Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune. stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme


Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Istorie


Index » educatie » Istorie
ATENA


ATENA




ATENA

Atat Estul cat si Vestul converg in aceasta metropola vibranta, vie si debordanta, asemeni locuitorilor ei - gazduind mai importante vestigii ale tarii.

Daca exista vreo calitate ce ar trebui acordata atenienilor, arunci aceasta ar fi sinceritatea lor. Ei ar putea fi comparati cu un vechi pulover care a intrat la apa sau s-a largit de-a lungul secolelor, dupa cum au cerut imprejurarile.

Atena este putin mentionata de catre Homer. Ea a aparut ca o putere ce se extindea in secolul al VI-lea i.Hr., iar in timpul lui Pericle a devenit un centru al artei, literaturii, dar si al comertului si al industriei. Cand a inceput slabirea expansiunii macedoniene, Atena a ramas un centru intelectual prestigios punand accent pe filozofie si oratorie.




In perioada elenistica, Atena a fost umbrita de marile monarhii fondate de succesorii lui Alexandru. Conducatorii din Egipt, Siria sau Pergam au curtat vechiul oras aducand drept daruri diferite constructii sau lucrari de arta. Deja se transformase intr-un oras-muzeu, mai degraba de o "comoditate culturala' decat un organism viu, activ. Asediat si pradat de Sulla in 86 i.Hr., restaurat si ingrijit sub conducerea a doi imparati romani ce indrageau Atena, Augustus si Hadrian, jefuita din nou de heruli in 267 d.Hr. si Alaric, Gotul, in 395 d.Hr., Atena a intrat in era bizantina fara nici o stralucire - un oras provincial. Decretul semnat de imparatul bizantin Justinian (529 d Hr.), interzicand aici studiul filosofiei, s-a constituit ca lovitura de gratie asupra vechiului oras.

                    O inaltare brusca

Sub dominatia latina (1204-1456), invadat, ocupat si cerut de: francezi, catalani, florentini si veneti-eni, orasul Atena "s-a scufundat' si mai mult. Numai dupa cucerirea otomana din secolul al XV-lea a inceput sa se dezvolte din nou, dar neajungand la gloria din antichitate. Au mai existat piedici, cum ar fi atacul venetian din 1687. Adevarata ridicare din ruine a "orasului obosit' (asa cum il numise Christopher Wordsworth in 1832) a inceput dupa Razboiul de Independenta, pe nepregatite, cand a fost ridicat la rangul de capitala a noului stat grec. Astfel, Atena este un oras care a crescut la voia intamplarii si prea repede. Nu a avut niciodata sansa sa se maturizeze. Vechiul si noul nu s-au imbinat prea bine; ai inca sentimentul ca micul oras de dinaintea razboiului isi face loc prin moderna capitala care continua sa se extinda. Ocazional, poti intalni ceea ce se numea "casa de tara', dosita printre cladirile inalte, proprietarul ei luptand impotriva valului, inchizandu-si ermetic geamurile impotriva prafului, a poluarii si a zgomotului traficului. Traficul din Atena trebuie observat mai ales atunci cand e vreo demonstratie si tot traficul trebuie inlaturat de pe strazile principale. Nu e numai faptul ca Atena are mai multi motociclisti decat oricare alt oras european, dar pietele centrale sunt pline cateodata de macarale ce se folosesc la construirea sistemului de metrou. Atenienii sunt optimisti ca acest nou sistem va putea fi operabil in timpul Jocurilor Olimpice ce vor avea loc in Atena in 2004.

Ramificandu-se din aglomeratele artere principale, mai micile strazi nu sunt atat de congestionate. Majoritatea apartamentelor au balcoane si ii poti vedea pe ateniei in dupa-amiezele de vara aparand citindu-si ziarul, privind vecinii, udand florile sau luand masa de seara.

