Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia. masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii


Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Drept


Index » legal » Drept
CONCURENTA. DREPTUL DE PROPRIETATE INDUSTRIALA


CONCURENTA. DREPTUL DE PROPRIETATE INDUSTRIALA




CONCURENTA. DREPTUL DE PROPRIETATE INDUSTRIALA

1. Raportul dintre dreptul national si dreptul comunitar

(Hotararea Radie Telefis Eireann din 10.VII.1991 a Tribunalului de Prima Instanta)

'Raporturile intre sistemele juridice nationale de proprietate industriala si regulile generale ale dreptului comunitar sunt expres reglementate prin art. 36 (noul text art. 30) al tratatului (TCE), care prevede posibilitatea de a deroga asupra regulilor relative la libera circulatie a marfurilor pentru ratiuni de protectie a proprietatii industrale si comerciale. Totusi, aceasta derogare este explicit afectata de anumite rezerve. In consecinta, protectia drepturilor de proprietate intelectuala incredintata legislatiilor nationale este exclusiv recunoscuta in dreptul comunitar, in conditiile enuntate in art. 36 (art. 30 nou), fraza a doua. In termenii acestei dispozitii, restrictiile relative la libera circulatie privind proprietatea industriala (intelectuala) nu trebuie sa constituie nici un mijloc de discriminare arbitrara, dar nici o restrictie deghizata in comertul dintre Statele membre' (citata de Alain Conedj, in 'Pratique du droit de la concurence national et communautaire', Litec, 2000, p. 112).




2. Dreptul de marca. Limitarea dreptului de concurenta

(Hotararea Centrafarm din 10.X.1978 a CJCE - citata de A. Gonedj, in op. cit. p. 112-113)

2.1. Prima chestiune de clarificat este aceea de a sti daca, in circumstantele indicate, regulile tratatului (TCE), in special art. 36, impiedica titularul de marca sa faca uz de dreptul pe care i-l confera dreptul national. Curtea constata ca, prin efectul dispozitiilor tratatului relative la libera circulatie a marfurilor, in special al celor din art. 30, sunt prohibite intre statele membre masurile restrictive la import si orice alte masuri cu efect echivalent.

In termenii art. 36, insa, aceste dispozitii nu constituie, totusi, un obstacol la interdictii sau restrictii la import, justificate de ratiuni de protectie a proprietatii industriale sau comerciale.

Potrivit art. 36, fraza a doua, daca tratatul nu afecteaza existenta drepturilor recunoscute de legislatia unui stat membru in materie de proprietate industraila si comerciala, exercitiul acestor drepturi nu poate fi, dupa circumstante, limitat prin interdictiile prevazute de tratat.

Asadar, ca o exceptie de la unul din principiile fundamentale ale pietii comune, art. 36 nu admite, derogari de la libera circulatie a marfurilor, decat in masura in care aceste derogari sunt justificate de necesitatea apararii drepturilor care constituie obiectul specific al acestei proprietati.

Curtea constata ca obiectul specific al dreptului de marca este, in special, de a asigura titularului un drept exclusiv de a utiliza marca, pentru a pune in circulatie un produs si de a-l proteja contra concurentilor care vor sa abuzeze de pozitia si de reputatia marcii, vanzand produsele lor, fara drept, sub aceasta marca.

Pentru a determina, in situatii exceptionale, semnificatia exacta a acestui drept recunoscut titularului marcii, trebuie tinut cont de functia esentiala a marcii, care este de a garanta consumatorului sau utilizatorului final identitatea de origine a produsului marcat.

Este, deci, inerent ca aceasta garantie de provenienta sa confere numai titularului puterea de a identifica produsul prin aplicarea marcii; caci, garantia de provenienta va fi compromisa daca este lasata unui tert aplicarea marcii asupra produsului, ca si original.

Prin urmare, garantia de provenienta cere ca dreptul exclusiv al titularului sa fie aparat de aceeasi marca si atunci cand diferitele parti ale productiei, in conditiile marcilor diferite, provin din doua state membre diferite, caci dreptul recunoscut titularului de marca se opune oricarei aplicari neautorizate asupra produsului sau relevat, ca atare, de obiectul specific al dreptului de marca.

2.2. Curtea considera necesar sa examineze in continuare, daca exercitiul unui astfel de drept poate sa constituie o 'restrictie deghizata in comertul dintre Statele membre' in sensul art. 36 al.2 TCE.

In aceasta privinta, se constata ca poate fi legitim pentru fabricantul unui produs de a utiliza in diferitele State membre marci diferite pentru unul si acelasi produs, astfel ca o asemenea practica sa fie urmata de titularul marcilor in cadrul unui sistem de comercializare vizand impartirea artificiala a pietelor.

