BURSELE DE MARFURI IN ROMANIA - Rolul si avantajele participarii Romaniei la Comertul de Bursa

BURSELE DE MARFURI IN ROMANIA

1. Rolul si avantajele participarii Romaniei la Comertul de Bursa

Utilizarea pietelor futures este de o complexitate ce desfide tentativele de clasificare riguroasa, dar, in acelasi timp, este concreta si la obiect, incat ingreuneaza orice generalizare.

Am incercat sa sintetizam avantajele de care beneficiaza economia de pe urma comertului de bursa.

In primul rand, comertul de bursa este o cale de implementare a actului decizional intr-un univers aleatoriu.

In al doilea rand, piata futures se preteaza organizarii comertului de perspectiva. Bursa are un rol vital in identificarea preturilor in viitor, deci poate fi utilizata ca un ghid in realizarea productiei de export si a necesarului de import (ca marime si gama de produse). Fixarea aproximativa a pretului de export sau import prin actiune futures ne spune daca vanzarea sau cumpararea sunt rentabile pentru economie; ea va fi folosita in precalculatiile de eficienta carora le da un fundament trainic, ancorat in realitatea economica, ducand la eliminarea productiilor si importurilor nerentabile.

In al treilea rand, hedging-ul confera comerciantului o mai mare libertate de actiune si flexibilitate. Libertatea este aceea de a asigura vanzarea la export sau cumpararea de pe piata internationala cand preturile sunt avantajoase si cand incheierea contractului nu este intotdeauna posibila. Flexibilitatea este aceea de a putea deschide sau inchide pozitiile futures dupa dorinta fara a fi necesar acordul contractantului.

In al patrulea rand, operatiunile bursiere sunt instrumente de gradare voluntara a expunerii la risc, indispensabile unui management modern.

In al cincilea rand, piata bursiera permite derularea unei activitati eficiente de stocare a marfurilor; ea face posibila introducerea in comertul nostru a unui nou tip de operatiuni: inchirierea de spatii de depozitare.

In al saselea rand, hedging-ul ingheata un beneficiu considerat acceptabil. Nerecurgand la contractarea in bursa, beneficiul intreprinderii devine o eventualitate, fiind functie de pretul de export minus costurile totale; o intreprindere nu trebuie sa se lase pe seama conjuncturii si sa astepte ca pretul curent sa se ,,nimereasca" cu pretul precalculat, ci isi va fixa la bursa un pret, inclusiv beneficiul, care acum, devine o cvasicertitudine.

In al saptelea rand, contractele futures sunt modalitati de finantare. Maximizarea beneficiilor corelata cu maximizarea riscurilor usureaza din perspectiva Bancii Romane de Comert Exterior, efortul valutar disponibilizand fonduri, care altfel ar fi fost intrebuintate sa acopere giratiile valorice ale exportatorilor sau ale importurilor. In actuala conjunctura hedging-ul ar fi contribuit la obtinerea de credite comerciale externe, caci bancile straine sunt inclinate sa acorde mai usor imprumuturi - asa numite ,,imprumuturi protejate prin hedge" (hedged Loans), prin care practic bancile finanteaza uneori intregi programe de productie - cand beneficiile viitoare sunt protejate contra evolutiei adverse a preturilor. Folosind hedging-ul in obtinerea necesarului de credite se poate realiza cu aceleasi investitii, un volum mai mare de afaceri, cu toate efectele derivate pe care le are asupra economiei, la o unitate investita reslizandu-se un beneficiu sporit. Prin aceasta prisma se explica si realizarea unui hedge al carui rezultat final este o pierdere care nu poate depasi insa beneficiul total obtinut in urma antrenarii in productie a noi activitati prin suplimentarea planului de investitii cu imprumuturi externe acoperite prin hedge cu marfa; in ciuda pierderii de la hedge pe ansamblu ne ramane un beneficiu net mai mare decat s-ar fi realizat eventual fara hedge.

In al optulea rand, bursa reprezinta o posibilitate de investitie. Disponibilitatile temporare in devize libere pot fi de multe ori fructificate mai eficient prin operatiuni bursiere, al caror beneficii sunt considerabil mai mari decat nivelul dobanzii bancare.

