Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune. stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme
Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Istorie


Index » educatie » Istorie
» RAZBOIUL PSIHOLOGIC - ISTORIE SI CONTEMPORANEITATE


RAZBOIUL PSIHOLOGIC - ISTORIE SI CONTEMPORANEITATE


RAZBOIUL PSIHOLOGIC - ISTORIE SI CONTEMPORANEITATE

Pornim in demersul nostru de la ideea lui Raymond Arow care afirma ca “razboiul psihologic este un termen nou pentru un lucru foarte vechi”, dar in acelasi timp nu cred ca este corect a vorbi despre conceptele de ”razboi psihologic”, ”operatiuni psihologice” sau ”agresiune psihologica” pana la inceputul secolului douazeci, avand in vedere ca actiunile intreprinse, anterior acestei perioade (date), in plan psihosocial nu au prezentat complexitatea si organizarea specifica unui razboi sau unor operatiuni de amploare, ele incadrandu-se mai degraba in categoria siretlicurilor de razboi cu efect psihomoral negativ asupra adversarului, aducand deseori victoria celor ce au uzat oportun si eficient de ele.

Aparitia si perfectionarea (evolutia) actiunilor psihologice menite sa influenteze moralul, opiniile, atitudinile si comportamentul luptatorilor este direct legata de evolutia fenomenului militar. In perioada de inceput a istoriei fenomenului militar, actele de incurajare a luptatorilor proprii, de inducere in eroare si de infricosarea adversarilor faceau nemijlocit parte din actiunile de lupta, confundandu-se adesea cu acestea.



O data cu evolutia modalitatilor de organizare si  ducere a razboaielor, a gandirii militare si, in special, a cunoasterii factorilor ce determina obtinerea victoriei, precum si a modalitatilor de influentare a comportamentelor luptatorilor, activitatile pe care, in limbajul actual, le denumim ACTIUNI PSIHOLOGICE se diferentiaza treptat, devenind o componenta distincta a conflictului militar. Astazi actiunile psihologice sunt prezente in conflictele armate, in operatiile militare de stabilitate si de sprijin, cum ar fi*:

-  operatiile de sprijinire a pacii (mentinerea, impunerea, consolidarea si

  operatiunile umanitare);

-  actiunile de mentinere a ordinii constitutionale;

-  actiunile de prevenirea conflictelor sau in operatiile demonstrative de forta;

-  actiunile de combatere a terorismului, de sprijinire a autoritatilor civile, de gestionare a situatiilor de criza, de sprijinire a operatiilor antidrog si la nevoie chiar in cadrul acelor actiuni de:

*     evacuare a combatantilor;

*     control al armamentului;

*     asistenta umanitara;

*     confruntare politica.

In studiile de specialitate se remarca o serie de concepte pe linia actiunilor psihologice ce par a reprezenta la o prima vedere cam acelasi lucru; spre exemplu: agresiunea psihologica, influentarea psihologica, razboiul psihologic, operatiuni psihologice, actiuni psihologice.

In acceptiunea noastra, agresiunea psihologica are drept scop dezorganizarea grava a psihicului uman prin forme de persuasiune specifica; de regula, acestea sunt percepute de catre individul tinta, care incearca sa se sustraga acestora, inclusiv prin punerea in functiune a propriilor mecanisme de autoprotectie.

Influentarea psihologica are drept scop obtinerea de la un individ sau un grup uman a unui comportament dezirabil pentru cel care organizeaza actiunea; de regula, nu este perceputa ca atare de catre cel caruia i se adreseaza, ”tinta” considerand comportamentul sau ca fiind rezultatul propriului sistem de gandire si al propriei vointe.

Razboiul psihologic reprezinta mai mult o sintagma decat un concept, ”fiind acoperitor” pentru totalitatea actiunilor si efectelor acestora in plan psihologic, chiar daca actiunile sunt pur militare, economice, diplomatice etc. sau se refera la optiunea constienta pentru o forma de actiune prin care se realizeaza surprinderea, prelungeste starea de asteptare sau amplifica sentimentul de insecuritate.

Subsumeaza in acelasi timp numai acele actiuni directionate catre adversar, iar diplomatia militara occidentala il intrebuinteaza tot mai putin, inlocuindu-l cu ”operatiunile” psihologice (PSYOPS) a caror gama s-a largit prin includerea in vizor a grupurilor straine din tari neutre sau prietene, crearea la acestea a unui comportament, a unor atitudini si emotii care sa sprijine realizarea obiectivelor nationale proprii.

Desi Constitutia Romaniei recunoaste termenul de AGRESIUNE PSIHOLOGICA, el nu mai figureaza in STRATEGIA MILITARA A ROMANIEI, iar ultimele aparitii publicistice militare abordeaza tot mai frecvent conceptul de ”actiuni psihologice” (a se vedea si ”Doctrina pentru operatii psihologice ”, aparuta in 2002).

Deoarece termenul de ”influentare psihologica” este subsumat si altor activitati sociale (educatia, invatamantul, activitatea politica concretizata in campania electorala, reclama, activitatea generala mass-media etc.) sa tratam, in aceasta lucrare, ”actiunile psihologice” ca actiuni proprii (organizare, desfasurare, efecte preconizate si obtinute etc.) sistemului (organismului) militar.

Asadar actiunile psihologice nu vor fi tratate numai prin prisma adversarului si a efectelor realizate asupra sa, ci conform opiniei noastre si a ”politicii” NATO ele vizeaza armata si populatia statului agresor (inamic), precum si opinia internationala, reprezentata de natiunile angajate, simpatizante sau neutre.

1.1.          SCURT ISTORIC AL ACTIUNILOR PSIHOLOGICE SI REPERE ALE GANDIRII MILITARE IN DOMENIU

Dezvoltarea armamentului, a formelor si procedeelor de lupta a fost insotita, indeosebi in mileniul I i.Hr. de aparitia a numeroase manifestari de viclenie, initiate cu scopul de a induce in eroare adversarul, precum si a diverselor modalitati de incurajare a trupelor proprii.

Actiunile destinate sa influenteze luptatorul, sentimentele acestuia, reactiile sale sunt evidentiate si in mitologia civilizatiilor din epoca respectiva; astfel, in mitologia greaca, zeul razboiului, ARES, este inconjurat de zeitele discordiei, fricii si terorii.

In perioada mentionata, activitatile menite sa influenteze psihicul adversarilor nu aveau un caracter organizat, ci reprezenta rezultatul improvizatiilor, al exploatarii slabiciunilor omenesti, punand in evidenta ingeniozitatea si dibacia comandantilor de osti si luptatorilor.

Se disting, indeosebi, strigatele de intimidare asociate unor steaguri, vesminte, arme si harnasamente infricosatoare, manevrele de inselare, folosirea iscoadelor sau influentarea desfasurarii bataliilor prin prezenta in momentele si punctele cheie a conducatorilor de osti.

O deosebita importanta si un remarcabil efect moral au avut, in civilizatiile antice, ritualurile si ceremoniile cu puternice rezonante mistico-religioase ce aveau loc  inaintea, pe timpul sau dupa terminarea luptelor. Desfasurate sub cele mai variate forme - rugaciuni, dansuri, pelerinaje -, insotite de o  gama intreaga de efecte sonore produse prin voce sau diferite instrumente si arme, aceste ritualuri mobilizau luptatorii, dezvoltandu-le curajul, vitejia si alte calitati necesare in razboi.

