Primul Razboi Mondial - conflictul militar

Primul Razboi Mondial

Primul Razboi Mondial, conflictul militar ce a durat 4 ani (1914 - 1918), a inceput ca un razboi local european intre Austro-Ungaria si Serbia pe data de 28 iulie 1914, apoi a fost transformat intr-un razboi mai amplu ce cuprindea toata Europa dupa declaratia de rozboi impotriva Rusiei la data de 1 august 1914. La acest razboi au luat parte 32 de state dintre care 28 incluzand Marea Britanie, Rusia, Italia si Statele Unite s-au opus coalitiei numite Puterile centrale din care faceau parte: Germania, Imperiul Otoman, Austro-Ungaria si Bulgaria. Cauza imediata a izbucnirii razboiului intre Serbia si Austro-Ungariat a fost asasinarea in Bosnia a ducelui Francis Ferdinand. Cauzele principale ale razboiului sunt: spiritul de intens nationalism ce predomina in Europa in secolele XIX-XX, rivalitatea politica si economica dintre natiuni si stabilirea in Europa a doua armate foarte puternice si rivale.

Nationalismul

Revolutia Franceza si spiritul erei lui Napoleon au imprastiat in toata Europa ideea unei democratii care afirma ca oamenii au drepturi egale indiferent de origine, limba si idealuri politice.

Imperialism

Spiritul de nationalism s-a manifestat de asemenea si prin conflicte economice. Revolutia industriala, care a avut loc in Marea Britanie la sfarsitul secolului al XVIII -lea, in Franta la inceputul secolului al XIX -lea si in Germania dupa 1870, a produs o crestere semnificativa a productiei de manufacturi si de asemenea cresterea concurentei pe pietele mondiale.

Expansiunea militara

Ca resultat a tensiunilor presente, statele din Europa au adoptat unele masuri diplomatice prin care au inrautatit situatia razboiului. Convinsi de faptul ca problemele lor au fost sau nu tratate, au mentinut mari grupari de armate intre care au fost confruntari chiar si in timpul pacii. Marea Britanie influentata de marina Germaniei, si-a construit o flota dub indrumarea amiralului Sir John Fisher. Razboiul dintre Rusia si Japonia a dovedit eficacitatea navel cu armament (tunui) de mare distanta, iar Marea Britanie au copiat un model al navelor cu armament greu. Descoperirea unor lucruri noi in tehnologia militara si o organizare mai buna

au dus la o imbunatatirii strategiei.

Proportiile primului razbooi mondial au constituit o consecinta a contradictiilor dintre marile puteri. Cicnirile lor de interese aveau loc aproape in toate regiunile Globului. Divergentile intre puterile europene erau insa deosebit de puternice si pe propriul continent: ele au avut o importanta pondere in pregatirea si dezlanturiea razboiului.

Ca urmare a dezvoltarii fortei sale industriale si militare, Germania urrmarea sa-si extinda teritoriul in Europa, dar mai ales sa obtina noi posesiuni coloniale. Imperiul autro-ungar isi propunea sa-si consolideze situatia interna, amenintata de lupta popoarelor subjugate si sa-si extinda posesiunile si influenta in sud-estul Europei. Franta dorea redobandirea Alsaciei si Lorenei. Anglia voia sa-si pastreze si consolideze situatia de principala putere coloniala si maritima, prin inlaturarea concurentei Germaniei. Rusia nazuia sa opreasca expansiunea Puterilor Centrale in Balcani si sa obtina Stramtorile.

Intr-o masura diferita, toate marile puteri au contribuit astfel la izbucnirea si dezvoltarea conflictului.

Caracterul razboiului dus de popoarele care urmareau eliberarea si realizarea deplina a unitatii nationale

Pentru popoarele mici, unele din ele atrase in conflict impotriva dorintei lor, razboiul a avut drept scop eliberarea de sub dominatia straina si realizarea deplina a unitatii nationale. Unele nici nu aveau o existenta statala, fiind silite sa poarte armele pentru interese care le erau straine (cehii, slovacii, polonizii, etc.) Cei care provin din randul lor luptau deci fara convingere, adeseori dezertau sau treceau la adversar, continuand lupta.

Pentru apararea existentei statale au luptat cele doua mici popoare care au fost atacate in primul an al razboiului, Serbia si Belgia, ultima fiind invadata de armatele germane, in pofida statului sau de tara neutra. Ambele au fost ocupate aproape in intregime de adversari mai puternici, dar armatele lor n-au abandonat lupta.

Acelasi caracter drept l-a avut razboiul si pentru Romania. Lupta ei a fost determinata de necesitatea desavarsirii statului national unitar.

Ea isi gaseste expresia in larga actiune a opiniei publice, atat in vechea Romanie, cat sin provinciile istorice care se aflau sub dominatie straina. Consecinta acestei situatii a fost faptul ca, desi aliata a Puterilor Centrale, Romania s-a declarat neutra in 1914. Intrarea ei in razboi, in 1916, a avut drept scop eliberare romanilor aflati sub stapanirea austro-ungara. Idealul national a insufletit pe ostasii romani in clipele grele ale razboiului. Siliti de presiunea unor forte superioare sa se retraga in Moldova, patriotismul lor lea dat taria sa reputeze marile victorii de la Oituz, Marasti si Marasesti, avand astfel o importanta contributie la infrangerea finala a Puterilor Centrale.

Sfarsitul razboiului si urmarile sale

In 1918 situatia s-a modificat insa complet. Superioritatea resurselor Antantei si-a spus cuvantul. Constructiile navale au depasit pierderile cauzate de razboiul submarin. Contributia materiala si umana americana a sporit considerabil. Puterile Centrale erau confundate cu dificultatile economice crescande. Inca din 1916 in Germania se introdu-sesera cartelele alimentare. Opinia publica era nemultumita de prelungirea razboiului. In Germania si Austro-Ungaria aparea semnele prevestitoare ale viitoarelor miscari revolutionare.

In aceste conditii, Puterile Centrale au incercat o noua actiune decisiva, dezlantuind o puterniaca ofensiva in vest. Ea a fost oprita tot pe raul Marna. O contraofensiva a trupelor franco-anglo-americane a silit armata germana sa se retraga din Franta si Belgia. In sud, italienii, grecii si un corp expeditionar franco-englez obtin importante victorii. Aliatii Germaniei sunt nevoiti pe rand sa capituleze: Bulgaria (29 septembrie), Turcia (30 octombrie), Austro-Ungaria (3 noiembrie). Sub loviturile miscarilor nationale ale popoarelor, Imperiul Austro-Ungar s-a dezintegrat complet. Ramasa singura, Germania a fost nevoita sa se semneze armistitiul de la Compiegne (11 noiembrie 1918).

Primul razboi mondial se terminase, dupa lupte fara precedent, care durasera 4 ani si trei luni. Pierderile erau uriase: 10 mil. morti, 22 mil. raniti. Regiuni intregi fusesera pustiite; nimai in Franta au fost complet distruse peste 1500 de localitati. Razboiul a dezorganizat economia si transporturile, a distrus inestimabile valori spirituale, a produs traume psihice. Refacerea a constituit astfel un proces deosebit de dificil.