In al noualea rand, prin toate acestea pietele la termen contribuie la cresterea eficientei intregii activitati de productie, preluarea si comercializarea externa a produselor. Pietele futures nu trebuie privite ca niste cai de cautare a castigului speculativ, ci reprezinta modalitati de stabilizare a veniturilor si incasarilor intreprinderii, de consolidare a preturilor; ele sunt instrumente de prima necesitate pentru un management novator avand efect pozitiv asupra dezvoltarii comertului si prin aceasta asupra economiei nationale.

Scopul principal fundamental al participarii la activitatea de bursa consta in valorificarea superioara pe piata a muncii inmagazinata in produsele de bursa in vederea intaririi relatiilor de productie in Romania; scopul secundar imediat, consta in eficientizarea si stabilizarea comertului cu produse de bursa.

Realizarea operatiunilor de bursa este dependenta de crearea tuturor premiselor necesare, adica unui cadru juridic corespunzator adica unui nucleu de operatori de bursa si a conditiilor materiale in intreprinderi.

1.1. Aparitia Burselor in Romania

In Romania inceputurile burselor de marfuri, dateaza de prin mijlocul secolului trecut, cand reuniuni libere aveau loc la Galati si Braila. In 1840, ziarul ,,Mercurul Brailei" pomeneste in coloanele sale despre necesitatea infiintarii unei Burse, in vederea dezvoltarii luata de portul Braila, dupa libertatea de sub dominatia turceasca.

Pana atunci, negustorii se intalneau in unele centre ale tarii unde faceau schimbul produselor. Gasim astfel, iarmaroacele din Tg. Neamt si in tara Barsii, in veacul al XIII-lea.

Din diferite cronici aflam ca bancherii si negustorii se adunau in Hanul cu Tei, de unde cumparau monezi straine, aur si argint, in baza cererii si ofertei. Preturile se orientau dupa informatiile venite din Constantinopol si marile centre occidentale. Cat despre efecte de comert si mai cu seama actiuni romanesti, erau ca si inexistente.

Incepand din 1861 ,,Romanul" publica zilnic ,,cursul Vienei" in care reda cota catorva actiuni si monede ale Bursei Vieneze. De asemenea, arata regulat, in aceeasi rubrica, miscarea porturilor Braila si Galati, pretul carealelor si corabiilor sosite.

,,In ziarul pomenit, apare pentru prima oara in 1867, urmatorul anunt:

<< D.E. Farchy, Strada Lipscani, Hanu cu Tei, 25, cumpara si vinde obligatiuni si cupoane de interese rurale, precum si orice alte efecte ale statului >>"

Pentru a reglementa comertul de monezi straine, produse agricole, metale pretioase si de rente - imprumuturile de Stat si particulare - comerciantii au crezut indicat infiintarea unei Burse oficiale, spre a se face operatiuni sub control, la lumina zilei.

In 1868 Camera de Comert si Industrie din Bucuresti, atunci constituita, pune chestiunea crearii unei Burse. I.V. Socec si C. Orghidan, membri ai Camerei de Comert, concep un proiect de lege a burselor , care fiind prezentat Camerei de Comert in sedinta de la 12 Decembrie 1868, e aprobat cu unanimitate.

Incercarile acestea raman totusi infructoase. Negustorii se agita. Se simte tot mai mult necesitatea unei burse oficiale, in care sa se concentreze tranzactiile, extinzandu-le.

In 1880, Camera de Comert si Industrie din Bucuresti, inainteaza un memoriu Ministerului de Agricultura, Comert si Lucrari Publice, prin care arata dezvoltarea din ultimul an al comertului cu efecte publice. Mentioneaza ca existenta unei burse, inseamna fixarea cursurilor, monedelor si efectelor in baza cererii si ofertei, care va pune stavila fluctuatiilor arbitrare si adesea factice. Se cere de urgenta infiintarea Bursei.

La 4 iunie 1881, ia nastere ,,Legea asupra burselor, mijlocitorilor de schimb si mijlocitorilor de marfa".

Dupa votarea acestei legi, Ministerul de Agricultura, Comert si Lucrari Publice a cerut diferite relatii Camerei de Comert si Industrie deoarece in lege se prevedea ca cheltuielile Bursei sa fie suportate de Camera de Comert si Industrie, care a perseverat in cererea ei de a se grabi infiintarea Bursei.