In acest ultim mileniu de dinaintea nasterii lui Hristos, in domeniul psihologic al teoriei si practicii militare si-au pus amprenta cu putere:

a). SUN-TZU - sec. V i.Hr. - prestigios teoretician militar chinez;

b). FILIP al II-lea - rege al Macedoniei (359-336);

c). ALEXANDRU MACEDON - rege al Macedoniei (336-323).

 

a). SUN-TZU s-a remarcat ca unul dintre cei mai de seama ganditori militari ai antichitatii, indeosebi prin realizarea lucrarii „ARTA RAZBOIULUI”, considerata ca opera reprezentativa a literaturii universale de specialitate, ca o sinteza a intregii experiente militare acumulate pana atunci.

In planul componentei psihologice a razboiului el evidentiaza o serie de idei fundamentale, cum ar fi (”Cele treisprezece articole”):

đ    Discreditati tot ce este mai bun in tara inamicului.

đ    Implicati reprezentantii clasei conducatoare adversarilor vostri in actiuni criminale.

đ    Subminati-le reputatia si demascati-i la momentul oportun in fata concetatenilor lor.

đ    Utilizati colaborarea creaturilor josnice si abominabile.

đ    Dezorganizati prin toate mijloacele activitatea conducerii inamice.

đ    Semanati discordia si creati conditii de disputa intre cetatenii tarii inamice.

đ    Atatati pe tineri impotriva batranilor.

đ    Ridiculizati traditiile adversarilor vostri.

đ    Perturbati prin orice mijloace asigurarea materiala, aprovizionarea cu hrana si activitatea ARMATEI inamice.

đ    Fiti generosi in promisiuni si daruri pentru a cumpara informatii.

đ    Infiltrati peste tot spionii vostri.

đ    Slabiti dorinta de lupta a inamicului vostru prin poezii si cantece senzuale.

đ    Trimiteti-le fiice ale placerii pentru a desavarsi opera de distrugere.

Nu sunt de neglijat si alte idei cu implicatii morale formulate de marele teoretician in sfera artei razboiului; as evidentia aici ca:

Ř   ”Intreaga arta a razboiului se bazeaza pe INSELATORIE”.

Ř   ”Adversarul sa fie enervat, derutat si chiar incurajat catre infumurare”.

Ř   ”Specialistii in arta militara evita inamicul cand acesta este inflacarat, il ataca in momentul cand s-a molesit si cand soldatii sai resimt dorul de casa”.

Ř   ”Daca esti capabil simuleaza incapacitatea, daca esti activ simuleaza pasivitatea” iar ”daca esti departe, fa sa se creada ca esti aproape”.

Ř   ”Daca este unit, dezbina-l”; ”Nu-i lasati pe inamici sa se uneasca”; ”Examinati problema aliatilor lor si provocati ruptura lor”.

Ř   ”Daca codul relativ de recompense si pedepse este clar redactat si aplicat in mod expeditiv, atunci veti putea folosi multimea ca si cand ar fi vorba de o mana de oameni”.

Ř   ”Asadar, cei ce sunt experti in arta razboiului supun armata inamica fara lupta. Ei cuceresc orasele fara a le asedia si doboara un stat fara operatiuni prelungite”.

Ř   ”Prin influenta morala inteleg ceea ce determina armonia dintre popor si conducatorii sai, facandu-l sa-i urmeze in viata si in moarte, fara a se indoi si a se teme sa-si primejduiasca zilele”.

b). Filip al II-lea, rege al Macedoniei (359-336 i.Hr.), reformator al organizarii si tacticii militare, a transmis fiului sau trei principii cu numeroase implicatii psihologice.

Primul, raportat la perioada de pace, vizeaza intretinerea relatiilor de prietenie cu cetateni ai adversarului, astfel ca, la nevoie, banul strainului va veni sa sustina cauza proprie.

Al doilea principiu se refera la organizarea si desfasurarea actiunilor agentilor secreti, prin zvonuri, intrigi care sa alimenteze „razboiul nervilor”, pentru influentarea diverselor grupari politice si personalitati, folosindu-se pe scara larga CORUPTIA.

Cel de-al treilea (principiu) are in vedere coplesirea ”opiniei publice” cu numeroase noutati - false sau adevarate - cu un scop bine definit: zdruncinarea, dezintegrarea, dizolvarea grupurilor.

c). Alexandru Macedon (336-323 i.Hr.), fiul lui Filip al II-lea si elev al lui Aristotel, cel care a inaintat ideea „statului mondial unic”, a fuziunii Orientului cu Occidentul, a pus in aplicare o serie de invataturi ascunse si adanci ce nu erau indeobste raspandite in multime.

Desfasurand cu preponderenta actiuni de cucerire de noi teritorii, dar si de pacificare a unor zone ale imperiului, actiunile de influentare psihologica a trupelor au fost permanent in atentia sa, ele fiind denumite in literatura de specialitate „viclesug sau inselatorie, camuflare sau inducere in eroare”. In acelasi timp a stiut sa se fereasca e siretlicurile adversarilor, a folosit scrisori bine ticluite inaintea, pe timpul si dupa terminarea luptelor, a fost permanent interesat pentru culegerea informatiilor despre adversar, referitor la starea morala a acestuia, la planurile sale militare, precum si atitudinea populatiei fata de potentialii cuceritori.

A  folosit cu pricepere spioni de incredere, a aplicat eficient principiul insusit de la tata precum ca “de multe ori se pot infaptui lucruri mai mari prin arta vorbirii decat prin forta” si s-a dovedit a fi un tolerant religios in provinciile ocupate.





Alexandru cel Mare s-a remarcat si prin actiuni specifice sferei protectiei psihologice, cum ar fi: exemplul personal in lupta, respectul fata de luptatorul de rand; respectarea ritualurilor religioase macedonene pe timpul campaniilor; stimularea materiala si morala a luptatorilor.

”Alexandru trecu in revista, calare, toate unitatile, indemnandu-si ostasii sa se arate la inaltime si pomenind cu mare cinste nu numai pe generalii sai, dar si pe … cei ce dovedira calitati in lupte. Un strigat izbucni din toate piepturile, indemnandu-l sa dea neintarziat semnalul de atac”. 

Istoria si literatura lumii antice a pus in evidenta, indeosebi pe parcursul numeroaselor razboaie purtate in epoca, o serie de forme si procedee de influentare a psihicului luptatorilor:

-  procedee de infricosare si de inducere in eroare a adversarilor;

-  discursuri mobilizatoare tinute ostasilor proprii;

-  inscriptii ce contin apeluri adresate unor categorii de soldati inamici pentru a-i sustrage de la lupta;

-  modalitati de hartuire psihologica a inamicului;

-  influentarea adversarului prin imaginea luptatorului, trupei proprii si indeosebi a comandantului, atribuita de unii specialisti romanilor, datorita portului armelor stralucitoare, a castii impodobita cu pene, facandu-l sa para mai inalt, mai infricosator pentru dusman.

Si in lumea antica greaca si romana, in operele unor istorici si mari comandanti militari s-a reflectat experienta acumulata in practica influentarii psihologice a luptatorilor.

Sunt de remarcat istoricul grec Xenofan (430-335 i. Hr.), precum si Sextus Iulius Frantinus, detinator al unor functii importante in organizarea statala romana (sec. I d.Hr.).

Primul, cu o bogata experienta in conducerea trupelor, prin intermediul unei convorbiri intre tata si fiu, descrie calitatile necesare unui bun comandant de osti si modul in care trebuie sa actioneze in scopul dobandirii victoriei, dar si o multitudine de forme si modalitati specifice confruntarii psihologice.

Cel de-al doilea, in opera sa „STRATAGEMA”, scrisa in anii 81-96 d.Hr., in trei din cele patru parti in care este structurata lucrarea, sunt prezentate stratageme folosite in scopul inselarii si surprinderii inamicului, inclusiv cum se poate restabili situatia in caz de infrangere.

Actiunile psihologice isi fac simtita prezenta si in continuare, in perioada destramarii oranduirii sclavagiste, a aparitiei si dezvoltarii celei feudale, procedeele de influentare psihologica impletindu-se in cea mai mare parte cu elemente de arta militara.

Perioadele mentionate sunt marcate de o serie de procese de mare anvergura ce caracterizeaza evolutia societatii umane pe continentul nostru, cum ar fi:

Ř   formarea, consolidarea si stabilizarea popoarelor europene;

Ř   invazia popoarelor migratoare;

Ř   desfasurarea a numeroase batalii si razboaie, majoritatea motivate religios.

Patrunderea crestinismului in organizarile si functionalitatile statale, in viata spirituala a tarilor si-a pus amprenta asupra modalitatilor de influentare a constiintelor luptatorilor, de indoctrinare si de motivare a lor in vederea participarii la razboi. Apar o serie de referiri la razboiul drept, razboiul nedrept si chiar termenul de factor moral.

In primele secole ale mileniului doi, in sfera actiunilor cu caracter psihologic se remarca  normanzii si mongolii, primii din atentia acordata celor ce purtau nemijlocit razboiul, iar urmatorii prin organizarea minutioasa a activitatilor de studiere, influentare si manipulare a inamicilor (ei stiau mai bine care sunt problemele in tara pe care urmau sa o invadeze decat monarhul acesteia).

Secolul al XVI-lea marcat de criza autoritatii bisericesti, de explozia violentei neopagane, de luptele civile si religioase si consolidarea absolutismului monarhic - confundat cu absolutismul divin - este bogat in evenimente si actiuni cu efect psihologic, atat a populatiei cat si a militarilor.

Cresterea complexitatii actiunilor de acest tip si implicarea lor in aproape toate compartimentele (domeniile) vietii sociale sunt reflectate in scrierile lui Machiavelli (1468-1528), care a elaborat o serie de principii menite sa calauzeasca practica in acest domeniu, motiv pentru care opera sa „PRINCIPELE” este considerata de unii analisti drept un veritabil manual de razboi psihologic.

Evolutia actiunilor psihologice este marcata, in epoca la care ne referim, de un eveniment cu importanta similara cu cea pe care au avut-o aparitia armelor cu foc asupra luptei armate, respectiv inventarea tiparului, care, la putin timp dupa raspandirea sa a fost recunoscut ca un mijloc de mare utilitate pentru amplificarea posibilitatilor de organizare si efectuare a influentarii psihologice.

Capacitatea deosebita a tipariturilor ca mijloc de vehiculare a informatiilor, de propagare a unor conceptii, de exercitare, pe aceasta cale, a anumitor influente, poate fi evidentiata de activitatea lui Frederic al II-lea (cel Mare) (1712-1786), care, prin  campania de diversiune dezlantuita prin presa, a reusit sa concentreze puterea militara si civila in vederea scopurilor ce si le-a propus.

Actiunile specifice razboiului psihologic atrag tot mai mult atentia teoreticienilor si comandantilor celebri, rolul acestora prezentandu-se a fi tot mai important.

Napoleon recunoaste ca o capitulare militara desavarseste si confirma capitularea moral-spirituala; tot el este cel ce afirma, constient de posibilitatile de influentare morala, ca patru ziare pot sa provoace unui inamic mai mult rau decat o armata de sute de mii de oameni. Tot in aceasta perioada se remarca opera generalului Karl von Klausewitz (1780-1831) „Despre razboi”, are abordeaza si aspecte de „razboi psihologic”, scotand in evidenta importanta si utilitatea actiunilor de acest tip in toate momentele si formele luptei armate.

Ultimii 150 de ani ale acestui de-al doilea mileniu sunt caracterizate  de o rapida evolutie tehnico-stiintifica, precum si de cresterea semnificativa a posibilitatilor, formelor si mijloacelor de interventie asupra psihicului uman; sa evidentiem:

ď    constituirea psihologiei, sociologiei ca stiinte;

ď    sunt inventate noi mijloace de vehiculare a informatiilor: telefon, telegraf, radio, televizor;

ď    se perfectioneaza tehnica tipografica;

ď    se constituie organisme, institutii, servicii specializate pe linia actiunilor cu caracter psihologic.

Prima mare conflagratie a sec. al XX-lea a evidentiat multitudinea, diversitatea si complexitatea metodelor specifice de actiune ale razboiului psihologic in general si a propagandei in special.

In august 1915 este creat in Franta ”Serviciul de propaganda prin aviatie”, urmat imediat de ”Biroul de propaganda” din Germania si ”Biroul de propaganda de razboi” din Anglia. In anul 1917 este realizata tot in Franta prima bomba cu manifeste, capabila in vremea aceea sa imprastie printr-o lovitura circa 400-500 manifeste.

Radioul si presa sunt intrebuintate cu eficienta tot mai ridicata pentru propaganda in cadrul armatelor, dar mai ales in randurile populatiei interesate de mersul evenimentelor. Totodata se intensifica utilizarea spionilor, in categoria acestora fiind cooptate persoane din cele mai diferite medii.

Minciuna, ipocrizia, specularea curentelor de opinie defavorabile statelor adverse s-au impletit sub diverse forme in emisiunile radio, in presa, publicatii, manifeste, redactare sau elaborate de serviciile de presa ale marilor puteri angajate in conflict. De asemenea, primul razboi mondial a punctat influenta factorului moral asupra fortei combative a armatelor, ceea ce l-a determinat pe Lenin sa afirme ca ”in orice razboi, victoria este determinata in ultima instanta de starea de spirit a maselor care isi varsa sangele pe campul de lupta”*.

In perioada interbelica, confruntarile de idei din domeniul social-politic incep sa se polarizeze in jurul luptei dintre ideologia comunista si cea capitalista, aspect ce va marca, in mare masura, si evolutia razboiului psihologic.

Arma psihologica este tot mai apreciata de elementele conducatoare ale statelor si se materializeaza prin crearea a noi organisme de profil. Al doilea razboi mondial a mobilizat pe frontul actiunilor psihologice sute de oameni, de diferite profesii, de la savanti, inventatori, pana la actori, comercianti si muncitori.

Unele surse de informatii atesta ca Germania nazista a folosit in structurile propagandei psihologice peste 15000 de oameni de la inceputul operatiunilor militare. Dintre mijloacele specifice propagandei s-au evidentiat emisiunile radio si manifestele. Bombele cu manifeste ajung la o capacitate de 40000-50000, iar o serie de surse informative afirma ca numai anglo-americanii, in cursul anului 1944 au lansat 300 milioane de manifeste pe luna, redactate in limbile vorbite de destinatari.

In perioada celor sase ani de ostilitati au fost incercate tot felul de metode si procedee de influentare a omului. Acestea vizau, in primul rand, intarirea moralului trupelor si populatiei proprii prin cultivarea increderii in victoria finala, popularizarea eroismului dovedit in lupte, crearea de avantaje materiale de tot felul, aduse la cunostinta celor vizati prin ziare, afise, manifeste, emisiuni radio, diferite instalatii de amplificare montate pe masini, tancuri, dirijabile, avioane etc.

Actiunile psihologice indreptate impotriva trupelor si populatiei inamice s-au desfasurat diversificat, in forme si modalitati adecvate scopului propus. Printre cele mai ingenioase se remarca proiectiile pe nori, stanci, paduri, care erau menite sa-i impresioneze pe militarii cu nivele de civilizatie mai scazut (africanii) si sa le diminueze capacitatea de lupta.

Nu trebuie uitat „socul atomic provocat prin utilizarea bombei nucleare la 6 si 9 august 1945 asupra oraselor japoneze Hiroshima si, respectiv, Nagasaki, care si-a pus amprenta asupra razboiului psihologic, nu prin schimbarea esentei, ci mai degraba prin majorarea importantei.

Razboaiele din Coreea, Vietnam, Orientul apropiat si Golful Persic ne ofera o multitudine de noi exemple in domeniul actiunilor psihologice.

Printre realizarile tehnice experimentale in Vietnam s-a remarcat „bomba sonora” lansata de americani, prin care in vacarmul de impuscaturi, explozii si uruit de diferite motoare, un megafon nevazut acopera tot zgomotul cu plansetul unui copil vietnamez, plans ce creste mereu in intensitate si se transforma la un moment dat  intr-o voce rasunatoare, care, printre scancete, implora: ”Taticule draga, vino acasa … mi-e foame … mi-e frig”.

Semnificativ este si faptul ca fiecarui locuitor vietnamez i-au fost destinate anual circa 1000 de manifeste. Cu tot excesul de mijloace tehnice de razboi intrebuintate de S.U.A. in Vietnam, este destul de raspandita ideea ca guvernul Statelor Unite a neglijat (in mod regretabil) folosirea tehnicilor moderne in domeniul psihologiei comportamentale si al stiintelor sociale. Razboiul din Vietnam a constituit atat pentru natiunea americana, cat si pentru conducerea sa politica militara o experienta cu multiple si semnificative invataminte, pe care au ridicat-o la rangul de ”lectie vietnameza”.

Toate concluziile si invatamintele trase in urma acestui razboi si-au probat si dovedit eficacitatea in cadrul razboiului din Golf, ale carui obiective au fost de la inceput clare si fara compromisuri pentru S.U.A. si aliatii sai.

Se poate afirma despre credibilitatea interventiei aliate ca s-a bucurat de maxima audienta din partea opiniei publice americane si din intreaga lume, fiind de subliniat rolul presei si televiziunii, care au adoptat pe tot parcursul conflictului o adevarata strategie propagandistica.

S-a spus despre canalul de televiziune CNN ca a fost o arma psihologica mai puternica decat rachetele SCUD si PATRIOT si ca razboiul din Golf se poarta in direct la radio si televiziune si asta face mai greu de definit adevarul.

Dar, s-a realizat un control foarte bun asupra fluxului informational, iar razboiul psihologic a constituit o dimensiune cvasi-invizibila si omniprezenta inaintea, pe timpul si dupa terminarea conflictului din Golf. Actiuni psihologice remarcabile s-au desfasurat si in cadrul altor conflicte ale ultimelor doua decenii, cum ar fi Panama, Cecenia, Haiti, fosta Yugoslavie, dar nu sunt tentat sa le include conceptului de razboi psihologic. Razboiul din Golf a remarcat, prin caracteristicile sale, intrarea intr-o era calitativ noua in arta razboiului.

Trupele aliate au tiparit aproximativ 25 milioane de materiale, din care 14 milioane au fost difuzate, indeosebi cu sprijinul aviatiei, manifestele constituind adevarate ”gloante de hartie”.

Studiul continutului si formei materialelor scrise pune in evidenta principii interdisciplinare si o metodologie stiintifica de elaborare si difuzare:

ü   cunoasterea detaliata a obiectivelor de influentat (necesitati, obiceiuri, prejudecati, reactii si mecanisme sociale si de grup);

ü   stabilirea elementelor vulnerabile;

ü   accesibilitatea si claritatea mesajului, atractivitatea;

ü   coeficient suficient de credibilitate.

1.2. ACTIUNILE PSIHOLOGICE LA ROMANI

            In decursul istoriei multimilenare a luptei poporului roman pentru libertate, independenta si pentru conservarea fiintei sale in vatra strabuna s-a acumulat o bogata experienta in formarea calitatilor morale si de lupta a ostasilor, in influentarea lor psihologica, precum si in utilizarea diferitelor metode si mijloace de evadare a vointei si capacitatii ofensive a vrajmasilor.

            Inaltele calitati morale si ostasesti ale geto-dacilor, care l-au determinat pe Herodot sa-i denumeasca, acum 2500 de ani, ca „cei mai viteji si mai drepti dintre traci”, se intemeiau pe dragostea fata de pamanturile stramosesti si erau amplificate de dispretul lor fata de moarte si de credinta in nemurire, intemeiate pe cultul lui Zamolxis, ceea ce-i facea deosebit de cutezatori in lupta.

            Capeteniile poporului geto-dac au fost preocupate si au reusit sa realizeze, prin modalitati specifice, influentarea psihologica a celor ce cotropeau pamantul stramosesc.

            Deosebit de eficiente in plan psihologic s-au dovedit a fi stindardele si trompetele geto-dacice pe care acestia le purtau pe campul de lupta; fiecare ceata avea un astfel de steag de forma unui balaur cu cap de lup, din metal, infipt intr-o prajina si cu o prelungire dintr-o fasie de postav. In dinamica luptei, aerul patruns in gura cu aspect infricosator producea un sunet strident care ingrozea pe dusmani si, in acelasi timp, imbarbata luptatorii proprii.




            Un alt element specific stramosilor nostri l-a constituit folosirea diverselor procedee tactice care aveau si unele efecte psihologice:

-        in zonele care includeau drumurile de acces ale inamicului, familiile si bunurile erau evacuate, pamantul era parjolit, fantanile otravite;

-        atacurile executate prin surprindere, si cu repeziciune, hartuirea continua, provocau agresorului pierderi, teama si o dezorganizare generala care, de multe ori, il determinau sa se intoarca din drum;

-        atragerea cotropitorilor in locuri de desfasurare a bataliilor alese dinainte de conducatori, care sa fie folosite in avantaj propriu;

-        studierea si depistarea slabiciunilor inamicului prin iscoade, oameni tocmiti sau diverse actiuni de hartuire;

-        atacuri ale taberelor inamicului in momente neasteptate, dupa o prealabila si temeinica cunoastere a situatiei adversarului;

-        organizarea de manevre de inselare si simulari de atacuri pe directii adiacente.

Toti acei conducatori ai poporului roman care au folosit cu iscusinta aceste metode si procedee tactice cu efect psihologic au ramas inscrisi cu litere de aur in istoria poporului nostru si tin sa-i amintesc aici pe:

-        regele dac Dromichaites – invingator al oastei macedonene condusa de Lysimah in anul 292 i.Hr.;

-        regele erou Decebal – remarcat prin victoria de la Tapae, 87 D.Hr., asupra romanilor lui Domitian, condusi de gen. Cornelius Fuscus (si, bineinteles, cele doua razboaie cu romanii 101-102, 105-106);

-        voievodul Basarab I – victorios asupra lui Carol Robert la Posada din noiembrie 1330;

-        Mircea cel Mare – invingator la Rovine, in 1394, a armatei turcesti condusa de Baiazid si in acelasi timp ca o mare personalitate politica militara a Europei Centrale si de Sud-est;

-        Vlad Tepes – remarcat indeosebi prin atacul de noapte din iunie 1462 in tabara otomana de la Giurgiu;

-        Stefan cel Mare – victorios in 34 din cele 36 de batalii purtate impotriva otomanilor, tatarilor, ungurilor, polonezilor, iscusit in trimiterea si folosirea iscoadelor si renumit in organizarea manevrelor de inselare;

-        Mihai Viteazul – simbol al unitatii nationale a romanilor.

Dragostea de patrie, caracterul drept al razboaielor purtate de romani, ridicarea la arme pentru apararea pamantului strabun, le-a insuflat luptatorilor energii nebanuite, forta de a se opune tuturor celor care au incercat sa le incalce dreptul sacru la viata si libertate.

            Pe fundalul acestui important factor potentator, marii nostri comandanti de osti au utilizat numeroase modalitati de influentare a psihicului luptatorilor, in randul carora amintim:

-        asigurarea securitatii locuitorilor care nu participau la lupta (batrani, femei, copii);

-        imbarbatarea ostenilor inaintea confruntarii cu agresorul;

-        interventia personala a voievozilor pe campul de batalie in locurile si momentele hotaratoare;

-        recompensarea morala si materiala a celor care s-au distins prin vitejie si acte de eroism.

Nu trebuie uitate contributiile teoretice importante la fundamentarea si sintetizarea ideilor si principiilor artei militare romanesti si a procedeelor de influentare moral-psihologica a luptatorilor. Amintim aici lucrarea voievodului roman Neagoe Basarab, elaborata la inceputul sec.al XVI-lea sub titlul INVATATURILE LUI NEAGOE BASARAB CATRE FIUL SAU TEODOSIE, care cuprinde un ansamblu de reguli de conduita politica si militara necesare a fi respectate atat pe plan intern, cat si in relatiile externe cu prietenii sau eventualii vrajmasi ai tarii.

            De asemenea, sunt prezente in lucrare o serie de idei valoroase, izvorate din experienta domnitorului, privind modalitatile de influentare a conduitei oamenilor, pe care, in terminologia actuala, le-am denumi actiuni psihologice.

            Contributiile teoretice romanesti in planul actiunilor psihologice se amplifica incepand cu sfarsitul secolului al XIX-lea asupra lor punandu-si amprenta si militari de renume, cum ar fi:

1)   Marcu Campeanu tine in 1898 o conferinta cu tema „Psihologia luptei armate”, iar in 1902 publica la Paris lucrarea „Incercari de psihologie militara, individuala si colectiva”;

2)   Generalul C.N.Harjeu in studiul „Pregatirea armatei pentru razboi” (1905);

3)   Constantin Dragu in „Educatiunea morala in armata”;

4)   Col. T.Georgescu in lucrarea „Problema militara si fortele morale” (1911);

5)   Generalul Gh.Dabija in lucrarea „Dresaj sau educatie” (1920);

6)   Generalul Ion Jitianu in lucrarea „Fortele morale si fortele materiale la razboi” (1928).

Dar nu putem trece peste istoria acestui secol al ROMANIEI fara a remarca valoarea in domeniu a Maresalului ION ANTONESCU, probata pe campul de lupta, pe timpul campaniei rasaritene, precum si evidentiata intr-o multime  de marturii ale lui Gheorghe Barbul (fost sef de cabinet al Ministerului Afacerilor Straine in perioada 1940 – 23 august 1944), exprimate in cartea „Al treilea om al Axei”. El sublinia ca „puterea unei armate este egala cu masa ei inmultita cu un factor care nu este nici armamentul, nici felul de conducere, ci spiritul trupei, adica insusirea ei morala”.

1.3. MUTATII IN MODUL DE SOLUTIONARE A CONFLICTELOR MILITARE

           

            Realitatea ultimelor decenii, caracterizata de o schimbare rapida si neasteptata a raporturilor internationale in planul securitatii statelor, a condus la  degradarea unor relatii dintre state, la destramarea unora ca urmare a confruntarilor explozive de natura nationalista, religioasa, etnica, insotite de presiuni economice, financiare, politice, si nu in ultimul rand de acte teroriste aducatoare de distrugeri materiale si pierderi de vieti omenesti.

            O evaluare a evenimentelor din ultima parte a secolului XX si inceputul mileniului trei, reliefeaza o crestere a numarului de conflicte si o diversificare a actelor de violenta. Se poate afirma ca razboiul in viitor nu va mai avea trasaturile conflictelor trecute, violenta va fi mascata prin nonviolenta, iar agresiunea va fi instrumentata non-violent, devenind astfel “suprasimbolica, iar agentii actiunii armate, manipulatori de simboluri.

            Pe de alta parte, lumea va deveni tot mai constienta de faptul ca razboiul, in acceptiunea de pana acum, nu trebuie sa mai constituie o modalitate de promovare a politicii in relatiile dintre state. In acelasi timp, vor continua sa existe focare de tensiune si violenta, crize si stari conflictuale care pot degenera rapid, in cazul in care nu sunt luate masuri ferme pentru gestionarea acestora.

            Solutionarea conflictelor militare tinde spre o noua modalitate de abordare a formelor si mijloacelor de lupta, determinata de inaltul grad de solicitare fizica si psihica a personalului implicat in actiunile de lupta, de “atipicul” actiunilor, de exigentele formulate prin conceptul “pierderi umane - zero” sau de cel privind “fara pierderi colaterale”. In acest ansamblu trebuie privite si operatiile (actiunile) psihologice.

            In viitor, este posibil sa asistam la un veritabil declin al utilizarii razboiului ca mijloc al politicii si, in acelasi timp, la o crestere spectaculoasa a importantei mijloacelor de ultima generatie ale violentei armate: razboiul economic si informational, subversiunea si terorismul, confruntarea psihologica si cea cultural-ideologica etc.

 

1.4.OPERATII PSIHOLOGICE(PSYOPS) IN  ACTIUNILE MILITARE DIN ULTIMELE DOUA DECENII

Operatiile psihologice in Razboaiele din Golf

            Orice scepticism privind pretentia ca PSYOPS reprezinta un multiplicator de forta este de inteles, daca ne gandim doar la faptul ca eficacitatea PSYOPS este intotdeauna greu de masurat. PSYOPS este eficienta doar atunci cand este configurata cu actiuni diplomatice, politice sau militare. Este dificil sa iei deoparte si sa masori impactul PSYOPS (precum identificarea si masurarea puterii distructive a unei rachete Harpoon sau a unei bombe ghidate prin laser), totusi datele din primul razboi din Golf ne dau o imagine asupra eficacitatii PSYOPS si a rolului PSYOPS ca multiplicator de forta. Inainte de inceperea razboiului, Grupul 4 de Operatii Psihologice afirma ca PSYOPS au avut o contributie semnificativa la dezertarea din teatrul de operatii din Kuweit a circa 434 000 de irakieni. In primele faze ale razboiului terestru, predarea pe scara larga a soldatilor irakieni a fost cauzata nu numai de conducerea slaba a armatei irakiene si de puterea de foc covarsitoare a coalitiei, ci si de amplificarea acestor factori prin utilizarea PSYOPS.

 Esaloanele de comanda irakiene ofereau soldatului irakian informatii sarace si, desigur, putine dintre acestea erau reale. Nu i se spunea adevarul privind amploarea puterii de foc desfasurate impotriva lui, era mintit ca fortele coalitiei vor omori sau tortura prizonierii. In aceste circumstante, misiunile de bombardament nu ar fi avut efect asupra moralului decat in zone tactice limitate, daca nu ar fi existat fluturasii pentru multiplicarea acestui efect.

            In raportul financiar din anul 1992 catre Congresul SUA s-a afirmat: “PSYOPS s-au axat pe distrugerea moralului irakian si pe incurajarea predarii si dezertarii in masa. Dupa incetarea focului, un comandant irakian a afirmat ca pe langa operatiile de bombardament, PSYOPS au constituit cea mai mare amenintare pentru moralul trupelor sale”.

Al doilea conflict din Irak a adus, in afara de elementele inedite in domeniul artei militare, si consacrarea definitiva a necesitatii existentei unei consistente implicari a operatiilor informationale, respectiv operatiilor psihologice in sprijinul indeplinirii misiunilor unitatilor combatante.

Daca ne gandim la numarul manifestelor folosite in cele doua conflicte din zona Golfului Persic, iata care sunt, strict cantitativ, diferentele: in 1991, fortele aliate au folosit 29 de milioane de manifeste, iar in 2003 structurile de operatii psihologice americane si britanice au diseminat 50 de milioane de manifeste. Mai sunt insa de luat in calcul numarul impresionant de ore de emisie realizate de catre posturile de radio ale aliatilor sau sponsorizate de acestia.

Un rol important in economia planificarii si desfasurarii campaniei de operatii psihologice in ultima campanie din Irak a revenit si celui mai puternic mijloc tehnic de care dispune Pentagonul in domeniul operatiilor psihologice- avionul EC 130E Commando Solo. Acesta este o aeronava de tip cargo, modificata, echipata cu un studio mobil audio/video, cu transmitatoare multidirectionale si antene , putand fi realimentata in aer. Acesta poate transmite, in direct sau inregistrat, in gamele UM,US,UUS (FM), in spectrul TV si in banda comunicatiilor militare. Echipamentele de la bord sunt folosite si pentru bruiajul statiilor de radio si televiziune inamice. Cu acest echipament, structurile de operatii psihologice au capacitatea sa transmita simultan in opt lungimi de unda diferite. Aceasta aeronava a fost utilizata pe intreaga durata a conflictului atat ca post de radio mobil (aerian), cat si pentru a retransmite emisiunile unor posturi de radio si televiziune, dar a executat si misiuni de diseminare a manifestelor.

In ceea ce priveste  operatia Iraqi Freedom, din planificarea si desfasurarea operatiilor psihologice putem retine urmatoarele lectii invatate:

a. - reconsiderarea rolului echipelor tactice de operatii psihologice;

Pe parcursul ultimei campanii din Irak, principala provocare a constat in derularea programelor de operatii intr-un ritm rapid, corespunzator vitezei de inaintare a trupelor aliate. Echipele tactice de operatii psihologice au insotit unitatile combatante carora le-au fost alocate in sprijin, indeplinind misiuni in folosul acestora – activitati de culegere de informatii, diseminarea produselor PSYOPS pregatite anterior si comunicarea directa cu populatia din zona de operatii.

b. - incurajarea modificarilor comportamentale decisive;

Realizarea modificarilor comportamentale a fost considerata ca fiind in raport direct cu satisfacerea nevoilor de baza ale militarilor si populatiei civile irakiene, in prima etapa, urmand ca, in perioada post Saddam, acest efort sa fie continuat prin deplasarea accentului asupra promovarii valorilor general umane, dar si specifice societatii irakiene, proces orientat spre reconstructia unui stat irakian democratic, liber si prosper.

c. - integrarea operatiilor psihologice in actiunile militare pentru realizarea obiectivului final;

Ca multiplicator de forta si factor de reducere a violentei, operatiile psihologice au contribuit nemijlocit la pregatirea populatiei civile si a militarilor irakieni pentru a accepta ca inevitabila intrarea fortelor aliate pe teritoriul tarii lor, avand ca unic scop inlaturarea lui Saddam Hussein, exponentul unui regim totalitar inuman. Mediul atitudinal favorabil fortelor aliate a fost atins, desi nu s-a reusit trecerea pragului de rezistenta pasiva care ar fi dus la o revolta de proportii a populatiei irakiene impotriva regimului lui Saddam Hussein.



d. - repozitionarea operatiilor psihologice in raport cu mass-media;

Spre deosebire de razboaiele, conflictele, interventiile anterioare, structurile de operatii psihologice si-au asumat public responsabilitatile care le revin, au promovat transparenta activitatilor si s-au plasat in „lumina reflectoarelor”.

e. - utilizarea intensiva a studiourilor amplasate pe Commando Solo;

Intreaga campanie a fost precedata si sustinuta, pe toata durata desfasurarii, de catre studiourile de radio si de televiziune amplasate pe aeronava EC 130E Commando Solo. In conditiile diseminarii a milioane de manifeste si in urma parasutarii catorva zeci de mii de receptoare radio, destinate unei populatii cu un grad de instruire destul de ridicat, se apreciaza ca mesajele transmise de planificatorii operatiilor psihologice au contribuit in mod semnificativ la succesul intregii operatii militare din Irak.

f. - folsirea limitata a internetului;

Din cauza restictiilor extrem de severe aplicate operatiilor psihologice, folosirea Internetului ca mijloc se diseminare PSYOPS s-a limitat la transmiterea de mesaje electronice. Cu toate acestea, folosirea, fie si limitata a Internetului in scopul diseminarii mesajelor PSYOPS demonstreaza convingator capacitatea operatiilor psihologice de a include in propria panoplie diferitele mijloace de comunicare definitorii pentru societatea multimedia contemporana.

Operatiile psihologice in Kosovo

Pe data de 12 iunie 1999 primele trupe ale KFOR au intrat in regiunea Kosovo, fiind autorizate prin rezolutia nr. 1244 a Consiliului de Securitate al ONU. Aceste trupe au fost primite de albanezii din Kosovo (in numar de circa 1,8-1,9 milioane) ca niste forte eliberatoare, in timp ce pentru sarbi (circa 250-300.000 la acea data) ele erau considerate trupe cotropitoare. In regiune a existat, cel putin pentru cateva saptamani, un adevarat vid legislativ si administrativ, situatia economica era dezastruoasa, infrastructura - la pamant, dupa sapte saptamani de bombardament, o cantitate impresionanta de armament si munitie era in mana UCK-ului (Armata de Eliberare din Kosovo) si a populatiei civile, exista un numar semnificativ de refugiati albanezi, fortele armate sarbesti lasasera in urma multe zone minate, tocmai incepea exodul populatiei de etnie sarba de frica razbunarii albanezilor. Violenta, confuzia si faradelegea erau caracteristicile de baza ale situatiei din Kosovo in acea perioada de inceput a misiunii KFOR.

 Misiunea KFOR era sa impuna prevederile rezolutiei nr.1244 a Consiliului de securitate al ONU, sa stabileasca un mediu de securitate in Kosovo, sa impuna incetarea violentelor, sa asigure conditiile pentru intoarcerea refugiatilor, sa sprijine procesul de creare a institutiilor democratice. Sarcina cea mai dificila pentru KFOR a fost, este si va ramane multa vreme schimbarea acestei atitudini profund ostile a unei etnii fata de cealalta.

Elemente definitorii ale PSYOPS-ului din Kosovo :

* Un element de noutate l-a constituit faptul ca in Kosovo, spre deosebire de Bosnia-Hertegovina, nu s-a constituit un CJPOTF (Combined Joint Psyhologycal Operational Task Force-Forta Operationala Multinationala Intrunita de Operatii Psihologice), cu o structura de comanda unica, ci fiecarei brigazi multinationale i-a revenit responsabilitatea de a organiza si incadra propria structura de PSYOPS.

*Sarcina de a sincroniza si coordona activitatea celor cinci elemente de PSYOPS din brigazile multinationale ii revenea structurii de specialitate din compunerea comandamentului principal al KFOR, denumita PSYOPS Suport Element-PSE (Element de sprijin de PSYOPS). Structurile de PSYOPS de la nivelul brigazilor aveau autonomie in ceea ce priveste utilizarea statiilor de radioamplificare proprii, campania de avertizare impotriva minelor, conceperea produselor referitoare la punctele de control, la verificarea locuintelor si autovehiculelor, la protectia fortelor proprii, realizarea produselor continand informatii de baza despre brigada respectiva, mediatizarea declaratiilor comandantilor de brigada, retransmiterea comunicatelor de presa etc. Comandantii brigazilor aveau autoritatea finala de a aproba produsele executate in domeniile mentionate mai sus, in schimb, produsele care vizau alegerile, institutiile democratice, criminalii de razboi, crima organizata, contrapropaganda trebuiau inaintate de brigazi, prin intermediul PSE, direct comandantului KFOR, care avea autoriatea finala de aprobare.

Misiunea PSYOPS-ului consta in organizarea si desfasurarea unor operatiuni psihologice in sprijinul pacii, in aria de responsabilitate, in scopul realizarii si mentinerii unui climat de securitate, precum si pentru sprijinirea eforturilor de creare a conditiilor de implementare a prevederilor intelegerilor politice semnate de parti.

In scopul indeplinirii misiunilor mai sus, au fost stabilite sapte obiective principale:

a. participarea la stabilirea si mentinerea unui climat de securitate;

b. contribuirea la realizarea si mentinerea unei societati multietnice;

c. obtinerea si mentinerea acceptarii prezentei Fortei Internationale de Securitate, precum si a organizatiilor nonguvernamentale si internationale;

d. impunerea si mentinerea KFOR ca o sursa credibila de informatii;

e. sporirea participarii la procesul de refacere economica;

f. obtinerea acceptarii suportului si participarii la procesul de repatriere a refugiatilor;

g.     cresterea sprijinului si participarii la institutiile democratice;

Temele PSYOPS cele mai folosite au fost:

- fortele NATO actioneaza sub o autoritate legala, avand acordul comunitatii internationale si acordul guvernului iugoslav;

- fortele NATO actioneaza sub reguli ferme de angajare, avand autoritatea si capabilitatea de a raspunde repede si adecvat la orice violare a acordurilor incheiate;

- fortele NATO vor actiona decisiv, ca raspuns la orice atac asupra fortelor si mijloacelor proprii, precum si asupra organizatiilor internationale;

- fortele NATO vor impune impartial prevederile acordurilor incheiate;

- fortele NATO vor lua toate masurile de precautie necesare pentru a evita pagubele colaterale;

- continuarea violentelor nu va avea decat repercusiuni negative asupra realizarii obiectivelor partilor;

- fortele NATO sprijina in mod activ organizatiile internationale si nonguvernamentale, precum si populatia din Kosovo, in procesul de refacere economica;

- fortele NATO sunt profesioniste;

- fortele NATO sunt pe deplin angajate in implementarea oricarei rezolutii a Consiliului de Securitate al ONU si vor continua operatiile in Kosovo pana ce toate criteriile politice si diplomatice sunt indeplinite;

  Temele PSYOPS care au fost evitate:

- legitimitatea fostei formatiuni UCK;

- Serbia este un stat cotropitor in Kosovo;

- Kosovo este un stat suveran;

- descrierea membrilor armatei si militiilor sarbe ca niste criminali de razboi;

- orice referire la apartenenta religioasa;

- acordarea oricarui ultimatum care nu poate fi indeplinit;

Grupurile de audienta au fost impartite in 30 de sub-categorii precodificate, in functie de importanta, etnie, varsta, sex, apartenenta politica.

Echipa romaneasca de PSYOPS (compusa din 6 militari – ceea ce a situat Romania pe locul doi, dupa SUA, dupa numarul de persoane care au incadrat PSE) a avut o participare consistenta la nivelul comandamentului principal al fortei multinationale, si a constituit o recunoastere de facto a profesionalismului celor ce incadreaza Sectia Actiuni Psihologice si Centrul Tehnic de Actiuni Psihologice.           

Actiuni psihologice in Afganistan

Pe 7 octombrie 2001, la 26 de zile dupa tragicele si spectaculoasele evenimente de la 11 septembrie, rastimp in care S.U.A. au adresat mai multe ultimatumuri regimului taliban din Afganistan, au inceput bombardamentele americane asupra pozitiilor militare din aceasta tara, detinute de reteaua terorista Al-Qaida, condusa de Osama Bin Laden.

Iarna lui 2002 a insemnat continuarea operatiilor de cercetare si scotocire a grupurilor de luptatori talibani care se retrasesera in munti, iar in mijlocul lui martie 2002 intreaga retea terorista Al Qaida fusese distrusa. Se poate aprecia ca din primavara lui 2002, „Enduring Freedom”, in paralel cu particularitatile unei operatiuni de tip combat, antiterorist, a capatat din ce in ce mai mult caracteristicile uneia de tip asistenta de securitate, de asigurare a stabilitatii din Afganistan, de reconstructie si asistenta umanitara.

Principalele obiective ale operatiilor psihologice desfasurate de S.U.A. in Afganistan au fost: informarea corecta a populatiei afgane despre implicarea retelei  Al Qaida si a regimului taliban in atentatele teroriste din 11 septembrie, precum si in alte atentate anterioare de acest gen, demonizarea lui Bin Laden, precum si a liderilor militari si religiosi Al Qaida, convingerea populatiei afgane si a celor din statele invecinate despre legitimitatea interventiei S.U.A. si a coalitiei internationale in Afganistan, necesitatea distrugerii tuturor taberelor teroriste din aceasta tara, demoralizarea si izolarea trupelor talibane, implicarea activa a populatiei afgane in rasturnarea regimului taliban, prezentarea interventiei americane ca doar o prima etapa a luptei impotriva terorismului , ca o operatie militara indreptata impotriva regimului taliban  si nu a poporului afgan si cu atat mai putin impotriva Islamului, asigurarea sprijinului militar si logistic necesar opozitiei afgane (Alianta Nordului), crearea conditiilor favorabile de actiune pe teritoriul afgan a organizatiilor umanitare, crearea unei atitudini favorabile fata de prezenta unei forte de pace multinationale, informarea populatiei civile despre pericolul minelor etc.

Temele PSYOPS cele mai folosite au fost: organizatia terorista Al Qaida si Osama Bin Laden poarta raspunderea pentru atentatele din 11 septembrie; Bin Laden este un criminal care trebuie prins si deferit justitiei; operatiile militare din Afganistan sunt ale unei coalitii internationale si nu doar ale S.U.A.; coalitia internationala pentru lupta impotriva terorismului este legitima si are girul organismelor internationale; infrangerea talibanilor este inevitabila; talibanii nu reprezinta populatia afgana; ajutarea militarilor americani in demersurile lor de a-i prinde pe liderii talibani, oferirea de informatii despre localizarea acestor lideri; S.U.A. ajuta populatia civila afgana si va participa la reconstructia acestei tari.

Date fiind gradul ridicat de analfabetism in randul populatiei afgane, precum si lipsa televizoarelor dupa cinci ani de interdictie a acestora de catre regimul taliban, efortul principal al PSYOPS-ului american a fost axat pe realizarea unor produse tiparite (cu predilectie fluturasi) in care imaginile reprezentau centrul de greutate informational, respectiv a unor produse audio, radioul fiind principalul mijloc de informare in Afganistan.

Fluturasii care au fost diseminati in perioada imediat urmatoare au vizat „ruperea” populatiei civile afgane de cauza talibanilor, precum si demoralizarea talibanilor, carora li se oferea varianta incetarii luptei si a predarii.

Tematica fluturasilor a fost diversa: expulzarea din Afganistan a teroristilor straini, amenintari si ultimatumuri la adresa liderilor militari si spirituali al Al Qaida, oferirea de recompense consistente celor care ar da informatii utile despre acestia, locul si modalitatea de acordare a unor ajutoare umanitare, neinterferarea cu operatiile militare ale coalitiei, atentionari privind pericolul minelor etc.

Incepand cu primavara lui 2002, odata cu schimbarea caracteristicilor operatiei „Enduring Freedom” s-a schimbat si tematica produselor tiparite, majoritatea acestora vizand transmiterea unor mesaje, cum ar fi: sustinerea procesului democratic din Afganistan, renuntarea la violenta si crima, reconcilierea intre diversele grupari etnice si religioase, participarea la reconstructia economica a tarii, instaurarea unui stat de drept, acordarea de drepturi suplimentare femeilor si copiilor etc. De asemenea, se poate remarca utilizarea pe scara din ce in ce mai larga a echipelor tactice PSYOPS, atat pentru diseminarea produselor cat si pentru comunicarea directa cu populatia afgana.

In ceea ce priveste produsele audio, un rol deosebit de important l-a avut Commando Solo. Dat fiind faptul ca principalul post de radio taliban „Vocea Shariei” a fost scos din functiune in chiar prima saptamana a operatiei, se poate spune ca eterul Afganistanului a fost la indemana PSYOPS-ului american.

De la bordul avionului, care a avut cate 2 zboruri in fiecare zi (peste 300 in total) au fost transmise mii de ore de emisiune in dialectele dari si pasthu, planificatorii PSYOPS americani fiind constienti ca radioul reprezinta principalul mijloc de informare pentru afgani.

In cadrul emisiunilor radio, alaturi de mesajele PSYOPS cu teme similare celor transmise prin produsele tiparite, o pondere mare a avut-o muzica, ceea ce a constituit o idee foarte buna in contextul unei sensibilitati crescute a populatiei afgane, careia regimul taliban i-a interzis accesul.

Trebuie remarcat ca si in cadrul operatiei „Enduring Freedom” a fost utilizat cu succes conceptul de „reach back”, care a permis ca produsele audio sa fie concepute si realizate la Fort Bragg si transmise via satelit la bordul avionului Commando Solo, de unde erau retransmise in Afganistan.

Pentru difuzarea mesajelor PSYOPS au fost folosite si unele posturi de radio detinute de „Alianta Nordului”, precum si cele aflate in statele vecine cu Afganistanul. De asemenea, odata cu cresterea rolului echipelor tactice, s-au folosit, pe scara din ce in ce mai larga, statiile de radioamplificare din dotarea acestora.

Operatia „Enduring Freedom” a confirmat inca o data rolul hotarator al operatiilor informationale si, in cadrul acestora, a celor psihologice. Razboiul din Afganistan a fost si este unul nu atat al bombelor, cat mai ales al informatiilor.

Principalul adversar al PSYOPS-ului american a fost nu atat contrapropaganda talibana, cat mai ales unele posturi de televiziune si radio arabe din tarile invecinate. In acest context, multi analisti politico-militari americani considera ca ar fi fost mai utila folosirea postului de televiziune Al Jazeera pentru transmiterea mesajelor americane si nu blamarea si boicotarea acestuia.

 „Enduring Freedom” a constituit validarea practica a conceptului de „reach back” in conditiile in care teatrul de operatii militare a fost la cateva mii de kilometri de teritoriul S.U.A. De altfel, in ultimii ani, implementarea sistemului reach back constituie o prioritate pentru multe tari NATO care au structuri PSYOPS in cadrul armatelor lor.

In prezent, pe plan politico-militar se constata o preocupare tot mai sustinuta din partea unor state – mai nou, chiar din partea unor organisme si organizatii internationale – de a-si imbogati si dezvolta arsenalele de actiuni psihologice, de a gasi noi forme, tehnici si procedee de actiune sau de a le perfectiona pe cele care si-au demonstrat eficienta deja. Aceasta tendinta caracterizeaza toate armatele moderne.



* Doctrina Operationala a Fortelor Aeriene, pag. 21.

* V.I.Lenin, „OPERE COMPLETE”, vol.41, Ed. Politica, Bucuresti, 1966, pag. 121.



loading...



Politica de confidentialitate


Copyright © 2018 - Toate drepturile rezervate

Istorie




Années folles: mit si realitate
EPIRUL SI MACEDONIA DE NORD-VEST
Germania. De la Republica de la Weimar la Hitler
SECOLUL XIX
Preliminariile cruciadelor clasice
DESAVARSIREA UNITATII NATIONALE A STATULUI ROMAN
Practici sociale si timpul liber al maselor
PRIMUL RAZBOI CIVIL - ANGLIA
PREMISE REVOLUTIONARE PENTRU NASTEREA NATIUNII ROMANE MODERNE 1821-1848
REINVENTAREA LIBERALISMULUI 1989-2000












loading...