Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia. masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii


Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Administratie


Index » legal » Administratie
» Conceptul de institutie publica


Conceptul de institutie publica




Conceptul de institutie publica

Institutia publica (organizatia publica) este o entitate organizatorica ce dispune de autonomie decizionala in executarea functiei sale principale (productie, consum, asigurare, finantare etc.) actionand intr-un cadru specific asupra resurselor de care dispune pentru satisfacerea unor nevoi sociale.

           

Orice institutie publica:

            - se prezinta ca un ansamblu organizat ce gestioneaza in nume propriu si prin asumarea responsabilitatii, o parte a trebuintelor publice in interesul colectivitatilor pe care le reprezinta.



            - finalitatea esentiala a actiunilor ei este asigurarea unor servicii publice conform interesului general al populatiei fara a urmari obtinerea de profit, ci satisfacerea unor nevoi sociale prin efort de grup, a cetatenilor.

            - in general, exercita functii de redistribuire a veniturilor pe baza prestarii de servicii non-marfare.

            - trebuie privita ca un sistem deschis cu autoreglare care isi indeplineste atributiile ce i-au fost stabilite prin acte normative de infiintare, organizare si functionare.

            - reprezinta suportul pentru exercitarea puterii politice.

            - constituie cel mai puternic instrument pentru efectuarea schimbarilor din viata politica[1].

Conform Constitutiei Romaniei,  conceptul de institutie publica este similar cu cel de autoritate publica – care desemneaza un organism public ce exercita prerogative de putere publica intr-o activitate statala la nivel central sau local.

Intelegerea locului si rolului institutiei publice in societatea moderna, presupune clarificarea notiunilor de:

                                                - interes public

                                                - putere publica

                                                - serviciu public

Interesul public – este expresia unei nevoi sociale care face obiectul unui act normativ prin care se stabileste si autoritatea ce urmeaza sa o satisfaca, precum si cadrul organizatoric corespunzator.

Se caracterizeaza prin faptul ca:

- reflecta o nevoie sociala sustinuta de puterea politica, nevoie ce nu poate fi satisfacuta de initiativa particulara;

- presupune un cadru legislativ ce precizeaza limitele de actiune a functionarilor publici care urmeaza sa satisfaca nevoile sociale respective;

- constituie obiectul de activitate al unei autoritati publice;

- prezinta un anumit grad de generalitate;

- isi poate modifica continutul in timp[2].

In concluzie, numai nevoile sociale cu o minima reglementare legala constituie suportul interesului public. Acreditarea unei nevoi sociale la rangul de interes public implica in mod obligatoriu o constrangere legislativa[3].

Puterea publica – reprezinta ansamblul prerogativelor cu care este inzestrata autoritatea publica in scopul de a reprezenta si apara interesul public (general), care trebuie sa prevaleze interesului individual[4].

            Aceste prerogative fundamenteaza  capacitatea de drept public a institutiei care:

- adopta in mod unilateral acte (decizii) administrative cu caracter executoriu din oficiu;

- aplica direct masuri de constrangere cu caracter

                        - preventiv

                        - de sanctiune

                        - de executie silita

- pune in aplicare si sanctiunile penale stabilite de instantele judecatoresti prin hotarari definitive.

Actiunea de indeplinire a legii presupune activitati de:

                        - organizare si pregatire a executarii prin adoptarea de acte normative

- executarea in concret a legii prin acte administrative cu caracter individual si efectuarea de operatiuni tehnico-materiale.

            Toate aceste actiuni se realizeaza intr-un cadru general de baza care delimiteaza domeniul de aplicabilitate.

Serviciul public este activitatea organizata, reglementata sau autorizata de o autoritate a administratiei publice in vederea satisfacerii unei nevoi sociale de interes public.

            Se caracterizeaza prin faptul ca:

- ofera bunuri si/sau servicii care satisfac interesele societatii in ansamblu sau doar ale unor colectivitati;

- se supune regimului juridic reglementat de principii de drept public;

- presupune existenta unui cadru legislativ corespunzator;

- imbraca o mare varietate de forme deoarece serviciile publice sunt destinate sa satisfaca nevoi sociale de:

                        - aparare, justitie, politie

                        - infrastructura, locuinte, transport

                        - asistenta sociala si sanatate

                        - educatie, cultura, sport, petrecerea timpului liber etc.