La 14-27 septembrie 1882 s-a inaugurat Bursa de Comert din Iasi cu mare solemnitate. Intreg orasul a participat la aceasta serbare, care a luat caracterul unui adevarat eveniment.

Bursa din Iasi publica incepand de la 16 Septembrie, cota oficiala in ,,Curierul Financiar". Asadar Bursa din Iasi a fost deschisa inaintea celei din Bucuresti

La 1-13 decembrie 1882, Bursa din Bucuresti incepe sa functioneze, prin Inalt Decret Regal.

Monitorul Oficial din 12-24 decembrie 1882, scrie urmatoarele despre deschiderea bursei Deschiderea Bursei de Comert de pe langa Camera de Comert a Circumscriptiei V, cu resedinta la Bucuresti in ziua de 1 decembrie 1882".

Operatiunile ce se faceau in Bursa erau pe bani gata si pe termen. Lucrurile au mers anevoios, atat din punct de vedere al lipsei de pregatire cat si din faptul ca agentii faceau speculatii pe cont propriu.

Gasim in ziarele de atunci, pe langa cota oficiala si rubrica ,,Piata Bucuresci" in care se redau cursurile valorilor din targul liber. Bursa oficiala lucra putin.

Despre bursele din provincie: Iasi, Galati si Braila, se publica operatiunile de cereale si schimb. Efecte se negociau in numar redus doar la Iasi. Dar in 1883, Bursa din Iasi si-a inchis portile.

La Bucuresti operatiunile mergeau greu. Se incheiau cateva restul tratandu-se in targul liber. Printre motivele ce se credea ca stavilesc operatiunile in Bursa, era si faptul - precum afirma ,,Curierul Financiar" - ca se interzicea agentilor financiari sa faca incheieri in alte ore decat cele oficiale. Ziarul, care nu apare zilnic ci saptamanal, cere modificarea legii burselor.

In noiembrie 1883 se constata imposibilitatea lichidarilor. ,,Curierul Financiar" din 4 decembrie scrie sub titlul: Krahul de la Bursa din Bucuresti ,,Krahul prevazut de noi si de Banca Nationala, s-a intamplat cu inceperea lichiditatilor pe noiembrie. Decuvertul este considerabil. Diferentele ce se refuza a plati de parti din cauza de insolvabilitate, sunt enorme. Se zice ca s-ar urca la 200.000 franci peste garantiile agentilor de schimb".

Acelasi ziar critica usurinta cu care agentii lucrau ca persoane insolvabile, de pe urma carora au ramas descoperiti cu zeci de mii de lei.

Agentul de schimb Cobilovici a cerut ministerului suspendarea tuturor agentilor de schimb si inchiderea bursei, pana ce se va vota si pune in aplicare proiectul de lege al lui B. Boerescu, cu agenti ,,jurati".

Situatia s-a linistit precum anunta ,,Curierul Financiar" mai tarziu, lichidarile la Bursa s-au putut face si piata ,,a inceput sa rasufle". Dar operatiunile s-au redus.

In 1885 nu mai era nici un mijlocitor de schimb avand si atributiunea de Sindic. Pentru inregistrarea cursurilor striga singur ,,dau" si ,,mi-am luat".

,,Curierul Financiar" scrie in ianuarie 1884 ca din cauza crach-ului din lunile trecute, lumea se abtine de a veni la Bursa. Afacerile serioase se fac in targul liber. Se spune ca legea burselor cu sistemul de mijlocitori privilegiati fara garantii suficiente nu e admisibila. Mai multi comercianti in frunte cu Banca Nationala au aratat Ministerului, greutatile si nesiguranta tranzactiilor din cauza dispozitiilor legii burselor, cerand sistemul libertatii tranzactiilor. Ziarul reclama insistent modificarea legii. Desi inceputul a fost atat de lamentabil, conducatorii Finantelor, ai Camerei de Comert si Industrie si insusi Guvernul au inteles ca nu poate fi vorba de desfiintarea Bursei.

Camera de Comert a cerut Ministerului de resort modificarea legii. Aceasta s-a infaptuit la 15 februarie 1886 dar n-a dat rezultatele dorite, intru-cat s-au introdus urmatoarele inovatii:

Garantarea operatiunilor pe termen cu un depozit de 15% asupra totalului operatiunilor;

Partile aveau posibilitatea ca dupa ridicarea sedintei sa anuleze incheierea inregistrata, pentru motive lasate la aprecierea lor.

