Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia. masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii


Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Drept


Index » legal » Drept
MASURILE DE SIGURANTA - SANCTIUNI PENALE


MASURILE DE SIGURANTA - SANCTIUNI PENALE




MASURILE DE SIGURANTA - SANCTIUNI PENALE

 

1.1.          ASPECTE GENERALE.

Dreptul penal este format din trei institutii fundamentale: infractiunea, raspunderea penala si sanctiunile penale. Daca in conceptia scolii clasice a dreptului penal pedeapsa constituie singurul mijloc de reactie sociala impotriva infractorilor, evolutia ulterioara a dreptului penal a dus la asimilarea si a altor masuri, care pe langa continutul lor coercitiv, au dobandit valente preponderent educative sau preventive.



Alaturi de pedepse, masurile de siguranta si masurile educative constituie sistemul sanctiunilor penale.

1.2.          O POSIBILA DEFINIRE A NOTIUNI DE SANCTIUNE

Sanctiunea constituie un concept fundamental al dreptului. Dreptul nu ar avea substanta si finalitate fara sanctiune. Sanctiunea constituie insasi obiectul raportului juridic de constrangere.

Gh. Bobos afirma ca "sanctiunea, fie ca se refera la persoana autorului faptei ilicite, la bunurile acesteia sau la valabilitatea unor acte juridice,reprezinta intotdeauna infaptuirea constrangerii de stat, cu toate consecintele negative pe care statul le impune celui sanctionat"[1].

O alta definitie este data de V. Dongoroz, potrivit careia sanctiunea este "orice masura pe care o norma de drept o statorniceste drept consecinta pentru cazul in care preceptul sau va fi nesocotit "este o consecinta a neobservarii preceptului, fiindca ratiunea sa de a fi, decurge din presupunerea ca orice precept poate fi nesocotit"[2].

Pentru a decide daca o masura este sau nu o sanctiune de drept trebuie examinat daca "acea masura este corolarul unui precept impus de o regula de drept si daca acea masura intervine postfactum, adica dupa ce s-a comis o calcare a preceptului din acea regula de drept".

Masurile de siguranta sunt sanctiuni de drept penal, preventive, prevazute de lege, care se iau impotriva persoanelor care au savarsit o fapta prevazuta de legea penala, pentru a se inlatura o stare de pericol generatoare de noi fapte prevazute de lege.

Masurile de siguranta prezinta toate caracteristicile sanctiunii si pe cale de consecinta, ele sunt indubitabil sanctiuni juridice, iar pentru ca sunt reglementate de norme de drept penal, ele sunt sanctiuni penale.

Deci, sanctiunea penala este o masura legala de constrangere prin care se realizeaza raspunderea juridica pentru incalcarea unei norme de drept si care este supusa controlului jurisdictional instituit de lege.

1.3.          MASURILE DE SIGURANTA. SANCTIUNE

Masurile de siguranta sunt sanctiuni de drept penal menite sa largeasca gama de sanctiuni necesare prevenirii fenomenului infractional[3].

Notiunea de masuri de siguranta are un inteles comun, de uz general si in inteles tehnic, apartinand limbajului juridic. In sens comun prin masuri de siguranta intelegem masurile luate pentru realizarea unei ambiante lipsite de primejdie, masuri de paza, masuri de prevenire.

In sens tehnic, juridic, prin masuri de siguranta se desemneaza o categorie de sanctiuni penale cu scop eminamente preventiv, aplicabile persoanelor care comit fapte prevazute de legea penala si prezinta o stare de pericol social.

1.4. NATURA JURIDICA A MASURILOR DE SIGURANTA. ASPECTE GENERALE.

Exponentii curentelor pozitiviste si neo-pozitiviste concep masurile de siguranta ca masuri de aparare sociala, menite a inlocui conceptul perimat de pedeapsa, cata vreme exponentii scolii clasice a dreptului penal contesta caracterul penal al masurilor de siguranta, ele gasindu-si loc doar in domeniul dreptului administrativ.

In prezent in doctrina penala se recunoaste in mod unanim caracterul de sanctiuni penale al masurilor de siguranta.

