Gheorghe Gheorghiu-Dej

Gheorghe Gheorghiu-Dej

Biografie

Nascut intr-o familie de muncitori din Barlad, absolvent a patru clase primare

si trei industriale, Gheorghiu-Dej a lucrat ca ucenic pe la diverse locuri de munca,

angajandu-se in cele din urma electrician la Atelierele C.F.R. din Galati. Atras de

idealurile miscarii muncitoresti, s-a implicat in actiunile revendicative ale sindicalistilor galateni. Acuzat de "agitatie comunista", la 15 august 1931 a fost mutat disciplinar la Atelierele C.F.R. din orasul Dej, primind ulterior ca apelativ numele orasului. Continuandu-si activitatea in favoarea cauzei muncitorilor, a fost trimis la Atelierele C.F.R. Grivita din Bucuresti.

Se inscrie in PCR in anul 1930. in 1933 e condamnat din cauza rolului pe care l-as jucat in organizarea grevei de la Atelierele Grivita. In 1936 devine membru al Comitetului Central al PCR, devenind liderul factiunii din inchisori a partidului. Este mai apoi transferat in lagarul de la Targu Jiu unde e inchis in aceiasi celula cu Nicolae Ceausescu, devenind mentorul politic al acestuia. Evadeaza in 1944 iar in 1945 este ales secretar general al PCR, dar nu a reusit sa detina controlul asupra partidului pana in 1952 cand a eliminat din partid membrii factiunii moscovite, in frunte cu Ana Pauker.

Moare in 1965 in Bucuresti din cauza cancerului la ficat.

Activitatea politica

Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost presedinte intre 1961 si 1965.

Influenta stalinista s-a manifestat in Romania in special prin Gheorghiu-Dej. La nivel politic, toate initiativele romanesti trebuiau sa aiba aprobarea lui Stalin. Gheorghiu-Dej a manevrat de asa natura tendintele antisemite ale liderului de la Kremlin din ultima parte a vietii sale, pentru a obtine permisiunea de epurare din partid a liderilor de origine evreiasca. Deasemenea, pana la moarte lui Stalin, Gheorghiu-Dej nu a schimbat linia de represiune politica insuflata de la Moscova, represiune care viza intreaga societate romaneasca.

Regimul Dej a cunoscut trei etape principale ale luptei in interiorul partidului, trei ocazii pe care le-a folosit, dupa modelul stalinist, pentru impunerea echipei sale fidele si pentru eliminarea (epurarea) adversarilor reali sau potentiali.

Prima etapa a epurarilor intrepinse de Dej a inceput in 1945, prin lichidarea grabita a lui Stefan Foris, fost conducator al partidului comunist in timpul razboiului, si a culminat cu arestarea, in 1948, a liderului de partid Lucretiu Patrascanu, un comunist cu o buna pregatire intelecuala si foarte ambitios in care Dej vedea un adversar politic personal. Temandu-se ca Hrusciov (noul lider de la dupa moartea lui Stalin) va dori inlocuirea sa cu Lucretiu Patrascanu, Dej a decis in 1954 lichidarea adversarului sau, in urma unui proces regizat in culise.

A doua etapa a epurarii intrepinse la varful propriului partid i-a avut drept victime principale pe Ana Pauker si pe colaboratorii acesteia, Vasile Luca si Teohari Georgescu. In 1952, avand consimtamantul lui Stalin, gruparea lui Dej a pornit ofensiva deschisa impotriva gruparii Anei Pauker, acuzand-o de "politica de stanga", "impaciuitorism".

Ultima etapa a epurarii interne a avut loc in iunie 1957, an in care Dej a anihilat, din punct de vedere politic, alti doi lideri de partid susceptibili de a-i deveni adversari: Iosif Chisinevschi si Miron Constantinescu.Dej a legat de numele adversarilor sai inlaturati toate abuzurile, esecurile si nerealizarile regimului; in locul celor epurati, si-a numit oameni fideli, din propria sa echipa.

Atitudinea politica a lui Gheorghiu-Dej a fost ambivalenta. Daca in 1954 el hotara eliberarea a numerosi prizonieri politici, in acelasi an Securitatea organiza un nou val de arestari ale oponentilor regimului si de noi epurari. Multi dintre supravietuitorii acestui nou val de arestari au fost eliberati in 1964, cand Dej mai era inca in fruntea partidului si statului.1958 Dej convinge guvernul sovietic sa retraga ultimele trupe ale armatei rosii de pe teritoriul Romaniei. Dupa aceasta victorie politica incurajeaza sentimentele antisovietice, vorbind despre Basarabia romaneasca, in ultimii ani de viata fiind publicate cartile lui Karl Marx, texte cenzurate pana atunci deoarece vorbeau despre imperialismul tarist si ocuparea teritoriilor romanesti.

In 1965 Gheorghe Gheorghiu-Dej moare de cancer la ficat, insa exista teorii conform carora a fost iradiat intentionat la ultima lui vizita in Moscova din cauza politicii tot mai independente. Gheorghe Apostol afirma ca Dej l-ar fi numit pe el ca succesor la conducerea partidului. Gheorghe Maurer insa, a manevrat lucrurile incat sa fie ales Ceausescu presedintele partidului. Ion Mihai Pacepa aducea un argument in favoarea teoriei iradierii lui Dej, reproducand afirmatiile lui Nicolae Ceausescu, care il informase despre cei 'zece lideri internationali pe care Kremlinul i-a ucis sau a incercat sa-i ucida'. Gheorghiu-Dej ar fi fost unul dintre ei.

Probabi cea mai reprezentativa actiune a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej este indepartarea Romaniei de modelul de conducere sovietic. In 1958, dupa moartea lui Stalin, Dej a introdus un nou mod de guvernare, un comunism national, eliberat de influenta URSS. Declaratia din aprilie 1964 a statuat independenta PMR fata de Moscova, asigurand o anumita sustinere a populatiei fata de liderii partidului. Gheorghiu-Dej a avut curajul sa infrunte Moscova, URSS-ul fiind pana la acel moment 'farul calauzitor al organizatiilor comuniste din toata lumea'. Istoricul Florian Banu, membru al Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, spune ca 'Dej a sustinut egalitatea intre toate partidele comuniste. Declaratia din aprilie 1964 incununa o cale lunga de desovietizare a Romaniei. Primele decizii au fost luate inca din 1959. Astfel, limba rusa nu mai era obligatorie, strazile, stadioanele si localitatile reveneau la denumiri romanesti, iar din conducerea PCR fusesera inlaturati oamenii Moscovei'.

Viata culturala si educatia devin mai liberalizate, dar nu total. Legaturile culturale si stiintifice cu tarile din Occident, rupte dupa 1948, sunt reluate si ajung la un nivel modest, dar promitator. Dej reia si legatura cu Iugoslavia, al carei lider comunist, Iosip Broz Tito, fusese un adversar redutabil al luiStalin. Totusi, este de retinut faptul ca, din punct de vedere politic, partidul unic si-a mentinut nestirbit controlul intern asupra societatii si nu a cedat nici unul din prerogativele sale. Deasemenea s-a creat o legatura intre SUA si Romania, presedintele Lyndon B. Johnson spunand despre Romania ca este o tara comunista prietenoasa.

John McGhee, diplomat reprezentant al Marii Britanii la Bucuresti, trimite pe 8 iunie 1964 un document catre toate ambasadele Regatului Unit din tarile comuniste in care era scris: 'Comunicatul emis pe 2 iunie, dupa intalnirile bilaterale dintre Romania si SUA la Washington, a contribuit la crearea unei atmosfere emotionante, multumind si insufletind deopotriva inaltele cercuri oficiale, cat si oamenii de pe strada.' dar si faptul ca 'Conducatorii romani cauta o intensificare pe toate fronturile a relatiilor cu Vestul, dar aceasta este o diferenta de grad, nu de gen, consecventa cu progresul in aceeasi directie de-a lungul ultimilor trei ani, si nu implica in niciun fel abandonarea pozitiei lor - comunistii convinsi aplica politici comuniste - adica sunt nerabdatori sa promoveze interesele romanesti prin mentinerea si largirea unor relatii de prietenie de toate felurile cu toate celelalte state: Uniunea Sovietica, SUA, China comunista, Regatul Unit al Marii Britanii, Franta, Africa si tarile asiatice.'

Intre 1950 si mijlocul anilor '60 Romania a devenit prima tara din blocul comunist care a facut comert independent cu vestul. Succesul eforturilor de a extinde relatiile eterne romane a fost evident la inmormantarea lui Gheorghiu-Dej, unde au participat 33 de delagatii straine, inclusiv una trimisa din Franta de catre Charles de Gaulle. Politica lui de interactiune economica cu vestul a pregatit terenul pentru succesorul lui, Nicolae Ceausescu.

Opinie personala

L-am ales pe Gheorghe Gheorghiu-Dej deoarece, in opinia mea, este un lider comunist reprezentativ pentru Romania. Modul sau de conducere difera de cel al celorlalti lideri comunisti,fiind primul care creaza legaturi economice libere cu statele occidentale si cu SUA, refuza tipul de conducere din URSS, facand din Romania o tara comunista mai liberala ca restul, fapt despre care se spune ca i-ar fi adus si moartea. Este considerat ca fiind artizanul industrializarii si cel care a facut posibila detasarea Romaniei de URSS. Tot el i-a fost mentor politic celui care avea sa fie ultimul presedinte comunist din Romania, Ceausescu.