Reorganizarea bursei este mereu amanata. Se mai fac incercari in diferite randuri insa fara succes.

Criza financiara din 1900 gaseste Bursa in aceeasi situatie. In 1903, Ministerul Agriculturii, Industriei, Comertului si Domeniilor, pregateste un ante-proiect de lege care intra in vederile Camerei de Comert.

In 1904 o noua Lege a Burselor este votata de Parlament. Inovatiile principale din aceasta lege sunt:

Instituirea Corporatiei Bursei compusa din comerciantii care se ocupa cu operatiuni de Bursa, dandu-le dreptul de a avea trei reprezentanti de ai lor la conducerea Bursei si doi reprezentanti ai societatilor cu titluri inscrise la cota.

S-a infiintat Camera de arbitraj, atat de necesara pentru judecarea urgenta a diferendelor.

S-a stabilit anumite conditii pentru numirea mijlocitorilor.

Dreptul Comitetului Bursei de a intocmi regulamente interioare.

Prin reorganizarea Bursei, cu prilejul intrarii in vigoare a noi legi din 1904 se poate afirma

ca aceasta data marcheaza un punct cardinal din istoricul bursei noastre.

Incet incet afacerile incheiate ,,pe picior", s-au mutat in Bursa, luand mereu amploare mai

cu seama targul pe termen. In acelasi timp industria si comertul progresau.

Bursa era instalata de la 1904 - 1911 in Strada Doamnei colt cu Strada Academiei, unde a fost Cinematograful ,,LUX". La 28 mai 1911 s-a mutat in Palatul Camerei de Comert si Industrie.

Dezlantuirea razboiului balcanic din 1912 a adus stagnarea in operatiunile de bursa.

Interventia Romaniei in razboi in 1913 a provocat scaderi mari in Bursa, care a ramas tot timpul deschisa.

Cativa bancheri au intervenit pentru salvarea situatiei. ,,Intr-adevar publicul bursier si-a dat seama ca prin interventia noastra, razboiul se va termina curand", ceea ce s-a si intamplat.

In 1913, Legea Burselor sufera mici modificari.

Ca urmare a izbucnirii primului razboi mondial, pe 18 iulie 1914 Bursa a fost inchisa.

Bursa a ramas inchisa cat a tinut razboiul mondial.

In octombrie 1918, Bursa Oficiala de Efecte, Actiuni si Schimb a fost redeschisa dupa mai mult de patru ani de suspendare. Localul Bursei a devenit neancapator pentru marea multime ce venea sa cumpere. Barbati si femei, tineri si batrani erau deopotriva interesati. Desi Bursa isi deschidea poarta la ora 11, in fata ei interesatii ocupau trotuarele, cu mult inainte, asteptand cu infrigurare desfasurarea evenimentelor.

,,Caci, nu trebuie uitat ca si in clipele celor mai mari hausse, survin scaderi, provocate de baissisti sau din motive firesti. Agentii de schimb si remizerii nu mai pridideau. Erau asaltati de pretutindeni. Vacarmul din incinta si hall-ul bursei era de neanchipuit. Nu se mai puteau distinge strigatele. <<Dau>> si <<Iau>>se confundau. S-a ales formula <<cumpar>> si <<vand>>. Cursul format intr-o parte a salii, era de multe ori deosebit celui din partea opusa".

Marile miscari din Bursa, din anii 1919 - 1925 au fost caracterizate prin epoci de hausse, ce reveneau la anumite intervale mai mult sau mai putin accentuate. Navlul crestea, exportul devenea intens iar caile ferate nu puteau face fata cererilor urgente.

