Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Satisfactia de a face ce iti place. ascensiunea īn munti, pe zapada, stānca si gheata, trasee de alpinism


Alpinism Arta cultura Diverse Divertisment Film Fotografie
Muzica Pescuit Sport

Muzica


Index » hobby » Muzica
» Categorii ale folclorului romanesc


Categorii ale folclorului romanesc




Categorii ale folclorului romanesc

1. Criterii de sistematizare a creatie! populare artistice



            Prin diversitatea, originalitatea si valoarea sa artistica, folclorul ocupa un loc de frunte in cultura nationala. El s-a nascut in conditii social-economice stravechi si a conservat ecoul unei 'viziuni specifice despre viata si cosmos, experiente tehnice si spirituale ancestrale, documente literare apartinand unor culturi succesive: a preindoeuropenilor, apoi indoeuropenilor, a stramosilor directi traco ~ daco - geti si a romanilor' .

            Creatia artistica populara a aparut si s-a dezvoltat strans legata de viata cotidiana a omului, raspunzand unor necesitati practice si spirituale. Totalitatea productiilor ce formeaza tezaurul artistic al poporului cuprinde o mare complexitate de creatii in care sincretismul artelor se manifesta intr-un grad inalt: muzica, dansul, poezia se imbina intr-un rnod fericit.

            Dupa domeniul artistic caruia le apartin, creatiile populare se impart astfel:

            a) creatii literare - apartinand genurilor epic, liric;

            b) creatii muzicale instrumentale, vocale sau vocal- instrumentale',

            c) creatii coregrafice pure sau imbinari ale acestora cu muzica si poezia;

            d) creatii dramatice, in care muzica are. un rol secundar.

            Dupa varsta, profesii: majoritatea repertoriului este practicat de ambele sexe, dar exista si creatii populare care pot fi interpretate numai de femei, barbati, copii sau adulti. Exista anumite ritualuri care nu sunt practicate decat numai de femei (funebra) sau exista dansuri jucate numai de barbati sau numai de femei: de regula femeile nu canta la fluier etc. Din acest punct de vedere repertoriul poate fi diferentiat in si acest mod:

·  pe categorii de varsta (copii, tineri, maturi, batrani);

·  pe categorii de sex (femei, barbati);

·  cultivat de ambele sexe;

·  pe categorii de profesiune (pastorit, agricultura, pescuit).

Dupa modul de executie intalnim creatii:

·  vocale;

·  instrumentale;

·  vocal - instrumentale.

            Nici aceste criteriu nu este absolut, deoarece exista melodii vocale (ca origine) care pot fi executate instrumental, capatand elemente caracteristice termicii instrumentale si invers, melodii instrumentale care au primit text.

            Executia vocal - instrumentala este specifica lautarilor, modalitatea de imbinare a vocii cu instrumentul fiind diferita in mediul rural de cel lautaresc. Exista anumite categorii, genuri muzicale, care se executa numai vocal - instrumental.

            Dupa maniera de interpretare distingem:

·  executia individuala (solistica);

·  executia in grup care poate fi: la unison, antifonica, eterofonica, folifonica, armonica.

            Fiecare dintre aceste maniere, caracteristice unor genuri, isi pun amprenta asupra caracterului melodiilor si a modului de realizare.

            Dupa continutul tematic creatiile populare se clasifica astfel:

·  lexicala;

·  analitica;

·  sistematica (gramaticala);

·  tipologica

Functii

Creatiile populare au avut si au, in multe situatii functii precise si anume:

·  rituala (magica);

·  utilitara;

·  estetica (in contemporaneitate se manifesta din ce in ce mai mult);

·  distractiva.

Din creatiile cu functii precise distingem:

· repertorii integrate unor obiceiuri pe care le reprezinta si nu se manifesta in afara acestora, chiar daca functia devine prepoderent ceremoniala sau spectaculoasa, categorie in care distingem:

            a) repertoriul ciclului familial (integrat ciclului general al vietii si al varstelor);

            b) repertoriul apartinand muncilor si obiceiurilor de peste an.

