatea de intrare si iesire a agentilor economici pe diverse categorii de piete ;

setul de reguli existente in economia de piata ;

nivelul de dezvoltare economica de la tara la tara.

Efectele benefice pe care le are concurenta

Concurenta stimuleaza progresul general contribuind la cresterea eficientei economice, de asemenea salubrizeaza viata economica favorizandu-i pe cei abili; stimuleaza agentii economici sa diminueze cheltuielile de productie, preturile, sporind calitatea produselor si de asemenea contribuie la o mai buna satisfacere a clientilor.

PRETUL reprezinta suma de bani la care agentii economici producatori sunt dispusi sa vanda o cantitate determinata dintr-un anume bun, respectiv pe care consumatorii sunt dispusi sa o achite pentru a intra in posesia unei cantitati determinata dintr-un bun.

Criterii care conditioneaza stabilirea pretului

De a lungul timpului s-au succedat mai multe abordari conceptionale cu privire la modalitatile formarii pretului :

teoria obiectiva (apartine economistilor liberalismului clasic) conform carora marimea pretului care coincide cu valoarea marfurilor este determinata de conditiile de productie, respectiv de cheltuielile cu achizitia factorilor materiali de productie si cu renumerarea factorilor munca sub forma de salarii ;

teoria subiectiva (neoclasicism - revolutia marginista, ultimele 3 decenii ale sec. 19) care considera ca nivelul pretului este determinat de marimea utilitatii marginale si de raritatea bunului pe piata ; prin urmare nivelul acestuia tine de aprecierea subiectiva pe care consumatorii o fac asupra unui bun ;

teoria mixta (scoala de la Cambridge) porneste de la premiza ca desi cele 2 teorii (obiectiva si subiectiva) reprezinta categorii diferite si interese cu toate acestea ele nu se exclud ci dimpotriva se influenteaza reciproc ; astfel marimea pretului este determinata atat de conditiile productiei (care formeaza marimea ofertei) cat si de aprecierile consumatorilor (care conditioneaza nivelul cererii)

TIPOLOGIA PRETURILOR

preturi libere => se formeaza in exclusivitate pe baza raportului dintre cerere si oferta; se regasesc cu precadere pe piete cu concurenta perfecta; iar in sistemele economice reale se formeaza pe piata secundara a capitalurilor (bursa de valori) si pe piata valutara;

preturi administrate => stabilite de catre stat sau stabilite de catre anumite centre de putere economica (monopolul si oligopolul);

preturi mixte => tin seama si de conditiile pietei si de modul de reglementare din partea statului; ele reprezinta majoritatea covarsitoare a preturilor din cadrul unei economii de piata

FUNCTIILE PRETURILOR IN ECONOMIA DE PIATA

functia de evaluare si comparare a cheltuielilor si rezultatelor trecute, prezente si viitoare => informeaza agentii economici cu privire la natura tensiunii dintre trebuinte si resurse oferindu-le in acelasi timp cele mai bune informatii cu privire la "ce", "cat", "cum", "pentru cine" sa produca si sa cumpere.

redistribuirea veniturilor si avutiilor dintre agentii economici

ANALIZA CANTITATIVA A CERERII SI OFERTEI AGREGATE

CEREREA AGREGATA reprezinta totalitatea cheltuielilor efectuate pentru achizitia bunurilor materiale, serviciilor si informatiilor supuse vanzarii la diferite niveluri ale preturilor intr-o perioada determinata de timp, de regula 1 an.

Cererea agregata se compune din urmatoarele elemente:

cheltuieli pentru consum personal;

cheltuieli pentru consum public;

valoarea investitiilor brute;

valoarea exportului net

Consumul personal se constituie din cheltuielile menajelor efectuate in scopul achizitiei bunurilor si serviciilor finale. Nivelul acestuia depinde atat de pretul bunurilor vandute cat si de veniturile consumatorilor.

Consumul public este reprezentat de cheltuielile administratiilor publice, centrale si locale, efectuate in scopul intretinerii sectorului public si al construirii unor obiective economice.

Investitiile brute se compun din formarea bruta de capital fix (fondurile de amortizare) si variatia stocurilor (achizitia unor noi elemente de capital circulant).

Ib = In + Am

Exportul net reprezinta diferenta dintre valoarea exporturilor si cea a importurilor; ea reflectand activitatea de comert a tarii.