1.2. A 50-a Aniversare a Bursei

,,In ziua de 17 decembrie 1932 s-a sarbatorit jubileul de 50 de ani de la infiintarea bursei. Serbarea a avut loc in sala de receptie a Camerei de Comert si Industrie. Au asistat cele mai reprezentative personalitati din viata financiara, comerciala si industriala. Dintre cei care au luat parte infiintarea Bursei in 1882, ca factor al acestei Institutii, erau prezenti: D-nul D. Tanasescu - fost secretar si apoi multi ani Comisarul Guvernului pe langa Bursa; D-nul G.I. Boamba - fost agent de schimb si loctiitor de Sindic si D-nul I. Pascalovici - Remizier Oficial. Sedinta a fost prezidata de D-nul Ion Savescu - Presedintele Comitetului Bursei si Director General al Bancii Romanesti, avand la dreapta pe D-nul V. Madgearu atunci Ministru de Finante ad-interim la Industrie si Comert si pe D-nul C. Angelescu - Guvernator al Bancii Nationale, iar la stanga pe D-nul Profesor Em. Brancovici, Presedintele Comitetului Bursei de Marfuri si Directorul General al Societatii Agricola - Fonciera, si pe D-nul Th. Orghidan atunci presedintele Camerei de Comert si Industrie, apoi da D-nul P. Iconomu - Secretar General al Bursei."

Bursa reprezinta quintezenta vietii economice si financiare a tarii.

Lipsita de un local propriu, amenajat dupa cerintele tehnice moderne, Bursa, mai este lipsita si de un sprijin mai larg din partea Statului.

Legea Bursei din 1929

Marele avant luat de Bursa dupa razboi, activitatea ce a cunoscut-o in unele epoci, piedicile de care se loveau conducatorii de fiecare zi a Institutiei in buna executare a operatiunilor, a pus chestiunea modificarii Legii Burselor, ca o necesitate imperios reclamata. D-nul Virgil Madgearu pe atunci Ministrul al Industriei si Comertului, inspirat de Comitetul Bursei, intocmeste un proiect de lege asupra burselor.

Noua lege a fost votata de Parlament si promulgata prin Decret Regal Nr. 178 din 13 august 1929, data cand a si intrat in vigoare. Imbunatatirile principale din lege sunt:

S-a dat burselor personalitate juridica si autonomie declarandu-le institutii publice. In felul acesta au posibilitatea sa se organizeze in masura corespunzatoare imprejurarilor. Bursele sunt sub supravegherea si controlul Ministerului de Industrie si Comert.

Bursa de Marfuri a fost separata de cea de actiuni si efecte.

Se stipuleaza ca se vor putea infiinta - cu avizul Camerelor de Comert respective - burse de efecte, actiuni si schimb in centrele mari ale tarii, tanandu-se seama de marimea ei si de nevoile ce le au in special teritoriile alipite, pentru orientarea lor economica si financiara.

O deosebita importanta s-a dat modului de recrutare a membrilor Asociatiei Bursei, in locul vechii corporatii.

Sindicul, Comisarul Guvernului si Secretarul General al Bursei au roluri bine determinate.

Infiintarea Camerei Sindicale a Agentilor de Schimb, e menita sa dea o mai mare siguranta lichidarilor, prin raspunderea solidara a acestora.

O mare atentie s-a acordat Camerei de Arbitraj, usurandu-se mult formalitatile de judecata a diferendelor ivite la operatiunile facute in bursa.

Prevederea elaborarii de regulamente interioare speciale, au sarcina de a dezvolta cuprinsul legii, pentru o cat mai buna aplicare, dispozitiunile  lor fiind obligatorii.

Noua lege a fost bine primita de toti care se interesau de bursa noastra. Prin inovatiile aduse s-a dat posibilitatea Institutiei de a-si manifesta mai mult rolul precumpanitor ce-l are in viata economica a tarii.

1.4. Organe ale Bursei de Marfuri

Legea Burselor de la acel timp, pe langa ca a dat deplina independenta acestor institutii a separat Bursa de Marfuri de Bursa de Efecte, actiuni si schimb. Avand in vedere deosebirea completa ce exista atat in modul de a se trata si incheia afacerile in ambele Burse, aceasta separatie se impunea. De altfel independenta ambelor burse a permis fiecareia sa se dezvolte potrivit necesitatilor lor firesti.

Ca structura organizarea burselor de marfuri este aproape aceeasi ca a burselor de efecte avand aceleasi organe si anume:

Asociatia Bursei, Comitetul Bursei, Comisarul Guvernului, Secretariatul Bursei, Sindicul Bursei, Mijlocitori Oficiali si Camera de Arbitraj.

Asociatia Bursei. Se compune din: comercianti cu firma inscrisa, agricultori, viticultori, armatori si asiguratori, care fac in mod obisnuit operatiuni in legatura cu bursa. Asociatia Bursei se aduna obligatoriu in Adunari Generale de doua ori pe an in martie si octombrie. In cazuri de nevoie Asociatia Bursei poate fi oricand convocata de catre comitetul bursei sau dupa cererea a jumatate din membrii ei.