1.5. MASURILE DE SIGURANTA.

MIJLOACE DE APARARE SOCIALA

Notiunea de aparare sociala folosita de Uniunea Internationala de Drept Penal se deosebea foarte putin de apararea sociala pozitivista; ea semnifica in mod exclusiv apararea Statului si a societatii prin pedepse si masuri de siguranta, impotriva unor stari de pericol[4].

Ulterior apararea sociala se identifica tot mai mult cu preocuparea de a se obtine prin masuri practice resocializarea infractorilor, ceea ce ar duce implicit la prevenirea infractiunilor si apararea societatii.




E.Ferri inlocuieste notiunea de pedeapsa cu notiunea de sanctiune, renuntand intre timp la folosirea notiunii de substitutive penale. Aduce in limbajul dreptului penal notiunea de sanctiune ca modalitate de aparare sociala, ingloband intr-un termen unic atat pedepsele, cat si masurile de siguranta.

In descendenta scolii pozitiviste a dreptului penal, curentele neopozitiviste isi asuma ideea apararii sociale, doctrina care se revitalizeaza odata cu aparitia lucrarii lui Felipo Gramatica, Principes de defense sociale - 1960 si ale lui Marc Ancel, Defense sociale nouvelle - 1954.

"Spre deosebire de Ferri, care subevalua dreptul penal si sanctiunile penale, ridicand pe primul plan criminologia si masurile de aparare extrajudiciare, Ancel sustinea ca dreptul penal, inclusiv dreptul penal clasic, prezinta unele constante care raman si care sunt necesare existentei sociale si de aparare impotriva crimei. Incriminarile si sanctiunile penale nu pot inlatura"[5].

Felippo Gramatica neaga in bloc dreptul penal si continutul sau: notiunile de infractiune, delicvent, pedeapsa, responsabilitate. El intelege sa substituie apararea sociala dreptului penal si nu sa o integreze lui, caci apararea sociala, asa cum a conceput-o, constituie ea insasi o ramura autonoma a dreptului si are un domeniu de aplicare infinit mai vast decat al dreptului penal. Este ramura dreptului care isi gaseste ratiunea individului.

1.6.MASURILE DE SIGURANTA - MASURI ADMINISTRATIVE.

Se contesta caracterul de sanctiune de drept penal masurilor de siguranta, deoarece acestea sunt fundamentate de starea de pericol social a faptuitorului, fiind menite sa preintampine comiterea unor fapte penale, ele nefiind individualizate in raport cu pericolul social al faptei si vinovatia faptuitorului, locul lor fiind in domeniul dreptului administrativ.

Doctrina penala romaneasca nu s-a lasat influentata de punctul de vedere al penalistilor italieni A.Rocco, V. Manzini care defineau masurile de siguranta ca masuri administrative, politienesti, jurisdictional garantate.

Introducerea masurilor de siguranta in Codul penal italian in 1930, chiar daca autorul codului, Alfredo Rocco, nu este adept al pozitivismului juridic, este marcata de consolidarea Statului de tip totalitar mussolinian, Il Codice Rocco fiind perceput ca model de legislatie de tip totalitar[6].

In Romania Codul penal din 1937 este urmat de dizolvarea partidelor si incercarea de instalarea Partidului - Stat prin formarea Partidului Renasterii Nationale, drept unica formatiune politica.




[1] Gh.Bobos - "Teoria generala a dreptului" Ed.Dacia, Cluj Napoca, 1994, p. 215

[2] V. Dongoroz, Drept penal,Bucuresti,1939,p.571

[3] T. Dascalu, Drept Penal Roman, P. generala, pag. 83

[4] St. Danes, V. Papadopol "Individualizarea pedepsei". Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti 1985,p.32

[5] Ion Oancea, Probleme de criminologie, Ed. ALL Bucuresti, p.206.

[6] P.P. Negulescu,Destinul omenirii, Ed. Nemira,Bucuresti,1994,p.310






Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Drept




Sistemele juridice religioase si traditionale
Curatela
Producerea inscrisurilor
APLICAREA DIRECTA A DREPTULUI COMUNITAR DE CATRE JUDECATORUL NATIONAL
EXPULZAREA
Numirea, promovarea, delegarea, detasarea si transferul judecatorilor si procurorilor
Drept penal 2 partea generala anul I - TEST GRILA
NORMA JURIDICA
Judecarea recursului
Legea penala