OFERTA AGREGATA exprima nivelul productiei totale de bunuri si servicii finale realizat de agentii economici rezidenti intr-o anumita perioada de timp, de obicei 1 an.

De regula oferta agregata este diferita de nivelul productiei potentiale.

Productia potentiala reprezinta nivelul maxi al productiei obtinute in conditiile valorificarii depline a factorilor de productie intr-un sistem de ocupare deplina a fortei de munca.

Daca marimea ofertei agregate coincide cu nivelul productiei potentiale inseamna ca tara si-a valorificat pe deplin resursele materiale si umane de care dispune.

De regula, in perioade de expansiune pe fondul progresului tehnico - economic al cresterii factorului de productie, al cresterii de ocupare apare tendinta de adaptare a ofertei agregate la nivelul productiei potentiale; in economie manifestandu-se efecte economice pozitive.

ANALIZA CANTITATIVA A SECTOARELOR INSTUTIONALE  DINTR-O ECONOMIE DE PIATA

sectoare institutionale = clase de agenti economici

Masurarea rezultatelor obtinute de sectoarele institutionale ce actioneaza intr-o economie de piata se realizeaza pe baza unei metodologii specifice si anume S.C.N. (sistemul conturilor nationale). De regula agentii economici pot fi grupati atat pe criteriul de ramura cat si pe cel institutional.

Criteriul de ramura grupeaza agentii economici in functie de contributia lor la obtinerea unui produs sau a unei clase omogene de bunuri, fara a tine seama de sectorul institutional caruia ii apartin.

Criteriul institutional grupeaza agentii economici in functie de autonomia pe care acestia o au in exercitarea functiei lor specifice (si anume: productie, consum, distributie, repartitie si schimb) indiferent de ramura caruia ii apartin.

Sectoarele institutionale existente in economia de piata sunt

producatorii;

consumatorii;

administratiile;

institutiile financiare;

exteriorul sau restul lumii

Producatorii sunt acei agenti economici care indeplinesc in principal functia de productie, activitatea lor avand un caracter comercial in sensul ca bunurile produse sunt vandute pe piata in scopul obtinerii de profit

Consumatorii sau menajele sunt reprezentate de consumatorii finali dintr-o economie. Acestia se constituie atat ca menaje individuale cat si ca menaje colective si au o structura eterogena diferentiindu-se pe categorii de marime (marimea veniturilor si a surselor de obtinere a acestora, diferentieri legate de varsta, sex, mediu de provenienta, categorie socio - profesionale, nivel de educatie). De regula sursele de consum final sunt veniturile salariale, veniturile titlurilor de proprietate, precum si cele obtinute prin procesul de redistribuire

Administratiile => in functie de sectorul careia ii apartin pot fi publice sau private

administratiile publice se constituie atat la nivel central cat si local; ele avand rolul de a aloca resurse in scopul satisfacerii unor trebuinte colective a populatiei

administratiile private se constituie din diverse organizatii precum fundatii, asociatii, partide politice, organizatii religioase care isi asuma rolul de a furniza bunuri si servicii necesare satisfacerii diverselor trebuinte colective si isi constituie veniturile din cotizatiile participantilor

Institutiile financiare sunt reprezentate de banci si de societatile de asigurari. Bancile au rolul de a asigura circulatia baneasca in economie si de a finanta activitatile agentilor economici iar societatile de asigurari transforma riscurile individuale in riscuri colective.

Exteriorul sau restul lumii este reprezentat de sectoarele institutionale care isi desfasoara activitatea in afara granitelor tarii si care se afla in relatii de interdependenta cu celelalte sectoare institutionale.

Totalitatea relatiilor de interdependenta ce se creeaza intre sectoarele institutionale formeaza fluxul circular al veniturilor.

Fluxul circular al veniturilor reprezinta interdependentele create intre intrarile sau injectiile in economie si iesirile sau retragerile din economie.

Retragerile sau iesirile din economie se compun din:

marimea economiilor => reprezentate de veniturile banesti ramase la dispozitia agentilor economici dupa satisfacerea cheltuielilor de consum si care sunt orientate spre constituirea depozitelor bancare, a fondurilor mutuale de investitii sau a fondurilor de pensii;

impozitele si taxele => sumele banesti orientate spre administratiile publice;

marimea importurilor => reprezentate de cheltuielile menajelor orientate in directia achizitiei bunurilor finale provenite din import la care se adauga cheltuielile firmelor si intreprinderilor orientate spre achizitia materiilor prime din import.

