Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia. masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii


Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Drept


Index » legal » Drept
» CASATORIA - Notiunea, natura juridica si caracterele casatoriei


CASATORIA - Notiunea, natura juridica si caracterele casatoriei




CASATORIA

Sectiunea 1 – Notiunea, natura juridica si caracterele casatoriei

Notiunea de casatorie




Casatoria reprezinta fundamentul familiei. Ea da nastere unor raporturi de natura personala si patrimoniala intre soti, care nu pot fi generate de concubinaj. In urma incheierii casatoriei persoanele dobandesc o stare civila, aceea de soti.

Conceptul de casatorie poate fi interpretat in doua acceptiuni: ca act juridic sau ca stare de fapt a sotilor.

In primul caz, casatoria este actul juridic incheiat de cei care doresc sa dobandeasca un statut. In acest sens este necesar acordul de vointa al viitorilor soti, asa cum prevad reglementarile art.3-18 din Codul familiei. O data incheiata insa casatoria, ea nu mai depinde de acordul de vointa al sotilor, ci este reglementata de normele legale ce stipuleaza institutia. Asadar, dupa incheierea casatoriei, sotii sunt de acord sa li se aplice regimul specific, nemaiavand posibilitatea sa-l modifice.

Situatia juridica de persoane casatorite este tocmai efectul actului juridic al casatoriei. Aceasta situatie juridica exista toata perioada cat dureaza raportul de casatorie[1].

Termenul de casatorie poate fi definit si ca institutie juridica, in acest sens ea cuprinzand totalitatea normelor juridice care regle­menteaza casatoria[2].

Din multitudinea definitiilor formulate in literatura de specialitate, o retinem pe cea potrivit careia „casatoria este uniunea liber consimtita dintre barbat si femeie, incheiata potrivit legii, cu scopul intemeierii unei familii si reglementata de normele imperative ale legii“[3].

In dreptul roman, conform unei definitii celebre a lui Modestin, „casatoria este unirea barbatului cu femeia, o comuniune pentru toata viata, impartasirea dreptului divin si uman“[4]. Prin urmare, se facea referire la unirea fizica dintre barbat si femeie; la caracterul monogamic; caracterul perpetuu (pentru toata viata al familiei romane), precum si la intrarea sotiei sub puterea sotului sau.

1.2. Natura juridica a casatoriei

Determinarea naturii juridice 'a unui fenomen inseamna incadrarea lui in una din categoriile fundamentale ale stiintei dreptului, categorii care prin exprimarea esentei fenomenelor ajuta la cunoasterea si generalizarea stiintifica'[5].

In Imperiul Roman, casatoria avea caracter civil, pentru ca prin secolul al X - lea casatoria sa devina o institutie cu caracter pur reli­gios, determinat desigur si de preceptele dreptului canonic[6].

Prima Constitutie europeana scrisa, Constitutia franceza din 1791, proclama casatoria ca un contract civil, teorie preluata si de Codul civil roman din 1864.

Potrivit Codului civil, casatoria era acel acord de vointa al viitorilor soti care se exprima in forma solemna, in fata ofiterului starii civile (art.61). Prin urmare, juristii epocii au apreciat casatoria ca un contract solemn prin care barbatul si femeia stabilesc uniunea intre ei, sanctionata de lege, in scopul convietuirii[7].

Conceptul de contract civil al casatoriei nu este acceptat de literatura de specialitate, pentru urmatoarele motive[8]:

a) in cazul contractului scopul este diferit potrivit interesului fiecarei parti, pe cand ambele parti in cazul casatoriei urmaresc un scop comun - intemeierea unei familii;

b) efectele juridice ale contractului sunt determinate de vointa partilor, in anumite limite stabilite de lege (vezi art.5, art.963, 968 Cod civil) imbracand diverse aspecte, in timp ce efectele casatoriei sunt prestabilite de lege, vointa partilor neputand modifica reglementarile specifice casatoriei;

c) contractul poate fi afectat de modalitati (termen si conditie), in timp ce casatoria nu este afectata. De pilda, contractul de munca poate fi incheiat numai daca minorul a implinit o anumita varsta, minimum 15 ani, si nu ii este afectata sanatatea, moralitatea, viata ori dezvoltarea normala sau pregatirea profesionala (art.49 din Consti­tutie);

d) contractul poate inceta prin vointa partilor, pe cand casatoria nu poate fi desfacuta decat de instanta de judecata, conform reglemen­tarilor stricte ale legii;

e) contractul poate fi modificat prin acordul partilor, pe cand in cazul casatoriei nu este o asemenea posibilitate;

f) in cazul contractului, o parte poate cere rezolutiunea acestuia daca cealalta parte nu isi executa obligatiile ce-i revin, pe cand in cazul casatoriei aceasta poate fi desfacuta numai prin divort;

g) nulitatile in cazul casatoriei prezinta anumite particularitati fata de nulitatile specifice contractului si celorlalte acte juridice.

Pe langa teoria contractuala, alte doua teorii incearca sa stabileasca natura juridica a casatoriei: teoria institutionala, potrivit careia casatoria este o institutie juridica, si teoria mixta – contractual-institutionala.

In dreptul romanesc, casatoria are un caracter laic, fiind consi­derata un act juridic bilateral si solemn.

1.3. Caracterele casatoriei

Tinand cont de reglementarile actuale din dreptul romanesc, putem identifica urmatoarele caractere ale casatoriei:

a) Casatoria este o uniune dintre un barbat si o femeie

Desi autorii in materie evita sa aminteasca acest caracter al uniunii dintre un barbat si o femeie, consideram ca acesta trebuie avut in vedere pentru ca principala functie a familiei este aceea biologica. Chiar daca s-au legiferat in alte state si casatorii intre persoane de acelasi sex, imposibilitatea de a procrea face ca acele uniuni intre persoane de acelasi sex sa nu intre in sfera conceptului de casatorie.

b) Casatoria este liber consimtita de viitorii soti

Potrivit art.1 alin.3 din Codul familiei, aceasta are la baza casatoria liber consimtita intre soti. Cu alte cuvinte, exprimarea liberului consimtamant la incheierea casatoriei este garantata prin dispozitiile legii, demonstrandu-se afectiunea reciproca a viitorilor soti.

c) Casatoria are un caracter solemn

Solemnitatea casatoriei este prevazuta expres in art.16 din Codul familiei. Acest caracter determina in fond validitatea casatoriei. Legea prevede ca sotii trebuie sa fie prezenti impreuna in fata delegatului de stare civila, pentru a-si da consimtamantul personal si in mod public.

