Inovarea si transferul de tehnologie

Inovarea si Transferul DE TehnologiE

In practica tarilor dezvoltate economic, se obisnuieste sa se analizeze fenomenul inovarii in raport cu conceptul de transfer tehnologic, pe baza experientei si a cunostintelor acumulate in domeniul stiintei si tehnologiei. In acest context se considera ca transferul tehnologic nu este acelasi lucru cu generarea pura de cunostinte si aplicatii, fapt pentru care raportul dintre conceptul de inovare si transfer tehnologic depinde de modul de abordare a acestora: de exemplu, in cazul elaborarii celor doua concepte din punct de vedere al comunicarii, relatia dintre inovare si transfer tehnologic poate merge de la includere pana la suprapunere.

Considerand transferul tehnologic cu rol esential in dezvoltarea tehnologica, atunci el poate fi tratat ca proces in sine (subproces al inovarii), deoarece inovarea tehnologica are ca obiectiv principal implementarea brevetelor de inventii si a ideilor noi in economie.

Conceptual transferul tehnologic se refera la:

crearea sau imbunatatirea de tehnologii prin prelucrarea experientei sau cunostintelor castigate in alte activitati;

trecerea unei tehnologii de la sursa care o creeaza la destinatari care nu o poseda si nu o pot crea;

procesul de comunicare

miscarea interactiva a cunostintelor aplicate, prin canale de comunicatii reprezentate de perechi de agenti (surse, destinatari) structurate ca grupuri sau organizatii;

miscarea ideilor din laboratoarele de cercetare spre piata.

El poate fi vertical cand se trece de la o faza la alta a aceluiasi proces de creatie tehnica (ex. de la cercetarea fundamentala la cea aplicativa, la proiectarea unui produs nou, la fabricarea lui) si orizontal cand se trece de la un domeniu de aplicatii la altul sau de la o organizatie (stiintifica, industriala, comerciala) la alta ( in cadrul anumitor nivele ale transferului vertical).

Daca analizam transferul tehnologic ca mecanism esential de valorificare a rezultatelor cercetarii atunci trei forme sunt reprezentative:

transferul intre doua activitati de cercetare: de la cercetarea fundamentala la cercetarea aplicativa;

transferul intre cercetarea aplicativa (materiale, produse, procese) si aplicarea industriala (adaptare procese si produse, fabricatie, asigurarea calitatii); in acest caz cercetarea aplicativa foloseste rezultatele cercetarii fundamentale;

transferul de la inventie, inovatie prin etapa de dezvoltare, la un studiu de fezabilitate tehnica si economica; faza dezvoltare cuprinde pregatirea de fabricatie, precum si o serie de adaptari determinate de cerintele tehnologice si economice; aici trebuie subliniat faptul ca distanta intre inventie si valorificare depinde atat de factori tehnologici, cat si factori de piata.

Indiferent de forma pe care o poate imbraca transferul tehnologic el se inscrie ca o parte componenta a unei strategii de dezvoltare socio-economica cu obiective precise:

dezvoltare industriala a unor regiuni ramase in urma;

accesul cercetarii la o industrie bazata pe tehnologii competitive;

incurajarea dezvoltarii intreprinderilor mici si mijlocii;

restructurarea si lansarea productiei industriale.

In general, pentru tarile aflate in tranzitie, orientarea strategica a transferului tehnologic se indreapta in mod prioritar spre doua directii:

restructurarea si retehnologizarea productiei in intreprinderi;

crearea sectorului privat prin promovarea infiintarii de IMM.

Aceste doua directii sunt ingreunate de probleme:

economice (lipsa resurse financiare, infrastructuri si servicii etc.)

organizatorice (lipsa managerilor, a puntilor de legatura intre cercetare si industrie, a structurilor noi, flexibile);

politice (vid de reforme legislative pentru privatizare, suport financiar si fiscal);

culturale (lipsa stimulentelor pentru activitatea de management, initiative, antreprenoriat).

Obiectivele mai sus mentionate pot fi atinse daca se aplica doua functii definitorii pentru transferul tehnologic:

de intermediere sau interfata prin: informare asupra cererii si ofertei (publicatii, expozitii, firme, IMM, inventatori etc.), selectarea temelor (analiza, studiu comparativ) si asistenta (tehnologica, manageriala, financiara, juridica);

de catalizator (stimulare prin forme moderne de organizare si mediatizare).