R = E + IT + Import

Piata intrarilor sau a injectiilor in economie se compune din:

marimea investitiilor => reprezentate de cheltuielile firmelor si intreprinderilor orientate spre achizitia de noi elemente de capital fix la care se adauga variatia stocurilor;

cheltuieli publice => efectuate de catre stat in scopul construirii unor noi obiective economice al intretinerii sectorului public si al redistribuirii veniturilor;

valoarea exporturilor => reprezentate de veniturile obtinute de agentii economici in urma vanzarilor in strainatate

Y = I + Ch + Exp

Economia se afla in stare de echilibru atunci cand valoarea intrarii este egala cu valoarea retragerilor.

In situatia cand intrarile depasesc iesirile economia produce pe stoc; iar cand retragerile depasesc intrarile in economie apar diverse deficite.

ANALIZA CANTITATIVA A INDICATORILOR MACROECONOMICI

INDICATORII MACROECONOMICI sunt marimi sintetice care masoara rezultatele obtinute intr-o economie de piata pe o perioada determinata de timp (de regula 1 an).

Pentru o evidenta corecta a acestora trebuie sa se tina seama de urmatoarele aspecte:

includerea in cadrul lor a rezultatelor obtinute in perioada care constituie baza de calcul;

valoarea bunurilor si serviciilor luata in calcul trebuie sa reflecte marimea rezultatelor finale;

delimitarea teritoriala a agentilor economici ce au contribuie la obtinerea rezultatelor finale pentru a face distinctie intre indicatorii interni si nationali

1) Produsul Intern Brut (PIB) => masoara rezultatele economice finale obtinute in interiorul unei economii de piata intr-o perioada determinata de timp. Marimea acestuia se masoara prin metoda productiei, metoda veniturilor si metoda cheltuielilor.

Prin metoda productiei se insumeaza valoarea bunurilor si serviciilor finale obtinute de agentii economici din interiorul tarii in perioada luata in calcul.

Metoda veniturilor insumeaza veniturile posesorilor factorilor de productie (salarii, profituri, dobanzi, rente) care au contribuit la obtinerea rezultatelor finale.

Metoda cheltuielilor presupune insumarea cheltuielilor efectuate in scopul achizitiei bunurilor si serviciilor finale.

Produsul Intern Brut (PIB) are urmatoarele destinatii:

consum public sau guvernamental;

consum privat;

investitii brute;

export net

Produsul Intern Brut (PIB) se masoara atat in valori nominale cat si valori reale.

PIB nominal masoara valoarea bunurilor si serviciilor finale obtinute in perioada luata in calcul (perioada de referinta) la preturi curente.

PIB real masoara evolutia valorii rezultatelor economice finale de la o perioada la alta ca urmare a evolutiei generale a preturilor.

Relatia intre PIB nominal si PIB real reprezinta PIB deflator.

PIB deflator = PIB nom / PIB real

Deflatorul masoara modificarile intervenite in nivelul general al preturilor cu impact asupra evolutiei puterii de cumparare.

La obtinerea PIB-ului si-au adus contributia agentii economici autohtoni (din interiorul granitelor tarii) la care se adauga si serviciile prestate sau rezultatele obtinute de agentii economici straini care si-au desfasurat activitatea in interiorul tarii.

Partea din PIB care ramane dupa scaderea fondului de amortizare formeaza marimea Produsului Intern Net (PIN)

PIN = PIB - amortizare

Produsul National Brut (PNB) exprima rezultatele economice finale obtinute de agentii economici care si-au desfasurat activitatea atat in interiorul cat si in afara granitelor tarii intr-o perioada determinata de timp (de regula 1 an).

Daca din PNB se scade fondul de amortizare va rezulta Produsul National Net (PNN)

PNN = PNB - Amortizare

Produsul National Net (PNN) se poate calcula atat in preturile pietei (care includ impozitele indirecte) cat si in preturile factorilor de productie.

Venitul national reprezinta valoarea nou creata in societate intr-o perioada determinata de timp (1 an) fiind evidentiat de PNN exprimat in pretul factorilor. El reprezinta valoarea adaugata, adica acea parte a rezultatelor finale care ramane dupa scaderea cheltuielilor cu factorii de productie.





Politica de confidentialitate





Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate