Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Ca sa traiesti o viata sanatoasa. vindecarea bolilor animalelor, protectia si ingrijirea, cresterea animalelor, bolile animalelor


Alimentatie Asistenta sociala Frumusete Medicina Medicina veterinara Retete

Medicina


Index » sanatate » Medicina
» Ape aromatice si uleiuri volatile


Ape aromatice si uleiuri volatile




ARGUMENT

Din cele mai vechi timpuri oamenii au folosit plantele medicinale pentru vindecarea bolilor.

Plantele medicinale sunt de un real folos pentru pastrarea sanatatii, prevenind si invingand bolile.

Eminentul farmacolog francez M. Jourdain cu ocazia Zilelor Internationale Farmaceutice din 1976 constata ca peste 40% dintre medicamentele moderne, franceze si americane, se obtin din produse naturale, in majoritate plante.

Se stie ca medicamentul este creat pentru unicul scop de a fi util in mentinerea si refacerea sanatatii, cu alte cuvinte util vietii noastre.



Efectele terapeutice ale plantelor medicinale sunt datorate principiilor active care sunt un amalgam de substante cu actiune farmacologica si care actioneaza sinergic.

Readuse in actualitate, plantele reprezinta sursa de materii prime pentru extractii de principii active si uleiuri volatile, de o valoare deosebita pentru industria de medicamente, produse farmaceutice si cosmetice.

Utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapia naturala prezinta avantaje de necontestat: produsele si preparatele de origine vegetala sunt mai bine tolerate de organism, nu prezinta efecte secundare, au eficacitate sporita, nu produc fenomene de obisnuinta.

Plantele reprezinta adevarate laboratoare si farmacii ale naturii, dar trebuie folosite cu precautie, ca orice alt medicament, dupa sfatul unui specialist.

  

CAP.1.  DEFINITII SI GENERALITATI

Apele aromatice sunt solutii apoase de uleiuri volatile destinate a fi utilizate ca atare sau ca vehicule la prepararea unor medicamente de uz intern (AQUEAE AROMATICAE F.R. IX).

Apele aromatice sunt solutii neutre sau slab acide, limpezi sau slab opalescente, cu mirosul si gustul uleiului volatil.

Apele aromatice se prepara in cantitati necesare pentru cel mult 6 luni.

Apele aromatice care prezinta flocoane, mucegaiuri, miros modificat sau care si+au pierdut aroma nu se mai folosesc.

Uleiurile volatile, numite si uleiuri eterice, uleiuri esentiale sau esente, sunt produse lichide complexe, continand substante volatile si lipofile : hidrocarburi alifatice, aromatice si hidroaromatice, aldehide, alcooli, acizi, esteri si alti compusi din clasa terpenoidelor, obtinute din plante prin disatilare cu vapori de apa sau alte procedee.

Apele aromatice se folosesc mai rar ca atare, ele se utilizau ca vehicule pentru prepararea in farmacie a foemulelor magistrale.

In industrie, apele aromatice se obtin in procesul de fabricare a uleiurilor volatile,iar acestea la randul lor servesc la prepararea apelor aromatice oficinale sau a unor formule magistrale si industriale.

La ora actuala, apele aromatice se folosesc eclusiv pentru aromatizarea medicamentelor industriale, deoarece nu mai sunt oficinale in FR X. Prin componentele pe care le contin pot avea si actiune terapeutica proprie.

De asemenea pot fi utilizate si in preparate de uz extern, in special apa de gura, lotiuni si creme (unguente, emulsii) pentru ingrijirea tenului.

Cele mai utilizate sunt : apa de menta, de melisa, de scortisoara, de coriandru, de fenicul, de tei, de trandafir, de levanticaetc.

                                              

CAP.2. ISTORIC

Cunoasterea si utilizarea de catre om a produselor provenite din plante sau chiar a uleiurilor volatile au ocupat un loc important in istoria civilizatiei umane.

Proprietatile antibacteriene ale plantelor aromatice au determinat pe oameni sa caute diferite posibilitati de a obtine concentrate in principiul aromatic- uleiul volatil. Asa s-a ajuns la maceratele de plante aromatice cu uleiuri vegetale, pe care locuitorii bogati din tinuturile tropicale sau zonele mediteraneene le utilizau pentru ungerea corpului, ca masura preventiva impotriva infectiilor, a intepaturilor de insecte, a degradarii pielii, ca emoliente si aromatizante (parfumare).

Hipocrate (469 i.e.n.) si Theofrast (370 i.e.n.) au pus bazele stiintifice pentru utilizarea terapeutica a plantelor aromatice.

Egiptenii, in secolul al IV-lea citeaza solutiile cu principii aromatici.

În lucrarile lui Avicenna, IbnSine, 980-1038, sunt mentionate apele aromatice.

Grecii si apoi arabii au dezvoltat un intens comert international cu produse aromate.

Procedeul de antrenare a materiilor volatile din plante, prin distilare cu vapori de apa la presiune atmosferica, este foarte vechi. Elementele se gaseau in China antica, ceea ce ne face sa consideram ca uleiurile volatile veneau din aceasta tara. De la chinezi, el a fost preluat de arabi.

În decursul secolelor, acesta tehnica s-a raspandit progresiv spre vest si s-a perfectionat.

Apele distilate aromatice, au fost obtinute initial prin distilare de catre arabi, in secolul al IX-lea si au fost introduce in Europa in secolul al XII-lea de Villanova. Mai tarziu, in secolul al XVI-lea au aparut uleiurile volatile, obtinute prin distilare, extractie sau procedee mecanice (stoarcere, radere,presare). Dezvoltarea industriala s-a efectuat in Europa, la FRASSE unde s-au ameliorat metoda si aparatura, efectuandu-se distilarea sub presiune, ceea ce a condus la randamente mai bune. Exemple de ape aromatice au fost oficinalizate de F.R. : ed. I, dar abia in editia a IV-a este inscrisa monografia de generalitati Aquae destillatae sau Hydrolata, in care sunt incluse si solutii din substante

volatile, pe langa cele obisnuite din plante. Delimitarea neta este realizata in F.R. ed. a VI-a, care inscrie monografia.: Aquae aromaticae.

La noi in tara apele aromatice (Aqua Tiliae decemplex) se fabrica la intreprinderea Biofarm, iar uleiurile volatile la intreprinderea COLGATE-PALMOLIVE S.R.L. Brasov si la Plafar Orastie.

CAP.3. CAILE DE ADMINISTRARE

Apele aromatice si uleiurile volatile se utilizeaza pentru prepararea formelor de uz intern si extern.

CAP.4. FORMULAREA APELOR AROMATICE

De fapt, apele aromatice nu constituie o forma farmaceutica propriu-zisa ; aceste solutii sunt vehicule pentru prepararea altor forme farmaceutice de uz intern si extern, in formularea carora se va tine seama de obiectivele respective.

Totusi, un obiectiv il constituie stabilitatea. Datorita faptului ca apele aromatice se altereaza foarte usor, aceste solutii apoase nu au mai fost oficializate de F.R. X.

Apele aromatice pot pierde uleiurile volatile sub influenta caldurii ; oxigenul si lumina favorizeaza reactiile oxidative, aldehidele din compozitia uleiului volatil se transforma in acizi si de la un pH slab acid, apele aromatice devin acide ; altele se coloreaza.

Microorganismele produc modificari ale mirosului, gustului, pH-ului, apar fermentatii, degajare de gaze, filamente de ciuperci, precipitate, coloratii. Preparatele cu aspect sau miros modificat sau care si-au pierdut aroma nu se mai folosesc.

Se pot folosi conservanti : esteri ai acidului p-hidroxi-benzoic.

Apele aromatice hidroalcoolice concentrate sunt mai stabile.

De asemenea si uleiurile volatile la aer si lumina se altereaza, modificandu-si constantele fizice, datorita proceselor de autooxidare (rancezire).

CAP.5. MATERII PRIME

Obtinerea apelor aromatice si a uleiurilor volatile necesita materii prime, produse vegetale, de calitate. Înprimul rand, recoltarea materialului vegetal trebuie efectuata cu mare grija, astfel incat sa nu fie impurificat cu alte specii de plante.

Uleiurile volatile sunt raspandite in cele mai variate organe ale plantei, dar mai frecvent se gasesc localizate in flori si frunze.

Compozitia chimica a uleiurilor volatile este foarte variata iar componentii principali pot face parte din serie alifatica, aromatica si terpenica. În general, uleiurile volatile contin substante ternare, mai rar cuaternare. Produsii volatili antrenabili cu vapori de apa sunt constituiti din terpene, alcooli aromatici, aldehide, cetone, fenoli, acizi volatili, esteri, etc.

Materialul vegetal care este supus hidrodistilarii nu este intotdeauna prelucrat dupa recoltare. În general, plantele proaspete conduc la obtinerea unor solutii cu miros mai placut si cu o actiune terapeutica mai mare; fac exceptie scortisoara, florile de tei si florile de levantica, care se utilizeaza uscate.

În cazul utilizarii plantelor uscate, uneori se obtine unulei volatil de calitate inferioara, ca urmare a unor modificari morfologice si chimice, datorita actiunii aerului, incalzirii, din cauza tasarii in gramezi, eventual a alterarii.

Deasemenea, procesul tehnologic de obtinere a uleiului volatil intervine in mod determinant in compozitia si cvalitatea sa. În cazul hidrodistilarii, se produc procese fizice si chimice care modifica sensibil continutul materialului vegetal si in consecinta si al uleiului volatil care s-a degajat.

Produsele vegetale sunt aduse la un grad de diviziune convenabil,prin sfaramar, taiere, maruntire, care este ales in functie de natura si compozitia sa chimica. Astfel, florile si frunzele se maruntesc pentru a trece prin sita I, iar scoartele si radacinile, fructele uscate si semintele, prin sita II sau III. Fructele proaspete se zdrobesc, obtinandu-se o pulpa, care se supune antrenarii cu vapori de apa.

Vehiculele utilizate pentru dizolvarea extractiva si distilare sunt apa distilata sau apa demineralizata, proaspat iarta si racita la 35-40ºC.

Raportul produs vegetal-solvent variaza intre limitele 1 : 1 pana la 1 : 5. Aceasta proportie este dependenta de cantitatea de ulei volatil continut de planta si de gradul de solubilitate al acestuia. Excesul de ulei volatil nedizolvat  se separa de solutia apoasa saturata.

CAP.6. TEHNOLOGIA APELOR AROMATICE SI A ULEIURILOR VOLATILE

6.1. Extractia uleiurilor volatile                                                                                                  

Extractia industriala a uleiurilor volatile din diverse plante aromatice se executa dupa metode diferite in functie de insusirile caracteristice ale acestora.

În practica, cele mai cunoscute metode sunt :

1.     Extractia uleiurilor volatile prin distilare cu vapori de apa.

2.     Extractia uleiurilor volatile cu diferiti dizolvanti.

6.1.1 . Extractia uleiurilor volatile prin distilare cu vapori de apa

Este metoda folosita in mod curent la extractia uleiului volatil din majoritatea plantelor aromatice. În acest caz este utila proprietatea vaporilor de apa fierbinti de a scoate si transporta, in special, uleiurile foarte volatile. Vaporii de apa patrund in masa vegetativa, supusa distilarii, distrug invelisul glandelor oleifere, volatilizeaza uleiul si apoi se amesteca cu acesta. Amestecul de vapori de apa si vapori de ulei trece in refrigerent (vas de condensare), unde se transforma intr-un lichid care nu este altceva decat amestecul de apa si ulei volatil. Acest amestec ajunge in vasul florentin (vas de separare) unde are loc separarea si anume, uleiul volatil fiind mai usor se va depune in start deasupra apei.

Componentel instalatiei pentru distilare sunt: cazanul in care se aseaza materia prima, refrigerentul si vasul florentin pentru separarea uleiului volatil. În procesul de distilare este necesara apa precum si cazanul pentru producerea aburului.

În functie de modul de asezare a materiei prime in cazan, se cunosc urmatoarele feluri de distilare:

a)                        distilare in apa: se utilizeaza pentru toate uleiurile volatile care nu se descompun la temperatura de 100°C. Materia prima se pune in raport de 1 : 4.

b)                        Distilare i napa si vapori de apa: se aplica la uleiurile volatile la care anumite componente se dizolva i napa, fapt pentru care materia prima se aseaza deasupra apei. Încalzirea apei din cazan in vederea transformarii in vapori se face fie cu foc direct, fie prin conducte oarbe cu abur. Uleiul volatil va fi astfel extras de vaporii care se formeaza.

c)                        Distilarea cu vapori de apa: se foloseste in extractia celor mai multe uleiuri. Procedeul consta in trecerea vaporilor de apa , obtinuti in cazane speciale la temperaturi si presiuni destul de ridicate, prin masa vegetativa asezata in cosuri speciale.  

Distilarea cu vapori de apa este metoda cea mai raspandita si se aplica in majoritatea tarilor producatoare de uleiuri volatile. În functie de mersul procesului de distilare, se cunosc doua tipuri de instalatii de distilare:

-Instalatii de distilare discontinua cu: cazane fixe si cazane mobile;

-Instalatii de distilare cu flux continuu: Revazov-Moskaliov si NDT-3.

6.1.2. Extractia uleiurilor volatile cu diferiti dizolvanti

Este una din celemai vechi metode cunoscute si utilizate la obtinerea deuleiuri volatile. Folosirea dizolvantilor este o metoda greoaie si scumpa si, de aceea, este rar aplicata. Aceasta metoda se bazeaza pe proprietatea uleiurilor volatile de a se dizolva in diferite substante cum ar fi: grasimi animale, uleiuri vegetale, benzina, eter de petrol etc.

Extragerea uleiurilor volatile cu dizolvanti volatili poarta numele de extractie iar cu dizolvanti nevolatili,cum sunt grasimile, se numeste maceratie. Dintre grasimile animale celmai des se utilizeaza seul sau grasimea de porc, la care se adauga substante conservante pentru a preintampina alterarea acestora. Dintre uleiurile vegetale, cele mai bune sunt uleiurile demasline, de caise, de piersic si altele obtinute din miejii samburilor.

Extractia cu substante dizolvante se practica indeosebi in cazul uleiului obtinut din flori si la acele specii al caror ulei volatil se degradeaza sub influenta temperaturilor ridicate.

Metoda descrisa mai sus este practicata la prelucrarea florilor de trandafir,liliac, salcam,micsunea etc.

În cazul macerarii materi aprima supusa extragerii este asezata in grasime. Daca se foloseste grasimea animala aceasta se va mentine la temperatura de 40-60°C. Materia prima, in functie de iansusirile acesteia,se va mentine timp de 24-48 ore in dizolvant. Dizolvantul se utilizeaza de 6-15 ori pentru extractia unui ulei volatil. Acesta se schimba dupa saturarea completa.

Prepararea apelor aromatice se poate efectua prin urmatoarele metode:

1. Dizolvarea directa a uleiului volatil in apa distilata;

2. Diluarea solutiilor aromatice hidroalcoolice concentrate sau a unor dispersii apoase concentrate, obtinute prin intermediul tensioactivilor (solubilizare micelara);

3. Antrenarea cu vapori de apa a componentelor volatile din diferite parti de plante prospete sau uscate.

Primele doua metode se aplica in farmacie,cea de-a treia metoda se utilizeaza exclusiv in industrie.

6.2. Prepararea apelor aromatice in farmacie

6.2.1. Dizolvarea directa a uleiului volatil in apa  

Acesta metoda este un procedeu rapid de preparare a unei ape aromatice in laboratorul farmaciei.

Metoda consta in dizolvarea directa a uleiului volatil sau indirect prin intermediul unor substante auxiliare, care au rol de agenti de dispersie a uleiului volatil in apa distilata.

Cei mai utilizati agenti sunt hartia de filtru si talcul :

-ele au rol de a dispersa uleiul volatil in particule (picaturi) foarte fine, ceea ce mareste suprafata de contact cu apa, facilitand dizolvarea ;

-in plus, agentul de dispersie are si rolul de a clarifica solutia.

Alti agenti de dispersie, ca oxidul sau carbonatul de magneziu, nu sunt indicati, datorita urmatoarelor inconveniente :

-imprima solutiei o reactie alcalina, ce influenteaza nefavorabil stabilitatea apei aromatice ;

-poate produce interactiuni la asociere cu unele componente acide.

În general,se utilizeaza 1-1,5 g ulei volatil pentru 1000g apa distilata ; aceasta reprezinta o cantitate an exces fata de coeficientul de solubilitate in apa a uleiului volatil,care este de 0,02-0,03 g % (restulsunt hidrocarburi terpenice insolubile, ce sunt adsorbite pe talc). Se obtine astfelo solutie saturata, se favorizeaza dizolvarea selectiva a componentelor, metoda conduce la un produs cu gust si miros mai placut.

Apa utilizata pentru dizolvarea uleiului volatil trebuie sa fie proaspat distilata si fiarta pentru indepartarea aerului (a oxigenului si a dioxidului de carbon), care poate oxida uleiul volatil ; racita la 35-40°C,apa calda faciliteaza dizolvarea, dar o temperatura mai ridicata produce evaporarea uleiului volatil.

Pentru facilitarea dizolvarii uleiului volatil in apa se pot folosi si alte substante dispersante: pasta de hartie de filtru, oxidul sau carbonatul de magneziu, talcul. Derivatii de magneziu nu sunt aplicabili cand reactia alcalina imprimata de ei duce la incompatibilitati. Acesti agenti disperseaza uleiul volatil in particule foarte fine, se mareste suprafata de contact cu apa si favorizeaza dizolvarea. În acelasi timp, agentii de dispersie au si rolul de a clarifica solutia.

Talcul este cel mai utilizat agent dispersant ; se utilizeza in cantitate de 10 g pentru 1000 g apa aromatica, iar hartia de filtru, in proportie de 1-5g %, sub forma de pasta obtinuta prin triturare cu apa fierbinte.

Solutia conservanta incalzita la fierbere pierde oxigenul si bioxidul de carbon din continutul ei, care pot provoca alterarea esentelor volatile, iar aducerea la temperatura de 35-40°C faciliteaza dizolvarea.

Filtrarea se face prin hartie de filtru umezita cu apa distilata pentru a retine excesul de ulei volatil nedizolvat.

Solutiile obtinute prin dizolvarea uleiului volatil sunt denumite ape aromatice artificiale deoarece nu se ia in lucru produsul vegetal. Acest procedeu de preparare este rapid si nu necesita aparatura speciala. Prin acest procedeu solutia de ulei volatil este intotdeauna limpede din cauza particulelor de talc, precum si din cauza particulelor de ulei dispersate in stare de pseudoemulsie.  





În F .R. IX se indica urmatoarea metoda de preparare: 1g ulei volatil se tritureaza cu 10 g talc si 1000 g solutie cu conservanti, 0,25g nipasol si 0,75g nipagin, incalzita la 35-40ºC si adaugata treptat. Amestecul se agita energic 3 minute, apoi din 5 in 5 minute timp de o ora, dupa care se lasa 24 ore in repaus la intuneric ; se filtreza pana se obtine o solutie limpede sau slab opalescenta si se completeaza, daca este necesar, la masa prevazuta , cu apa distilata cu conservanti, adusa peste filtru.

Nu se admite prepararea apelor aromatice din solutii alcoolice de uleiuri volatile sau prin solubilizarea acestora cu polisorbat 80.

Uleiurile volatile folosite la prepararea apelor aromatice trebuie sa fie proaspete si sa aiba gustul si mirosul specific, nemodificat.

Uleiurile volatile folosite la prepararea apelor aromatice trebuie sa corespunda conditiilor de calitate cerute de farmacopee. Produsele vechi, rezinificate cu gust neplacut si si miros schimbat nu se folosesc la prepararea apelor aromatice.

Compozitia chimica a uleiurilor volatile este variata si pot avea compusi alifatici,aromatici,terpene, etc.

Ph. Helv. indica dizolvarea a 0,15 g ulei volatil in 0,5g alcool,in care s-au dizolvat si conservantii, 0,07g nipagin si 0,03 g nipasol, dupa care se adauga 100g apa fiarta si racita, treptat, sub agitare ; se lasa 12 ore in repaos, se agita din cand in cand si se filtreaza.

6.2.2. Diluarea solutiilor aromatice hidroalcoolice concentrate

Se prepara o solutie alcoolica concentrata de 1% ulei volatil. 3ml din aceasta solutie se dilueaza cu 97 ml apa fiarta si racita la 40-50ºC, adaugata in mici portiuni si sub agitare. Aceasta metoda a fost prevazuta in F.R. ed VII pentru prepararea apelor de menta si de melisa.

Ph. Hung VIII indica dizolvarea uleiului volatil cu ajutorul polisorbatului 80: 0,5g ulei volatil, 5g tween 80 si 4,5g alcool.

Solutia micelara rezultata este diluata cu apa la 100g ; adaugata in mici portiuni si sub agitare. La nevoie aceasta solutie se dilueaza cu apa 1 : 9.

Ph F.X prevede numai metoda de preparare a apelor aromatice prin distilare cu vapori de apa a plantelor.     

6.3. Tehnologia de fabricare si conditionare industriala a apelor aromatice si a uleiurilor volatile

Metoda de fabricare industriala are la baza antrenarea cu vapori de apa a componentelor volatile din plante.

Bazele teoretice ale procesului de antrenare a uleiurilor volatile cu vapori de apa

În procesulde antrenare a uleiurilor volatile cu apa rezulta un sistem binar, alcatuit din doua lichide nemiscibile si care nu reactioneza chimic unul cu altul (totusi, partial,uleiul volatil se dizolva in apa).

Pentru aceste amestecuri binare, este caracteristica temperatura de fierbere,mai mica decat a fiecarui component in parte.

Ex: benzaldehida fierbe la 173,3ºC (la presiune normala) ; in amestec cu apa,fierbe la 97,9ºC.

Oricat de ridicata ar fi temperatura de fierbere a unei substante, ea va distila cu apa la o temperatura totdeauna sub 100ºC,deoarece temperatura de fierbere a amestecului este mai ridicata decat punctele de fierbere ale fiecarui component ,inclusiv al apei.

Apa fierbe la 100ºC, temperatura la care presiunea vaporilor ei devine egala cu presiunea atmosferica , daca presiunea atmosferica va fi de 760mm Hg ; aceasta temperatura se va mentine neschimbata intot timpulprocesului de distilare. Daca in apa se adauga un ulei volatil, deasupra amestecului se va observa presiunea vaporilor fiecaruia din cele doua lichide.

Conform legii lui DALTON,presiunea generala a amestecului vaporilor este egala cu suma presiunilor partiale ale componentelor:

P = Pa+Pu ; in care

Pa=presiunea partiala a apei ;

Pu= presiunea partiala a uleiului volatil.

Ca rezultat, presiunea amestecului de vapori va atinge presiunea atmosferica,inainte de fierberea apei.

Ex: terebentina are p.f. =160ºC, iar apa la 100°C, distilarea celor doua lichide in amestec  are loc la 95,5°C, deoarece la aceasta temperatura, presiunea partiala  a terebentinei va fi egala cu : 1,52x 10N/m²(114mmHg) iar a apei de: 8,61x10 (646mm Hg), care sumate vor da : 10,13 x10 N/m²(760mm Hg).

În acest caz apare urmatorul fenomen : o parte din presiunea vaporilor de apa se suprapune deasupra vaporilor altui lichid (terbentina). Se obtine acelasi efect care s-ar realiza daca presiunea de distilare a terebentinei ar fi coborata pana la 114mm Hg sau, pentru apa, la 646 mm Hg.

Temperatura antrenarii amestecului va fi constanta atata timp cat va exista terebentina ; daca ea se evapora si o alta parte se dizolva in apa , se vor schimba : presiunea, temperatura si raportul dintre componente in amestecul lor de vapori.

Calcularea raporturilor in amestecul de vapori al uleiului volatil si al apei se efectueaza dupa legea lui Dalton. În cazul amesteculuide terebentina si apa,vaporii de apa vor ocupa un volum de 85% astfel :

760……….100                                       iar terebentina de 15% :

646………..x                                           760……….100

------------------                                        114…………y

              x=85%                                                  ----------------------

                                                                                  y=15%

Calcularea cantitatilor componentelor in amestec,in distilat,se efectueaza dupa formula:

R=  ma =  Mra*Pa ; in care:

       mu     Mru*Pu

R=raport de antrenare;

ma= masa vaporilorde apa;

mu =masa vaporilor de ulei volatil;

Mra= masa moleculara relativa a apei;

Mru= masa moleculara relativa a useiului volatil;

Pa= presiunea partiala a apei;

Pu= presiunea partiala a uleiului volatil.

Prin antrenarea a doua lichide nemiscibile si care nu reactioneaza chimic intre ele se constata ca masele amestecului vaporilor sunt proportionale cu produsul presiunilor partiale si masele moleculare relative. Aplicand formula la amestecul terebentina-apa:

ma =  646*18    =  11*268    =  0,75

mu     114*136       15*504          1

Deci fiecarei parti in greutate de terebentina, la presiunea normala, in distilat,ii corespund 0,75 parti (masa) apa sau, in procente, continutul apei in amestecul de vapori este:

(0,75+1)…………100

0,75………………x

---------------------------

         x=42,90%

iar continutul terebentinei (y) in amestecul de vapori este:

(0,75+1)…………100

1…………………y

--------------------------

                      y=57,10%

Calculand componenta procentuala a amestecului de vapori se afla si consumul teoretic al vaporilor, ce are loc la hidrodistilarea uleiului volatil; datele practice au o eroare mica fata de cele teoretice.

Antrenand uleiul volatil din produsul vegetal se consuma cu mult mai multi vapori decat la antrenarea uleiului volatil cu apa , deoarece in planta uleiul volatil se afla in glande, canale, pungi secretorii si nu exista un contact direct al uleiului volatil cu apa. Pana cand uleiul volatil difuzeaza prin membranele celulare se consuma o parte din vaporii de apa; de asemenea legaturile superficiale dintre particulele de produs vegetal si ulei volatil retin o oarecare cantitate de ulei volatil.

Alte substante prezente in plante, ca uleiurile grase, ceara, rezinele, influenteaza consumul vaporilor de apa; acestea se pot dizolva in uleiul volatil si micsoreza elasticitatea vaporilor, ceea ce are ca rezultat cresterea cantitatii de apa in distilat.

Pentru a inlatura aceste inconveniente este necesar sa se umecteze produsul vegetal cu apa sau amestec de apa-alcool, timp de 12 ore, dupa care se supune distilarii.

Acest procedeu simplifica difuzia uleiului volatil prin canbale si conduce la un distilat de concentratia necesara.

Concentratia uleiului volatil in amestecul obtinut prin antrenare cu vapori de apa se poate calcula si dupa ecuatie:

Cx =    Pu*Mru*100         ;  in care:

                     (Mru*Pu)+(Pa*Mra)

Cx = concentratia uleiului volatil carese antreneaza cu vaporii de apa;

Pu= presiunea partiala a vaporilor de ulei volatil;

Mru= masa moleculara relativa a uleiului volatil care este antrenat cu vaporii de apa;

Pa= presiunea partiala a vaporilor de apa;

Mra= masa moleculara relativa a apei.

6.3.1. Spatii de productie

Fabricarea industriala a apelor aromatice si a uleiurilor volatile se efectueaza in spatii de lucru adecvate, prevazute cu generator de vapori,plasat in acelasi loc sau inalta cladire.

6.3.2. Echipament de productie

În industrie, fabricarea apelor aromatice se efectueaza prin metoda de hidrodistilare,numita si antrenare cu vapori de apa. În acest scop se folosesc toate variantele si sistemele de obtinere a uleiurilor volatile, pe baza proprietatilor lor de a fi antrenabile cu vaporii de apa, ca urmare a tensiunii de vapori ridicata, care le caracterizeaza.

În principal un aparat de hidrodistilare este constituit din trei parti principale: distilator, condensator si un vas colector (fig. 1).

În proiectarea unei instalatii de hidrodistilare trebuie sa se tina seama de o serie de conditii:

·                 proprietatile uleiului volatil:

-sensitivitatea la actiunea apei si a caldurii;

-volatilitatea;

-solubilitatea in apa;

-natura si conditionarea materiei prime: proaspata, uscata,maruntita, nemaruntita;

·                 natura materialului de constructie a distilatorului si a componentelor;

·                 dimensiunile distilatorului, raportul inaltime/diametru;

·                 presiunea vaporilor de apa si viteza de distilare;

·                 temperatura condesatorului.

Proprietatile uleiului volatil intervin in conditionarea designului distilatorului, acestea putind sa conduca la pierderi sau, dimpotriva,la randamente superioare in functionarea sa. Astfel, daca unii componenti ai uleiului volatil au caracter acid (procent ridicat in componenti fenolici), acestia pot produce coroziunea recipientului, ceea ce necesita anumite materiale de constructie.

Pentru distilatoarele simple se utilizeza frecvent cupru cositorit sau nu, fier galvanizat, dar in acest caz ionii din metalele grele (Cu, Pb, Sn, Yn, Fe) pot sa ajunga in compozitia uleiuluio volatil.

Instalatiile moderne,in scopul evitarii actiunii corozive, utilizeaza utilaje confectionate din otel inoxidabil sau material emailat, dar acestea cresc mult pretul de cost.

    Apa         distilata

aromatica

 

3.

 

2.

 

1.

 

Vapori de apa

 

Ulei volatil

 

Ulei volatil

 

apa rece

 

Apa distilata aromatica

 


Fig.1.  Aparat industrial pentru obtinerea apelor aromatice si a uleiurilor volatile

1. distilator; 2. condensator; 3. vas florentin.

Forma distilatorului (blaza de distilare) este determinata si de modul de conditionare a materiei prime, care implica totodata,si calcularea dimensiunilor acestuia. Trebuie sa se tinai seama de urmatoarele:

-daca produsul vegetal este proaspat,partial uscat sau complet uscat;

-daca este fragmentat sau nu;

-daca este constituit din organe de planta friabile, subtiri (flori, frunze, ierburi) sau din organe compacte, dure,uscate (scoarte, radacini).

Condensatorul este constituit cel mai frecvent dintr-o spirala din teava de cupru, dar prezinta dezavantajele semnalate anterior. În prezent se prefera spiralele din tub de aluminiu, care pot fi dublate,pentru rezistenta, cu un invelis din teava de otel mediu.

De asemenea, trebuie sase tina seama de presiunea vaporilor de apa, acre este in functie de compozitia chimica si proprietatile fizice ale componentelor uleiului volatil, cat si de coeficientul de solubilitate a acestora in apa condensata.

În ceea ce priveste unele date tehnice, trebuie ca distilatorul sa aiba o trompa de evacuare cat mai scurta, pentru ca vaporii sa patrunda cat mai repede in refrigerent,iar lichidul de condens sanu ramana in distilator. De asemenea sa prezinte o sectiune cat mai larga, avantajand astfeleliminarea rapida a vaporilor, ceea ce evita incalzirea indelungata a uleiului in blaza de distilare. Se mai recomanda ca miscela (lichidul de extractie) rezultata din vaporii condensati in racitor, sa fie trecuta cat mai repede in vasul colector. Recipientul colector functioneaza pe principiul vfasuluio florentin. Se alege un astfel de vas colector, dupa cumuleiul volatil este mai usor sau mai greudecat apa,iar in ceea ce priveste dimensiunile si numarul vaselor colectoare,ele se calculeaza in functie de viteza de distilare.

6.3.3. Recipiente de conditionare

Pentru conditionarea primara a apelor aromatice cat si a uleiurilor volatile se utilizeaza in general flacoane de sticla brune, decapacitate mica,intre 100-1000g.

6.3.4. Fazele procesului tehnologic

Dupa cum este condus procesul de hidrodistilare, se cunosc in fapt trei variante:

-distilarea cu apa,

-distilarea cu vapori de apa;

-distilarea cu vapori de apa ce provin de la generator separat.

Pentru toate trei metodele, fazele procesului tehnologic sunt:

-livrarea materiilor prime (produse vegetale);

-cantarirea materiilor prime;

- maruntirea produselor vegetale;

            -umectarea produselor vegetale (macerarea);

-antrenarea cu vapori de apa,condensarea distilatului,separarea si colectarea apei aromatice si a uleiului volatil;

-filtrarea apei aromatice;

-conditionarea apei aromatice;

-conditionarea apei aromatice si a uleiului volatil;

-marcare, grupare, ambalare.

1. Primele trei faze constau in urmatoarele: produsul vegetal livrat de serviciul de depozit este transportat in atelierul de fabricatie cantarit si adus la gradul de maruntire indicat , dupa care este introdus impreuna cu apa in blaza de distilare.

2. Umectare. Produsul vegetal poate fi sau nu, in prealabil umectat cu solvant, cu apa sau cu amestec hidroalcoolic. Macerarea se poate efectua si direct in blaza de distilare; 100p. produs vegetal se umecteza cu 100p. alcool sau 200p. amestec hidroalcoolic (in parti egale). Timpul de macerare poate varia de la 6 la 24 ore, cand tesuturile vegetale se permeabilizeaza,facilitand dizolvarea si extractia uleiului volatil.

3. Antrenarea cu vapori. Procedeul de antrenare cu vapori de apa, numit si procedeu de hidrodistilare, poate decurge in trei variante, dupa cum urmeaza:

a) distilarea cu apa este cea mai veche metoda de obtinere a apelor aromatice si a uleiurilor volatile, numita si metoda rurala. Procedeul consta in introducerea directa a produsului vegetal maruntit, impreuna cu apa, direct in blaza de distilare; recipientul se incalzeste pe foc direct, iar amestecul de vapori de ulei si de apa se colecteaza prin condensare, intr-un sistem de racire. Distilatorul este trecut apoi intr-un vas colector (fig.1).

            Metoda, desi simpla si usor de realizat, indeosebi in mediul rural,prezinta o serie de dezavantaje. Astfel, pe peretele interior al blazei de distilare adera parti de planta care se pot carboniza, degradand si principiile active. În apa se pot dizolva o serie de substante care distila o data cu uleiurile volatile, ca urmare a formarii unor amestecuri azeotrope. Datorita supraincalzirii peretilor recipientului de distilare,o serie de componente ale uleiurilor volatile, constituite din esteri, pot hidroliza (acetatul de linalil), se produc ciclizari si oxidari (limonen, citral). Pe de alta parte, se produc modificari in ceea ce priveste calitatea mirosului.

            Un ultim, dar important dezavantaj,este acela ca procesul distilarii apoase este un proces discontinuu, marindu-se in felul acesta consumurile specifice (energia).

            Cand distilarea uleiului volatil a incetat, se opreste functionarea sursei de caldura,swe deschide blaza de distilare, se evacueaza continutul, se curata interiorul recipientului si se reumple, pentru o noua distilare. În scopul de a evita supraincalzirea, blaza de distilare are o placa perforata,prin care patrund vaporii de apa, separandu-se produsul vegetal de sursa de caldura (ca in fig. 1).

b) distilarea cu vapori de apa. În cadrul acestui procedeu, produsul vegetal este adus intr-un cos din sita metalica, inchis sau nu in prealabil in panza desac, ca sa nu vina in contact cu apa aflata in partea inferioara a blazei.Vaporii de apa formati patrund in produsul vegetal, antrenand,in acelasi timp, uleiul volatil. Se inlatura astfel, o serie de dezavantaje ale primului procedeu.

Si aceasta metoda prezinta cateva dezavantaje. Vaporii de apa se pot condensa pe planta si astfel extrag si alte componente, care scad calitatea uleiului volatil, apoi apa trebuie completata din cand in cand, iar procesul de hidrodistilare este, de asemenea, discontinuu, ca si in primul procedeu, ca urmare a inlocuirii sarjelor de materie prima dupa ce au fost epuizate.




c) distilarea cu vapori de apa ce provin de la un generator separat. Metoda prezinta avantaje,in sensul ca un singur generator de vapori poate alimenta o baterie de distilatoare. Acest generator poate fi plasat si intr-o alta cladire, decat aceea in care sunt instalate blazele de distilare.

Prin acest procedeu, distilatoarele nu mai au sursa de caldura alaturi si se inlatura astfel pericolul de incendiu; in celelalte doua sisteme,unele degajari necontrolate de ulei volatil pot conduce de multe ori la explozii si incendii.

Un avantaj pe care il prezinta acest procedeu este acela ca extractia nu se mai intrerupe, pentru completarea cu apa. În plus, cand continutul unui recipient de distilare a fost extras, produsul vegetal epuizat este inlocuit cu material vegetal, fara ca celelalte distilatoare, alimentate de la acelasi generator de vapori, sa-si intrerupa functionarea.

Pentru prepararea unor cantitati mai mici de solutii de uleiuri volatile se utilizeaza un distilator de sticla compus dintr-un generator de vapori de apa si un balon de sticla cu fundul rotund in care se pune drogul supus distilarii, din care vor fi antrenati compusii volatili. Balonul este supus in legatura cu generatorul de vapori si cu un refrigerent, la capatul caruia se afla un vas de culegere a distilatului.

Fig. 2. Antrenarea cu vapori de apa

În toate procedeele de dizolvare si extractie prin hidrodistilare,la inceputul operatiei de antrenare, cand produsul vegetal este bogat in uliuri volatile, producerea de vapori trebuie safie moderata, racirea refrigerentului puternica si o condensarea rapida, pentru a evita pierderile. Cand distilarea se efectueaza prea repede, vaporii de apa antreneaza o cantitate mai mica de ulei volatil. Pentru a evita condensarea vaporilor peste produsul vegetal, acesta este asezat intr-un cos de sita metalica, care se incalzeste si o data cu ea si produsul vegetal, ce este traversat mai usor de vaporii de apa. Astfel se evita supraincalzirea si condensarea vaporilor de apa, pe planta.

Primele portiuni de distilate contin cantitatea cea mai mare de principii cu caracter hidrofil: aldehide, alcooli, acizi etc. si au o aroma placuta. Urmatoarele portiuni snt mai opalescente si au o aroma mai putin placuta, deoarece contin hidrocarburi terpenice, mai greu solubile in apa. Sfarsitul hidrodistilarii este marcat de lipsa de miros a distilatului, dar si prin reactiile de identificare care, de altfel,se efectueaza pe tot parcursul operatiei.

Distilatul colectat se amesteca bine,prin agitare, pentru a realiza o solutie saturata, iar excesul de ulei volatil se aduna la suprafata, in vasul florentin (separator de ulei).

Separarea uleiului volatil din apele aromatice de distilare poate prezenta doua cazuri:

·                                        Atunci cand uleiul volatil formeaza picaturi sau o emulsie mai mult sau mai putin stabila cu apa, se aplica o serie de colectoare sau separatoare speciale, numite colectori multisectionali.

O separare cu randament mare se efectueaza prin interpunerea unor pereti de pasla. Uneori, pentru desfacerea emulsiei se aplica centrifugarea.

·                                        Un al doilea caz, des intalnit este acela in care uleiul volatil este partial dizolvat in apa (ex. uleiul de menta si de trandafir), cand se vor aplica diferite procedee ca:

-metoda cohobatiei, care consta in distilarea repetata a apelor de condens,pana cand se separa o cantitate mai mare de ulei volatil. Uneori, cohobatia se combina cu distilarea primara a uleiului, introducand, in generatorul de vapori, apele de condens, cu continut de ulei dizolvat;

-un alt procedeu de separare a uleiului volatil din lichidul de condens este cel al extractiei cu solventi nevolatili (uleiuri vegetale, parafina lichida) si apoi acestia sunt supusi distilarii cu vapori de apa;

-adsorbtia pe carbune activ,iar desorbtia se efectueaza prin distilare directa cu vapori de apa sau extractie cu solventi volatili (ex. extractia uleiului volatil de coriandru din fructe sfaramate, in Rusia).

În scopul maririi concentratiei de ulei volatil in apa aromatica, dar si pentru stabilizarea produsului, se adauga etanol (panala 20%) la distilat, in vasul colector.

Alteori, alcoolul se adauga in apa cu care se umecteaza produsul vegetal, inainte de distilare (ex. apa de coriandru).

Prin procedeul de hidrodistilare a plantelor bogate in uleiuri volatile se obtine un distilat format din apa aromatica distilata si un ulei volatil insolubil. Deoarece apele aromatice sunt usor alterabile, industria preparai ape aromatice hidroalcoolice concentrate, duplex, triplex, decemplex, care in momentul utilizarii se dilueaza cu apa de 2,3 sau de yece ori,exemplul cel mai frecvent: Aqua Tiliae decemplex, Aqua Lavandulae triplex etc.

4. Filtrarea apei aromatice se efectueaza in scopul de a inlatura eventualele impuritati in suspensie. Se utilizeaza hartie de filtru, materiale textile.

Stocarea intermediara. Apele aromatice cat si uleiurile volatile sunt depozitate in recipiente de sticla, bine inchise,pentru avizul favorabil al laboratorului de control,in vederea conditionarii.

6.4. Depozitare, transport

Apele aromatice si uleiurile volatile se pastreaza in locuri uscate, racoroase si ferit de lumina.

Transportul se efectueaza numai cu mijloace de transport acoperite, in containere, prevazute cu mentiunea: 'Fragil!'.

În fig. 3 este prezentata schema de obtinere a apelor aromatice si a uleiurilor volatile prin hidrodistilare.


MACERARE

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Fig.3 Fluxul tehnologic de fabricare a apelor aromatice si a uleiurilor volatile

 
 

 

 


6.5. Exemple de uleiuri volatile

Uleiurile volatile intrebuintate la prepararea apelor aromatice trebuie sa corespuda conditiilor de calitate cerute de farmacopee. Produsele vechi, rezinificate sub influenta aerului si a luminii sunt denaturate, au culoarea modificata si mirosul schimbat. Acestea nu pot fi folosite in scopul amintit. Calitatea solutiiolr obtinute cu astfel de uleiuri volatile nu este corespunzatoare.

Uleiul de catina (Hippophae rhamnoides)

Compusii liposolubili din uleiul de catina reprezinta un complex polivitaminic cu actiune regeneratoare asupra metabolismului celular.

Principiile active continute sunt, in principal beta-caroteni, vitaminele D, E, F, K, deci toate vitaminele liposolubile, dar si o serie de produsi polifenolici cu activitate puternic antiinflamatoare. De asemenea contine lecitine sub forma usor asimilabila (saruri de calciu si magneziu), acizi grasi nesaturati din care se remarca acidul gama- linoleic ca precursar al multor enzime organice.

Are urmatoarele actiuni:

-tonifiant general, antianemic, vitaminizant;

-imunomodulator;

-are actiune sinergica cu interferonul a, si in special contribuie la sinteza proteinelor-materie prima pentru interferoni;

-protector coronarian;

-antiaterosclerotic;

-incetineste procesul de imbatranireprin consumarea radicalilor liberi nedoriti;

-imbunatateste functia de detoxifiere a ficatului si asigura troficitatea celulei hepatice;

            -prin continutul mare in beta-baroten, previne aparitia cancerului;

            -inadministrarea externa, este un bun cicatrizant, avand un remarcabil efect dermoregenerator, antiinflamator, nutritiv;

            -este un excelent protector impotriva radiatiilor solare sau de alta natura.

Indicatii

Uz intern:

Profilactic: incetinirea proceselor de imbatranire si prevenirea aparitiei cancerului,tonic general in situatii de stres, imunomodulator.

Se foloseste ca adjuvant in tratamentul intern al unor afectiunio dermatologice (psoriazis, LED forme cutanate), afectiuni ORL cu componenta atrofica si inflamatoare,afectiuni cardio-vasculare fiind un bun protector coronarian, afectiuni ale aparatului digestiv. Are activitate deosebita in hepatite cronice, afectiuni uro-genitale, afectiuni neurologice si psihice.

Evidentiem in mod deosebit activitatea antianemica.

Are un rol exceptional in stagnarea si regresul diverselor afectiuni oculare (hemeralopie, prezbitism, keratomalacie, miopie, astigmatism, hipermetropie, glaucom, cataracta) prin continutul mare de beta-caroten.

Uz extern:

Tratamentul local al eczemelor, arsurilor termice si chimice,degeraturilor, alergodermiile,psoriazisului,ranilor cu vindecare lenta.

Este singurul produs natural recunoscut pentru activitatea de protectie impotriva radiatiilor solare sau de alta natura.

Uz cosmetic: este folosit la prepararea cremelor antirid si nutritive, a gelurilor si lotiunilor de protectie si intretinere pentru toate tipurile de ten.

Precautii:

Nu exista date in literatura referitoare la siguranta administrarii in sarcina si lactatie.

Mod de utilizare:

Uz intern:

Profilactic:

Adulti: 20 picaturi de 3 ori pe zi, timp de o luna, in cure de 2-3 ori pe an sau 1-2 capsule de 0,6 g de 3 ori pe zi (maxim 6 capsule pe zi), iar pentru intretinere 2-3 capsule pe zi.

Copii (dupa varsta de 1 an): 5 picaturi de 3 ori pe zi sau 1-2 capsule de 0,4 g pe zi timp de o luna, in cure de 2-3 ori pe an.

Adjuvant: in tratamentul diverselor afectiuni functie de stadiul bolii si reactivitatea organismului se pot creste dozele mentionate mai sus, dupa sfatul medicului care urmareste rezultatele anterioare.

Uz extern: direct sau in produse cosmetice.

Ulei volatil de brad(Abies Alba)

Ulei volatil obtinut din cetina si mugurii de brad (Abies alba/pectinata).

Compozitie chimica:

1-alfa-pinen, 1-limonen, 1-acetat de bornil, lauraldehida, seisquiterpene.

Actioneaza ca secretolitic, hiperemic, antiseptic de putere medie.

Indicatii:

Intern: in afectiuni ale cailor aeriene superioare/inferioare de tip cataral;

Extern: dureri reumatice, nevralgii, rinosinuzite.

Mod de administrare:

Intern:

Copiii peste 5 ani: 1-2 picaturi de 3 ori pe zi in amestec cu miere de albine, dupa mesele principale;

Adulti: 3-5 paicaturi de 3 ori pe zi, diluate cu ceai, dupa mesele principale.

Extern:

-sub forma de frectii, lotiuni, bai, inhalatii;

-pentru bai se utilizeaza 6 g ulei volatil la o cada cu apa.

Contraindicatii:

-astm bronsic

-tuse convulsiva.

Efecte secundare:

Poate provoca iritatii ale ochilor, pielii si mucoaselor, poate provoca bronhospasme, daca vine in contact direct cu mucoasa.

Interactiuni cu alte medicamente sau produse de uz farmaceutic nu se cunosc.

Se pastreaza in flacoane etanse, la adapost de lumina si caldura.

Ulei volatil de lavanda (Lavandula officinalis)

Contine celputin 34% esteri exprimati in acetat de linalil, geraniol, borneol, terpineol,izogeraniol, alcool amilic si izoamilic.

Indicatii terapeutice:

Intern:

-calmant, antispastic, diuretic, colagog, antiseptic, aromatizant, stimuleaza apetitul.

Extern:

-calmant si antifebril,antiseptic si cicatrizant al ranilor li zonelor inflamate, aromatizant in preparate cosmetice.

Mod de administrare:

Intern: sub forma de picaturi

-copii: 2 picaturi (amestecate cu miere) de 2-3 ori pe zi

-adulti: 5-10 picaturi (diluate cu apa inainte de intrebuintare) de 2-3 ori pe zi

Pastrare:

Ferit de lumina si caldura.

Uleiul volatil de menta (Mentha Piperita)

Ulei volatil obtinut din frunzele plantei Mentha piperita, familia Lamiaceae (Labiatae)

Principii active:

-terpene monociclice: mentolul(45-70%), mentona(8-24%)

-alte hidrocarburi terpenice: pinen, terpinen, limonen, camfen.

Actiune farmacologica:

Antiseeptic, antidiareic, stimulent general al functiei digestive, antiinflamator.

Indicatii terapeutice:

Afectiuni digestive insotite de diaree, balonari, dischinezie si litiaza biliara, afectiuni renale, astenii, urticarii, etc. Uleiul de menta se foloseste si in industria cosmetica (paste de dinti, lotiuni), industria alimentara (bauturi racoritoare, lichioruri, bomboane, guma de mestecat), industria de medicamente ca aromatizant.

Modul de administrare:

Intern: se foloseste sub forma de picaturi

-copii: 1-2 picaturi amestecate cu miere, de 2-3 ori pe zi dupa mesele principale.

-adulti: 2-6 picaturi de 2-3 ori pe zi, dupa mesele principale.

Extern se foloseste sub forma de inhalatii,lotiuni si frectii.

Pastrare:

Ferit de lumina si caldura.

Uleiul volatil de salvie (Salvia officinalis)

Este compus din uleiuri esentiale, sitosterol, stigmasterol, flavone, taninuri,acizi organici, vitamina B1, acid nicotinic, vitamina C,enzime, rasini,lipide,glucide, saruri minerale.

Actiune farmacologica:

Interna:

Coleretic-colagoga, carminativa, antiseptica,usor hipoglicemianta, antispastica, colecistocinetica,antioxidanta, antitermica, usor sedativa, bacteriostatica.

Externa:

Antiseptica, hemostatica locala,cicatrizant-reepitelizanta, tonica,astringenta.

Indicatii:

Intern: inflamatii gastro-intestinale, balonari abdominale, diabet, dischineii biliare, reumatism, varice, vaginita atrofica, bronsite cronice.

Extern: gingivite, aftoza bucala, abcese dentare, amigdalite,faringite, rani purulente, contuzii,ulceratii tegumentare, varice.

Mod de administrare:

Intern: 10 picaturi de 3 ori pe zi timp de o luna. Cura se poate relua demai multe ori pe an.

Extern: badijonari in zonele afectate.

Pastrare: ferit delumina si caldura.

Ulei volatil de pin (Pinus silvestris)

Este compus din alfa sita pinen, fgenantren, limonen, borneol, terpine tertiare, taninuri rezine,obtinute din acele si mugurii arbustului Pinus sulvestris, familia Pinaceae.

Actiune farmacologica:

Revulsiva, antiseptica, calmanta, tonifianta a sistemului nervos, dezinfectant al aparatului respirator si renal.

Indicatii terapeutice:

Nevroze, stres, tulburari metabolice, bronsite, tusede diverse etiologii, cistite, reumatism.

Mod de administrare:

Intern, sub forma de picaturi:

-copii, peste 5 ani: 1-2 picaturi in amestec cu miere de albine, de 2-3 ori pe zi, dupa mesele pricipale.

-adulti: 3-5 picaturi diluate cu ceai, de 2-3 ori pe zi, dupa mesele principale.

Extern, se utilizeaza sub forma de frectii, bai, inhalatii.

Pastrare: ferit de lumina.

 

Ulei volatil de fenicul (Foeniculum vulgare)

Contine urmatoarele principii active: anetol, derivati fenilpropanici, derivati terpenici, camfen, sabinen etc.

Actioneaza ca spasmolitic, reduce flatulenta si spasmele intestinale, emenagog, carminativ, vermifug, usor laxativ, secretolitic, antiseptic, expectorant, antitusiv, diuretic (declorurant si azoturic), antiinflamator.

Indicatii:

-sindrom dispeptic, disfunctii gastrointestinale colicative, balonari, flatulenta. Împreuna cu uleiul esential de menta, constituie tratamentul colonului iritabil,

-afectiuni catarale ale tractului respirator superior.

Contraindicatii nu se cunosc.

Efecte secundare:

Rareori pot aparea reactii alergice la nivelul pielii si tractului respirator.

Mod de administrare:

Intern:

Adulti: 4-6 picaturi pe zi.

Copii: 2-3 picaturi pe zi.Se foloseste si in aromoterapie, singur, sau in asociere cu alte uleiuri volatile.

Se pastreaza in flacoane brune, ferit de lumina si caldura.

Uvofed

Efedrina                                 0,5g

Camfor                                   0,15g

Eucaliptol                              0,65g

Ulei de menta                        0,60g

Ulei de fenicul                       0,8g

Ulei de lamaie                                   0,7g

Clorbutanol                            0,2g

Ulei de floarea soarelui  pana la 100g

Forma farmaceutica: produs industrial multidoza, sub forma de solutie uleioasa destinata administrarii nazale (picaturi pentru nas).

Consideratii de formulare:

Efedrina anhidra

Se prezinta sub forma de cristale incolore sau pulbere alba cristalina, substanta este delicvescenta, absoarbe dioxid de carbon; p.t=38°C.

Este solubila in ulei de floarea soarelui. Se pastreaza inchisa etans, in flacoane de culoare bruna, la o temperatura mai mica de 8°C.

Clorbutanol

Se orezinta sub forma de cristale incolore sau pulbere cristalina. Este o substanta volatila la temperatura camerei.

Solubilitate: 1g: 12ml ulei de floarea soarelui.

Se pastreaza in flacoane inchise etans, ferite de lumina.

Este o substansa antibacteriana si antifungica.

Eucaliptol (Cineol)

Este un lichid limpede, incolor, volatil, cu miros de camfor, cu gust arzator.



Este mai putin iritant pentru mucoase decat uleiul volatil de eucalipt. Este miscibil cu uleiurile fixe si volatile. Se pastreaza in recipiente din sticla colorata, de capacitate mica, inchise etans, ferit de lumina, la loc racoros. Continutul in principii active se controleaza anual.

Este folosit in prepararea picaturilor pentru nas, desi solutiile uleioase inhiba miscarea ciliara si pot determina pneumonie lipoida.

Ulei de menta, ulei de fenicul, ulei de lamaie

Sunt miscibile cu uleiul de floarea soarelui, vehiculul acestor picaturi pentru nas.

Componentele sunt solubile in vehiculul prescris, uleiul de floarea soarelui.

Solutia nu se izotonozeaza.

Preparare. În uleiul vegetal se dizolva in ordine crescatoare a maselor camforul, clorbutanolul, efedrina. Se adauga uleiurile volatile. Daca este necesar, solutia se filtreaza la cald.

Se conditioneaza in recipiente de sticla  de 10ml, de culoare bruna, inchise etans. Sunt prevazute cu sistem picurator.

Se depoziteaza la loc racoros, ferit de lumina.

Caracteristici si controlul calitatii: solutie uleioasa, limpede, culoare slab galbuie, cu miros caracteristic componentelor. Se dozeaza efedrina.

Întrebuintari: antiinflamator, decongestiv si antiseptic la nivelul mucoasei nazale. Este indicat in rinite cronice, faringite.

6.6. Exemple de ape aromatice

Apa de foenicul (Aqua foeniculi)

Se prepara prin dizolvarea uleiului volatil in solutia conservanta dupa metoda descrisa de F.R. IX. Se prezinta ca un lichid incolor, limpede sau slab opalescent, cu gust si miros de foenicul. Este folosita ca aromatizant si pentru proprietatile sale carminative, mai ales in medicina infantila.

Apa de melisa (Aqua melissae)

Se prepara prin metoda dizolvarii uleiului volatil in solutia conservanta.

Este un lichid incolor, limpede sau opalescent, cu miros si gust de melisa.

Este folosita ca aromatizant in potiuni si pentru proprietati antiemetice.

Apa de menta (Aqua menthae)

Este o solutie apoasa in ulei volatil, destinata obtinerii unor formule magistrale de uz intern.

Apa de menta se prepara prin dispersarea cu talc a uleiului volatil de menta in solutie conservanta.

Uleiul volatil de menta se obtine prin hidrodistilare din frunzele si varfurile aeriene inflorite ale plantei Mentha piperita L. (Familia Lamiaceae).

Este un lichid limpede, incolor sau galben- deschis pana la galben verzui, cu miros caracteristic de menta si gust arzator, racoritor, insa nu amar; densitate 0,895-0,915 si solubil in alcool. 

Se prepara prin metoda de dizolvare a uleiului volatil, prevazuta de F.R. IX. Uleiul volatil de menta se disperseaza cu talc intr-un mojar, se adauga solutia conservanta incalzita la 35-40ºC, treptat. Amestecul se agita puternic 3 minute, apoi din 5 in 5 minutw timp de o ora, dupa care se lasa in repaus la intuneric. Dupa 24 ore se filtreaza si se completeaza la 1000g. Contine 0,3% esteri, acetat si valerianat de menthona si menthil.

Se conditioneaza in recipiente de sticla, brune, de celmult 1000g, pline, bine inchise, avand capacitatea de 250g. Se ambaleaza in cutii de carton inscriptionate.

Se pastreza la loc racoros, ferit de lumina.

Se utilizeaza pentru proprietatile usor antiseptice, antispasmodice, racoritoare si aromatizante. Deoarece produce o usoara anestezie a mucoasei gastrice, se asociaza cu alte ingrediente in potiuni antivomitive si in cele folosite in enterite. Poate fi folosita si la preparatele de uz extern, la apele de gura.

Apa de scortisoara (Aqua cinnamomii)

Se prepara prin dizolvarea uleiului volatil in solutia conservanta. Este opalescenta, putin dulce; cu timpul, pe peretii flaconului se depun cristale de acid cinamic, iar apa devine limpede. Uleiul de scortisoara contine 5-6 % eugenol si 75 % aldehida cinamica. Apa de scortisoara este bogata in aldehida cinamica, aceasta fiind solubila in apa. În prezenta oxigenului din aer se oxideaza la acid cinamic care cristalizeaza.  Se intrebuinteaza ca vehicul aromatizant, corigent al gustului si mirosului neplacut al unor substante medicamentoase. În acelasi scop se poate folosi si apa de coriandru care se prepara in mod identic.

Apa de trandafir (Aqua rosae)

Se preapara prin distilare sau prin dizolvarea uleiului volatil in solutia conservanta prevazuta de F.R. X. Este un lichid limpede, incolor, cu reactie acida data de acidul acetic si miros placut de roze. Contine 0,40g% ulei volatil de roze care este constituit din alcooli: geraniol, linalol, nerol, aldehida feniletilica. Este intebuintata ca aromatizant in potiuni si in cosmetica.

Apa de trandafiri din petale proaspete, este utilizata pentru spalaturi oculare cu ajutorul unui tampon de vata sau se pun comprese cu pansamente sterile in afectiuni oculare, dureri de dinti, eczeme si urticarie.

Apa de trandafiri din 2 kg de petale proaspete si bine strivite care se infuzeaza in 1 litru de apa clocotita si se lasa la macerat timp de 24 de ore se strecoara, se adauga 200ml de alcool de 60° si 8g de sulfat de yinc si se foloseste pentru masaje prelungite pe piele, in vederea tonifierii tesuturilor sau intra in compozitia diverselor preparate cosmetice.

Apa de trandafiri contra pistruilor se prepara din: 300ml apa de trandafiri, 25g flori de portocal, 150ml glicerina, 25ml alcool de 60°, 2,5g caolin.

Amestecul se foloseste pentru tamponari de 2-3 ori pe zi contra pistruilor.

Apa de flori de portocal (Aqua aurantii florum sau Aqua naphae)

Se poate obtine prin cele doua metode prevazute de F.R.IX. Este un lichid limpede, incolor cu miros suav, placut. Contine esenta de nerol 0,30g%. Cu timpul se ingalbeneste, isi pierde mirosul placut, fiind invadata cu usurinta de Micrococcus luteum. De aceea, ca si toate apele aromatice se prepara in cantitati mici, necesare consumului. Are o conservabilitate limitata, pierzandu-si mirosul. Se intrebuinteaza ca vehicul aromatizant la preparatele de uz intern si extern.

Apa de tei (Aqua tiliae)

Este un produs industrial sub forma de solutie apoasa, destinat prapararii unor formule magistrale si industriale de uz intern.

Se prepara prin metoda antrenarii cu vapori de apa din flori de tei,deoarece produsul vegetal contine cantitati foarte mici de ulei volatil (0,038-0,4%).

Florile de tei maruntite (sita IV) se mentin in contact timp de 12 ore cu un amestec de 100g apa  si 30g alcool, dupa care se supun antrenarii cu vapori de apa pana se obtin 1000g apa de tei.

Se conditioneaza in recipiente de sticla, de culoare bruna,pline, bine inchise, avand capacitatea de 250g. Se ambaleaza in cutii de carton inscriptionate.

Se depoziteaza  ferit de lumina, la loc racoros.

În timpul pastrarii, apa de tei este invadata de microorganisme (bacterii, ciuperci, alge). Alterarile de ordin biologic duc la fermentatii, aparitia de mucegaiuri, depozite etc.

Apa de tei este unlichid incolor, cu miros puternic de flori de tei, cu pH usor acid sau neutru cu densitatea cuprinsa intre 0,978 si 0,988.

Se intrebuinteaza ca vehicul aromatizant, diaforetic in afectiuni ale aparatului respirator (bronsite), calmant in stari nervoase; in gargare, spalaturi bucale, intrand in compozitia formulelor magistrale si industriale, mascheaza gustul si mirosul neplacut al unor componente; de asemenea are si actiune carminativa, antispasmodica si sedativa..

Industria realizeaza un concentrat: Aqua tiliae decemplex, o solutie hidroalcoolica concentrata care se dilueaza 1 : 9 cu apa distilata, inmomentul utilizarii.

Apa de migdale amare (Aqua amzgdalarum amararum)

Aceasta apa aromatica contine 0,1 5 acid cianhidric. Se prepara prin distilare din frunzele de Laurocerasus sau din seminte de migdale dulci sau amare.

Cand se prescrie „Aqua laurocerasi” sau „Aqua amzgdalarum amararum” se va putea elibera „Solutio Benzaldehyd czanhzdrini” (F.R.VII).

Ultimele farmacopei romane nu au mai inscris-o.

6.7. Exemple de solutii magistrale cu ape aromatice

Rp.

   Propyphenasoni                             6g

   Phenobarbitali natrici                   2g

  Coffeini et acidi citrici                   1g

  Aquae menthae q.s. ad                    150g

            M.f. sol.

            D.s. intern 4x1 linguri pe zi

Rp.

  Procaini hydrochloridi                   1g

  Aqua menthae       

  Aqua mellisae                            q.s. ad  aa  40g

  Aqua chloroformi

            M.f. sol.

            D.s. intern 5x1 linguri pe zi

Rp.

  Papaverini hyfriochloridi               1g

  Extracti Belladonnae                      0,5g

  Sirupi Aurantii corticis                   50g

  Aqua Menthae  q.s. ad                     300g

            M.F. sol

D.s. intern 3x1 linguri pe zi

Rp.

  Natrii benzoatis                               1g

  Aethylmorphzni hydrochloridi        0,05g

  Kalii guajacolsulfonatis                 0,25g

  Sirupi codeini                                              30g

  Aqua Tiliae  q.s.  ad                        120g

            M.f. sol.

D.s. intern 3x1 linguri pe zi pentru copil de 9 luni

Pentru afte se pot face gargarisme cu una din urmatoarele ape aromatice:

Aqua aromatica Basilici, Aqua aromatica Foeniculi, Aqua aromatica Salviae, Aqua aromatica Thzmi, Aqua Aromatica Origani. Se mai pot face badijonaje sau clatirea cavitatii bucale de trei ori pe zi cu: Oleum salviae, Oleum calendulae, Oleum Basilici. 

6.8. Exemple de solutii industriale cu ape aromatice

Asmofug

Miofilin                                 0,500g

Cafeina                                  0,930g

Iodura de potasiu                   1,800g

Salicilat de sodiu                   0,500g

Apa de menta                pana la 100g

Este un produs industrial sub forma de solutie apoasa, de uz intern, care are ca vehicul apa de menta.

În formula produsului ASMOFUG sunt asociate urmatoarele componente:

Miofilin (sinonime: eufilina, aminofilina) pulbere amorfa sau alb-galbuie, cu miros slab amoniacal si gust amar. Este greu solubila in apa. Se pastreaza la Separanda.

Cafeina se prezinta sub forma de cristale aciculare albe, matasoase sau pulbere cristalina alba, fara miros, cu gust amar, eflorescenta; usor solubila in apa la fierbere (1: 60 ml). Se pastreza la Separanda.

Iodura de potasiu: cristale incolore sau pulbere cristalina sau granulara, alba, fara miros, cu gust sarat si slab amar, este foarte usor solubila in apa.

Salicilatul de sodiu este sub forma de pulbere cristalina sau lamele mici, albe, fara miros, cu gust dulceag si sarat; la lumina se coloreaza; este solubil in 1 ml apa.

Apa de menta reprezinta vehiculul produsului industrial.

Tehnologia de preparare consta in faptul ca in apa de menta se dizolva substantele solide incluse in formula.

Se conditioneaza in flacoane de sticla brune, se aplica dopul si eticheta. Se ambaleaza in cutii de carton inscriptionate, impreuna cu fisa de control, prospectul produsului. Se grupeaza in pachete.

Se depoziteza la loc racoros, ferit de lumina.

Caracteristicile sunt aspectul, gustul si mirosul. Controlul se efectueaza dupa normele generale din fisa de fabricatie: aspect, pH, dozare ulei volatil si miofilin.

Se intrebuinteaza ca bronhodilatator, stimulent respirator si cardiac prin miofilin si cafeina; expectorant prin iodura de potasiu; este indicat in astma bronsic si bronsita astmatiforma, bronsita acuta, astma cardiac (cu medicatie adjuvanta).

Tusomag

Prezentare farmaceutica

Flacon a 20ml solutie pentru uz intern continand:

Codeina                                  1g

Benyoat de sodiu                   1g

Tinctura de cimbru                19g

Tinctura de aconit                 10g

Tinctura de beladona             15g

Bromoform                            10g

Apa de migdale amare          15g

Alcool                     pana la 100g

Actiune terapeutica

Sedativ al tusei, fluidizant al expectoratiei si aseptizant al cailor respiratorii.

Indicatii

Tuse convulsiva si tuse uscata iritanta.

Mod de administrare

Adulti: 10-20 picaturi de 3 ori pe zi

Copii 2-15 ani: 5-15 picaturi de 2-3 ori pe zi (in lapte sau ceai).

Reacti adverse

Depasirea dozelor provoaca iritarea mucoaselor si a pielii, incetinirea pulsului si a respiratiei, somnolenta.

Contraindicatii

Sfectiuni cardiace si renale grave; afectiuni pulmonare acute; intoleranta la bromoform sau aconitina. Nu se administreaza copiilor sub 2 ani.

CAP.7. CARACTERELE SI CONTROLUL CALITATII APELOR AROMATICE SI A ULEIURILOR VOLATILE

Controlul apei aromatice si a uleiului volatil se efectueaza dupa normele generale indicate la monografia „Aquae aromaticae”  si „Aetherolea” sau norme interne. Controlul de calitate se va efectua pe toata perioada de valabilitate.

Apele aromatice sunt solutii neutre sau slab acide, limpezi sau slab acide, limpezi sau slab opalescente, cu mirosul si gustul uleiului volatil. Nu trebuie sa contina cloruri, fier, metale grele, alcool; densitatea este apropiata de cea a apei. Apele aromatice au o compozitie chimica variata; esteri, alcooli, acizi organici. Apele aromatice obtinute prin antrenare cu vapori de apa se deosebesc de cele obtinute prin dizolvarea esentei volatile. Primele contin un procent mai mare de principii aromatici, au miros si gust mai placut; in schimb sunt mai putin stabile, deci mai putin conservabile. Esenta care este continuta de apa nu contine in totalitate si nici in aceeasi proportie componentii esentei volatile nedizolvate. În solutiile apoase, hidrocarburile se gasesc in cantitate mai mica, iar derivatii alcoolici in cantitate mai mare.

Cu ajutorul unei reactii de diferentiere se poate deduce provenienta apelor aromatice. Apele aromatice obtinute prin dizolvarea directa a uleiului volatil in apa, la agitare cu ulei vegetal, cedeaza acestuia esenta, pierzand mirosul, pe cand cele obtinute prin antrenare cu vapori de apa o cedeaza numai partial, pastrand mirosul.

Determinarea cantitativa a uleiului volatil se poate face prin extractie si cantarire, conform metodei generale, inscrisa in F.R., ed. VIII-a. Apele aromatice trebuie sa contina, in general, in jur de 0,03g% ulei volatil cu exceptia unora dintre ele.

Pentru uleiurile volatile se prevad: proprietati, aspect, culoare, gust,solubilitate,conditii de puritate, determinarea cantitativa. Se controleaza anual.

CAP.8. BIOFARMACIE. BIODISPONIBILITATE.

Caldura, lumina si oxigenul duc la degradarea fizico-chimica a apelor aromatice. O parte din uleiul volatil, sub actiunea caldurii se volatilizeaza.

Oxigenul si lumina oxideaza unele componente din continutul esentelor volatile. Astfel, aldehida cinamica din continutul apei de scortisoara se oxideaza la acid cinamic, antranilatul de metil din apa de flori de portocal da prin oxidare un produs de culoare galbena. Asemenea solutii au la preparare un pH slab acid, iar cu timpul devin acide.

Apele aromatice sunt medii prielnice dezvoltarii microorganismelor care provoaca modificari ale mirosului, gustului, pH-ului si ale aspectului cand apar depozite  mucilaginoase, precipitate si uneori coloratii.

Soubeiran a fost primul care a recunoscut natura vegetala a depozitelor mucilaginoase, colorate, demonstrand astfel alterarea biologica a apelor aromatice.

S-au izolat bacterii cromogene (Micrococcus aurantiacus, Micrococcus luteus), alge colorate in rosu (Haematococcus) si unele alge (Protococcus pluvialis in apa de tei), ciuperci (Mucor, Cladosporium) s.a. in apele aromatice conservate necorespunzator.

Pentru a realiza conservarea apelor aromatice, Farmacopeea Romana IX, indica sterilizarea talcului utilizat cadispersant, folosirea solutiei conservante (cu continut de nipagin si nipasol) ca vehicul si o conditionare ingrijita.

În general, apele aromatice se utilizeaza ca vehicule aromatizante pentru solutii de uz intern  permitand o administrare mai usoara a unor medicamente cu miros si gust neplacut. Unele dintre ele se folosesc si in cosmetica (apa de roze, de levantica etc.) iar altele au si o actiune medicamentoasa proprie, de exemplu apa de menta, antispasmodica, sedative in diferite spasme stomacale, eupeptica, marind secretia stomacala, apa de fenicul carminativa etc.

Apele aromatice care se folosesc in cosmetica, denumite frecvent apa de fata, au proprietati remarcabile de ingrijire si protejare a tenului. Pentru ca nu contin alcool, sunt foarte delicate pentru ten si par si potrivite indiferent de tipul de ten.

Datorita continutului de antioxidanti naturali sunt capabile sa protejeze atat tenul cat si parul impotriva factorilor agresivi de mediu. Substantele active din compozitie sunt cele care lupta impotriva radicalilor liberi, fiind un aliat impotriva imbatranirii premature a tenului datorate efectelor radiatiilor ultraviolete.

BIBLIOGRAFIE

PROF. DR. ELIZA GAFITANU, PROF. DR. IULIANA POPOVICI, SEF LUCR. DR. STERIANA BRAHA, SEF LUCR. DR. IULIANA MATEI, SEF LUCR. DRD. ILEANA COJOCARU, ASIST. DRD. IRINA DUMISTRACEL, ASIST DRD. CARMEN GAFITANU, PREP. DRD. ELENA DRAGANOIU- Tehnologie farmaceutica, Lucrari practice, Vol 1, anul III, sem II, Ed. A 3-a, Iasi, 1998.

Dr. Farm. ANETA VERBUTA- Tehnologie farmaceutica, Solutii farmaceuticede uz intern si/sau extern,

                                                     Ed. Moldova, 1996

                    






Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Medicina




EXERCITAREA PROFESIUNII DE FARMACIST - TEST GRILA
Distrofii pigmentare : bilirubina (icterul)
TALPA GASTII
PATOLOGIA GLANDEI MAMARE
TUBERCULOZA DE DISEMINARE
RINICHIUL DE STAZA
Strategia terapeutica in cancer
PSORIAZIS
ARTRITA REUMATOIDA (AR)
CONSECINTELE TROMBOZEI