            In functie de maniera in care contribuie la satisfacerea interesului public, distingem trei categorii de servicii:[5]




1. – servicii publice la realizarea carora  nu sunt implicate persoane din afara si au ca scop satisfacerea in mod direct si individual a intereselor la nivel de persoana:

            - ele satisfac cerinte personale si cetateanul intra in raport cu ele

            - astfel, persoana are calitatea fie de beneficiar, fie de client

            - cetatenii se afla intr-o situatie pur statutara

            - se realizeaza prin stabilimente publice (CEC, Camera de Comert,

               Academia Romaniei, spitale, universitati)

2. – servicii publice la realizarea carora participa indirect si alte persoane (ex., intretinerea retelei de drumuri), iar clientul este doar utilizator nu si beneficiar

3. – servicii publice la realizarea carora participa unii cetateni, sunt destinate intregii colectivitati, fara ca indivizii sa cunoasca in mod individual rezultatul (ex., aparare nationala, diplomatie).

Serviciul public este condus de institutia publica ce l-a infiintat cu care ramane permanent in raport public.

            Este oferit de catre sectorul – public sau privat

In concluzie, serviciul public reprezinta doar acele activitati care sunt necesare satisfacerii unor nevoi sociale apreciate de puterea politica, de interes public.

            Ansamblul institutiilor (organizatiilor) publice cu caracteradministrativ, care actioneaza atat la nivel central, cat si local, desemneaza administratia publica care trebuie privita sub aspect:

-        formal-organic – ca totalitate a organelor ce desfasoara activitate

-        material-functional – ca acte si operatiuni de elaborare si executare a legislatiei.

Ea reuneste complexul serviciilor publice destinate satisfacerii anumitor interese generale la toate nivelurile, la nivel – macrosocial prin politici publice

                                             – microsocial  prin satisfacerea nevoilor cetatenilor

Apare ca o „masa enorma si complexa alcatuita dintr-un ansamblu complex de functiuni, obiective, ierarhii, reguli, traditii”[6], ca un organism impenetrabil pentru cei din exterior, si ca un angrenaj de rotite si uzante pentru cei din interior, in care fiecare cunoaste si ocupa doar un segment.

Functionarea administratiei publice presupune acte juridice si operatiuni materiale prin care se executa legea prin: - emiterea de norme subsecvente

                                      - organizare

                                      - prestare directa de servicii publice[7].



[1] Eugene Lewis – Public Entrepreneurship: Toward a Theory of Birocratic Political Power, 1984.

[2] L. Popescu – Management institutional si administrativ, Ed. Academica, Bucuresti, 2002, pag. 45.

[3] Iordan Nicola – Managementul serviciilor publice locale, Ed.All Beck, Bucuresti, 2003, pag. 80.

[4] A. Iorgovan – Drept administrativ, Ed. Atlas Lex, 1994, vol. I, pag. 90.

[5] L. Popescu – op. cit., pag. 46.

[6] Marius Profiroiu – Managementul organizatiilor publice, Ed. Economica, Bucuresti, 2001, p. 16.

[7] D. Rais, A. Simionescu, T. Pendiuc – Managementul administratiei publice, Ed. Independenta Economica, Pitesti, p. 30.






Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Administratie


Demografie
Stiinte politice


FUNDAMENTAREA CHELTUIELILOR INSTITUTIILOR PUBLICE
Elemente specifice managementului resurselor umane in institutiile publice
Caracteristicile institutiilor publice
CORUPTIA IN ADMNISTRATIA PUBLICA
SERVICIILE PUBLICE CENTRALE SI LOCALE DIN ROMANIA – test grila
CONSIDERATII GENERALE PRIVIND RASPUNDEREA JURIDICA A FUNCTIONARILOR COMUNITARI
Operatiunile si faptele materiale ale organelor administratiei publice
Elemente de analiza economico-financiara a activitatii in Administratia Publica
Clasificarea actelor administrative
LOCUL, ROLUL SI MISIUNILE PROTECTIEI CIVILE IN CADRUL SISTEMULUI DE RASPUNS LA SITUATII DE URGENTA