Adunarea Genarala se pronunta asupra: alegerea unui presedinte si a doi vicepresedinti, care compun impreuna cu Secretarul Comun, Biroul Adunarii Generale asupra alegerii delegatilor in Comitetul Bursei, al Arbitrilor si in sfarsit de orice chestiune care intereseaza functionarea Institutiei.

Comitetul Bursei. Se compune din cinci membrii alesi de asociatie, iar daca Asociatia cuprinde mai multe sectiuni, numarul membrilor alesi va putea fi sporit pana la 20, fiecare specialitate urmand a fi reprezentata proportional de numarul membrilor din sectiunea respectiva. Pe langa membri alesi, mai sunt membri de drept si anume: un delegat al Ministerului Industriei si Comertului, doi delegati ai Camerei de Comert si Sindicatul Bursei.

Bursa de Marfuri din Bucuresti are 15 membri, 11 alesi de asociatie si 4 de drept. Sectiunile reprezentate in comitet sunt:

cereale si derivate;

petrol si derivate;

forestiera si diverse.

Atributiile Comitetului sunt aceleasi ca si la Bursa de Efecte, ele sunt prevazute pentru

ambele burse in articolul 19 din Lege.

Comisarul Guvernului. Numirea acestuia nu este obligatorie ci numai in cazuri de necesitate. Pe langa Bursa din Bucuresti exista un Comisar al Guvernului cu aceleasi atributii ca si la Bursa de efecte.

Secretarul Bursei. Secretarul este seful Cancelariei. El poate fi numit in persoana Bursei de efecte sau in persoana secretarului Camerei de Comert Respective. La Bursa de Marfuri din Bucuresti functiona ca secretar D-ul P. Iconomu, celelalte dispozitii pentru organizarea serviciilor, numirea si revocarea functionarilor, sunt comune pentru ambele burse.

Sindicul Bursei. Sindicul bursei se numeste prin Decret Regal, dupa propunerea Ministerului Camerei de Comert, dintre mijlocitorii oficiali, in urma avizului Comitetului Bursei. Functionarea sa este fixata pe tri ani, dupa care poate fi renumit.

Pe langa atributiile si dreptul de a face toate operatiunile pe care legea le da in caderea mijlocitorilor oficiali, Sindicul Bursei, mai este in drept:

De a primi si executa ordinele pentru orice negocieri din partea justitiei Statului;

Operatiunile pe contul Statului, administratiilor publice si stabilimentelor de utilitate publica, se pot face la Bursa prin Sindicul Bursei de catre Legea Contabilitatii Generale a Statului;

Tot in atributiile Sindicului sunt si operatiunile de vanzare in cont cerute de particulari pentru stabilirea diferentelor de preturi conform articolului 68 din Codul Comercial.

Mijlocitorii Oficiali. Dupa specialitatea operatiunilor unei piete Mijlocitorii Oficiali

puteau fi de cereale si marfuri, de inchirieri de vase fluviale si navlosire si de asigurari fluviale si maritime.

Pe langa Bursa de Marfuri Bucuresti functioneaza trei Mijlocitori de cereale si marfuri, din care unul are dreptul de a mijloci si face inchirieri de vase precum si asigurari fluviale si maritime.

Numarul Mijlocitorilor Oficiali fiecarei burse se fixa din patru in patru ani de Minister

cu avizul Comitetului Bursei.

Mijlocitorii Oficiali se numeau prin Decret Regal dupa propunerea Ministerului in

urma recomandarii Comitetului Bursei ,,La numire trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditiuni: sa aiba 25 de ani impliniti si exercitiul drepturilor civile si politice; sa fi satisfacut legea recrutarii, certificarea a sase comercianti din asociatiune ca se bucura de o buna reputatie si o practica de 5 ani in comert sau de doi ani ca suplinitor de mijlocitor. Aceste termene se dubleaza pentru cei care nu au Diploma Scoalei Comerciale".

In exercitarea atributiilor lor, Mijlocitorii Oficiali se puteau servi de suplinitori si remizeri.

Garantia Mijlocitorilor Oficiali era de 50.000 in efecte, iar pentru Sindic garantia era dubla.