Alexandru
Macedonski, Pe balta clara
1. a da apa la moara, apa de ploaie,
a-i lasa gura apa, pe apa Sambetei
2. Punctele de suspensie marcheaza intreruperea
discursului poetic, pauza stilistica sugerand starea
contemplativa a fiintei.
3. Verbele la indicativ imperfect sunt specifice atat descrierii, conturand un
peisaj lacustru, in lumina proaspata a diminetii ("barca
plutea", "zambeau rasfrangeri argintoase"), cat si evocarii
unei varste trecute, a inocentei ( "visul ce soptea"). Imperfectul creeaza iluzia duratei, punand in
evidenta starea ambigua, de beatitudine melancolica a eului
poetic.
4. Tema naturii, tema visului, motivul trecerii timpului.
5. "Albeti neprihanite curgeau din cer; - voioase / Zambeau in fundul
apei rasfrangeri argintoase"
6. Epitetul din sintagma "alba dimineata" intensifica, prin
inversiune, sugestia de puritate a intregului cadru,
care se reflecta si asupra sufletului. Culoarea alba
poate sugera si luminozitatea, intensitatea luminii sau seninatatea.
Acest epitet constituie totodata si o imagine cromatica. In
acelasi timp, constructia poate fi o metafora a varstei tinere
si inocente de odinioara
.
7. Ultimul vers al poeziei este folosit ca o concluzie
a discursului liric. Dublarea sa, impreuna cu
adaugarea exclamatiei "Oh!" accentueaza starea de melancolie, de
nostalgie fata de pierderea sufletului inocent de altadata:
"curatul argint de-odinioara".
8. In textul dat apar elemente specifice liricii simboliste, precum folosirea
simbolurilor (lumina albei dimineti, crinii suavi, norii albi), tehnica
repetitiilor si cromatica sugestiva, muzicalitatea textului
poetic.
9. Titlul oricarei opere literare induce cititorului ei un
orizont de asteptare pe care aceasta il poate confirma sau infirma. Titlul
pregateste cititorul pentru ceea ce
constituie esenta operei si ofera o cheie de intepretare
textului. In cazul de fata, titlul poeziei Pe balta clara,
reluat in incipit, ne duce cu gandul la un peisaj din natura, la un
pastel, dar estetica simbolista inseamna antimimesis, refuzul de a
numi obiectele realitatii. Tusele de lumina si culoare
care sugereaza un peisaj acvatic in
stralucirea diminetii sunt, de fapt, corespondente ale
sentimentului nostalgic ce evoca nevinovatia unei varste
(copilarie sau tinerete): analogia se face prin simbolul argintului
si al oglindirii. Prin urmare, textul contrazice
asteptarile cititorului, cel putin pe cele ale unui cititor
neavizat.