            Din categoria creatiilor care nu sunt legate de anumite prilejuri, sunt: doina, cantecul propriu-zis, anumite creatii urbane.

            Un gen autonom, fara functie rituala este balada. Ea necesita o ocazie, un public care sa asculte.

            Dansul este una din manifestarile cele mai vechi si complexe, avand un caracter sincretic si necesita si el anumite prilejuri.

2. Obiceiurile folclorice

            Spre deosebire de celelalte categorii ale folclorului (basme, cantece epice sau lirice), obiceiurile formeaza un mecanism social viu, care este creator si pastrator de ordine si in acelasi timp pastrator de cultura.

            Unele genuri folclorice si-au pierdut semnificatia straveche si se pastreaza in virtutea inertiei. Altele au intrat in repertoriul copiilor sau au disparut. Sunt si cazuri insa, in care, datorita pitorescului si amploarei lor, obiceiurile au devenit asa cum arata Toschi - rituri spectacol, transformandu-se in spectacole cu caracter de joc si petrecere.

            ''Traditionale sau noi, spontane sau organizate, obiceiurile ne spun ceva, au in esenta rosturi care nu dezmint pe cele care au servit de veacuri pe om si societatea in pastrarea bunei randuieli cu care s-au inscris in istoria culturala'. Ele sunt expresii active ale spiritului uman care, dintotdeauna au transformat entropia in noi valori culturale.

            Omul contemporan trebuie sa le acorde atentia pe care o merita. Astfel ele se cer a fi cunoscute.

            Pentru a le reconsidera locul in cultura contemporana trebuie sa intelegem bine ce au ele de spus si care le-a fost rolul in trecut. Aceasta este conditia valorificarii lor critice, a unei valorificari in sens cultural adevarat.

            Studierea folclorului obiceiurilor ne inlesneste cunoasterea si intelegerea istoriei culturale si sociale a poporului nostru.

            Folclorul obiceiurilor cuprinde o serie de manifestari etnografice si artistice de o mare frumusete si bogatie, din domenii diferite:

·  literar: versuri cantate sau scandate ca: urari, oratii, multarnite, descantece, strigaturi;

·  muzical: piese - vocale, instrumentale;

·  dramatic: dialoguri, pantomime, jocuri cu travestire, masti;





·  coregrafic: dansuri, insotite sau nu de versuri.

Caracteristicile esentiale ale folclorului obiceiurilor sunt urmatoarele:

·   amploarea desfasurarii in secvente (care se succed intr-o anumita ordine in etape: 'scene' si 'acte';

·   transmiterea orala;

·   functia practic - utilitara: de felicitare, urare, distractiva;

·   caracterul sincretic;

·   caracterul colectiv, de grup, anonimatul;

·  caracterul eterogen (cuprind manifestari artistice si rituale proprii, alaturi de altele generale);

·   participarea intregii colectivitati la manifestari;

·   interventia creatoare a interpretilor este limitata;

·   specializarea in vederea interpretarii repertoriului.

            Minai Pop afirma in lucrarea sa 'Obiceiuri si traditii romanesti*':

            "In cultura noastra traditionala, obiceiurile, in totalitatea lor, cele pe care folcloristii le-au numit calendaristice sau de peste an, impreuna cu cele pe care le-am numit ale vietii de familie, formeaza un sistem de complexe interrelatii, un sistem corelat cu viata omului, cu viata neamului ca celula fundamentala a societatii noastre traditionale, cu viata comunitatii mai mici sau mai mari, locale sau regionale1'.

            Dincolo de pitoresc si spectaculos, obiceiurile reprezinta o mcifrare a unor intelesuri profunde asupra relatiilor omului cu lumea inconjuratoare, cu natura, asupra relatiilor interumane.

            Omenirea le-a folosit pentru a restabili 'randuiala lumii, cand aceasta a fost dintr-o pricina sau alta stricata'3, randuiala fara de care societatea traditionala n-ar fi putut sa fiinteze atatea veacuri. Operatiunile de reechilibrare servesc omului sa treaca diferite praguri ale existentei, sa depaseasca situatiile liminate in care se poate gasi in chip fatal, dar, in acelasi timp creeaza noi valori culturale.

