Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune. stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme


Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Literatura


Index » educatie » Literatura
» Romanul Obiectiv Ion - de Liviu Rebreanu


Romanul Obiectiv Ion - de Liviu Rebreanu




Romanul Obiectiv

                                    Ion

                                                                  - de Liviu Rebreanu

1.Caracteristicile Generale ale Romanului

               Romanul este o specie a genului epic in proza, de mai mare intindere decat nuvela, cu actiune complexa si cu un numar mare de personaje.

               Conflictul intr-un roman poate fi extern, intre personaje si grupuri de personaje, sau intern, de constiinta, in cazul romanului psihologic.




               Personajele intr-un roman pot fii principale, secundare, episodice, simbolice; pot fii individuale sau colective.

                Caracterizarea personajelor in roman poate fii facuta direct de autor sau prin descriere, facuta de alte personaje, tot in mod direct.In mod indirect se pot caracteriza prin participarea la evenimente, prin atitudinea si faptele lor, prin limbajul folosit.In romanul psihologic caracterizarea se face si prin monologul interior, prin confesiunea personajului.

                 Actiunea intr-un roman se poate desfasura pe mai multe planuri care si influenteaza sau se intersecteaza in evolutia subiectului.In cazul in care personajele aflate in actiune sunt urmarite in evolutia lor pe generatii se poate vorbii de un roman ciclu sau un roman fluviu.

                 Naratorul in roman poate fii “omniscient” si “omniprezent”, cu scriere la persoana a treia; este cazul naratorului care isi creeaza singur personajul si il conduce mereu in evolutia lui, potrivit fictiunii sale. Perspectiva narativa este in acest caz auctoriala iar romanul este considerat obiectiv.In cazul personajului- narrator, cand scrierea este la persoana intai(roman apropiat jurnalului), perspectiva narativa este actoriala, iar romanul are character subiectiv.

                 Romanele se pot clasifica potrivit tematicii: sociale, istorice, de dragoste, de aventura, psihologice, stiintifico-fantastice, politice.

                 Potrivit curentului literar in care se incadreaza autorul romanului, acestea pot apartine: romantismului, realismului, naturalismului, traditionalismului, modernismului, post-modernismului.

2.Ion este un roman obiectiv, modern, realist, aparut inaintea celui de al doilea razboi mondial – 1920 (perioada interbelica)

                  Liviu Rebreanu a fost considerat “ctitorul romanului romanesc modern”, de catre critical literar Eugen Lovinescu in lucrarea “Isoria literaturii romane contemporane”, Lovinescu considera romanul “Ion”, “prima noastra proza obiectiva”, asemenea marilor romane realiste ale literaturii romane si europene.Este un moment in care proza se desprinde de atmoefera samanatorista cu viata idealizata si idilica din viata satului, specifica traditiei analismului.Este INceputul modernismului in proza noastra literara.geneza romanului se leaga de trei momente reale traite de autor.Romancierul marturiseste ca intr-o zi de primavera a zarit pe dealul satului un taran in straie de sarbatoare, aplecandu-se si sarutand pamanlui ca pe o ibovnica.Imaginea la tulburat si a ramas permanent in sufletul sau. Autorul a cunoscut apoi in satul ardelean o fata care pacatuieste cu cel mai “sarantoc” taran al satului.A fost dispretuita de familie si tarani. Subiectul este intalnit in nuvela “Rusinea”.Romancierul a cunoscut in vecini un tanar al satului, cu numele Ion, sarac dar harnic si cu dornita nestramutata de a avea pamant.Imbinand cele trei elemente ale realitatii, Rebreanu, potrivit fictiunii sale construieste subiectul romanului Ion, dar respectand limitele verosimilului.

                  Prima varianta a romanului a purtat numele “Zestrea” fiind anticipate de nuvela “Rafuiala”.

                  In volumul “Amalgam”, Liviu Rebreanu isi exprima conceptia privitoare la roman, la creatia literara in general. Opera literara trebuie sa creeze viata, sa construiasca nu personaje “frumoase” ci personaje vii, realiste.

                  Compozitia romanului se incadreaza  in tehnica noua de structurare a creatiilor moderne.rebreanu a realizat o structura sferica, intr-un circuit inchis pentru ca incipitul si finalul se afla in simetrie. Romanul se deschide cu descrierea drumului spre satul Pripas si se incheie cu aceeasi imagine a drumului care paraseste satul, simbolizand iesirea din fictiune.Chiar titlurile capitolelor sunt semnicative in acest sens: “Inceputul”, “Sfarsitul”.

                  Aceasta tehnica moderna in constructia operei o intalnim la Rebreanu si in cazul celorlalte romane.

                  Rascoala incepe cu “Rasaritul” si se termina cu “Apusul”, prezentand imaginea taramului inainte si dupa marele eveniment istoric.Padurea Spanzuratilor aduce in primul tablou condamnarea prin spanzuratoare a unui soldat ceh, iar in final aceeasi imagine cu moartea protagonistului, unui ofiter roman.

                  Compozitia acestor romane, prin structural or simetrica, sferica, circulara se incadreaza in modalitatile artistice afirmate in literature europeana.

                  Romanul este alcatuit din doua volume, fiecare purtand un nume symbolic, bazat pe o metafora cu valore de personificare: “Glasul Pamantului”, “Glasul iubirii”.Conotatia titlurilor trimite la evolutia personajului principal, in raportul sdau cu satul si cu propria cunostiinta.

                  Rebreanu se alatura marilor romancieri si prin faptul ca nuvelele sale anticipeaza marile romane prin tematica, conflict, personaje.”Ion” este anticipat de nuvelele “Rusine”, “Rafuiala”; “Rascoala” de nuvela “Prostii”; “Padurea Spanzuratilor”, de nuvelele “Hora Mortii” si “Catastrofa”.

                  Curentele literare, care au influentat scrierea romanului, sunt diverse.De clasicism se apropie prin grija pentru perfectiunea formei, pentru structura compozitionala, simetrica, echilibrata, armonioasa.Putem identifica influenta romantismului in descrierile de natura, in scenele de dragoste, in evenimentele dramatice, neobisnuite(moartea Anei si a lui Ion).Romanul are insa influenta cea mai mare a realismului, pentru ca aduce tema socialaprivind viata satului romanesc, cu personalitati tipice representative, evoluand in situatii verosimile – Naturalismul se identifica in roman prin faptul ca dorinta protagonistului de a avea pamant devine o patima, o stare bolnavicioasa, patologica, un caz izolat.





                  Romanul „Ion” este construit sub forma unei monografii a vietii satului.Acest caracter este dat de prezenta traditiei,a datinilor, a obiceiurilor, legate de marile evenimente din viata rurala: nunta, nastere, inmormantare.Intalnim si descrierea amanuntita a traditiilor sarbatorile, sau prezentarea insistenta a muncilor campului.

                  Caracterul monografic al romanului il accentueaza realismul.

                  Subiectul romanului urmareste evolutia protagonistului Ion, in relatia sa cu familia si satul, iar intr-un alt plan evolutia familiei invatatorului Herrdelea, in relatia sa cu administratia.

                  Primul capitol cuprinde descrierea drumului spre Pripas, locul intamplarilor.Romancierul alege cuvinte si expresii care ar putea sugera bucuria vietii: „drumul alb”, „inainteaza vesel printre fulgii tineri.”. In capitolul final insa, dupa consumarea dramelor, atmosfera se schimba in tristete in descrierea drumului, asa cum sugereaza expresiile : „soseaua coteste ca o pamblica cenusie, suferintele, patimile se pierd intr-o taina dureros de necuprinsa”.

                  Partea de inceput a romanului prezinta si seara in satul ardelean. Impresioneaza amanuntul in descrierea cantecului lautarilor si a jocului Somesana, in care se prind feciorii si fetele satului.Romancierul creeaza insa si un tablou social: la petrecere este prezent primarul, unde unul dintre „chiaburi” ii tot gaseste acestuia „clinciuri” pentru a demonstra ca lui de nimeni nu ii pasa. Nu se alatura celor bogati Alexandru Glanetasu, tatal lui Ion, pentru ca saracia in care traieste, il face sa stea pe de laturi „ca un caine la usa bucatariei”. Tabloul este intregit si de imaginea intelectualilor satului: primarul si familia invatatorului Herdelea, ei nu se amesteca cu norodul, dintr-un anume dispret sau pentru a-si demonstra superioritatea intelectuala. Descrierea facuta urmareste stratificarea sociala a satului si confera scrierii caracterul monografic.

                  Primul volum al romanului este intitulat „Glsasul pamantului”, o constructie metaforica dar cu valoare de simbol in evolutia personajului principal.

                  Ion asculta de „glasul pamantului” si renunta la adevarata sa iubire, la Florica, o fata frumoasa dar saraca. In ciuda impotrivirilor lui Vasile Baciu, tatal Anei, om bogat si dornic sa-si vada fata casatorita cu George Bulbuc, Ion se apropie tot mai mult de Ana. Fiica lui Vasile Baciu era cu adevarat bogata, dar Ion nu o iubea, ci vedea in casatoria lor proprietatea asupra pamanturilor. Vasile Baciu nu accepta casatoria decat cand afla ca Ana este insarcinata.

                  In paralel cu evolutia lui Ion se deruleaza cel de-al doilea plan al actiunii legat de familia invatatorului Herdelea. Si aici fiica invatatorului, Laura, este nevoita sa accepte casatoria in ciuda vointei ei si a sentimentelor sale. Invatatorul insusi se confrunta cu neajunsuri de ordin financiar si mai ales cu neimpliniri in plan profesional.

                  Ascultand de „glasul iubirii” Ion se intoarce la adevaratul sau sentiment: la Florica.

                  Batuta de tata si de sot, Ana ajunge la hotararea capitala, se sinucide spanzurandu-se. Ca urmare a neglijentei mamei lui Ion le moare si copilul Petre. Vasile Baciu incearca in zadar sa recastige pamanturile trecute in proprietatea lui Ion ca zestre date Anei.

                  Pentru a fi mai aproape de Florica, Ion se imprieteneste cu George, sotul acesteia. Ii viziteaza des, dar intr-o seara, crezand ca George este plecat la padure, este surprins de acesta la Florica si este ucis. Volumul al doilea, intitulat simbolic „Glasul Iubirii” cuprinde drama profunda de ordin social si sentimental. Intr-un alt plan al actiunii este urmarit invatatorul Herdele si familia sa, acesta se implica necinstit in alegerea deputatului din zona si in cele din urma se simte obligat sa se pensioneze.

                  Romanul se incheie cu descrierea horei la care participa intregul sat, in ziua de sarbatoare, cand a fost sfintita noua biserica. Pamanturile lui Ion au ramas in posesia bisericii asa cum stabilise in acte preotul.

                  Ultimele pagini ale romanului descriu drumul care iese din Pripas, incheind prin hora si imaginea satului in mod simetric.

                  Personajele romanului sunt tipice, cu valoare reprezentativa, de generalizare asa cum este caracterul realismului; naratorul omniscient construieste actiuni,intamplari prin care personajele se caracterizeaza in mod indirect, sunt frecvente insa si caracterizarile facute fie de narator fie de alte personaje.

                  Ion este personajul principal al romanului, reprezentativ pentru taranul roman dornic d a avea pamant. Ca imagine simbolica a satului, Ion este caracterizat direct de romancier prin doua epitete: „harnic si chpes” Vasile Baciu insa tot intr-o caracterizare directa il numeste „sarantoc”, lasand a se intelege saraciain care se zbate. Ca personaj principal, Ion se afla in centrul relatiilor cu celelalte personaje:de tatal sau il leaga saracia, de Vasile Baciu si Ana il leaga numai dorinta de pamant, iar de Florica il apropie iubirea.




                  In construirea personajelor, Rebreanu a pornit de la o realitate a satului: scena sarutarii pamantului la care s-a adaugat existenta unui fecior sarac dornic de pamant; aceasta este realitatea satului intr-un moment social de la inceputul secolului al XX-lea.

                  Personajul are insa un destin tragic: traieshte intr-un conflict exterior, cu Vasile Baciu, dar mai ales unul interior, determinat de adevarata iubire si obligat sa renunte la ea, pentru o „patima” a pamantului. Drama sa interioara este profunda: gandeste mereu sa scape de Ana, de uratenia ei, uitand insa ca atunci va pierde si pamanturile. Astfel se poate motiva comportamentul sau brutal, cauza a mortii Anei. Un comportament asemanator are si fata de copil, de invatatorul Herdelea,de parinte, care candva il ajutase.De aceea criticul George Calinescu il considera „o bruta”. Un asemenea comportament nu poate ramane nepedepsit, pedeapsa este insa suprema: Ion se purifica numai prin moarte.

                  Critica literara cuprinde doua aprecieri diferite privind caracterizarea lui Ion: Eugen Lovinescu spunea: „Ion este expresia instinctului de stapanire a pamantului, in slujba caruia pune o inteligenta ascutita, o vointa imensa.”. Dimpotriva George Calinescu afirma: „lacomia lui Ion este zestre, e centrul lumiiNu din inteligenta a iesit ideea seducerii, ci din viclenia instinctuala,caracteristica oricarei fiinte reduse.”.

                  In constructia personajului Rebreanu foloseste subconstientul si analiza psihologica. Dorinta de pamant, de avere, trece dincolo de limitele firescului, devenind o patima, iar Ion un caz patologic;se inteleg astfel influentele naturalismului in constructia personajului.

                  In acest sens textele sunt semnificative sugerand identificarea personajului cu pamantul., vazut de cele mai multe ori ca echivalent al iubirii: „lutul negru, lipicios, iti tintuia picioarele, atragandu-le cu bratele unei iubite patimase. Il cuprinde o pofta salbatica sa imbratiseze luna. Lua in maini un bulgare si il sfarama, iar mainile i-au ramas unse cu lutul cleios, ca niste manusi de doliucucernic se lasa in genunchi si isi lipi buzele voluptoase de pamantul ud. Si in sarutari aceasta simti un fior rece, ametitor.”.

                  Glasul pamantului patrundea in sufletul flacauluiincat se simtea mic si slab ca un vierme exclamand umilit shi infricosat in fata uriasului: „Cat pamant Doamne!”.

                  Pentru Ion pamantul inseamna demnitate sociala si independenta materiala, dar viclenia in obtinerea pamantului si transformarea iubirii in dragoste patimasa pentru pamant ne indreptateste sa il consideram un caz bolnavicios aflat pe drumul dezumanizarii.

                  Celelalte personaje ale romanului sunt simboluri pentru satul romanesc de la inceputul secolului al XX-lea. Ana se afla sub semnul destinului tragic, fiind fata urata dar bogata, pentru care averea nu-i poate inlocui uratenia. Vasile Baciu, tatal Anei, este taranul bogat care a folosit candva acelasi mijloace ca Ion acum. Alexandru Glanetasu, tatal lui Ion, intruchipeaza imaginea taranului sarac, pentru care averea acum nu mai are nici o insemnatate. Zaharia Herdelea este simbolul intelectualului din lumea satului, un invatator roman care in Ardeal trebuie sa se subordoneze administratiei straine.

                  Stilul folosit in romanul Ion indreptatesteincadrarea lui Rebreanu in gruparea „realismul dur”. Este un stil cenusiu pentru ca lipseste incarcatura stilistica, exprimarea aleasa, frumoasa, cautata. De aceea Rebreanu a fost considerat „un anticalofil”.

                  Analizand insa stilul romancierului pot fi remarcate pagini cu abundenta figurilor de stil: epitetul cromati(„lutul cenusiu”), epitetul dublu(„mic si slab”), comparatia(„cat un vierme”), personificarea(„lutul ii tintuia picioarele”), metafora(„in fata uriasului”), exclamatia retorica(„Cat pamant Doamne!”).

                  Aceeasi structura metaforica cu valoare de personificare se intalneste in inceputul si in finalul romanului, in descrierea drumului insufletit. Criticul literar Nicolae Manolescu a considerat „drumul spre Pripas” ca fiind primul si ultimul personaj al romanului.

                  Poate fi remarcata si oralitatea ca particularitate a stilului, prin prezenta unor expresii sau cuvinte populare si regionale. Astfel Rebreanu alege din graiul vorbirii cateva cuvinte prin care realizeaza si diferenta sociala a satului: „sarantoc”, „chiabur”, „bogatan”.

                  George Calinescu referindu-se la stilul romanului afirma: „o fraza citita este limpede ca apa marii luata in palma, doar cateva sute de pagini au tulburarea neagra verzuie ca vuietul marii.”.

                  Eugen Lovinescu il apropia pe autor de marii romancieri ai literaturii universale : de Tolstoi, prin constructia epopeica a romanului; de Balzac si Standhal prin psihologia personajului ambitios; de Emil Zola prin influenta naturalismului in prezentarea dorintei si ambitiei ca patima.

                  Romanul Ion este o scriere obiectiva, moderna, apartinand realismului, cum Rebreanu insusi marturisea ca pentru un romancier nu este importanta prezenta frumosului in arta, cat constructia vietii si a personajelor vii.







Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Literatura


Carti
Gramatica


Riga Crypto si lapona Enigel
Stilul publicistic
Sir Gawain si Cavalerul Verde si Harap-Alb
Alegeti un roman subiectiv dintre cele studiate si aratati care sunt particularitatile textului care justifica apartenenta acestuia la specia romanulu
Simbolismul - Trasaturi ale Simbolismului romanesc
Motivul metamorfozei, Motivul metamorfozei in basmele turco-tatare
EA SI ROBBIE WHITE de Tomescu Raluca Teodora - teatru
MODELE DE TESTE DE EVALUARE (PROBA ORALA)
Caracterizeaza un personaj dintr-o drama studiata
Ion Pillat, Strainul