Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Ca sa traiesti o viata sanatoasa. vindecarea bolilor animalelor, protectia si ingrijirea, cresterea animalelor, bolile animalelor


Alimentatie Asistenta sociala Frumusete Medicina Medicina veterinara Retete

Medicina


Index » sanatate » Medicina
» DEFINITIE . ETIOLOGIE . CLASIFICARE


DEFINITIE . ETIOLOGIE . CLASIFICARE




DEFINITIE . ETIOLOGIE . CLASIFICARE .

         DEFINITIA  HEMORAGIEI  SUPERIOARE

       Hemoragia digestiva superioara este sangerarea care are loc in esofag,  stomac , duoden si jejunul proximal , exteriorizandu-se , in special prin varsaturi ( hematemeza ) si/sau melena.




       Sangele eliminat din stomac este rosu , cu cheaguri sau brun inchis asemanator zatului de cafea ( melanemeza ), eventual amestecat cu resturi alimentare.

       Hematemeza apare brusc , fiind adesea precedata de greutate epigastrica , greata , ameteli , slabiciune , transpiratii , anxietate.

       Sangele eliminat din intestin ( melena ) este negru si lucios ca pacura , fiind digerat pe parcurs de sucurile digestive. Melena apare cand in intestinul superior patrund cel putin 50-80 ml de sange.

       Socul si moartea consecutive unei HDS abundente si rapide pot surveni inainte de exteriorizarea sangerarii.

       Atat in hematemeza cat si in melena , culoarea sangelui poate fi rosie deschisa daca hemoragia este fulgeratoare si masiva declansand un tranzit intestinal accelerat.

 

         ETIOLOGIA  HDS

       Stabilirea exacta a cauzei hemoragiei este de o importanta deosebita pentru conducerea tratamentului.

       Hemoragia poate fi de cauza locala, digestiva ( eso-gastro-duode-nala ) sau extragastrica ( stomacul fiind doar izvorul hemoragiei , in timp ce cauza determinanta trebuie cautata in alta parte ).

       Aceasta impartire are o importanta practica , deoarece in hemoragiile de cauza locala , interventia chirurgicala opreste hemoragia  si inlatura in acelasi timp cauza ei determinanta ( ulcer , cancer , etc.).

       In hemoragiile extragastrice , tratamentul este de obicei , conservator , iar interventia chirurgicala , atunci cand isi gaseste indicatia , are exclusiv un rol hemostatic , paliativ.

         CAUZE  DIGESTIVE

1.       Boli ale esofagului :

-        varice esofagiene

-        ulcer peptic al esofagului ( determinat de refluxul sucului gastric in esofag )

-        cancerul esofagian ( cu sangerari minime , cea masiva terminala fiind determinata de o fisurare aortica )

-        sindromul  Mallory- Weiss : consta in prezenta unor fisuri longitudinale , situate la nivelul jonctiunii esocardiale , produse de varsaturi violente. Aceste dilacerari sunt produse de efortul de varsatura , hematemeza fiind dealtfel precedata de varsaturi alimentare violente , initial fara sange.

-        diverticulii esofagieni : (sangereaza moderat numai cand sunt inflamati)

-        hernia hiatala ( determina sangerari minime )

-        esofagita acuta si cronica.

 

  

2.       Boli ale stomacului si duodenului

-        ulcerul gastric si duodenal : dintre ulcerele gastrice , sangereaza mai ales cele antrale , prepilorice , de pe mica curbura orizontala,  ca si cele subcardiale ; dintre ulcerele duodenale sangereaza in special cele de pe fata posterioara a bulbului duodenal , ca si cele post bulbare.

-        ulcerul acut de stres

-        gastritele hemoragice ( corozive si medicamentoase ) ; in gastrita eroziva , sangerarea se produce de la nivelul unor ulceratii , deseori multiple , situate mai ales la nivelul fornixului ; hemoragiile medicamentoase sunt produse in primul rand de antiinflamatoare : acidul acetilsalicilic , hormonii glucocorticoizi , fenil butazona , indometacina. Anticoagulantele determina sangerarea sau induc o hemoragie difuza , prin hipocoagulabilita-tea pe care o produc. Rezerpina a fost si ea incriminata in declansarea unor sangerari.

