Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia. masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii


Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Contracte


Index » legal » Contracte
DESPRE CONTRACTUL DE COMERT IN GENERAL


DESPRE CONTRACTUL DE COMERT IN GENERAL




DESPRE CONTRACTUL DE COMERT IN GENERAL

1.1 Concept. Caractere juridice. Clasificare

CONCEPT. Contractul de comert international este una din cele mai importante institutii juridice ale dreptului comercial international, avand rolul de instrument juridic primordial de infaptuire a schimburilor economice si comerciale internationale.



Contractul este rezultatul manifestarilor de vointa ale participantilor ce au ca scop stabilirea unor legaturi juridice prin care sa-si afirme si sa-si realizeze propriile interese.

Contractul de comert international reprezinta acordul de vointa realizat intre doi sau mai multi participanti la comertul international(subiectii de drept apartinand ordinii juridice nationale) din state diferite in scopul de a crea, modofica ori stinge raporturi juridice de comert international.

Contractul de comert international se distinge de contractele incheiate intre participantii la comertul intern prin elementul de internationalitate, care alaturi de comercialitate, ii definesc specificul si il delimiteaza de celelalte contracte reglementate de normele dreptului comun.Acest contract genereaza obligatii comerciale si juridice din tari diferite.

Internationalitatea si comercialitatea trebuie sa existe cumulativ, deoarece absenta uneia dintre ele ar face ca acel contract sa fie necomercial sau civil, supus prin urmare dreptului national.

Inexistenta caracterului comercial in operatiunile de introducere sau scoatere din tara a unor bunuri de uz personal face ca acestea sa nu constituie contracte de comert international, cu toate ca prezinta elemente de extraneitate.

Prezenta elementului de internationalitate intr-un contract comercial determina scoaterea lui de sub incidenta exclusiva a sistemului de drept material si suportarea incidentei concomitente a mai multor sisteme de drept.

CARACTERE JURIDICE.Cu toate ca exista o multime de contracte de comert international, si o mare diversitate a acestora, se pot totusi identifica unele note comune,un set de caractere juridiceprin care isi exprima specificitatea in raport cu contractele reglementate de dreptul comun.

Prin urmare:

a)      Sunt contracte cu titlu oneros.

Toate sunt fapte de comert, si au ca finalitate obtinerea de profit.Realizarea unui castig tine de esenta comertului.

Fiecare parte se obliga in vederea obtinerii unui avantaj material prin executarea prestatiei asumate de partenerul sau contractual.Art. 945Cod Civil dispune:'Contractul oneros este acela in care o parte doreste a-si procura un avantaj'.

Nu se poate nega existenta unor clauze cu titlu gratuit in structura unor contracte de comert international, cum ar fi:

-soldarea unor marfuri

-distribuirea gratuita a unor esantioane

-licentele nerenumerate de brevete de intentie

Vanzarea de marfuri in regim de solduri.Se fondeaza pe ideea protejarii interesului comerciantului prin creearea unor avantaje materiale indirecte si nu pe o intentie de gratificare a cumparatorilor.Sunt soldate solduri din stoc devenite greu vandabile, deoarece sunt necompetitive din punct de vedere tehnic si calitativ sau pentru ca au iesit din moda ori din sezon.Comercianutul urmareste sa evite o paguba mai mare decat cea suferita prin vanzarea marfurilor, sub cost, si sa-si exercite comertul in conditii optime de eficienta.

o varianta a vanzarii sub cost este si vanzarea promotionala practicata de marii producatori pe noi piete pe care vor sa patrunda.In cazul anterior producatorul accepta o pierdere momentana, dar care poate, sa-i aduca un castig in perspectiva.

CONTRACTUL DE LICENTA GRATUITA A UNUI BREVET DE INTENTIE.

Urmareste creearea unor avantaje viitoare, pentru cel care cedeaza gratuit licenta.Avantajele pot rezulta din:

-patrunderea pe piata cu produsele creeate

-livrarea de instalatii adecvate pentru punerea in valoare a licentei respective

-acordarea asistentei tehnice necesara functionarii normale a acelei instalatii.

b) Sunt contracte sinalagmatice perfecte.

Contractele decomert international genereaza drepturi si obligatii reciproce intre parti, sunt bilaterale si sinalagmatice perfecte.

Operatiunile de comert international au caracter lucrativ, de aici decurgand caracterul contractelor sinalagmatice perfecte.

Exista o singura exceptie:contractul de gaj comercial, care este sinalagmatic, imperfect deoarece genereaza obligatii, inerente posesiei, doar in sarcina creditorului garantat, numai in cazul in care nu a prilejuit cheltuieli de conservare si intretinere care incuba debitorului.

c) Sunt contracte cumutative.Existenta si intinderea prestatiilor la care se obliga partile sunt certe si determinate chiar din momentul perfectarii actului juridic.

Exista si contracte cu caracter aleatoriu, exceptii de la regula de mai sus, ca de exemplu contractul de asigurare, si de reasigurare internationala impotriva riscurilor, in care, cel putin pentru una din parti(asiguratul sau reasiguratul), existenta si intinderea prestatiei sunt dependente de producerea unui evenimet viitor, incert- riscul asigurat.

d) Sunt contracte consensuale.Contractele de comert international se realizeaza in forma scrisa-cerinta de ordin probator.

O conditie ad validitatem, nu ar fi compatibila cu nevoile desfasurarii rapide a operatiunilor de comert international.Redactarea unui inscris de catre parti este existenta, intinderea si conditiile de executare a obligatiilor ce le revin fiecaruia.

e) Sunt acte sau fapte de comert.Contracetele de comert international au intotdeauna caracter speculativ, fiecare dintre parti urmarind obtinerea unui profit, saceasta finalitate tinand de specificul actelor sau faptelor de comert.

CLASIFICARE:

Criteriile dupa care se clasifica contractele de comert internatyional sunt:

specifice si nespecifice.

CLASIFICAREA CONTRACTELOR DUPA CRITERII SPECIFICE:

1.In raport cu subierctii de drept care participa la realizarea contractului:

a) Contractele perfecte intre subiecti de drept apatinad ordinii juridice nationale din state diferite-in care partenerii contractuali au caltati si natur juridica similara, ca de exemplu:comercianti, persoane fizice, societati comerciale si alti subiecti de drepr(persoane juridice), cu vocatie de a participa la asemenea raporturi.

b)Contracte perfecte intre subiecti de drept apartinand ordinii juridice internationale din diverse tari-in care legatura juridica se stabileste nemijlocit intre un stat si o pesroana juridica de drept privat din alt stat.

2.In functie de obiect, doctrina distinge:

a)contracte translative de drepturi-prin efectul carora se opereaza o transmitere de drepturi sau de creeanta intre parti:

Aceasta grupa cuprinde doua subgrupe de contracte:

-Contracte de livrare de materii prime,materiale si produse-prin care se transmite dreptul de proprietate asupra marfii de la vanzator la cumparator.

-Contracte prin care se transfera temporar dreptul de folosinta-a unui bun determinat, precum: licenta unor programe de informatica, brevete de intentii, marci de fabrica, de comert, incheierea de bunuri mobile.

b)Contracte de executare de lucrari-au ca obiect realizarea unor lucrari de constructii sau a unor lucrari de montaj, ca de exemplu contractul de antrepriza(de intreprindere);

c)contracte de cooperare economica internationala- prin care se stabilesc raporturi juridice de conlucrare intre partenerii contractuali din tari diferite in desfasurarea unor activitati cum sunt:executarea unor lucrari, prestarea unor servicii, productia de bunuri comercializarea uno marfuri;

d)contracte de aport valutar-prin a caror indeplinire se faciliteaza sporirea rezervelor valutare ale participantilor la comert international.Astfel de operatiuni sunt:operatiile speculative infaptuite prin arbitraj bancar, cumpararea de marfuri din strainatete in vederea reexportarii lor, etc.

e)Contracte pentru prestari servicii-au ca obiect o prestare de servicii la care se obliga una din parti in favoarea celeilalte, cum sunt:

serviciile bancare, comisionul international, mandatul comercial international, transportul international de marfuri si persoane.

3.IN FUNCTIE DE COMPLEXITATEA CONTRACTELOR, SE DISTING:

a)Contracte unitare-care potrivit naturii lor, comporta un singur raport de vointa intre parti.Ele pot avea forma unor constructii juridice mixte(contractul de antrepriza), sau o alcatuire monolitica(mandatul comercial international, depozitul; international si vanzarea comerciala internationala).

In ipoteza contractelor de tip mixt, acordul unic de vointa da nastere in acelasi timp la drepturi si obligatii, ce tin de specificul a cel putin doua contracte de tip monolit diferite.

In cazul contractelor de tip monolit, sunt specifice elementele unui anumit contract.

Acordul de vointa genereaza pentru parti numai drepturi si obligatii ce caracterizeaza raportul obligational convenit intre parti;

b)Contracte complexe'numite de doctrina' si operatiuni contractuale complexe-ce subsumeaza o pluralitate de contracte distincte, reciproc interconditionate, care alcatuiesc impreuna un ansamblu contractual inchegat si coerent.

Vointa juridica a partenerilor contractuali este proiectate spre realizarea unei finalitati catre care tind toate contractele componente.

4.DUPA DURATA PENTRU CARE SE INCHEIE, CONTRACTELE DE COMERT INTERNATIONAL SE POT CLASIFICA IN:

a)Contracte de scurta durata-incheiate pentru operatiuni ocazionale, si de regula se executa dintr-o data sau a caror executare nu depaseste un an;

b)Contracte de durata medie-se incheie pe o perioada de pana la cinci ani.Sunt preferate in practica datorita avantajelor pe care le prezinte pentru ambii parteneri contractuali;

c)Contracte de lunga durata-Incheiate pe o durata mai mare de cinci ani.Asemenea contracte sunt cele de cooperare economica internationala, ce se incheie pe o durata de 10-15 ani.





Este necesar sa se stipuleze in continutul acestor contracte a unor clauze preventive, care sa asigure derularea ritmica in cadrul programului dinainte stabilit, si care sa mentina echilibrul valoric intre prestatiile reciproce.

In doctrina, se face distinctie intre:

a)Contracte de comert international-contracte clasice avand ca obiect operatiunile de export si import de marfuri si servicii.

b)Contracte de cooperare economica internationala-ce au obiectul format din operatiuni de cooperare economica si tehnico-stiintifica internationala, si care concretizeaza o relatie de conlucrare intre partenerii contractuali.

c) Contracte de aport valutar- care cuprin operatiunile speculative realizate prin arbitraj bancar si contractele de cumparare de marfa din strainatate in vederea folosirii acesteia.

Clasificarea contractelor dupa criterii nespecifice

1.In raport cu efectele pe care le genereaza, contractele sunt:

a)declarative de drepturi-prin care se constata si se confirma existenta unor drepturi ale partilor.Din aceasta categorie face parte tranzactia, caracterizata prin reciprocitatea concesiilor dintre parti, ce se poate concertiza in renuntarea la anumite drepturi pretinse sau in cunoasterea unor drepturi contestate.

b)Consitutive de drepturi-sunt cele prin care se creeaza drepturi pe seama partilor sau a unui tert pana atunci inexistent in patrumoniul titularuluilor.

Contracte constitutive de drepturi sunt:

- contractul de antrepriza

-contractul de ipoteca(drepturi reale)

-contractul de mandat de comert international

-contractul international de depozit regulat.

-contractul de transport international de marfuri(contracte constitutive de drepturi de creanta).

c)Translative de drepturi

-au ca efect transmiterea unor drepturi reale de la un titular la altul.

De exemplu, contractul de licenta, de brevet, de intentie, operatiunile de leasing(transmiterea unui drept real de folosinta), cesiunea de creanta, contractul de schimb(transmiterea dreptului de proprietate), vanzarea comerciala internationala.

2.IN FUNCTIE DE MODUL DE EXECUTARE , CONTRACTELE POT FI:

a)Cu executare continua-obligatiile pot fi aduse la indeplinire numai printr-o activitate neintrerupta, desfasurata de debitor pe toata durata contractului.

De exemplu, contractul de furnizare a gazelor naturlae.

b)Cu executare succesiva-obligatiile partilor se executa in timp printr-o serie de prestatii de acelasi fel, repetate la intervale de timp, regulate sau neregulate.

De exemplu, vanzarea internationala de marfuri, convenite pe durata medie saul lunga de timp.

c)Cu executare instantanee(sau imediata)-au ca obiect una sau mai multe prestatii, care se duc la indeplinire instantaneu sau dintr-odata.

Contractele se incheie ocazional, deoarece partile sunt interesate sa perfecteze contractele pe durata medie sau lunga de timp.

3.DUPA CORELATIA EXISTENTA INTRE ELE, CONTRACTELE POT FI GRUPATE IN:

a)Contracte principale-conventiile cu valoare juridica de sine statatoare ce nu depind de alt contract.Asa sunt:contractele de transport international si vanzarea comerciala internationala.

b)Contracte accesorii- conventii care nu au o existenta si o valoare juridica de sine statatoare, depinzabd de existenta unui alt contract principal.

Au caracter accesoriu, clauza penala, cluza compromisorie, contractul de gaj comercial, contractul de fidejusiune bancara.

4.AVAND IN VEDERE OBECTUL OBLIGATIILOR PE CARE LE GENEREAZA, CONTRACTELE DE COMERT INTERNATIONAL SUNT GRUPATE ASTFEL:

a)Contracte care dau nastere la obligatii de a da-contractele translative de drepturi reale si cele care comporta o contraprestatie pecuniara ca:plata pretului a unei chirii sau comision.

b)Contracte din care rezulta obligatii de a face, cum sunt:

-contractele de prestri servicii(mandate, transport, consulting, comision), sau contractele de executari de lucrari.

c)Contracte din care rezulta obligatii de a nu face-cum sunt cele in continutul carora exista obligatia de a nu face concurenta.

1.2. FORMA SI LIMBA CONTRACTULUI DE COMERT INTERNATIONAL

FORMA CONTRACTULUI

S-a pus problema, daca forma scrisa este ceruta de

ad validitatem sau ad probationem. Inainte de revolutia de la 1989 Curtea de Arbitraj Comercial International Bucuresti a statuat ca :' forma srisa intereseaza insasi existenta si numai priba actului juridic'; iar nerespectarea formei scrise ' duce inevitabil la nulitatea absoluta a actului juridic'; Aceasta oriectare a practicii arbitrale ce corespundea la vremea aceea realitatiilor sociale-economice existente, a devenit incompatibila cu relatiile social-economice actuale specifice economiei de piata, incompatibila cu realitatiile social- economice actuale specifice economiei de piata, cand raporturile de comert international sunt rapide si foarte des spontane ceea ce nu permite participantiilor sa redacteze in scris contractele.

In conformitate cu Art.71 alin.1 coruburat cu Art.86 din Legea nr. 105/1992, contractul este supus conditiilor de forma stabilite prin Legea care il guverneaza.

Se poate concluziona ca:

- Cerinta formei scrise nu poatye constitui o conditie de valabilitate a contractelor de conert international, ci reprezinta doar o cerinta de ordin probaror, care se ap[reciaza in functie de, prevederile legii care guverneaza conditiile de form a contractului;

- teze potrivit careia, cerinta formei scriose are semnificatia unei cionditii de valabilitate a actului juridic, nu este sustinuta nici de analiza textului Legii nr. 1/1971 si nici nu se armonizeaza cu reglementarile Legii nr.105/1992.

Forma scrisa a contractelor de comert international si obligatovitatea ei este consactrata de Art.28 din Legea nr.1/1971, prezinta importante avantaje:

- Confera certitudinea momentului perfectarii contractului si delimiteaza astfel obligatiile contractuale de documentele anterioare ce nu au fost incorporate in contract, fiind lipsite de eficienta juridica precum si de negocieriile precontractuale;

- usureaza cntrolul si supravegherea modului de executare a obligatiilor contractuale.

- creeaza pentru parti posibilitatea de a preciza in termebi clari continutul contractului, reducandu-se asfel riscul aparitiei unor neintelegeri ulterioare.

In ceea ce priveste contractele de comert international, incheiate prin corespondenta, cerinta formei scrise este indeplinita in cazul in care elementele contractului rezulta dintr-o oferta si acceptarea acesteia, realizata printr-un schimb de scrisori, telexuri si telegrame, sau dintr-o comanda si o confirmare de comanda ambele sa fie in forma scrisa.

Contractele de comert international nefiind acte juridice solemne, ni se cere ca inscrisul constataor al lor sa fie autentificat. Exceptie se face atuncu cand in cadrul unui raport de natura comerciala se indeplineste o operatiune juridica civila pentru care legea civila pretinde un inscris autentic( in acest sens exista contituire unei ipoteci coonventionale conform Art.1772 Cod Civil) .

In practica de incheiere a ciontractelor de comert international exista o tendinta de simplificare a operatiunii de redactare a inscrisului unic contatatator al contractului, concretizata in utilizarea de catre parti a conditiilor generale sau a contractelor tip.

LIMBA CONTRACTULUI

In general astfel de contracte se incheie in doua sau trei exemplare originale, cu continut identic, dar redactate in limbii diferite, una dintre ele de larga circulatie internationala.

Partile contractului de comert international au libertatea sa aleaga limba in care sa fie redactat contractul.

Limba contractului este limba corespondentei comerciale subsecvente, precum si limba in care se va desfasura procedura de solutionare a unui eventual litigiu.

Conform Art 19 alin.2 din regulile de procedura a Curtii de Arbitraj Comercial International Bucureti, spune:'cererea de arbitraj se depunse in limba romana sau in limba contractului dintre parti sau in limba in care acestea au purtat corespondenta'

Iar in alin. 4 al aceluiasi articol, este precizat:'Curtea de Arbitraj din Oficiu sau la cerere, poate obliga partea sa prezinte o traucere a cererii si a inscrisurilor in limba romana sau cand interesele o cer intr-o alta limba'.

1.3 Elementele contractului de comert international

Contractul de comert international cuprinde urmatoarele elemente:

-capacitatea partilor




-consimtamantul partilor

-obiectul contractului, in care se concretizeaza prestatiile asumate de catre parti

-cauza-care da expresia scopului, in vederea caruia se exprima consimtamantul

CAPACITATEA PARTILOR

In functie de aparteneta lor, la ordinea juridica nationala sau la irinea jurisdictiei internationale, precum si de legea aplicabila statutului lor juridic, partile au capacitate subiectiva si o capacitate de exercitiu difertita ca intindere.

STATUL, ca parte contractuale dobandeste un statut juridic special, datorita impactului normelor de drept, dar si a unor norme de drept international.

Ei nu au calitatea de comerciant, dar isi atribuie plenitudine de capacitate juridica, ce-i permite sa se implice in operatiuni juridice cu strainatatea.

Raporturile de comert international ale statului sunt cele, in care acesta este titular de patrimoniul propriu.

Organizatiile interguvernamentale au si ele un statut juridic special, asemanator cu cel al statelor, dar cu note de specificitate care marcheaza profund continutul.

Capacitatea lor juridica este determinata prin conventii internationale de constituire a lor.

Comerciantii-persoane fizice, au capacitatea de exercitiu ceruta de lege, pentru dobandirea calitatii de comerciant.

Capacitatea de a savarsi acte sau fapte de comert este supusa legii, care reglementeaza capacitatea de a contracta a persoanelor fizice participante la contractele de comert international.

Societatile transnationale, au capacitatea juridica determinata in functei de structura lor.Legea nationala a unuia dintre participanti primeste aplicare numai in subsidiar,pentru a copleta lagunele normelor consfintite in statutele lor.

Societatile comerciale, dobandesc calitatea de comerciant ope legis si au statut juridic rezervat comerciantilor.Societatilor comerciale li se recunoaste calitatea de persoane juridice pretutindeni, si capacitatea lor de a contracta este determinata de lex societatis.

CONSIMTAMANTUL PARTILOR

Consimtamatul produce efecte juridice, fiind valabil exprimat, numai daca a fost dat de parti in mod liber, si in cunstinta de cauza. El nu trebuie viciat in libertatea exercitiului (violenta) si nici sa fie viciat nici in continutul sau(erodare de dol).

In sens restrictiv, consimtamatul reprezinta manifestarea vointei juridice a unei persoane juridice in vederea formarii unui act juridic.

In sens larg, consimtamantul reprezinta manifestarea vointei juridice a doua sau mai multe persoane care incheie un contract sau un act juridic multi sau bilateral.

Regimul juridic al consimtamantului, ca element al contractelor de comert international, prezinta unele note de specificitate comparative cu cel al contractelor civil(art.953-961 Cod Civil).

In raporturile de comert international este consacrata o categorie speciala a viciilor de consimtamant(leziunea contractuale).In acelasi timp, sunt instituite anumite limitari ale erorii, dublate de o exindere a cazurilor in care eroarea de drept dobandeste relevanta practica.

Validarea consimtamantului exprimat de state sii de organizatiile interguvernametale, ca parti contractante, suporta impactul reglementarilor de drept international public, care are exigente deosebite fata de cele instituite prin normele dreptului privat.

Viciile de consimtamant:dolul, eroarea, leziunea si violenta.

Dolul consta in inducerea in eroare a unei persoane prin intrebuintarea de mijloace viclene, in scopul de a determina sa incheie un act juridic.

De asemenea, s-a retinut ca dolul nu poate fi considerat viciu de consimtamant in incheierea unui act de comert international.

Eroarea este reprezentarea falsa, inexacta, denaturata a realitatii, cu ocazia incheierii contractului.

Eroarea poate fi:

-de fapt- cand partea care incheie contractul are o gresita reprezentarea a situatiei de fapt.

-de drept- cand eroarea priveste existenta sau continutul unie forme de drep.

In ceea ce priveste de fapt(eroare obstacol si eroare viciu de consimtamat) situatia difera in dreptul comertului international fata de dreptul civil.

Eroare de fapt este greu de admis, intalnindu-se extrem de rar in practica, si ca urmare aceasta nu poate fi retinuta ca viciu de consimtamant in contractele de comert international.

In dreptul comertului international se admite, ca prezumtia de cunoastere a legii, nu opereaza cu privire la normele de drept, dintr-un stat straian, si poate fi o informare incompleta a existentei si continutului acelor acte normative.In concluzie, eroare de drept este posibila, dar aceasta trebuie sa fie grava, pentru a prezenta relevanta ca viciu de consimtamant.

Leziunea este o paguba, pe care o sufera una din partile contractuale, din acuza disproportiei vadite de valoare intre prestatia la care s-a obligat si prestatia pe care urma sa o primeasca in schimbul ei.

In dreptul civil, leziunea nu consituie viciu de consimtamant in raporturile obligationale dintre persoanele fizice majore sau persoanele juridice.Problema leziunii se pune numai in cazul contractelor sinalagmatice, oneroase si comutative, fiind exclusa in cele gratuite, unilaterale si aleatorii.

Violenta consta in constrangerea sau ameninaterea unei persoane cu un rau injust, de natura a-i insufla o temere, care o determina, sa incheie un act juridic pe care altfel nu l-ar fi incheiat.

Nici acest viciu de consimtamant nu poate fi luat in considerare la incheierea unui contract de comert international deoarece este greu de imaginat ca participantii la asemenea contracte s-ar preta la astfel de conduita.

Perfectarea contractelor se face de regula dupa prealabile negocieri de durata.

OBIECTUL CONTRACTULUI

Obiectul contractului reprezinte prestatia(actiune sau inactiune) la care partile sau doar una dintre ele se obliga prin contract.

obectul contractului este complex, fiind alcatuit atat din prestatii pozitive(a da, a face), cat si negative(a nu face).

Conditiice trebuie sa indeplineasca obiectul contractului:

-sa fie licit.Caracterul licit se rap[orteaza atat la ordinea juridica nationala, cat si la ordinea juridica internationala a partilor.

-sa fie posibil.Atat din punct de vedere fizic,material cat si din punct de vedere juridic.

-sa fie determinat la data incheierii contractului.Contractul poate fi si determinabil in viitor pe baza unor elemente de determinare prevazuta in contract.

CAUZA CONTRACTULUI

Cauza contractului reprezinta scopul in vederea caruia partenerii contractuali isi dau consimtamantul.

Art. 966 Cod Civil prevede ca trebuie sa fie licita si morala, de aceste cerinte depinzand validitatea contractului.

Aceste doua cerinte se apreciaza in functie de lex contractul.

Cauza este un element contitutiv in structura contractului, fiind de asemenea o conditie de valabilitate, care in realitate este cauza obligatiei asumate de fiecare parte.

O particularitate a operatiunilor de comert international este aceea ca se realizeaza si prin acte juridice abstracte, valabile independent de cauza lor, cum sunt titlurile de credit.

1.4 LEGEA APLICABILA CONTRACTULUI DE COMERT INTERNATIONAL.

Partile, prin acordul lor de vointa, desemneaza legea aplicabila contractului de comert international.

In aczul in care partile nu fac aceste intelegeri, prerogativa revine organului de jurisdictie.Partile omit sa indice lex contractul, nefructificand un factor insemnta al asigurarii securitatii contractuale.

Alegerea cu titlu de lex causae a unui sistem de drept echilibrat si preintimpinarea posibilitatii de solutionare a unui eventual litigiu de catre un organ de jurisdictie necorespunzator, pot constitui premise ale succesului in afaceri

1.4.1 Determinarea legii aplicabile prin acordul partilor.

Exprimarea vointei partilor unei norme conflictuale, numita lex voluntatis.In conformitate cu principiul lex voluntatis, partile pot desemna implicit sau explicit legea care se va aplica contractelor incheiate de ele, cu exceptia cazurilor in care lex contractul a fost stabilit in mod imperativ de o conventie internationala.

Principiul autonomie de vointa apare consacrat in majoritatea legislatiilor tarilor lumii.

In acelasi timp, desi se dezvolta in reguli cu continut diferit de la o tara la alta, se crede ca se potate articula in sistemul principiilor lex marcatoria.

In virtutea acestui principiu, partile desemneaza lex contractus prin caluza de electiojurism.

Cu cele doua exceptii de ordine publica si frauda de lege, nu exista restrictii in alegerea legii aplicabile contractului.

Partile nu au obligatia sa justifice un interes al deciziei lor, dar este necesar sa opteze pentru o lege aflata in vigoare in momentul perfectarii contractului.

In conformitate cu art. 75 din Legea 105/1992, 'partile pot alege legea aplicabila totalitatii sau unei anumite parti a contractului'.

Partile contractante pot ajunge la un compromis asupra legii aplicabile in orice moment, pana la inchiderea dezbaterilor in ceea ce priveste fondul de catre organul de jurisdictie.



Art. 76 din Legea 105/1992 da posibilitatea schimbarii acesteia prin acordul partilor, sub rezerva neaducerii unei atingeri la drepturile dobandite de catre terti sau de a nu infirma validitatea formei contractului.

1.4.2LEX MARCATORIA UNIVERSALIS

In doctrina se pune problema daca ea poate sau nu avea calitatea de lex contractus.

Lex marcatoria este compusa in principal din uzantele comerciale internationale si este inclusa in notiune de ( reguli de drept) asta insemnand, ca arbitrii nu pot aplica lex marcatoria, decat in conditiile lor de catre parti.

Lex marcatoria a fost vehement contestata de unii autori, dar altii au sustinut cu tarie existenta ei.

Manifestarea intentiei de a nu supune conttractul inchieiat nici unei legi statale printr-o clauza expusa in contract, precum si posibilitatea localizarii contractului intr-un sistem juridic national, atrag aplicarea lex marcatoria.

Lex marcatoria este independenta fata de sistemele juridice nationale, asfel unele norme sunt preluate in legislatiile nationale ale statelor si normelor lex marvcatoria, nu sunt incompatibile cu aceasta.

Instantele de judecata au deschise urmatoarele obtiuni in care partile desemneaza lex marcatoria in calitate de lex contractus:

- sa procedeze la localitatea obiectiva a actului ca in cazul in care ar fi lipsit legea, care sa carmuiasca contractul.

- sa supuna lex marcatoria conditiilor legii staraine, asa cum apar ele reglementate de dreptul international privat al forului.

1.4.3. DETERMINAREA LEGII APLICABILE CONTRACTULUI DE COMERT INTERNATIONAL DE ORGANUL DE JURISDICIE

In dreptul roman criterile pentru identificarea legii sunt precizate in Art.77 din Legea nr. 105/1992: lex contractus este data de legea statului in care debitorrul prestatiei, are la momentul incheierii contractului domiciliul sau resedinta ori fiondul de comert sau sediul statuar.

Norma conflictuala cu caracte general in materie contractuala imbarca forma unei prezumtii relative, intru-cat partea interesata este abilitata, sa fac dovada, ca din imprejurari reiese, ca exista legaturi mai stranse ale contractului cu legea altui stat, decat cel al domiciliului sau sediului debitorului prestatiei (ArT.78 alin.ultim.)

Prin exceptie de la norma conflicuala generala, contractul de vanzare-cumparare comerciala este supus legii statului, in care cumparatorul are fondul de comert sau sediul social in urmmatoarele cazuri prevazute de Art.81:

- cand contractul prevede in mod expres, ca vanzatorul, trebuie, sa exercite obligatia de livrare a marfii in acel stat;

- daca negocieriile au fost purtate si contractul a fost incheiat de catre partiile prezente in acel stat.

In ceea ce priveste practica arbitrara Camerei de Comert Internationale din Paris(C.C.I.) s-au conturat trei tendinte dominante:

1. La aplicarea cumulativa a sistemelor de conflicte de legi in prezenta.Daca fiecare din aceste sisteme trimite la acelas drept material, problema determinarii dreptului competent dispare;

2. Corespunzator celei de a doua tendinte, stabilirea dreptului aplicabil are loc in conformnitate cu principiile generale ale dreptului international privat.

3. Arbitrii procedeaza la localizarea directa a contractului fara a avea in vedere vre-un sistem de conflic de legi.

Localizarea directa nu exclude studierea continutului legilor, ce

s-ar putea aplica in cauza, cu toate ca, o asemenea etapa este suprimata.Aceasta localizare directa apare ca o reactie impotriva caracterului inadecvat al sitemelor de conflicte de legii, care trimit la normele materiale ale unui drept national, fara a se preocupa insa de continutul lor concret.

1.4.4. DOMENIUL DE APLICARE A LEGII CONTRACTULUI

Lex contractus se aplica intregului ansamblu al operatiei juridice care cuprinde formarea, afectele, excluderea si stingerea obligatiilor contractuale.

A. Formarea contractului

Aspectele subsumate de procesul formarii contractului vizeaza:

a) conditii de fond- care sunt nuantate de elementele contractului care sunt:

Capacitatea Partilor- este guvernata de Legea Sediului Social Reala al persoanei juridice ( Art.40 din Legea nr.105/1992), respective de Legea Nationala persoanei fizice( Art.11 din Legea nr. 105/1992).In ceea ce priveste incapacitatea prevazuta de legea persoala, poate, sa nu fie cunoscuta celeilanteparti contractante.Actul este valabil daca potrivit lex loci actus, persoana era deplin capabila si contractantul a fost de buna credinta, dar aceasta regula nu se aplica la transmiterea imobilelor conform Art.17.

Consimtamantul- este carmuit de lex contractus. Legea contractului indica existenta si validitatea de fond a consimtamantului, pe care una dintre parti o invoca pe cand cealalta o contesta( Art.81).

Valoarea juridica a tacerii, depinde indsa de legea nationala a persoanei fizice sau de legea statului organic al persoanei juridice in cauza( Art.83).Consider, ca totusi indiferent de situatie nici o oferta nu trebuie lasata fara un raspuns.

Obiectul si cauza- suntguvernate conform Art.82 de lex contractus.

Sanctiuniile- sunt supuse legii contractului si sanctiunile nerespectarii conditiilor de fond.In concluzie, in privinta nulitatiilor, se pot persoanelor indreptatite, sa le invoce precum si posibilitatea confirmarii actului anulabil(Art 82 lit. e), precum si privitor la prescriptia dreptului la actiune (Art.47).

b) Conditiile de forma

Forma exterioara a contractului - este guvernata, in principiu de lex contractus ( Art.71 alin.1).

Forma de procedura - calitatea procesuala, obiectul si cauza actiunii nu pot fi disociate de aspectele de fond fiind supuse lex contractus, care carmuieste si mijloacele de proba, lor adaugandu-se insa mijloacele de proba prevazute de legea romana, desigur, altele decat cele stabilite de lex contractus.

A.Efectele contratelor

Persoanele intre care se procus asemena efecte

Lex contractus- carmuieste de asemenea cesiune de creanta

( Art.120) subrogarea conventionala( Art.121), delegatia (Art 122).

Enumerarea efectelor contractului.

Lex contractus-se aplica cu privire la interpretarea naturii juridice a contractului si a clauzelor, pe care acesta le cuprinde(Art. lit.a).

Pentru lamurirea semnificatiei termenilor starini, este necesar sa se apeleze, legea tarii din terminologia, caruia au fost preluati.

Adaparea contractului- in situatia interventiei unor evenimente imprevizibile care perturba grav echilibrul dintre prestatiile, la care s-au angajat partile, este si ea guvernata de lex contractus.

Reglementariile rigide continute de numerose legislatii determina, insa inserarea in contracte a clauzelor de hardship;

Rezolutiunea contractului este carmuita de lex contractus( Art.80 lit.c).

Moneda de cont- determina masura obligatiei ce trebuie indeplinita. Ea este supusa legi contractului. Valoarea monedei de cont este stabilita de statul ca a instituit-o.

Executarea contractului

Executarea obligatiilor izvorate din contract si consecintele neexecutarii lor totale sau partiale sunt guvernate de lex contractus.

Necesitatea punerii in intarziere a debitorului si forma in care aceasta va fi facuta sunt carmuite de lex contractus, dar se va aplica si regula locus regit actum, pentru ca, dace este necesar concursul autoritatilor competente ale statului, acestea aplica, privitor la forma exterioara a actelor juridice, legea tarii, careia ele ii apartin.

Lex contractus are ca obiect

- Responsabilitatea contractuala

- Exception non adimpleti contractus

- Conditiile in care se acorda despagubiriile si indinderea acestora

- Regimul juridic al clauzei penale

- Prescriptia dreptului la actiune

- Notiunea de forta majora

In cazul in cazul in care lex contractus nu precizeaza modul de evaluare a prejudiciului, fiind o problema de fapt se aplica lex fori.

Modul de executare a obligatiilor izvorate din contract, trebuie, sa se conformeze legii locului de executare. Masuriile de conservare a marfi, formalitatiile de expertiza, sunt supuse atat lex conrtractus cat si lex loci executions.

Dreptul la retentie, este carmuit de lex contractus si de lex rei sitae.

Riscurile contractului sunt guvernate de lex contractus.






Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Contracte




Desfiintarea titlului locatorului, rezilierea, pieirea lucrului si instrainarea prin acte intre vii
Donatiile simulate si cele indirecte
CONTRACTE COMERCIALE SPECIALE
FORMAREA CONTRACTULUI DE COMERT INTERNATIONAL
Vanzarea lucrului altuia in conditiile Legii 112/1995
Vanzarea unei mosteniri si vanzarea cu pact de rascumparare
CONTRACTUL DE ACHIZITIE PUBLICA
Incapacitati speciale in materia contractului de vanzare-cumparare
DESPRE CONTRACTUL DE COMERT IN GENERAL
Obligatiile locatorului in contractul de inchiriere