            Obiceiurile sunt respectate si practicate de persoane diferite ca varsta si sex si au la baza mai multe teme: moartea si reinvierea anuala a naturii, muncile agricole si pastorale, viata omului, relatiile dintre tineri si cele familiale.

            Ceremoniile, riturile si practicile sunt indeplinite dupa un anume scenariu, actorii purtand costume si chiar obiecte speciale. Unele obiceiuri implipa interdictii (de a consuma anumite mancaruri, de a munci, distra) sau obligatii (de a face focuri, pomeni) - actiuni ce urmaresc un scop clar, comemorare, protejare.

            Este evident deci faptul ca obiceiurile presupun acte rituale, ceremonii, acte juridice si economice, valori morale, exprimari estetice, vechi mituri, cunostinte dobandite din experienta oamenilor sau integrate in lexicul literal. Ele sunt marci plasate intre secventele succesive ale vietii cotidiene. Comunicarea se face printr-un limbaj propriu, activ, in care pe langa cantitatea de informatie, cantitatea de actiune este mult mai mare. Exprimarea verbala se imbina cu cea coregrafica, cu cea gestica si mimica, ceea ce dovedeste complexitatea acestui act.

            Situatia obiceiurilor in etapa actuala este inegala. Putem constata cu usurinta o tendinta generala de dispozitie si de reducere a ariei lor de raspandire. Sunt cazuri in care s-au pierdut elementele poetico-muzicale sau muzicale si obiceiul continua fara aceste manifestari artistice (aducerea bradului la moartea tinerilor, fara cantec ).

            Multe obiceiuri sunt legate de date calendaristice care coincid cu sarbatori bisericesti. Cu toata coincidenta ele au un caracter profan. Este si exemplul "Calusului" care se joaca de Rusalii, dar nu are legatura cu sarbatoarea, calusul fiind un vechi ritual de initiere si fertilitate.

3 Repertoriul muncilor si al obiceiurilor de peste an

            Daca obiceiurile de trecere se inscriu intr-un ciclu general al vietii,al existentei umane,cu toate ca practicarea lor scoate in evidenta tocmai ireversibilitatea temporala,in cazul obiceiurilor de peste an,caracterul ciclic este mult mai pregnant prin repetarea la aceleasi date sau in aceleasi perioade.De aici si denumirea de datini calendaristice,usor relative,pentru ca suprapunerea tar/ie a mai multor calendare a dus uneori si la o structurare a ansamblului ritualurilor arhaice.

            Obiceiurile din ciclul calendaristic de primavara si vara marcheaza diferite etape ale vietii rurale traditionale cum ar fi:cresterea animalelor si agricultura.Acestca pastrea/a urme ale vechilor rituri de inceput de an nou,care coincidea pana nu demult cu inceputul primaverii si simboliza fie fertilitatea,fie bucuria reanvierii naturii.

            Astazi aceste obiceiuri au o circulatie restransa in cadrul zonelor folclorice dar in trecut ele cunosteau o larga raspandire,fiind atestate in documentele vremii.Dimitrie Cantemir in Descriptia Moldaviae mentioneaza practicareaja inceputul secolului al XVIII - lea in Moldova, 'Dragaicii' si a 'Calusarilor',provincie in care astazi nu se mai intalnesc.

            Aceste obiceiuri au anumite semnificatii:

·  Sunt legate de o anumita data(Alimori, Crucii, Sangiorzul, Armindeni, Calusul, Dragaica)

·  Se desfasoara in functie de necesitatile muncilor agricole(Paparuda, Scaloianul, Cununa)

·    Altele au semnificatie agrara(Gurubanul,Alimori,Cucii,Plugarul,Lazarul,Paparuda, Cununa)

·    Sunt legate de cresterea animalelor(Arietul sau Ruptul sterpelor sau S ambra oilor)

·    Alte semnificatii(Strigarea                               peste sat, Armindeni,Haulitul,Armanul,Lioara,Calusul).