-        varice gastrice

-        traumatisme

-        diverticuloza gastrica si duodenala

-        ulcerul peptic postoperator : determina sangerari de obicei moderate sau minime , rareori masive , traduse prin hematemeze si mai ales prin melene.

-        hernia hiatala

-        tumorile gastrice ; dintre acestea neoplasmul gastric sangereaza adesea. De obicei sangerarile sunt mici si repetate , ducand la instalarea unui sindrom anemic cronic. Atunci cand neoplasmul este ulcerat se pot produce sangerari mari.

-        Sindromul  Zollinger- Ellison : consta in asocierea unui ulcer ( de obicei duodenal , adesea multiplu , de mari dimensiuni ) cu tumori insulare cu celule non-beta , secretoare de gastrina , la nivelul pancreasului. Secretia exagerata de gastrina induce o mare hiper-aciditate. Sangerarea se produce atat la nivelul ulceratiei duodenale , cat si la nivelul stomacului.





3.     Boli ale intestinului subtire pana la unghiul Treitz :

-        lipodistrofia intestinala

-        carcinomul intestinului subtire

-        diverticulul Meckel situat pe marginea libera a ileonului terminal

-        infectiile si inflamatiile intestinale

-        tumorile intestinului subtire

4.     Alte cauze digestive

-        hipertensiunea portala

-        hepatita cronica

-        pancreatita acuta si cronica

-        traumatisme ale cailor biliare soldate cu hemobilie

-        ciroza hepatica

-        litiaza pancreatica

-        cancerul pancreatic ( prin invadarea stomacului sau duodenului )

CAUZE VASCULARE

-        anevrismul aortic abdominal ( prin rupere se poate deschide in interiorul tubului digestiv )

-        anevrismele ramurilor aortice ( anevrismele arterei splenice , hepatice , mezenterice ) , anevrismele arteriovenoase.

CAUZE GENERALE

1.       Boli ale sangelui :

-        policitemia vera

-        leucemia acuta

-        purpura trombocitopenica idiopatica ( boala Werlhof )

-        purpura Schönlein- Henoch

-        trombastenia Glanzmann

-        hemofiliile A si B

-        hipoprotrombinemia

-        fibrinogenopenia

-        sindroamele de fibrinoliza si de coagulare intravasculara

-        limfoame maligne

2.       Boli ale vaselor sangvine :

-        telangiectazia hemoragica ereditara ( boala Rendu- Osler )

-        pseudoxantoma elasticum




-        hipertensiunea arteriala

-        anevrisme arteriale

3.       Boli sistemice

-        amiloidoza

-        mielomul multiplu

-        sarcoidoza

-        poliarterita nodoasa

CLASIFICAREA  HDS

       Clasificarea clinica a hemoragiilor se face dupa cantitatea de sange pierdut , gravitatea hemoragiei ; depinde insa si de repetarea ei.

       Hemoragia unica , masiva , care a coborat tensiunea arteriala maxima la 40-50 mmHg si a produs colaps circulator , este mai putin grava , in sensul ca raspunde mai bine la tratament decat o hemoragie care se repeta.

       Hemoragia unica , oricat de grava ar fi , produce colaps circulator , care poate fi usor combatut prin transfuzie ; hemoragia repetata produce socul hemoragic , care nu mai poate fi stapanit chiar prin transfuzii masive.

       Gravitatea unei  HDS  depinde , deci , in afara de cantitatea de sange pierdut , de continuarea sau repetarea ei.

       Hemoragia digestiva superioara poate fi :

-        HDS mica – daca se pierd pana la 250 ml de sange si nu apar efecte sistemice. Ele pot deveni periculoase prin persistenta lor , ducand la anemie hipocroma , hipoproteinemie si tulburari hidroelectrolitice

-        HDS  mijlocie ( moderata ) : cantitatea de sange pierduta este intre 250-1000 ml ; tensiunea arteriala nu scade semnificativ iar hemoglobina ramane peste 10%.

