Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Idei bun pentru succesul afacerii tale.producerea de hrana, vegetala si animala, fibre, cultivarea plantelor, cresterea animalelor



Afaceri Agricultura Economie Management Marketing Protectia muncii
Transporturi

Agricultura


Index » business » Agricultura
» Caracteristiciele spatiului rural


Caracteristiciele spatiului rural




Caracteristiciele spatiului rural

In secolul XX, sub impactul urbanizarii, spatiul rural a cunoscut modificari structurale evident, amenajari si ameliorari pentru cresterea capacitatii de productie a pamantului, prin modernizarea habitatului rural. Elementele care s-au dezvoltat in spatiul rural ( cai de comunicatii, tehnologii, etc.) au dus la o schimbare mai mare in mediu rural, imbogatindu-l calitativ si cantitativ.

Totusi, fiecare spatiu rural (sat) prezinta anumite diferentieri in ceea ce priveste: structura economica, populatie, cultura, ocupatii, viata sociala, etc.)

Asezarile rurale sunt caracterizate printr-o dispersie spatiala a activitatilor economice in special a agroecosistemelor. Acestea sunt dependente atat de sistemul socio-uman sub aspectul calitatilor suplimentare de energie introduse in sistem ( ingrasaminte, pesticide, lucrarile solului, etc.), cat si sub forma selectiei anumitor specii pentru cultura, dar, la fel ca si sistemele naturale, depind de energia solara. Din punct de vedere al structurii economice, agricultura este ramura principala ce se regaseste in spatiul rural, urmata de silvicultura si alte activitati.




Marea majoritate a profesiunilor practicate in mediul rural sunt profesiuni practice, manuale, unele dintre acestea solicitand policalificarea profesionala. Cea mai mare parte a populatiei lucreaza in agricultura, in timp ce populatia integrata in activitati administrative si servicii, ocupa o pondere mult mai redusa.

In spatiul rural este predominanta proprietatea privata familiala, comparativ cu zonele urbane in care proprietatea publica si privata a statului este predominanta.

Resursele naturale au o mare importanta in agricultura si efectul lor asupra productiei agricole este complex. Dintre resursele naturale un rol determinant in dezvoltarea rurala il au: pamantul, apa, clima, atmosfera si componentele ei, plantele, padurea si spatiul rural in ansamblu sau.

Dezvoltarea rurala, din punct de vedere conceptual, are multiple sfere de cuprindere:

• dezvoltarea rurala locala care presupune o dezvoltare la nivelul satelor, comunelor si a gospodariilor componente;

• dezvoltarea rurala transfrontaliera care porneste de la legaturi stranse pe multiple planuri, inclusiv culturale, intre comunitatile de granita ale diferitelor tari;

• dezvoltarea rurala paneuropeana care se intalneste ca un fenomen tot mai frecvent de conlucrare intre factorii decidenti care actioneaza la nivelul localitatilor rurale din diverse zone din continentul european.

Dezvoltarea rurala globala si durabila constituie esenta politicilor economice si sociale ale dezvoltarii rurale prin:

• stimularea initiativei locale;

• infiintarea de intreprinderi noi (mici si mijlocii);

• diversificarea activitatilor economice;

• crearea de noi forme de parteneriat intre puterea publica si sectorul privat;

• valorificarea resurselor umane si naturale disponibile;

• implicarea statului, printr-o noua politica financiara si fiscala, in sprijinirea zonelor rurale defavorizate

In cartea Dezvoltarea rurala in Romania, prof. P.I. Otiman realizeaza o sinteza reusita a caracteristicilor spatiului rural. Dupa parerea domniei sale: „Spatiul rural autentic se distinge din toate punctele de vedere (structura economica, populatie, ocupatii, cultura, viata sociala etc.) de spatiile urbane, industriale, miniere, zone portuare etc.”. Din aceste puncte de vedere, caracteristicile spatiului rural pot fi prezentate astfel:

1. Referitor la structura economica, in spatiul rural activitatile agricole ocupa de regula cele mai intinse zone, agricultura reprezentand „coloana vertebrala” a ruralului. Exista unele zone cum sunt cele montane unde silvicultura, impreuna cu activitatile conexe silviculturii, exploatatii forestiere, prelucrarea lemnului, activitati mestesugaresti, casnice, industrii prelucratoare ale resurselor padurii este predominanta atat din punct de vedere teritorial cat si ocupational. In unele zone de munte, litoral sau de delta, predominante pot sa fie activitatile agroturistice, de agrement, de pescuit sau de vanatoare sportiva.

Desi exista o diversitate economica in spatiul rural, totusi spatiul rural ramane un spatiu preponderent agrar. Problema preponderentei agrare a spatiului rural ramane de discutat deoarece pe masura ce apar in spatiul rural o serie de elemente urbane (infrastructuri si activitati economico-sociale si culturale) ponderea agriculturii scade din punct de vedere al locului pe care il ocupa in totalul populatiei ocupate, in produsul brut si in valoarea adaugata din mediul rural. Nici chiar spatiul nu mai ramane o dominanta agricola deoarece importante suprafete agricole capata alte destinatii cum ar fi: constructii, plantatii silvice, drumuri, sosele, terenuri sportive etc.

Treptat in toate tarile dezvoltate, zonele rurale cu o predominanta spatiala agricola tind sa se reduca.