Intr-o asemenea ipoteza, opozitia titularului la utilizarea neautorizata a marcii de catre un tert va putea constitui o restrictie deghizata la schimburile intracomunitare in sensul dispozitiei citate. Curtea retine ca judecatorul de fond este suveran sa decida, in fiecare caz in speta, daca aceasta practica de a utiliza marci diferite pentru acelasi produs este urmarita de titularul marcilor in scopul de a 'partaja pietele'.




Concurenta. Drept de autor. Restrictii. Pozitie dominanta. Monopolul de fapt

(Hotararea Radic Telefis Eireann din 10.VII.1991 a TPI - precitata la pct. 1.1.)

Exercitiul dreptului de autor nu raspunde numai functiei sale esentiale a acestui drept, in sensul art. 36 TCE, care este de a asigura protectia morala a operei si de remunera eforturile creatorului, ci si respectului obiectivelor urmarite, in special, prin art. 86.

Jurisprudenta Curtii releva (ex. in hotararile din 05.X.1998 Volvo si Renault) ca exercitiul unui drept exclusiv, aratand, in principiu, substanta dreptului intelectual in cauza, poate fi, totusi, interzisa prin art. 86, daca da loc obtinerii unei pozitii dominante sau anumitor comportamente abuzive. Problemele puse Curtii in cadrul celor doua recursuri prejudiciale asupra regularitatii comportamentului celor doi constructori de automobile, care si-au rezervat exclusivitatea fabricarii si comercializarii pieselor de schimb pentru vehiculele produse de ei, sunt relevante. Curtea a citat drept comportamente abuzive in sensul art. 86 refuzul arbitrar de a livra astfel de piese reparatorilor independenti de autovehicule, fixarea preturilor pieselor de schimb la un nivel inechitabil sau decizia de a nu mai produce piese de schimb pentru un anumit model de autoturism care nu mai circula.

In prezenta speta insa, trebuie retinut ca societatea reclamanta si-a rezervat exclusivitatea publicarii grilelor programelor saptamanale de televiziune, ceea ce a oprit aparitia pe piata a unui produs nou, a magazinului general de televiziune, susceptibil de a concura propriul sau magazin RTE Guide. Reclamantul a exploatat dreptul sau de autor aupra grilelor de programe, produse in cadrul activitatii de teledifuziune, pentru a-si asigura un monopol asupra pietii derivate a ghidurilor saptamanale de televiziune. In aceasta privinta, este semnificativ ca, printre altele, reclamantul autorizeaza gratuit publicarea grilelor cotidiene si a punctelor forte ale programelor sale saptamanale in presa din Islanda si Marea Britanie. Totodata, in celelalte state membre, ea autorizase de asemenea, fara a cere o redeventa, publicarea grilelor sale saptamanale.

'Un comportament de acest tip care se caracterizeaza prin obstacolul pus asupra productiei si comercializarii unui nou produs, pentru care exista o cerere potentiala din partea consumatorilor, asupra pietei anexe de magazine de televiziune si prin excluderea corelativa a oricarei concurente in aceasta piata, intr-un singur scop de a mentine monopolul reclamantei - este evident contrar functiei esentiale a dreptului de autor, asa cum el este admis in dreptul comunitar.

In consecinta, refuzul reclamantei de a autoriza tertilor sa publice grilele sale saptamanale, prezinta, in acest caz, un caracter arbitrar, in masura in care nu s-a justificat intr-o societate democratica, nici prin necesitati particulare din sectorul de radiodifuziune, care nu este vizat in speta, nici prin exigentele proprii activitatii de editare de magazine de televiziune. Reclamantul avea, deci, posibilitatea de a se adapta la conditiile pietii magazinelor de televiziune, deschisa concurentei, pentru a asigura viabilitatea comerciala a saptamanalului sau RTE Guide. In aceste conditii, faptele incriminate nu pot fi, deci, puse la adapostul legii, in dreptul comunitar, prin protectia dreptului de autor asupra grilelor de programe



loading...




Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Drept




Aprecierea probei cu martori
Forma de guvernamant a statului
Actiunea actelor normative in timp
REGIMUL JURIDIC APLICABIL INDIVIZIUNII
RAPORTUL JURIDIC
Procedura falimentului reglementata de Codul Comercial roman de la 1887
Caile ordinare de atac
Organizarea de stat a Tarilor Romane in secolele XIV-XVII. Administratia centrala.
Dreptul la educatie
Drept penal 2 partea generala anul I - TEST GRILA



loading...