Cu toate acestea, in cazurile aratate de legea speciala, delegatul de stare civila va putea incheia casatoria si in afara sediului, cu respectarea conditiilor prevazute de lege, asa cum stipuleaza art.16, alin.2 din Codul familiei.

d) Casatoria are caracter civil

Aceasta inseamna ca atat incheierea, cat si inregistrarea casatoriei sunt de competenta exclusiva a unei autoritati statale.

Conform art.3. din Codul familiei, numai casatoria incheiata in fata delegatului de stare civila da nastere drepturilor si obligatiilor dintre soti. Conform prevederilor constitutionale din art. 48, alin. 2, Teza a II-a, casatoria religioasa poate fi celebrata numai dupa casatoria civila. Prin urmare, uniunea incheiata numai religios nu are valoare juridica.

e) Casatoria se incheie pentru intemeierea unei familii

Familia este urmarea relatiilor de afectiune reciproca dintre soti. Continutul casatoriei, asa cum precizeaza art.1, alin.3 din Codul familiei, este determinat de relatiile dintre soti, dintre acestia si copii. O casatorie incheiata in alt scop (material, de a obtine domiciliul intr-o anumita localitate sau pentru un alt avantaj)[9] decat intemeierea unei familii este lovita de nulitate absoluta.

f) Casatoria se incheie pe viata

In principiu, casatoria trebuie sa dainuiasca pe tot timpul vietii sotilor. De aceea, casatoria nu se poate desface prin consimtamantul mutual al acestora sau numai al unuia, ci numai prin divort, potrivit legii.

g) Casatoria este monogama

Caracterul monogam al casatoriei decurge din afectiunea reciproca a sotilor. Caracterul monogam este asigurat si de dispozitiile legale. Astfel, conform art.5. din Codul familiei, „este oprit sa se casatoreasca barbatul care este casatorit sau femeia care este casatorita“.

h) Casatoria are la baza egalitatea in drepturi si obligatii a sotilor

Egalitatea dintre barbat si femeie depaseste sfera relatiilor de familie, fiind un principiu general care se aplica in toate relatiile sociale. Cu toate acestea, in diferite perioade a dainuit puterea sotului asupra sotiei[10].

1.4. Casatorie, logodna, concubinaj, despartire in fapt a sotilor

Stabilit fiind anterior conceptul de casatorie, se impune a se face distinctia intre acesta si starea de concubinaj. Astfel, in vreme ce casatoria da nastere unui statut juridic rezultat ca urmare a indeplinirii unor conditii de fond si forma prevazute de lege ca obligatorii, reprezentand prin urmare o stare de drept, concubinajul reprezinta o stare de fapt, care nu este reglementata de lege, dar nici interzisa. Astfel, in vreme ce efectele casatoriei sunt supuse dispozitiilor speciale ale dreptului familiei, concubinajul produce efecte juridice doar prin raportare la dreptul comun. Cu alte cuvinte, bunurile dobandite de concubini fac obiectul proprietatii pe cote-parti si nu se aplica regimul juridic al bunurilor comune ale sotilor[11]. Fiind un fapt juridic, concubinajul poate fi dovedit cu orice mijloc de proba. Prin urmare, concubinajului nu i se pot aplica dispozitiile referitoare la casatorie.

Logodna[12] consta intr-un obicei, care precede casatoria materializat in promisiunea reciproca a doua persoane de a se casatori in viitor. Traditia a incetatenit cu ocazia celebrarii logodnei obiceiul potrivit caruia logodnicii isi fac daruri. Faptul nu este deloc lipsit de importanta, avand in vedere ca in cazul nerespectarii promisiunii de a se casatori de catre una dintre persoanele implicate, se pune problema cadourilor pe care si le-au facut logodnicii. Daca darurile au o valoare modica, acestea nu sunt restituibile. In cazul in care acestea au o valoare considerabila, ele sunt supuse restituirii in temeiul art.1017 din Codul civil, in acest caz casatoria fiind asimilata unei conditii suspensive .

In ce priveste capacitatea logodnicilor, avand in vedere ca aceasta nu este un contract, acestia nu trebuie sa fie capabili. Chir daca logodna nu obliga la incheierea casatoriei, logodnicii au obligatia de respect reciproc.

Casatoria dureaza din momentul incheierii sale, pana in momentul desfacerii acesteia prin divort. Pe toata aceasta perioada sotii sunt tinuti de respectarea unor obligatii de natura personala si patrimoniala. Desi casatoria are un caracter perpetuu, exista si impre­jurari a caror interventie altereaza acest caracter, ducand la incalcarea unor obligatii, cum ar fi spre exemplu obligatia de coabitare. Acest lucru atrage dupa sine despartirea in fapt a sotilor, fara ca uniunea consacrata intre acestia prin indeplinirea conditiilor prevazute de lege sa inceteze. Prin urmare, pe perioada despartirii in fapt a sotilor subzista toate obligatiile specifice casatoriei.

Sectiunea a 2-a – Conditii de fond si impedimente la casatorie

2.1. Notiune si clasificare

Pentru incheierea valabila a casatoriei, legea prevede indeplinirea unor conditii si lipsa unor impedimente.

Literatura juridica foloseste termenii conditii de fond si de forma pentru incheierea casatoriei pe de-o parte, iar pe de alta, distinge impedimentele la casatorie.

Delimitarea conditiilor de fond de impedimentele la casatorie trebuie facuta intrucat conditiile de fond trebuie dovedite ca fiind indeplinite pentru incheierea casatoriei, pe cand impedimentele nu trebuie dovedite, fiind suficiente declaratiile viitorilor soti conform carora ele nu exista .

Conditiile de fond sunt acele imprejurari de existenta carora depinde declararea ca valabila a incheierii casatoriei. Avand in vedere ca acestea trebuie sa existe in mod obligatoriu la incheierea casatoriei, ele sunt denumite si conditii pozitive.

Conditiile de fond sunt:

a) varsta legala pentru casatorie;

b) consimtamantul viitorilor soti;

c) comunicarea starii sanatatii;

d) diferenta de sex.

Impedimentele constituie acele imprejurari care trebuie sa nu existe pentru a se putea incheia casatoria. Impedimentele poarta denu­mirea si de conditii negative.

Aceste impedimente sunt:

a) existenta unei casatorii anterioare nedesfacute a oricaruia dintre soti;

b) rudenia in gradul prohibit de lege;

c) adoptia;

d) alienatia sau debilitatea mintala[15].

Delimitarea legala a conditiilor de fond fata de impedimente este facuta si de legiuitor atunci cand in art.13 si 14 din Codul familiei distinge impedimentele prin sintagma 'piedica legala la casatorie'.

Conditii de fond la incheierea casatoriei

Codul familiei stipuleaza expres trei conditii de fond necesare pentru incheierea casatoriei: varsta matrimoniala (art.4.), comunicarea starii sanatatii (art.10) si consimtamantul viitorilor soti (art.16). La acestea se adauga si conditia diferentierii sexuale.

1) Conditia diferentierii sexuale rezulta din interpretarea si analizarea reglementarilor Codului familiei, astfel incat legiuitorul nu a mai prevazut-o expres. Avem in vedere prevederile art.1,4,5,25,47-52,53-60 din care rezulta ca se poate incheia casatoria intre persoane de sex diferit. Sexul fiecaruia dintre viitorii soti rezulta din examinarea certificatului de nastere, care are o rubrica speciala in acest sens. Astazi este admisa actiunea in schimbarea sexului sau actiunea in stabilirea exacta a sexului, in cazul persoanelor cu anumite tulburari sexuale[16].

2) Varsta legala pentru casatorie

Potrivit art.4, alin.1 din Codul familiei, barbatul se poate casatori numai daca a implinit varsta de 18 ani, iar femeia numai daca a implinit 16 ani.

Asadar, legea stabileste o varsta minima, din ratiuni de ordin moral, psihic dar si biologic. Aceasta presupune aptitudinea viitorilor soti de a intelege insemnatatea unei casatorii, drepturile si obligatiile care decurg din aceasta, posibilitatea fizica de a procrea copii sanatosi[17].

Varsta de 18 ani si respectiv de 16 ani se apreciaza ca asigura si un consimtamant liber si constient al viitorilor soti.

Art.4, alin.2 din Codul familiei stipuleaza ca pentru motive temeinice, se poate incuviinta casatoria femeii care a implinit 15 ani. Incuviintarea se poate da de primarul general al municipiului Bucuresti sau de presedintele consiliului judetean pe teritoriul caruia isi are domiciliul femeia si numai in temeiul unui aviz dat de un medic oficial.





Dispensa de varsta se acorda asadar in conditii expres prevazute de lege si anume:

a) femeia a implinit 15 ani;

b) exista motive temeinice care sa justifice dispensa (graviditatea ori boala);

c) avizul medical care sa ateste capacitatea femeii de a intretine relatii sexuale si starea sanatatii corespunzatoare.

In cazul in care casatoria urmeaza a fi incheiata intre cetateni romani pe o nava aflata in afara granitelor tarii, dispensa de varsta se acorda de comandantul navei, care oficiaza si casatoria[18].

Nu exista o limita de varsta maxima pentru incheierea unei casatorii, legea stabilind posibilitatea casatoriei in extremis (inainte de moarte)[19].

De asemenea, legea nu stabileste o anumita diferenta de varsta intre soti, dar diferenta prea mare poate fi un indiciu pentru incheierea unei casatorii fictive.

3) Consimtamantul la casatorie

Conditiile consimtamantului sunt:

a) consimtamantul sa nu fie alterat de vicii de consimtamant;

b) consimtamantul sa fie actual;

c) consimtamantul sa fie exprimat personal si simultan;

d) consimtamantul sa fie constatat direct de catre ofiterul de stare civila.

Potrivit art.48 alin.1 din Constitutie, art.1 alin.2 si art.16 si art.17 Codul familiei, casatoria se incheie prin consimtamantul vii­torilor soti.

Importanta conditiei de fond a consimtamantului liber exprimat consta in faptul ca este inserata si in Declaratia Universala a Dreptu­rilor Omului (art.16 alin.2 - 'casatoria nu poate fi incheiata decat cu consimtamantul liber si deplin al ambilor soti').

Libertatea casatoriei consta asadar in inlaturarea limitarilor determinate de varsta, religie, rasa dintre viitorii soti.

Pentru a asigura libera manifestare a consimtamantului viitorilor soti, legea dispune ca acesta se da in forme anume determinate. Astfel, consimtamantul liber se exprima in fata ofiterului de stare civila, la sediul serviciului de stare civila, in mod public. Pentru a fi valabil, consimtamantul nu trebuie sa fie afectat de vicii de consimtamant. De obicei, consimtamantul consta in raspunsul afirmativ la intrebarile adresate viitorilor soti de ofiterul de stare civila daca doresc sa se casatoreasca unul cu celalalt.

O problema se ridica daca unul dintre viitorii soti nu poate vorbi (de ex. este surdo-mut). In acest caz, practica a demonstrat ca se poate da prin orice mijloace consimtamantul, dar el trebuie sa fie neindo­ielnic.

Atestarea consimtamantului in aceasta situatie ori in cazul persoanelor care nu vorbesc limba romana se face printr-un proces-verbal incheiat si semnat si de un interpret.

Incheierea casatoriei in fata ofiterului de stare civila si exprimarea consimtamantului direct in prezenta acestuia determina practic sa se intalneasca rar lipsa consimtamantului.

Cu toate acestea, exista si situatia in care persoanele care doresc sa se casatoreasca isi dau consimtamantul, dar din punct de vedere psihic acesta nu exista, ca in cazul alienatilor sau debililor mintal, precum si in cazul celor lipsiti vremelnic de facultatile mintale.

Codul familiei prevede in art.9 ca „este oprit sa se casatoreasca alienatul mintal, precum si cel care este lipsit vremelnic de facultatile mintale, cat timp nu are discernamantul faptelor sale“.

Din interpretarea dispozitiilor art.9 din Codul familiei rezulta ca alienatii si debilii mintal nu se pot casatori niciodata.

Cei lipsiti vremelnic de facultatile mintale nu pot sa se casatoreasca intrucat nu au discernamant in aceasta perioada de timp. Este cazul celor aflati in stare de ebrietate totala ori cei aflati in stare de hipnoza, sugestie.

In cazul alienatilor sau debililor mintal sanctiunea incheierii casatoriei este nulitatea absoluta, avandu-se in vedere lipsa totala a discernamantului, pe cand in cazul celui vremelnic lipsit de facultatile mintale nulitatea este relativa[20].

Lipsa consimtamantului se dovedeste pe calea expertizelor psi­hiatrice[21].

Interzicerea casatoriei in cazul persoanei lipsite vremelnic de facultatile mintale opereaza exclusiv pentru perioada in care nu are discernamantul faptelor sale, deoarece in perioadele de remisiune se prezuma ca actioneaza cu discernamant si ca isi da un consimtamant valabil[22].

Pentru a fi valabil, consimtamantul la casatorie nu trebuie sa fie afectat de vicii de consimtamant. Viciile de consimtamant prezinta anumite particularitati in comparatie cu dreptul comun.

Viciile de consimtamant la casatorie sunt: eroarea, dolul si violenta.

Eroarea constituie viciu de consimtamant numai daca se refera la identitatea fizica a celuilalt sot.

Astfel, art.21 din Codul familiei stipuleaza ca poate fi anulata casatoria la cererea sotului al carui consimtamant a fost viciat prin eroare cu privire la identitatea fizica a celuilalt sot.

Eroarea asupra identitatii civile, starea civila a celuilalt sot (exemplu: copil din afara casatoriei, desi celalalt sot credea ca este din casatorie, ori este divortat, desi celalalt viitor sot stia ca nu fusese casatorit) nu constituie viciu de consimtamant la casatorie.

Tot asa, nu constituie viciu de consimtamant la casatorie calitatile ori insusirile celuilalt sot.

Dolul (viclenia) este viciul care aduce atingere consimtaman-tului viitorului sot prin eroarea provocata ca urmare a mijloacelor viclene uzate impotriva sa. S-a stabilit in practica judiciara ca facand parte din aceasta sfera: ascunderea starii de graviditate a femeii, ca urmare a relatiilor intime cu alt barbat decat viitorul sot sau ascun-derea unei boli grave care a afectat desfasurarea normala a vietii de familie[23].

Violenta viciaza consimtamantul viitorului sot datorita temerii provocate ca urmare a constrangerii fizice sau morale impotriva sa. Datorita conditiilor in care se incheie casatoria, este aproape imposibil sa se manifeste o constrangere fizica.

Actualitatea consimtamantului inseamna existenta lui in momentul incheierii casatoriei.

De aceea, promisiunile anterioare incheierii casatoriei nu au valoare juridica, aceeasi regula guvernand si consimtamantul exprimat scris in declaratia de casatorie.

Caracterul actual al consimtamantului inseamna ca acesta se exprima personal de catre fiecare din cei doi viitori soti si in mod simultan, adica prezenta celor doi in fata ofiterului starii civile si raspunsuri consecutive la intrebarea ofiterului de stare civila.

4) Comunicarea reciproca a sanatatii

Codul familiei prevede in art.10: „casatoria nu se va incheia daca viitorii soti nu declara ca si-au comunicat reciproc starea sanatatii lor, iar in cazul in care, prin lege speciala, este oprita casatoria celor suferinzi de anumite boli, se vor aplica dispozitiile acelor legi“.

Comunicarea starii sanatatii in practica se realizeaza prin certificate medicale privind pe cei doi soti, acestea anexandu-se la declaratiile de casatorie.

Practica judiciara a considerat ca omiterea voita a viitorului sot de a incunostinta pe celalalt de boala de care sufera constituie, in principiu, motiv de anulare a casatoriei.

Dimpotriva, in cazul unor afectiuni minore, obisnuite si vinde­cabile, care nu aduc atingere vietii, sanatatii sotului ori finalitatii casa­toriei, omisiunea comunicarii nu are relevanta[24].

Prin urmare, scopul cerintei legale ca viitorii soti sa-si comunice starea sanatatii lor, este ca ei sa decida daca inteleg si pot sa isi asume raspunderile vietii de familie, chiar si in aceste conditii.

2.3. Impedimente la incheierea casatoriei

2.3.1. Notiune. Clasificare

Impedimentele la casatorie sunt acele imprejurari de fapt ori de drept a caror existenta impiedica incheierea casatoriei[25].

Impedimentele se invoca impotriva viitorilor soti, pe calea opozitiei la casatorie ori din oficiu, de catre ofiterul de stare civila.

Casatoria se poate incheia daca nu exista impedimente.

Impedimentele la casatorie pot fi clasificate dupa doua criterii si anume:

a) criteriul sanctiunii incalcarii impedimentelor;

b) criteriul persoanelor intre care exista impedimentul.

Dupa criteriul sanctiunii incalcarii impedimentelor acestea pot fi dirimante si prohibitive.

Impedimentele dirimante sunt acelea a caror incalcare duce la nulitatea casatoriei incheiate.

Sunt impedimente dirimante:

- existenta unei casatorii nedesfacute a oricaruia dintre viitorii soti;

- rudenia in gradul prevazut de lege;

- adoptia;

- alienatia si debilitatea mintala sau lipsa temporara a faculta­tilor mintale.

Impedimentele prohibitive sunt acelea a caror incalcare nu atrage nulitatea casatoriei, ci numai sanctiuni administrative pentru ofiterul starii civile care a oficiat incheierea casatoriei fara a observa impedimentele.

Impedimentele prohibitive sunt:

- tutela;

- lipsa autorizatiei ministrului apararii nationale sau similarii acestuia;

- lipsa autorizatiei pentru membrii clerului militar.

Dupa criteriul persoanelor intre care exista impedimente, acestea sunt absolute si relative.

Impedimentele absolute sunt acelea care impiedica incheierea casatoriei unei persoane cu orice alta persoana.

Sunt impedimente absolute:

- existenta unei casatorii nedesfacute a oricaruia dintre viitorii soti;

- alienatia si debilitatea mintala.

Impedimentele relative sunt acelea care opresc casatoria unei anumite persoane cu o persoana determinata.

Sunt impedimente relative:

- tutela;

- adoptia;

- rudenia;

- lipsa autorizatiei ministrului apararii nationale sau similarii acestuia;

- lipsa autorizatiei pentru membrii clerului militar.

2.3.2. Existenta unei casatorii nedesfacute a oricaruia dintre viitorii soti.

Art.5. din Codul familiei prevede ca este oprit sa se casato­reasca barbatul care este casatorit sau femeia care este casatorita.

Legea prevede astfel principiul monogamiei, incalcarea acestuia determinand bigamia (poligamia) si fiind sanctionata atat de legea civila (art.5 si 19 Codul familiei), cat si de legea penala romana (art.303 Codul penal).

Existenta acestui impediment determina nulitatea absoluta a celei de-a doua casatorii, putand fi invocata de orice persoana interesata (sotii, rudele acestora, alte persoane interesate), actiunea fiind imprescriptibila.

Nu exista bigamie daca o persoana a incheiat o noua casatorie si prima casatorie este declarata nula, chiar dupa data incheierii celei de-a doua casatorii.

Daca s-a incheiat o noua casatorie, iar prima s-a desfacut prin divort, pronuntat dupa incheierea celei de-a doua casatorii, este bigamie[26].

In situatia in care a fost declarata judecatoreste moartea unei persoane casatorite, iar sotul acesteia se recasatoreste si ulterior cel declarat mort reapare, se anuleaza astfel hotararea declarativa de moarte, casatoria noua fiind valabila. Aceasta deoarece prima casatorie a fost considerata desfacuta pe data incheierii celei de-a doua, potrivit art.22 din Codul familiei. Prin urmare, pentru sotul recasatorit nu exista bigamie.

De asemenea, nu este bigamie in situatia in care sotul se casatoreste intre data declararii mortii celuilalt sot si data ramanerii definitive a hotararii declarative de moarte. Daca aceasta casatorie a fost declarata nula pentru bigamie inainte de ramanerea definitiva a hotararii declarative a mortii, dupa aceasta din urma hotarare va disparea cauza de bigamie.

2.3.3. Rudenia

Conform prevederilor art.6 alin.1 din Codul familiei, „este oprita casatoria intre rudele in linie directa, precum si intre cele in linie colaterala, pana la al patrulea grad inclusiv“.

Rudele in linie directa sunt: tatal cu fiica, mama cu fiul, bunicii cu nepotii.

Rudele in linie colaterala sunt: fratele cu sora, unchii cu matusi­le, unchiul cu nepoata, verii primari.

Impedimentul este valabil atat pentru rudenia din casatorie, cat si pentru cea din afara casatoriei.

Este oprita aceasta casatorie bazata pe rudenie pentru motive de ordin biologic, cercetarile constatand ca descendentii nu ar fi sanatosi.

Literatura de specialitate a ridicat problema daca legatura de rudenie intre doua persoane, nestabilita potrivit legii, constituie impediment la casatoria lor, argumentele fiind pro sau contra.

S-a sustinut ca filiatia in afara casatoriei se poate stabili numai in conditiile admise de lege. Daca ea nu a fost stabilita, ofiterul de stare civila nu poate sa o stabileasca cu ocazia primirii cererii de incheiere a casatoriei.

Impotriva acestei solutii, se pledeaza cel putin atunci cand legatura de rudenie, chiar nestabilita legal, este de notorietate si in concordanta cu posesiunea de stare civila a acelei persoane[27].

Daca ofiterul de stare civila refuza incheierea casatoriei sub motivul ca viitorii soti sunt rude din afara casatoriei si rudenia nu este constatata legal, iar acestia pretind ca nu exista intre ei rudenie, se poate sesiza instanta de judecata pentru a decide conform art. 10 si 30 din Legea 119/1996.

Art. 6 alin. 2 din Codul familiei prevede ca pentru motive temeinice, casatoria intre rudele in linie colaterala de gradul al IV-lea poate fi incuviintata de primarul general al municipiului Bucuresti sau presedintele consiliului judetean in circumscriptia caruia cel care are aceasta incuviintare isi are domiciliul.

2.3.4. Adoptia

Relatiile care rezulta din adoptie constituie un impediment la casatorie.

Conform dispozitiilor art.7. din Codul familiei, este oprita casatoria:

a) intre adoptator sau ascendentii lui, pe de o parte, si cel adop­tat ori descendentii acestuia , pe de alta;



b) intre copiii adoptatorului, de o parte, si adoptat sau copiii acestuia pe de alta parte;

c) intre adoptatii de catre aceeasi persoana.

Art.7. alin. 2 prevede ca „pentru motive temeinice, casatoria intre copiii adoptatorului, pe de o parte si adoptat si copiii acestuia, pe de alta parte, precum si intre adoptatii de catre aceeasi persoana, poate fi incuviintata de catre primarul general al municipiului Bucuresti sau de presedintele consiliului judetean in cuprinsul caruia cel care cere aceasta incuviintare isi are domiciliul“.

Dupa cum se poate observa, textul legii nu distinge daca adoptia este cu efecte restranse sau cu efecte depline[28].

De fapt, noua reglementare in materia adoptiei, Legea nr.272/2004 stabileste in art.1 ca: „adoptia este operatiunea juridica prin care se creeaza legatura de filiatie intre adoptator si adoptat, precum si legaturi de rudenie intre adoptat si rudele adoptatorului“. In legislatia romaneasca actuala este reglementata si acceptata numai adoptia cu efecte depline.

2.3.5. Tutela

Codul familiei prevede in art.8. ca „in timpul tutelei este oprita casatoria intre tutore si persoana minora ce se afla sub tutela sa“.

Interpretand textul de lege, constatam ca acest impediment se refera la tutore si femeia minora care se afla in tutela sa, deoarece barbatul minor nu se poate casatori cu tutorele sau neavand varsta legala pentru casatorie.

Impedimentul care rezulta din tutela are ca fundament consideratii de ordin moral, tutorele avand datoria de a-l ocroti pe minor la fel ca un parinte.

2.3.6.Alienatia sau debilitatea mintala ori lipsa temporara a discernamantului

Art.9. din Codul familiei dispune ca „este oprit sa se casatoreasca alienatul mintal, debilul mintal, precum si cel care este lipsit vremelnic de facultatile mintale, cat timp nu are discernamantul faptelor sale“.

Din interpretarea textului legal, rezulta ca alienatii si debilii mintal nu se pot casatori niciodata, pe cand cel lipsit vremelnic de facultatile mintale nu se poate casatori cat timp nu are discernamantul faptelor sale.

Sanctiunea aplicata in cazul incheierii casatoriei de catre alienatul sau debilul mintal este nulitatea absoluta, justificata prin lipsa totala a discernamantului, fiind invocata de orice persoana interesata.

In cazul celui lipsit vremelnic de facultatile mintale, sanctiunea este nulitatea relativa si poate fi invocata de cel indus in eroare, prin actiune in anulare, introdusa in termen de 6 luni, conform art.21 din Codul familiei.

2.3.7. Lipsa aprobarii ministrului Apararii Nationale

Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare[29] prevede in art. 20 lit. f conditia valabilitatii casatoriei unui cadru militar in activitate cu o persoana apatrida sau care nu are exclusiv cetatenie romana, de obtinerea aprobarii prealabile a ministrului apararii nationale .

De asemenea, preotii militari pot sa incheie casatorie cu o persoana apatrida ori care nu are numai cetatenie romana daca obtin in prealabil aprobarea conducerii institutiei.

2.3.8. Dovada impedimentelor la casatorie

In temeiul art.13 Codul familiei, „sotii au obligatia sa precizeze in declaratia de casatorie ca nu exista nici o piedica pentru incheierea acesteia“.

Ofiterul starii civile, din oficiu, sau terte persoane pot face dovada existentei unor asemenea imprejurari.

Daca ofiterul de stare civila constata existenta unuia dintre aceste impedimente, atunci cererea de incheiere a casatoriei va fi respinsa.

Sectiunea a 3- a Conditii de forma la incheierea casatoriei

Conditiile de forma cerute de lege pentru incheierea casatoriei determina un control al respectarii conditiilor de fond si a lipsei impedimentelor la casatorie.

Literatura de specialitate afirma ca existenta conditiilor de forma are drept scop recunoasterea publica a casatoriei (art.3 Codul familiei) si mijlocul de dovada a casatoriei (art.18 Codul familiei).

3.1. Formalitati premergatoare ale casatoriei

Declaratia de casatorie

Potrivit art.12 alin.1 din Codul familiei, cei care vor sa se casatoreasca vor face personal declaratie de casatorie la serviciul de stare civila la care urmeaza a se incheia casatoria.

Asa cum rezulta din dispozitiile Codului familiei, declaratia de casatorie se face in scris si personal, nefiind posibila reprezentarea.

Declaratia de casatorie cuprinde:

manifestarea expresa de vointa a viitorilor soti ca doresc sa se casatoreasca;

identificarea fiecaruia prin datele personale;

declaratia viitorilor soti in sensul ca nu exista nici o piedica la casatorie dintre cele prevazute in art. 4-10 Codul familiei;

declaratia privind numele pe care doresc a-l purta in timpul casatoriei (art.27 Codul familiei). Aceasta declaratie poate fi facuta si ulterior inregistrarii declaratiei de casatorie, pana la incheierea casatoriei.

Potrivit art.12 alin. 2 din Codul familiei, daca unul dintre viitorii soti nu se afla in localitatea unde urmeaza a se incheia casatoria, el va putea face declaratia de casatorie in localitatea unde se afla, la serviciul de stare civila, care o va transmite din oficiu si fara intarziere serviciului de stare civila competent pentru incheierea casatoriei.

Declaratia de casatorie se intocmeste la serviciul de stare civila unde urmeaza a se incheia casatoria, care de regula este cel al domiciliului sau al resedintei oricaruia dintre viitorii soti.

Daca viitorii soti au facut declaratii de casatorie la servicii de stare civila diferite, atunci declaratia trebuie sa cuprinda si locul unde urmeaza sa se incheie casatoria.

3.1.2. Actele anexa la declaratia de casatorie

Potrivit art.13 din Codul familiei, o data cu declaratia de casatorie, viitorii soti vor prezenta si dovezile cerute de lege.

Conform art.28 din Legea nr. 119/1996, ofiterul de stare civila, primind declaratia de casatorie, solicita viitorilor soti sa prezinte:

actele de identitate;

certificatele de nastere;

certificatele medicale privind starea sanatatii viitorilor soti si care sunt valabile 30 de zile de la eliberarea lor;

aprobarea presedintelui consiliului judetean sau a primarului general al municipiului Bucuresti pentru incheierea casatoriei, in cazul existentei unor impedimente rezultate din conditiile de varsta, rudenie fireasca sau adoptie.

Primind declaratia de casatorie, ofiterul de stare civila va citi viitorilor soti reglementarile art. 4-10 din Codul familiei, care precizeaza conditiile de fond si impedimentele la casatorie, precum si pe cele ale art.27 din codul familiei privitor la numele care urmeaza a-l purta in timpul casatoriei.

Ofiterul de stare civila va atrage atentia viitorilor soti  ca se pedepseste fapta celor care fac declaratii false (art.474 Codul penal).

Indeplinite aceste formalitati, declaratia de casatorie se inregistreaza, iar pe declaratie, la rubrica 'acte de identitate prezentate', se face mentiune despre actele depuse de viitorii soti.

Casatoria se poate incheia in termen de 10 zile de la data cand a fost facuta declaratia de casatorie, in acest interval de timp, conform dispozitiilor art.14 din Codul familiei, orice persoana putand face opunere la casatorie.

3.1.3. Opozitia la casatorie

Asadar, incheierea casatoriei se face intr-un termen de zece zile, in care se cuprind data cand s-a facut declaratia de casatorie si ziua incheierii casatoriei.

Potrivit art.29 alin.2 din Legea nr. 119/1996, primarul municipiului, sectorului municipiului Bucuresti, al orasului sau al comunei unde urmeaza a se incheia casatoria, poate sa incuviinteze, pentru motive temeinice, incheierea casatoriei inainte de implinirea termenului de zece zile.

In situatii speciale, cand casatoria se incheie pe o nava romaneasca in timpul unei calatorii in afara granitelor tarii, intre cetateni romani, dispensa de termen se poate acorda de comandantul navei care este investit cu atributii de delegat de stare civila.

Apreciem ca sunt motive temeinice pentru a justifica dispensa de termen urmatoarele: viitoarea sotie este gravida, copilul fiind conceput cu viitorul sot si nasterea va avea loc in intervalul de 10 zile, viitorul sot este militar si are o permisie mai mica decat termenul legal de 10 zile ori viitorul sot urmeaza a pleca la studii ori in misiune in strainatate in intervalul de 10 zile, cu conditia sa nu existe opozitie la casatorie.

Conform art.14 din Codul familiei orice persoana poate face opunere la casatorie, daca exista o piedica legala, ori daca alte cerinte ale legii nu sunt indeplinite.

Prin urmare, opozitia la casatorie este actul prin care se aduce la cunostinta ofiterului de stare civila existenta unei situatii de fapt ori de drept care impiedica incheierea casatoriei.

Din interpretarea dispozitiilor art.14, rezulta urmatoarele:

opozitia la casatorie se face in scris;

precizarea dovezilor pe care se intemeiaza.

Potrivit art.15 din Codul familiei, delegatul de stare civila va refuza sa constate incheierea casatoriei daca, in temeiul verificarilor pe care este dator sa le  faca, al opunerilor primite sau al informatiilor pe care le are, gaseste ca cerintele legii nu sunt indeplinite.

Asadar, numai in conditiile impuse de prevederile art.15 Codul familiei delegatul starii civile va refuza incheierea casatoriei.

Opozitiile care nu indeplinesc cerintele legale nu sunt obligatorii pentru ofiterul de stare civila, dar el trebuie sa verifice si sa constate acest lucru.

Astfel, va respinge opozitia cand aceasta nu este intemeiata, ori dimpotriva, daca este intemeiata, refuza incheierea casatoriei.

In acest ultim caz, va incheia un proces-verbal constatator.

Daca opozitia necesita timp pentru verificare si aceasta verificare nu se poate face in intervalul legal, se va amana data incheierii casatoriei, hotarandu-se ulterior in raport de cele constatate.

Daca se va refuza incheierea casatoriei, se face aplicarea prevederilor art.10 din Legea nr. 119/1996 (modificata) potrivit carora la cererea partii, se inainteaza judecatoriei pentru a dispune de urgenta asupra refuzului incheierii casatoriei.

3.2. Procedura incheierii casatoriei

3.2.1. Localitatea incheierii casatoriei

Codul familiei prevede in art.11 ca „se incheie casatoria in fata delegatului de stare civila al consiliului local al comunei, orasului, municipiului sau sectorului municipiului Bucuresti, in cuprinsul careia se afla domiciliul sau resedinta oricaruia dintre viitorii soti“.

Domiciliul se dovedeste cu buletinul sau cartea de identitate, iar resedinta cu viza de flotant aplicata pe buletinul de identitate.

Domiciliul persoanelor fizice este la adresa din localitatea unde acestea isi au locuinta statornica.

3.2.2. Locul incheierii casatoriei

Casatoria se incheie la sediul serviciului de stare civila potrivit prevederilor art.16 alin.1 din Codul familiei.

Alin.2 al art. 16 stipuleaza ca „in cazurile aratate de legea speciala, delegatul de stare civila va putea incheia casatoria si in afara sediului serviciului de stare civila, cu respectarea conditiilor legale“. Acest caz special poate fi determinat, de exemplu, de situatia in care unul dintre viitorii soti este infirm, grav bolnav ori moartea sa este iminenta.

Daca viitorii soti au cetatenie romana si se afla pe o nava in afara granitelor tarii, casatoria se poate incheia pe nava, intrucat comandantul este investit cu atributii de ofiter de stare civila.

In acest caz, la sosirea in tara, comandantul navei este obligat sa inainteze o copie certificata de pe inregistrarea facuta, prin capitania portului de inscriere a navei, la organul local de administratie publica competent, care este cel al sectorului 1 din municipiul Bucuresti.

Casatoria nu se poate incheia pe o aeronava, chiar daca se afla in afara granitelor tarii.

3.2.3. Competenta si atributiile ofiterului de stare civila

In ce priveste competenta ofiterului de stare civila, apar mai multe situatii, astfel:

a) competenta materiala (rationae materiae). Acest tip de competenta este determinat de calitatea pe care o are cel care exercita atributiile care i-au fost delegate. Potrivit art.3 din Codul familiei, numai casatoria incheiata in fata delegatului de stare civila da nastere drepturilor si obligatiilor specifice calitatii de soti.

Prin urmare, daca persoana care a oficiat casatoria nu a avut calitatea de ofiter de stare civila, actul incheiat este nul.

Totusi, potrivit prevederilor art.7 din Legea nr.119/1996, inregistrarea facuta in registrul de stare civila de o persoana necompetenta, dar care exercita in mod public atributia de ofiter de stare civila este valabila. Lipsa calitatii de ofiter de stare civila nu impiedica valabilitatea casatoriei intrucat a existat convingerea generala ca persoana in fata careia s-a incheiat casatoria avea calitatea ceruta de lege.

b) Competenta personala (rationae personae)

Acest tip de competenta e determinat de domiciliul ori resedinta viitorilor soti. Ofiterul de stare civila este competent sa incheie casatoria daca cel putin unul dintre viitorii soti are domiciliul sau resedinta pe teritoriul localitatii unde acesta isi exercita atributiile.

Nerespectarea dispozitiilor legale privind competenta personala a ofiterului de stare civila nu determina nulitatea casatoriei.

c) Competenta teritoriala (rationae loci)

Acest tip de competenta este determinat de limitele teritoriului comunei, orasului, municipiului, sectorului municipiului Bucuresti unde se afla primaria in cadrul careia isi exercita atributiile specifice ofiterul de stare civila.

Acesta si-a depasit limitele daca a incheiat casatoria in alt loc decat sediul serviciului starii civile.

Si incalcarea dispozitiilor privind competenta teritoriala nu duce la nulitatea casatoriei.

d) Incheierea casatoriei cu element de extraneitate

Casatoria incheiata in strainatate intre cetateni romani in fata reprezentantilor nostri diplomatici ori consulari se supune conditiilor de forma stipulate de legea romana.

Daca se incheie casatoria intre cetateni romani in strainatate in fata autoritatilor de stare civila locale, ea se supune conditiilor de forma stipulate de legea locala (locus regit actum).

Cazurile sunt prevazute in art. 19 din Legea nr. 105/1992.

Casatoria mixta (intre un roman si un strain) se supune conditiilor de forma prevazute de legea locului incheierii casatoriei (locus regit actum).

e) Atributiile ofiterului starii civile

In ziua fixata pentru incheierea casatoriei, ofiterul de stare civila procedeaza astfel:

ii identifica viitorii pe soti;

constata indeplinirea conditiilor de fond si ca nu exista impedimente la casatorie;



constata ca nu exista opozitie la casatorie;

ia consimtamantul viitorilor soti;

declara casatoria incheiata;

citeste dispozitiile privind drepturile si obligatiile sotilor;

intocmeste actul de casatorie in registrul special, care se semneaza de ofiterul de stare civila, de soti si de doi martori;

elibereaza sotilor certificatul de casatorie.

3.3. Solemnitatea incheierii casatoriei

Solemnitatea rezulta din prevederile art.16 din Codul familiei:

a) se incheie in fata unei anume autoritati (ofiterul de stare civila);

b) casatoria se incheie intr-un anumit loc (sediul oficiului starii civile);

c) in prezenta efectiva si concomitenta a viitorilor soti si a doi martori care semneaza actul de casatorie;

d) casatoria permite participarea publicului. In acest sens, in practica judiciara s-a statuat ca in cazul in care din probe ar rezulta ca incheierea casatoriei, mai exact darea consimtamantului viitorilor soti in fata delegatului de stare civila, a avut loc in imprejurari in care persoanele care au dorit sa asiste au fost puse in imposibilitatea de a participa efectiv, deci nu in conditii de publicitate, asa cum se cere in mod imperativ in art.16 din Codul familiei, actul casatoriei este lovit de nulitate, in conformitate cu prevederile art.19 din acelasi act normativ[31].

3.4. Momentul incheierii casatoriei si proba acesteia

Din interpretarea dispozitiilor art.16 din Codul familiei, rezulta ca momentul incheierii casatoriei este cel in care ofiterul de stare civila constata ca sunt indeplinite conditiile cerute de lege pentru incheierea casatoriei si ii declara casatoriti pe viitorii soti.

Practica judiciara este in sensul ca neinregistrarea casatoriei nu este un element constitutiv al acesteia si deci conditie de valabilitate, ci numai o cerinta pentru dovedirea calitatii de casatorit. Prin urmare, momentul incheierii casatoriei este al consimtamantului sotilor si nu inregistrarea casatoriei.

