Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune. stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme
Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Psihologie


Index » educatie » Psihologie
IMBATRANIREA PSIHOLOGICA


IMBATRANIREA PSIHOLOGICA


IMBATRANIREA PSIHOLOGICA

Necesitatea abordarii adecvate a pacientului varstnic si posibilitatea elaborarii unui diagnostic precis pentru a evita etichetarea drept patologice a unor modificari psihologice de varsta, ca si necesitatea angajarii anturajului familial, care trebuie informat corect asupra modificarilor psihologice ale varstnicului, care nu sunt de natura patologica si nici intentionate, fiind obiective si independente de vointa persoanei, impun evaluarea psihologica ca instrument indispensabil.

Imbatranirea psihologica este rezultanta modificarilor induse de varsta in planul biostructurilor, care constituie suportul material al vietii psihice si in acela al desfasurarii functiilor psihice. La baza acestor modificari stau factori interni (ereditatea, cresterea numarului de neuroni care ies din functie, greutatea creierului scade, scade mobilitatea proceselor de excitatie si inhibitie, creste latenta emiterii de raspunsuri la excitanti complecsi, scleroza celulelor din receptori, reducerea irigarii, oxigenarii si alimentarii creierului) si factori externi (ecologici, sociali, culturali). Evenimente din mediul social (socio-profesional, socio-cultural, relational) care intervin in mod particular in existenta varstnicului, au rasunet in psihismul acestuia, aflandu-se la baza unor modificari psihologice sau imbolnaviri psihice caracteristice involutiei:



  • retragerea din activitate
  • renuntarea la unele activitati
  • scaderea potentialului biologic
  • imbolnaviri somatice, invalidari
  • scaderea numarului membrilor de familie
  • disparitia vechilor prieteni.

Pe scala evenimentelor celor mai stresante, pierderea partenerului de viata are scorul cel mai ridicat, indiferent de varsta persoanei care traverseaza aceasta situatie. Cu cat persoana este mai in varsta insa, adaptarea la noua situatie de viata este mai dificila, mai dureroasa si mai plina de consecinte pentru starea psihofizica a individului. Cele mai multe persoane experimenteaza o depresie de lunga durata , chiar daca beneficiaza de suportul familiei si prietenilor. In anii batranetii, depresia apare din perioade scurte de tristete, iar melancolia sau pierderea brusca a energiei poate evolua spre o serioasa si indelungata conditie depresiva. Caracteristicile acestei depresii includ o durere continua, lipsa de interes, lipsa de speranta, reducerea increderii in sine, o evaluare deformata a prezentului si viitorului. Varstnicii depresivi se confrunta cu dificultatea de a lua decizii, incetineala in miscari, gandire, vorbire. Depresia mai poate include pierderea apetitului, scaderea in greutate, oboseala severa, lipsa de somn, constipatia sau diareea. Anxietatea poate contribui la construirea unor stari de agitatie. Depresia severa este acompaniata de ganduri de suicid legate de evenimente stresante (pensionarea, vaduvia, sentimentul esecurilor anterioare). Depresia nu caracterizeaza imbatranirea necesita interventie de specialitate. Regresiunea senzoriala constand in diminuarea progresiva a auzului, a vazului, ce au ca efect scaderea influxului informational si restrangerea relationala, provoaca si adanceste modificari psihologice si suferinte psihice neputinta, izolare, idei de prejudiciu. Suspiciunea asupra persoanelor si evenimentelor ce se petrec in jurul batranului, expectatiile false sau ireale asupra lucrurilor ce se intampla cu ei sunt mai frecvente la persoanele cu alterari senzoriale nemaiavand incredere in propriile lor simturi sau ganduri, este dificil sa aiba incredere in ceilalti. Modificarile intelectuale sunt mai putin accentuate decat schimbarile fizice sau senzoriale. Fragilizarea biologica aduce cu sine sentimentul de incapacitate, ceea ce produce schimbari majore in imaginea de sine a persoanelor varstnice, iar pe de alta parte, imbatranirea sistemului neurohormonal produce alte schimbari ale manierei de reactie la mediul social si familial, apar noi scheme de adaptare si noi maniere de rezolvare a problemelor. Cel mai mult insa, contribuie la determinismul modificarilor psihologice si tulburarilor psihice, constientizarea imbatranirii , cu incertitudinile pe care le genereaza privind perspectivele de viitor. Batranetea este, la nivel de constiinta, o criza adaptativa la noile conditii pe care le impune perspectiva imbatranirii. Omul fiind o fiinta integrata in mediul social, psihismul sau va exprima interactiunile sale cu acest mediu, in imbatranire survenind dereglari de intergare din cauze diferite: schimbari de roluri si statute, lipsa de intelegere a anturajului, scaderea capacitatii de adaptare, toate avand rasunet asupra psihismului acestuia. Perioada batranetii, aducand cu sine numeroase probleme de sanatate, centreaza adultul in varsta pe propriul corp si disfunctiile asociate imbatranirii. Batranii au o lista lunga de plangeri privind sanatatea reactie frecventa ce poate conduce la instalarea reactiilor ipohondriace.

Psihologia senescentei este caracterizata prin involutia inegala si neliniara a functiilor psihice, cu importante diferente individuale si o conditionare polivalenta, tinand de predispozitii innascute, gradul de dezvoltare anterioara a psihismului, nivelul performantelor atinse, experienta, nivelul cultural si gradul de instruire.

Psihologia senescentei are trei aspecte generale:

-        Caracterul diferential, care priveste si senescenta in general, imbatranirea evidentiind diferente semnificative de la o persoana la alta si pentru aceeasi persoana, de la un sistem la altul, de la o functie la alta;

-        Polideterminarea senescentei psihologice, rezultanta a interactiunilor

subiectului cu mediul sau, ceea ce face ca nivelul imbatranirii sa depinda mai putin de varsta si mai mult de particularitatile genetice, somatice, morale sau sociale ale varstnicului;

-        Caracterul relativ al deficientelor. Spre deosebire de senescenta patologica, cea fiziologica se instaleaza fara seisme prea evidente, dat fiind ca organismul in general si psihicul in special antreneaza rezerve compensatorii si echilibrari specifice deosebit de complexe.

Astfel, psihologia senescentei apare ca fiind marcata de o involutie inegala si neliniara a diverselor functii psihice, cu importante diferente individuale si o conditionare polivalenta, aceste functii reflectand atat uzura somatica, endocrina si nervoasa a organismului, cat si resursele si calitatea sistemelor homeostatice ale acestuia de a infrange diferitele agresiuni ale mediului intern si extern.

Modificari importante, cu consecinte deosebite asupra psihologiei varstnice, la nivel psihofiziologic sunt:

     Cresterea timpului de reactie si incetinirea tuturor reactiilor psihomotorii ceea ce favorizeaza accentuarea unor trasaturi temperamentale flegmatice;





     Scaderea proceselor inhibitorii care favorizeaza iritabilitatea, labilitatea emotionala si logoreea;

     Fixarea mai greoaie a reflexelor conditionate, ceea ce are drept consecinta reducerea capacitatii de invatare si deci, de adaptare a persoanei varstnice;

     Fragmentarea din ce in ce mai mare a perioadei de somn prin perioade de veghe, determinand somnolenta diurna intermitenta a batranului;

     Scaderea atentiei voluntare si a capacitatii de concentrare ce au ca suport scaderile la nivelul sistemului nervos central si ale receptorilor senzoriali, cu consecinte la toate procesele si fenomenele psihice, dar mai ales la capacitatile mnezice si cognitive;

     Scaderea memoriei de scurta durata, cu efecte directe asupra dificultatilor procesului de invatare si adaptare la situatii noi, si conservarea memoriei de lunga durata, ce favorizeaza frecvente intoarceri in trecut sau detalieri din experienta dobandita. Deficientele memoriei de fixare atrag dificultati in capacitatea de evaluare cronologica si de orientare temporo-spatiala;

     Gandirea este caracterizata prin scaderea ritmului ideativ, a spontaneitatii si flexibilitatii gandirii, ceea ce favorizeaza rigiditatea si inertia, frecventa stereotipiilor, dificultatea de adaptare rapida; conservarea, sau chiar cresterea, functiilor de sinteza, generalizare si schematizare, aplicate cu predilectie cunostintelor anterior acumulate, ceea ce favorizeaza reflexivitatea, circumspectia, cumpatarea, contemplarea;

     Limbajul reflecta dificultatile gandirii si evidentiaza o scadere a fluxului verbal, o lentoare a ritmului si frecvent a vocabularului ( mai putin sesizabila la persoanele cultivate si active);

     Afectivitatea poarta amprenta depresiei, apatiei, scaderii capacitatii de rezonanta afectiva, ceea ce reflecta atitudinea dominanta dezvoltata de varstnic fata de situatia sa existentiala si a slabirii franelor inhibitorii si favorizeaza irascibilitate, labilitate emotionala;

     Comportamentul instinctual este dominat de modificarile aparute pe planul sexualitatii, in care reducerea suportului endocrin nu este insotita de o diminuare proportionala a erotismului si a tensiunii libidinale, care pot persista pana la varste inaintate, favorizand exagerari in tandrete exprimata mai ales fata de nepoti;

     Personalitatea reflecta trasaturile senescentei la toate nivelele sub doua aspecte principale: 1.atitudinea sau sistemul de atitudini ce se elaboreza in raport cu situatia existentiala complexa a varstnicului; 2.ingrosarea sau accentuarea unor trasaturi de personalitate, uneori de o maniera caricaturala, trasaturi care pana la acesta varsta au fost mai mult sau mai putin bine stapanite sau controlate. In functie de primul aspect, varstnicii se pot grupa mai aproape de una din urmatoarele variante mai frecvent intalnite: a. situatia existentiala este perceputa ca dezarmanta sau coplesitoare si dezvolta un model de imbatranire cu risc patogen crescut ce favorizeaza trasaturi egocentrice, introversie, depresie, anxietate, hipobulie, tendinte hipocondriace; b. situatia este perceputa constructiv, sanogen si dezvolta modele de imbatranire optime, sanogene, cu o personalitate de baza structurata echilibrat, care isi regrupeaza fortele si le reinvestesc intr-o activitate pe masura noilor conditii personale, familiale si sociale; c. situatia este refuzata, negata si dezvolta un model cu risc patogen crescut care refuza scaderile sau deficitele varstei, ramanand la nivele de activitate ce le depasesc posibilitatile. Al doilea aspect dominant al senescentei personalitatii presupune o structurare dizarmonica a acesteia si-i confera o nota negativa generala astfel adultul analitic devine batranul cicalitor, circumspectul devine banuitor, susceptibil, meticulosul devine stereotip, strangatorul devine avar, etc.



loading...




Copyright © 2017 - Toate drepturile rezervate

Psihologie


Sociologie


CAZ I Pacient cu tulburare anxioasa generalizata si atacuri de panica
Senzatiile auditive
CONCEPTE DE BAZA IN PSIHOLOGIA DEZVOLTARII
Psihoterapia cognitiv-comportamentala
EDUCATIA SI DEZVOLTAREA PSIHOFIZICA
Interventia psihosociologica si resursele sale tehnice
TULBURARI IN FORMA GINDIRII
Procese cognitive complexe-particularitatile lor la adulti (G, M)
Rolul tehnicii poligraf in detectarea comportamentului duplicitar
Tulburarile vocii












loading...