HDS  mijlocie poate fi compensata de organism. Gravitatea acestor hemoragii consta in repetarea lor , fiecare noua hemoragie scazand posibilitatea de compensare a organismului.

-        HDS  mare sau masiva : pierderea depaseste 1000 ml , sangerarea determina soc iar Hb scade sub 8 g%

CLASIFICAREA  HDS  IN  FUNCTIE  DE  :

HIPOVOLEMIA  SI  ANEMIA  ACUTA

       In cele mai multe cazuri de HDS pierderea de sange este acuta.

       Debutul hemoragiei este brusc si , prin cantitatea de sange pierduta , exista repercusiuni imediate sau apropiate asupra volemiei si capitalului hematic.

       Factorii determinanti esentiali ce influenteaza evolutia initiala a unui caz sunt cantitatea de sange pierduta si ritmul de pierdere.

       Din acest punct de vedere HDS poate fi :

       CATACLISMICA : cand se pierde in timp scurt o cantitate mare de sange , astfel incat bolnavul decedeaza brusc sau foarte repede. Prin reducerea brusca si severa a intoarcerii venoase , cordul ajunge sa bata „in gol” ; debitul cardiac este atat de mic incat nu poate fi asigurat nici aportul minimal necesar patului coronarian si cerebral. Mecanismul propriu-zis al mortii este fibrilatia ventriculara cauzata de hipoxie miocardiaca.

       GRAVA : in care se pierde o mare cantitate de sange , apreciata la un adult la peste 1000 ml. Urmarile hemodinamice ale acestei extravazari respecta in general secventializarea in cadrul careia se pot repera toate fazele reactiei organice postagresive.

       Colapsul initial : cand bolnavul este palid , cu transpiratii profuze si rau mirositoare , midriatic si obnubilat. Adesea bolnavii pierd involuntar urina si chiar scaun. Tensiunea arteriala este mica sau lipseste de la periferie , iar frecventa cardiaca constrasteaza cu lipsa de accelerare atat de caracteristica oricarei hipovolemii. Acest colaps dureaza , in general , cateva minute.

       Starea de reactie : bolnavul este , de cele mai multe ori , agitat , palid , cu piloerectie si mioza. Tensiunea arteriala poate avea valori foarte diferite. Uneori poate fi mai mare decat cea anterioara pierderii de sange , dar de cele mai multe ori , ea poate fi mult scazuta. Mult mai relevanta este , insa , tahicardia , care este constanta si mai totdeauna exprimata. Daca pierderea de sange nu a fost foarte mare si este vorba de un organism cu o biologie anterior neafectata , bolnavul poate iesi din aceasta stare in mod spontan. In cadrul hemoragiei grave , mai ales daca se pierde o cantitate de sange de peste 1500 ml , o astfel de retrocedare spontana a situatiei este putin probabila. In majoritatea cazurilor , bolnavii trec in faza ulterioara.

       Starea de soc : Tabloul clinic si hemodinamic este cel al socului hemoragic pur. Bolnavul prezinta tahicardie , hipotensiune arteriala , scaderea presiunii venoase centrale si a celei din capilarul pulmonar , oligurie , extremitati reci , cianotice si umede. Din starea de soc nu se iese niciodata spontan.

       Netratata , aceasta evolueaza inexorabil spre moarte.

       USOARA : cand se pierde o cantitate mica de sange , pierdere ce nu este in masura sa initieze modificarile hemodinamice descrise. Expresia clinica este neinsemnata si , daca hemoragia nu se repeta , episodul poate fi foarte bine comparat cu ceea ce se petrece in organismul unei persoane dupa sedinta de donare de sange.

       Toate aceste modificari sunt rezultatul hipovolemiei , dezacordului brusc intre volumul sangvin si patul vascular.







Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Medicina




DIAGNOSTICUL RADIOIMAGISTIC AL AFECTIUNILOR DUODENULUI
BRONHOPNEUMONIA SAU PNEUMONIA IN FOCARE
FACTORI PROGNOSTICI SI PREDICTIVI
ANTITUSIVE
EFECTELE MASAJULUI
Virusul HIV
Dicloxacilina
DIAREEA
Guta
GIMNASTICA RESPIRATORIE