            Cercetarile moderne subliniaza existenta unor reminiscente arhaice in desfasurarea unor rituri de fertilitate care conduc la certitudinea ca poporul geto-dac era un popr de agricultura,a carui existenta materiala si spirituala era dependenta de matricea pamanteana cat si de influenta solara.Aceste imbinari de atributii ale fortelor cu caracter pamantean si solar se intalnesc la 'Caloian' care mai poarta si denumirea de 'Tata Soarelui' sau la 'Calus' care imprima miscari ce simbolizeaza cultul soarelui cu cel de fertilitate.

            Uneori,obiceiurile de primavera si vara,se transforma in spectacole si petreceri populare din care nu lipsesc muzica si jocul,pastrand anumite melodii cu sens ritual ce sunt interpretate in momentele cele mai semnificative ale ceremonialului.

            Pentru a marca locul si functia muzicii in cadrul acestora se vor prezenta urmatoarele specii folclorice muzicale integrate obiceiurilor:

-Cu semnificatie agrara:Lazarul,Paparuda,Scaloianul.Dragaica.

-Cu semnificatii diverse:Haulitul,Homanul,Lioara,Calusul

2.      OBICEIURI CU SEMNIFICATIE AGRARA

            LAZARUL Obiceiul nu are vreo semnificatie religioasa chiar daca uneori se practica in Sambata Floriilor.Suprapunerea obiceiurilor cu unele date din calendarul Ortodox,reprezinta rezultatul unui compromise prin care biserica a inccrcat sa dilueze,sa stearga substratul 'pagan' al acestui obicei si sa-i dea o tenta crestina.Exista si nepotrivire intre datele cand se practica:pe langa giurgiu,'Lazarita' se face intr-o zi de vineri a lunii aprilie,in sudul Teleormanului,'Lazara' are loc in jurul datei de l martie.

            Prin forma de desfasurare prezinta asemanari cu colindul,dar este practicat de fete cu varste cuprinse intre 4/5 ani si pana la varsta maritisului,care merg din casa in casa(uneori insotite de femei in varsta,indrumatoarelc).Fetele canta iar in unele locuri joaca si chiuie pe o anumita melodie, ceremoniala, care uneori contine si urari de bunastare.Ele sunt imbricate in alb si poarta o panglica rosie in par.Ea sfarsitul cantecului ele primesc daruri din partea gospodarului.

            Denumirea obiceiului difera:Eazar,Eazara,Eazarita,Eazarica,Eazarel.

            Descrierea obiceiului. Personajul principal - Eazar - pleaca la padure sa pasca oile.El cade din copac si moare;fetele(surorile lui) ii gasesc,il plang si-1 scalda in lapte dulce,pe care apoi ii arunca.Obiceiul apare indisolubil legat de idea de fertilitate,care se manifesta in elementele functionale,de continut si structurale.

            Cercetatorii acestui obicei interesant fac o paralela intre legenda lui Ea/ar si miturile mediteraneene legate de vegetatie,prin eroi,zei agrari:Adonis    la    siro-fenicieni si greci, Attis    la    frigieni, Osiros    la egipteni, Dumuzi la sumerieni, Tamuz la asiro-babilonieni.

            El constituie si o dovada a vechimii indeletnicirilor agrare in spatiul carpato-pontic-dunarean si strabatand negura vremilor acest obicei a ramas un prilej de urare si de distractie.

            Versul cantecului este de regula octosilabic;la sfarsitul fiecarui vers adaugandu~se un refren trisilabic(celula ternara,de obicei anapest)pe cuvantul 'Lazar'.Refrenul se desfasoara pe un desen melodic descendent si se incheie,de obicei pe sunetul fundamental al structurii sonore.

            Melodia se bazeaza pe un pentacord(uneori pe un substrat tetracordic sau pe un hexacord ce se poate transforma prin extensie intr-un mod de 7 sunete-de obicei eolian).

            Ritmul este giusto-silabic,mai rar aksak;de obicei doua formule succesive de peon 4,ce constituie o satura ritmica a randului melodic si care alterneaza cu refrenul trisilabic;variabil ca ritm.

            Forma arhitectonica ,de tip binar,primul rand melodic este plasat intr-un registru mai acut,iar al doilea in registrul grav al scarii.