Experienta internationala arata importanta crearii unor structurii sau institutii specializate pentru a indeplini functiile de promovare a transferului tehnologic. Aceste retele sau organizatii sunt de tipul:

Parc Tehnologic;

Centru Tehnologic;

Incubator de Afaceri;

Incubator de Tehnologie.

Cele patru se regasesc in denumirea generica de Centre de Inovare si Afaceri.

1. Organizarea procesului de transfer tehnologic

A.    Pe termen mediu si lung

In cadrul procesului de inovare, valorificarea rezultatelor cercetarii presupune doua directii principale:

cresterea volumului de informatie tehnico-stiintifica la diferite niveluri (comunicari, publicatii, cursuri universitare, tratate, brevete);

crearea de noi tehnologii, produse si servicii ce se pun la dispozitia pietei.

Transferul tehnologic se adreseaza celei de a doua categorii, constituind o modalitate de materializare a acestora. Din acest punct de vedere, inovarea incepe cu cercetarea si sfarseste cu comercializarea ei sub forma de noi tehnologii, produse si servicii.

In acest sens, se impune ca pe termen mediu si lung sa se creeze Agentia pentru Transfer Tehnologic si valorificarea rezultatelor cercetarii care sa materializeze obiectivele de mai sus.

In prima faza acesta va avea functiunea unui centru pilot pentru transferul de    tehnologie, ulterior prin constituirea de centre regionale pentru transferul tehnologic, va mentine numai functiuni generale, cu rol de coordonare si supraveghere:

fundamentare strategica la nivel national;

autorizarea infiintarii de centre regionale;

auditare (evaluare);

reprezentare internationala

relatii la nivel inalt cu programe si retele de transfer;

organizare de seminarii si expozitii tematice la nivel national si international;

politici globale de finantare

O astfel de agentie are mai multe tipuri de relatii cu mediul exterior:

- subordonare fata de Agentia de Transfer Tehnologic;

- intrari de informatii si fonduri financiare necesare derularii transferului tehnologic;

- iesiri de informatii si fonduri financiare necesare implementarii si valorificarii transferului tehnologic;

- schimburi de informatii necesare participarii la viata stiintifica si comerciala interna si internationala.

Relatiile de subordonare sunt nerestrictive in ceea ce priveste strategia regionala si politica de atragere si stimulare a clientilor, iar intrarile si iesirile au un caracter complex , conferind centrului de transfer regional un rol de "acumulator" de informatii si resurse (intrarile vor fi mai mari decat iesirile) si diminuator al iesirilor financiare in ceea ce priveste rata subventiei privind functionarea si stimularea mecanismului de transfer tehnologic.

O problema extrem de importanta este cea financiara. Sursele de finantare pot fi: surse proprii sau surse atrase.

Acestea sunt constituite sub forma a doua fonduri:

fond pentru stimularea transferului de tehnologie, utilizat pentru cofinantarea in prima faza a transferului;

fond pentru cheltuieli proprii ale centrului, destinate mentinerii activitatii.

O alta problema importanta pentru o forma viabila si eficienta de transfer tehnologic este cea legata de forma juridica de organizare. In acest sens, pot fi posibile urmatoare forme juridice:

- institutie publica;

- societate comerciala;

- fundatie.

B. Pe termen scurt

In cadrul programului de restructurare si modernizare a sistemului cercetare-dezvoltare, prioritatea declarata este transferul tehnologic.

Prin transferarea in productie a noilor tehnologii sau produse se confera rezultatelor cercetarii "atributele unor marfuri comercializabile", care vor conduce la cresterea productivitatii, sporirea exportului si in ultima instanta, marirea profitului si crearea de noi locuri de munca, justificand astfel investitiile facute de stat in domeniul Cercetare-Dezvoltare.

Ca urmare, se poate afirma ca o tara trebuie sa investeasca in reinnoirea productiei si produselor, deoarece progresul tehnologic constituie motorul dezvoltarii.

Transferul tehnologic necesita elaborarea unei strategii care sa fie de interes atat pentru unitatea care transfera cat si pentru agentul economic utilizator al rezultatelor transferate.