De aceea, omisiunea inregistrarii casatoriei nu determina nulitatea casatoriei, deoarece exista posibilitatea intocmirii ulterioare a actului de casatorie conf. art. 53 din Legea nr.119/1996. De asemenea, nesemnarea actului de casatorie nu atrage nulitatea acesteia, intrucat actul de casatorie constituie o cerinta de proba, nu de valabilitate a casatoriei[32].

Proba casatoriei, conform art.18 din Codul familiei, se face doar prin certificatul de casatorie, eliberat pe baza actului intocmit in registrul actelor de stare civila.

Conform art.13 din Legea nr.119/1996, starea civila se dovedeste cu actele intocmite in registrele de stare civila, precum si cu certificatele de stare civila eliberate pe baza acestora.

Potrivit art.52 din Legea nr. 119/1996, reconstituirea actelor de stare civila se poate face, la cerere, daca:

a) registrele de stare civila au fost pierdute sau distruse, in totalitate ori in parte;

b) actul de stare civila a fost intocmit in strainatate si nu poate fi procurat certificatul ori extrasul de pe acest act. Art. 53 din Legea nr. 119/1996 stipuleaza ca intocmirea ulterioara a actului de casatorie se poate cere daca s-a omis intocmirea lui.



S. Bradeanu, V.D. Zlatescu - Tratat de drept civil, vol. I, Partea generala, Bucuresti,  Ed. Academiei, 1967, p. 242.

In limbajul curent, prin casatorie se desemneaza ceremonia ce insoteste actul juridic in sine. De asemenea se face adesea trimitere la casatorie prin asemanarea acesteia cu ceremonia religioasa care in dreptul nostru nu este producatoare de efecte juridice.

I.P. Filipescu , Tratat…, op. cit., p. 14.

Nuptiae sunt comjunctio maris et feminae et consortium omnis vitae, divini et humani juris communicatio.

T. Draganu - Natura juridica a casatoriei - Studiul Universitatii Babes-Bolyai, Series Jurisprudentia, 1968, p. 13.

C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicaianu - Tratat de drept civil roman, vol.I, Ed. ALL, Bucuresti, p. 184.

Idem, p. 183.

I. Filipescu, A. Filipescu - Tratat de dreptul familiei, op. cit., p. 14.

T.S.s.civ., decizia nr. 2696/1987, in R.R.D. nr.7/1988, p. 57.

In dreptul roman, in cazul casatoriei cum manu, sotia era lipsita de capacitate patrimoniala intrand sub puterea sotului sau care avea drept de viata si de moarte asupra ei.

Decizia civila a Tribunalului reg. Suceava, nr.1506/1960, cu nota Em. Prunescu, in Justitia Noua, nr. 3/1962, pp. 129-132; C.S.J. s.civ., dec.nr.793/1990, in „Dreptul“ nr.2-3/1991, p. 73.

Sposalia in dreptul roman. In epoca veche a dreptului roman logodna reprezenta un contract verbal a carui incalcare antrena o actiune in daune interese, fiind insotit cel mai adesea de o clauza penala care sanctiona nerespectarea promisiunii de a se casatori. La sfarsitul Republicii, logodna nu mai prezenta importanta anterioara din punct de vedere al formalitatilor, pentru ca in epoca Dominatului ruperea logodnei sa fie sanctionata daca era nejustificata. De asemenea, au existat reglementari care obligau logodnicul ce nu si-a indeplinit promisiunea sa restituie darurile primite.

A se vedea Dan Lupascu, op. cit., p. 26.

I. Albu, Dreptul familiei, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1975, op. cit., p. 57.

Al. Bacaci, Dreptul familiei, op. cit.,p. 15.

V. Ciorbea - Probleme juridice privind stabilirea si schimbarea starii civile a persoanei in situatii speciale, Revista 'Studii si cercetari juridice', nr. 3-4, 1987, pp. 236-242, pp. 337-341.

In epoca veche a Romei nu exista o varsta stabilita de la care baietii si fetele erau considerati apti pentru casatorie, ci se proceda la o examinare corporala in fiecare caz. Ulterior, s-a renuntat la acest sistem si s-a stabilit pe cale generala ca fetele sunt nubile (apte de a se casatori) de la varsta de 12 ani, iar baietii puberi de la implinirea varstei de 14 ani. Fl. Ciorascu, C. Galatanu, op. cit., pp. 86-87

A se vedea art.8. din Legea nr. 119/1996.

In dreptul francez se admite si casatoria postuma, daca defunctul indeplinise formalitatile necesare incheierii casatoriei, iar consimtamantul sau nu este echivoc. O astfel de casatorie este autorizata de Presedintele Republicii si produce efecte limitate. A se vedea A. Corhan, Dreptul familiei, Teorie si practica, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2001, op. cit., p. 37 si urm.

C.S.J., s.civ., decizia nr. 152/30.01.1990.

C.S.J., s.civ.decizia nr. 2980/1995, in „Buletinul Jurisprudentei“, 1995, p. 71.

C.S.J., s.civ.decizia nr. 76/1993, in „Dreptul“ nr.12/1993, p. 85.

TS, s.civ., decizia nr.1381/1986, in R.R.D. nr.5/1987, p. 60.

Al. Bacaci, Dreptul familiei, op. cit., p. 19.

I. Filipescu s.a. -Tratat de dreptul familiei, op. cit., p. 23.

Trib. Jud. Caras-Severin, dec. civ. nr. 1/1982, in R.R.D. nr. 9/1982, p. 66.

I.Filipescu - Tratat de dreptul familiei, op. cit., pp. 24-25 Al. Bacaci s.a. Dreptul familiei, op. cit., p. 22.

Al. Bacaci, s.a. op. cit., p. 23.

Publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr.155 din 20 iulie1995.

Legea nr.80/1995 a fost publicata in M. Of. Nr.155/20.07.1995.

T.S., s.civ., decizia nr.1035/1988, in R.R.D. nr.5/1989, p. 60.

Vezi Trib. Suprem, dec. civ. nr. 1721/1979 in Culeg. Decizii 1979, pp. 138-141.

Vezi Trib. Suprem, dec. civ. nr. 1253/1973, Culeg. Decizii pe 1974, p. 233.




loading...




Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate

Drept




Posesia și efectele sale
Compunerea activului succesoral
OBLIGATIA LEGALA DE INTRETINERE - Conditii necesare pentru nasterea obligatiei de intretinere
Puterea judecatoreasca si puterea legislativa
Personalitatea juridica a societatii comerciale
Intreruperea cursului prescriptiei extinctive
Formarea statului modern roman si a sistemului modern de drept
ASISTENTII JUDICIARI
Dovada calitatii de mostenitor
Notiunea, reglementarea si functiile prescriptiei extinctive














loading...