            In cadrul obiceiului,practicat astazi numai in sudul Muntemei(Teleorman,Giurgiu),melodia vocala este urmata de o suita de dansuri locale:Itele,Floricica.

            PAPARUDA este consemnata de D.Cantemir sub denumirea de 'papaluga'.

Alte denumiri:papaluga, paparuga, babaluga, babamta, mamaruta,etc.

            Se intalnesc frecvent in Mimtenia(inclusive Dobrogea),Moldova,Oltenia,Banat,Transilvania vestica.

            Are semnificatie agrara, complexul ceremonial avand ca scop asigurarea fertilitatii solului,prin provocarea ploii care sa asigure o recolta bogata.

            Obiceiul paparudei era practicat atat preventiv(la date fixes au nedefmite)de pe la mijlocul lui aprilie,pana la inceputul lui iunie,cat si in timpul secetei.

            In structura ceremonialului, cercetatorii disting doua categorii tipologice:

            a)       Un tip mai putin frecvent,asemanator cu cel slav unde paparuda dispare ca personaj invariabil,locul ei fiind preluat de catre colectivitate.

            b)      Un tip in care se intalnesc invariabil cele doua elemente - apa si paparuda - si este cel mai raspandit;are ca personaj principal o fata/femeie care se imbraca in haine zdrentuite ,iar de la mijloc in sus isi pune frunze(de salcie,de fag,stejar,anin) insirate pe ata sau ramurele de copac.Pe cap I se aseaza o cununa de verdeata sau i se acopera complet fata.Impodobita astfel,ea merge prin sat,din poarta in poarta ,condusa de un grup de aceeasi categorie de varsta(poate fi insotita fie numai de mama ei sau femei batrane).Ea j o ac a, insotitor ii bat din palme cantand,fiind acompaniati uneori de cimpoisi fluier,iar gazda si insotitorii uneori uda cu apa.La randul ei,paparuda stropeste si ea pe cei din jur strigand'paparunga';''paparuda,ploile sa vina'.Dupa terminarea jocului si cantecului gazda ofera daruri in bani,grau,colaci sau alte alimente.La sfarsit urmeaza o masa unde sunt invitati toti locuitorii satului sau numai tinerii.in

multe zone,grupul care umbla prin sat,uda pe oricine intalneste

in cale,mai ales pe femeile insarcinate sau obiceiul se desfasoara

numai   in   jurul   fantanilor   sau   este   practicat   numai   de

femei(personaje centrale in majoritatea cultelor agrare).

            Melodiile  paparudei  difera  de  la  o  regiune  la  alta  si   sunt  in

concordanta cu caracterul jocului.Cantecele incep,de obicei,prin cuvantul

'paparuda'(sau variantele zonale) si reluarea ultimelor doua silabe ale

acestuia,creandu-se  un joc  de  cuvinte  specific  folclorului  copiilor.Atat

dimensiunea versului,cat si randul melodic,urmeaza modelul enuntat initial.

            Tiparului hexasilabic ii corespunde,de regula,o organizare ritmica,in care durata cuvantului 'paparuda' este egala cu a reluarii sale trunchiate'ruda':

Pa - pa - ru - da, ru - da

            In unele melodii,cele doua unitati ritmice au o durata de doua ori mai mare,deoarece dansul are o desfasurare mai lenta.Alteori,toate silabele versului hexasilabic au o durata egala,corespunzatoare optimii.Pe langa seriile de 6 silabe,exista si serii de 8 silabe.

            Ritmul este in ambele cazuri ginto-silabic

            Structurile sonore au un numar redus de sunete,de la tritonii,cu sau fara poem, pana la pentacordii sau hexacordii.Cand textul se adapteaza unor melodii de cantec propriu-zis,structurile sonore ajung pana la 7 sunete.

            Melodica fara ornamente cu character silabic corespunzatoare ritmului masurat de dans.

            Forma arhitectonica este fixa si cuprinde unul  sau doua randuri melodice,foarte rar 3 sau 4 fraze muzicale distincte,structura fiind motivica.

            SCALOIANUL este tot un obicei cu rol fertilizator,de invocare a ploii si s-a practicat pana in ultimii ani in Muntenia,Dobrogea,Moldova si Oltenia.