2. Din punct de vedere ocupational spatiul rural este preponderent un spatiu de productie, in care activitatile sectoriale primare au o pondere destul de ridicata din punct de vedere economic. Sectoarele productiei agroalimentare (culturi de camp, pajisti, legumicultura, viticultura, pomicultura, cresterea animalelor), silvicultura si exploatarea padurii, industrializarea lemnului, mineritul, industria conexa agriculturii, industria casnica si mestesugurile detin pondere in cadrul activitatii generale din spatiul rural. O mare parte din profesiunile practicate in spatiul rural sunt profesiuni practice, normale, unele dintre acestea solicitand policalificare profesionala. Prin natura activitatii, fenomenul de intrajutorare, de cooperare intre sateni este mult mai prezent comparativ cu spatiul urban.



Populatia ocupata in servicii, in activitatile sociale etc., este mai redusa ca pondere.

„In acelasi timp, mare parte din populatia care lucreaza cu timp integral in sectorul neproductiv depune si o activitate productiva in agricultura si alte sectoare conexe acesteia in timpul secundar, fie ajutand membrii de familie agricultori, fie lucrand in micile lor gospodarii agricole sau in hobby-ferme. Este o caracteristica importanta a populatiei rurale de a lucra concomitent in sectoarele agricole si neagricole. Pluriactivitatea are consecinte multiple asupra starii de spirit a lumii rurale, inclusiv in ceea ce priveste autoconsumul alimentar.

3. In spatiul rural este predominanta proprietatea privata, familiala, comparativ cu zonele urban-industriale, lumea rurala fiind, in esenta sa, o lume liberala. In zonele rurale proprietatea publica si privata a statului este mult mai restransa, reducandu-se, de regula, la rezervatii si parcuri nationale, terenuri limitrofe cailor de comunicatii si retelelor de transport, unele terenuri cu destinatie speciala.

Difuziunea proprietatii private in spatiul rural, dezvoltarea simtului proprietatii, cu exceptia perioadei comuniste, a avut o serie de consecinte pozitive asupra spiritului antreprenorial al locuitorilor rurali. Din pacate, in perioada comunista aceste preocupari au fost estompate sau au disparut la multi dintre locuitorii satelor, avand consecinte nefaste asupra starii de spirit gospodaresc si asupra moralitatii populatiei rurale.

4. Spatiul rural, din punct de vedere al densitatii populatiei si al marimii asezamintelor umane este mult mai aerisit, mai umanizat. Comunitatile rurale au unele caracteristici specifice, in primul rand raporturile inter-umane sunt mai bune, iar participarea cetateanului la problemele comunitatii este mai prezenta. Spatiul rural are o viata sociala mai apropiata, locuitorii se cunosc intre ei, din toate punctele de vedere.

5. Din punct de vedere peisagistic, spatiul rural, prin structura sa naturala, prin peisajul ingrijit si aerisit, prin flora si fauna sa, este incomparabil mai frumos si mai apreciat de multi locuitori. Linistea, pacea, climatul, aerul curat, peisajul linistitor, de calm social sunt caracteristici ale calitatii habitatului rural. Peisajul natural al ruralului constituie un patrimoniu inestimabil al umanitatii.

6. Viata in spatiul rural, mai mult decat in oricare alt mediu social, este asezata pe o serie de norme emanate din experienta de viata multiseculara, din traditiile, obiceiurile si cultura locala. Modul de viata rurala, traditiile si obiceiurile, formeaza laolalta cultura populara locala sau rurala. Tezaurul acumulat timp indelungat constituie, de asemenea, o caracteristica de mare atractie pentru viata la tara, pentru petrecerea unei anumite parti de timp la sat sau pentru turismul rural. Viata sociala si culturala, caracteristica ruralului, este un patrimoniu de neegalat al umanitatii, element care, alaturi de economie si ecologie, da adevarata dimensiune si valoare spatiului rural.

Dezvoltarea agriculturii, cresterea randamentelor agricole si a productivitatii muncii in agricultura, a determinat eliberarea unei importante parti din populatia agricola si ocuparea ei in activitati industriale, de servicii, sociale etc. In tarile unde s-au aplicat politici adecvate de mentinere a populatiei (devenite) neagricole in spatiul rural s-au dezvoltat armonios o serie de activitati neagricole, de tip industrial sau de servicii. Daca implantarea acestor activitati s-a facut fara agresarea spatiului rural, daca activitatile neagricole s-au plasat in sfera ruralului, s-a reusit, in aceste cazuri, pastrarea autenticitatii acestuia.

7. Politica de dezvoltare a spatiului in tarile vest-europene s-a axat pe principiul continuitatii si complementaritatii activitatilor agroalimentare. Activitatile neagricole, in special cele industriale si de servicii, s-au bazat pe complementaritatea fata de agricultura.

8. Pornind de la initiativa privata, statul trebuie sa sprijine prin politici de dezvoltare rurala aceste activitati agricole plasate in aval si amonte de agricultura precum si cele care prelucreaza materii prime locale. In spatiul rural s-au implantat intreprinderi mici si mijlocii care au angajat forta de munca din zonele rurale respective. Astfel, segmentul de populatie rurala angajata in activitati neagricole are posibilitatea de a lucra cu timp integral (full-time) in industrie sau service si cu timp partial (part-time) in agricultura. In acelasi timp, integrarea activitatilor agroalimentare a constituit unul dintre pilonii politicilor rurale. Principiul dupa care mai usor si mai economic se transporta produsul finit comparativ cu materia prima agricola ne conduce la ideea extinderii Romaniei la cumpana dintre secolul XX – un secol al deznadejdii si secolul XXI – un secol al sperantei”.







Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate