Mihai
Eminescu, Iambul
1. vers = stih
trezind = desteptand.
2. Punctele de suspensie marcheaza o intrerupere a
enuntului, o pauza afectiva in text; ele pot marca si o stare de
melancolie, reflectii asupra propriilor conceptii.
3. Afirmatia mea l-a lasat cu gura
cascata.
E toamna in sufletul meu.
4. "s-auzi in el al undei sopot" / "versul cel mai plin"
5. tema creatorului/conditia poetului, motivul
inspiratiei poetice, melancolia, iubirea.
6. Comparatia "masura/ . plina e ca toamna mierea-n faguri" vine sa evidentieze si sa ridice la rang
inalt elementul prozodic: masura este asemanata cu dulceata
si abundenta mierii in anotimpul precursor iernii. De
asemenea, se subliniaza rolul important al prozodiei clasice in
creatia lui Eminescu.
7. Strofa a doua debuteaza cu o exclamatie melancolica, semnul
exclamarii fiind insa inlocuit cu linia de pauza, sugerand
intreruperea ideii poetice, a starii de melancolie si revenirea la
realitate, marcata grafic prin conjunctia adversativa "dar".
Ideea poetica este redata prin substantivele
aflate in relatie de antonimie: "patima"- "ura", prin epitetul in
inversiune: "dulce glas", menit sa-l caracterizeze pe Amor. Versul al
doilea, "trezind in suflet patima si ura",
sugereaza exprimarea sentimentelor in poezie.
8. Titlul poeziei este alcatuit dintr-un substantiv articulat hotarat
"iambul", sugerand ideea de unicitate a piciorului de vers, compus din doua
silabe, care este "cel mai plin, mai bland si mai pudic". Reluarea lui in
ultimul vers are rolul de a pune in evidenta faptul ca intreaga
poezie este "inchinata" iambului.
9. Poezia se incadreaza in curentul romantism prin temele si motivele
specifice (tema creatorului, melancolia), accentul fiind pus pe sentimente, pe
exprimarea subiectiva a trairilor.