            Alte denumiri:Scaloian,Caloian,Iene,Muma Ploii(Oltenia)

            Obiceiul este practicat de copii si consta in confectionarea unei papusi din lut(huma,argila) sau ceara(in Muntenia),care este pregatita ca pentru inmormantare. Scaloianul este bocit,insotit de un alai asemanator celui funebru si aruncat cu apa.Uneori este ingropat langa fanta sau langa lanul de grau,iar la un anumit interval este'inecat' in apa.Acest fapt accentueaza semnificatia agrara a obiceiului.

           

            In Muntenia sudica si Oltenia se confectionau 2 pana la 9 papusi din lut,reprezentand pe 'tatal soarelui' si 'muma ploii'.

Aoleu, Craita, Craita

Tatal soarelui a murit,

Muma ploii a inviat,

Da-ne si nouaploita

Deschideti portile,

Sa curga ploile

                                                                      (Muntenia - Vartoapele)

            Chiar daca obiceiul era practicat de catre copii,intreaga colectivitate era interesata de desfasurarea acestuia,maturii veghind cu grija la transmiterea lui.

            Din punct e vedere muzical - Scaloianul se pliaza,in general, pe melodiile de bocit din zona respective.Spre exemplu,in Muntenia si Dobrogea, unde bocetului ii este specifica 'proza cantata',melodia Scaloianului imbraca foarme aproape identice cu ale acestuia.Lamentatia funebra desfasurandu-se dupa anumite tipare fixe,in randuri melodice inegale ca dimensiune,pe formele specifice recitativului melodic si recto-ton.

            Modul folosit este frigian,cu alternanta major-minor,ca o prelungire a substratului pentatonic.[1]

            Alte melodii sunt incantatii arhaice,pe un numar mai redus de sunete si cu forme constand in 2-3 randuri melodice asemanatoare intre ele,corespunzand unui tip architectonic primar sau binar.

            SULUL este un obicei asemanator ca functionalitate cu Scaloianul,dar fiind diferit de acesta;in unele zone se practica amandoua.

            Se practica in luna aprilie si a fost atestat in sudul Munteniei,pe valea Mostitei.El consta in confectionarea unei papusi pe suportul unui sul -obiect de la razboiul de tesut.Acesta este imbodobit si purtat catre lanul de grau de un grup de fete,care intoneaza o melodie ritual.La marginea lanului,fetele joaca in jurul sau,pe o melodie de dans neocazionala,dupa care se intorc cu sulul in sat.A doua zi(de obicei dupa o zi de joi) ceremonialul se repeat,adaugandu-se secvente noi cum ar fi:udatul cu apa,suita de jocuri,masa finala.

            Cercetatorii disting 3 mari categorii de melodii in cadrul acestui obicei:

a)         Rituale propriu-zise(vocale) cantata exclusive in desfasurarea obiceiului;este un tip unitar,care atat prin cuvinte cat si prin muzica evoca o lamentatie funebra:ritmul este pariando-rubato,iar desfasurarea strofei melodice reliefeaza alternanta major-minor

            b)     Melodii de joc ritualizate(Bumbacul,Rata,Alunelul,Ceasul)

            c)     Unele melodii neocazionale,pasagere

            DRAGAICA constituie un moment important al sarbatorilor de vara ce marcheaza coacerea recoltei.!). Cantemir in Descripto Moldavie o prezinta ca pe un joc ce se facea de Samziene.Fetele din sat alegeau pe cea mai frumoasa sic ea mai voinica,o numeau Dragaica si o duceau cu alai la camp.Fata era impodobita cu o cununa din spice si i se inmana cheile hambarelor.De pe camp fetele se intorceau cantant si jucand.

            In Transilvania,de Sanziene,fetele mergeau pe camp unde impleteau coronite de flori,le aduceau acasa cantandje aruncau peste casa sau le puneau la streasina dand sens augural datinii,legandu-1 de bunastarea casei si viitorul fericit al fetelor.

            Dragaica se mai intalneste astazi doar in cateva locuri din sudul Munteniei.In Teleorman unde se mai practica in ziua de 24 iunie,obiceiul se desfasoara sub forma unui spectacol,prezentat de un grup de fete(cu varste cuprinse intre 14-19 ani) care se imbraca in costume speciale.Obiceiul este precedat de anumite pregatiri care pot dura cateva saptamani,timp in care se stabilesc

personaj ele :'mireasa'(Dragaica),'mirele'(Dragan,DragAicoi,Baietoi). Alaiul format merge prin sat insotit de un 'stegar' (un copil poarta un steag impodobit cu spice,usturoi,pelin,flori de dragaica-care aveau in trecut semnificatie magica), de 'fluierar'(cantecul si jocul fiind acompaniate de fluier,cimpoi sau clarinet) si uneori de 'tobosar'.Grupul de fete(de obicei 6) insotite de Dragaica si Dragan colinda prin sat sau satele invecinate.



            Cantecul ritual de Dragaica este urmat de melodii de joc ,in forma de suita:Brau si Geamparale sau Carligu si Floricica sau Baluta si Floricica.

            Caracteristic pentru melodia vocala a Dragaicei este ritmul care se bazeaza pe repetarea identica a acelorasi formule,propriu systern aksak.

            Materialul sonor este alcatuit din structuri pentatonice,cu sau fara pieni,pentacordii sau hexacordii diatonice,iar uneori Jtoduri cromatice(mai frecvent in sudul tarii),in care se impune cromaticul.

            In urma cercetatorilor intreprinse de mari personalitatii ale folcloristicii romanesti,s-a constatat ca nu se cunosc obiceiuri romanesti care sa marcheze inceputul secerisului cum se intalnesc la alte popoare(germani).

            Se pare ca Dragaica ,in varianta descrisa de D.Cantemir,ar fi coincis cu inceputul secerisului.

            Terminarea secerisului este marcata de un obicei foarte raspandit,in special in sudul,centrul si nord-estul Transilvaniei si care imbraca forme de o mare amploare si o mare varietate.in functie de zona unde se desfasoare el poarta diferite denumiri dupa forma care i se da manuchiului de spice:

            -    cununa - in nordul Transilvaniei

            -    Buzdugan - in Fagaras

            -    Reaua - in Alba

            - iepure - in Muntenia si Moldova

            CUNUNA este denumirea generalizata si are ca scop,in plan social,intr-ajutorarea la munca prin asa zisa claca.Participantii la claca se imbracau in haine de sarbatoare si plecau la munca chiuind si insotiti de cantecul lautarilor.La terminarea seceratului ei confectionau cununa din cele mai frumoase spice.In drum spre casa gospodarul,Buzduganul(in Fagaras) era dus de un flacau,iar Cununa/Cununile(Transilvania) erau purtate de catre fetesi in TaraMotilor fata se numea mireasa.Pe tot parcursul drumului,fetele cantau cantecul cununii.Ajunsi la casa gospodarului cununa era udata cu apa,se inconjura de 3 ori masa cu bucate,iar apoi era predate gospodinei care o punea intr-un anumit loc (in grinda,in pod,la oglinda).

            Se crede ca initial obiceiul a cionstituit o practica de selectionare a semintelor,deoarece graul din cununa se treiera separate si se amesteca in samanta destinata anuluiurmator,avand astfel menirea de a fertiliza magic viitoarea recolta.In alte zone,graul din cununa era folosit ca leac sau spicele din cununa erau impletite in cununile de casatorie(Maramures).

            Motivul cununii capata semnificatii diferite in functie de zona geografica dar si de continutul ideatic ce a strabatut prin negura vremurilor.Astfel,in Transilvania,in poezia cantecului apare motivul fabulos in care soara soarelui isi disputa intaietatea cu sora vantului,substanta mitica fiind evidenta:

            Dealul Mohului

            Umbra sonpului,

            Cine se umbrae

Si se sfatuia?

            Sora Soarelui

            Si cu-a Soarelui

            Ele se umbrea

            Si se sfatuia

            Care e mai mare

                                                (Dragus - Fagaras)

            In nordul Ardealului,in cantec lipseste acest motiv fiind inlocuit cu descrierea procesului muncii:

            Dimineata ne-am sculat,

            Pe obraz ca ne-am spalat

            Secera-n mana am luat,

            Si la ho' de~am alergat

                                                (Saut - Nasaud)

            Alte texte ale unor cantece culese in trecut sunt marturii ale situatiei sociale din feudalism si capitalism:

            Tu soare rotund,

            Treci dealul curand

             Si nut e-or blestemare

            Si nu te-or chemare

            Robii campiilor

            Iobagii domniilor

                                                (Cules de T.T. Burada la Rasinari - 1880)

            Ceremonialul cununii are foarte multe elemente asemanatoare cu cele din ceremonial nuptial - udatul, inconjuratul mesei,mancarurile traditionale,denumiri commune ale cantecului ceremonial(geogea miresei;starostea cununii).Cel mai important element comun este melodia cantecelor celor doua obiceiuri - cununa si nunta - care este identical pentru amandoua manifestarile.La baza acestor elemente commune este mentalitatea patriarhala care facea legatura intre mitul fecunditatii si cel al fertilitatii,apropiere ce se remarca si in functionalitatea altor obiceiuri agrare. Din punct de vedere musical exista mai multe tipuri melodice.

            a) In sudul Transilvaniei(Fagaras)

            - strofa melodica este fixa si este compusa din 3 randuri melodice diferite(A,B.C)

            - structura melodica este pentacordica.

            - cenzura se realizeaza dupa primul rand melodic;

            - cadenta finala se face pe treapta I;

            - versul se realizeaza pe un tipar hexasilabic;

            - Trasaturile structurale cat si caracterul solemn al interpretarii situeaza melodiile acestea intr-unul dintre cele mai arhaice tipuri melodice ale folclorului musical romanesc

            b) Tot in sudul Transilvaniei(Hunedoara) se intalneste un tip melodic aproape identic cu al miresei din aceeasi zona:

            - materialul sonor este mai bogat

            - versul este octosilabic

            - ritmul este acomodat mersului ceremonios;

            - forma se amplifica la 4 randuri melodice(A,B,C,B)

            c) In aprtea de rasarit aNasaudului:

            -cea mai frecventa este tricordia,in jurul careia se contureaza melodia.

            - sunetul aflat in cvarta inferioara (re) apare frecvent ca treapta de sprijin pentru fundamentala;

            -ritmica,estc adecvata executiei collective si mersului ceremonial,permite o ornamentare ampla,care se intinde sip e durata mai multor tipuri.

            d) In vestul si sudul Nasaudului:

            -predomina scarile cu 4 sunete(tetratonii):

            - functiile acestor scari se contureaza diferit:

            - melodiile au character silabic adaptate mersului specific;

            - apare apocopa dubla in finalul strofei melodice;

            - modurile intalnite sunt pentatonice sau cu substrat pentatonic

            e) Melodiile cu substrat pentatonic si pre pentatonic se intalnesc si in alte zone:iluedin, Salaj,Gurghiu,Tara Motilor.

            - pentacordul minor(pentatonia) are substrat tetratonic;

            - cadentele sunt situatepe tr.I si a III-a;

            - strofa muzicala este compus adin 3 randuri melodice inrudite intre ele

            - versul este tetrapodic;

            - ritmul este cumulative ai adecvat executiei collective si pasilor din mersul ceremonial.



[1] Gh. Oprea,op. cit.,p.!71






Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Muzica




Genuri care au apartinut,ca origini,repertoriului pastoresc,dar si-au pierdut functia,avand o circulatie larga
Versul popular cantat
STILUL VECHI SI STILUL MODERN AL CANTECULUI PROPRIU-ZIS
Clasificarea repertoriului pentru copii - folclor
INSTRUMENTE IDIOFONE
PROBLEME GENERALE ALE FOLCLORULUI
FOLCLORUL ROMANESC IN CONTEMPORANEITATE
SISTEME SONORE SI RITMICE IN FOLCLORUL MUZICAL ROMANESC
INSTRUMENTE AEROFONE
Mentiuni referitoare la repertoriul copiilor - folclor