Vremea calduroasa face ca viata in aer liber sa fie o necesitate; aceasta la randul ei inseamna sociabilitate - nu e un accident faptul ca in limba greaca nu exista echivalent pentru "intimitate' - desi in ziua de azi televizorul atrage tot mai multi oameni in casa. Dar chiar televizorul este cel care ajunge sa fie o scuza pentru diferite intalniri: se improvizeaza partide ale Cupei Mondiale, se fac alegeri in timpul noptii, au loc vizionari colective in timp ce se bea, se mananca sau se joaca carti.

Taxiurile sunt de asemenea o institutie comuna. Ele sunt ieftine in Atena, deci este si o cerere mare. Daca ai noroc sa prinzi unul, curand iti dai seama ca trebuie sa il imparti cu altii. Dar ce a inceput ca fiind o necesitate s-a dezvoltat intr-o ocazie de schimb intersocial, fie acesta o discutie confortabila, fie una incinsa. Sunt atenienii chiar atat de sociabili si iubitori de distractii? Nu chiar; ei sunt doar plictisiti si neobositi. Byron i-a numit pe greci "o generatie nelinistita, uimitor de isteata'.

Exista o lupta continua de a ajunge Vestul in timp ce inca "se agata' de trecut. Tavernele, completate de magazine de pizza sau fast-food, incearca sa mentina o colueur locale (care se transforma in couleur internationale; poti gasi taramosalata in Londra mai repede decat in Atena). Casatoriile aranjate continua sa se practice, dar acum petitul este in competitie cu un serviciu computerizat. Gogosi si koulourakia, popcorn si passatembo; un preot intr-o maiestuoasa roba ce flutura, mancand o inghetata sau conducand o motoreta - ceva de neimaginat acum zece sau cincisprezece ani.

                    Strazile orasului

Inima orasului este incadrata de un triunghi echilateral, format de Plati Omonias (A) la nord, Monastiraki (B) la sud si Plati Syntagmatos (C) la sud-est. Cu exceptia a trei mici intersectii, nu este permisa circulatia masinilor, ceea ce a dus la crearea unei impresii de plinatate de viata. Ermou, odata cu un trafic intens, este acum un lung pasaj pietonal cu magazine moderne. Multe cladiri au fost renovate, iar noul sistem de iluminare a transformat aceasta zona intr-una atractiva, preferata pentru plimbarile de seara, in cautarea unei taverne perfecte.

Intreaga zona este un sir de magazine, pana spre Plati Syntagmatos. Monastiraki ne aminteste de piata descrisa de Euboulo in secolul al II-lea i.Hr.: " totul va fi de vanzare, in acelasi loc din Atena, smochine, struguri, napi, pere, mere, martori, trandafiri, mosmoni, masini de distributie, miere, naut, procese, budinca de corasla, miei, ceasuri, legi, acuzatii.'

Budinca de corasla si masinile de distributie suna destul de ciudat, dar neasteptata asociere de obiecte ce pot fi gasite in piata este si azi la fel de ciudata. Colectionarii de kitsch-uri vor gasi multe lucruri care i-ar interesa: kitsch-ul grecesc este poate cel mai groaznic din intreaga lume. Fleacurile rara valoare se produc pe scara larga deoarece si turismul se practica in aceeasi masura. Chiar si in magazinele din jurul Mitropolisului, specializate in obiecte ecleziaste au devenit "turistice'; probabil manufacturierii si-au dat seama ca turistii considera suporturile din bronz pentru lumanari lucrul perfect pentru o petrecere in aer liber; robele preotilor pline de broderii se pot transforma in orice clipa intr-o rochie de seara.

Dar trecand de vulgaritatea din strada Pandrossou, in strazile de langa Piata Flea pasesti intr-o era preindustriala. Acesta este sectorul mestesugurilor traditionale (mestesug fara "arta'), magazine en-gros vanzand lucruri nedecorative ca: suruburi, cuie, cutii si lazi, perii si maturi, curse de soareci si ierburi (muntii Greciei sunt un paradis al botanistilor); unde se gasesc magazine in aer liber gasesti rasina naturala in bucati mari de culoarea ambrei sau bucati de un albastru deschis de sulfat de cupru folosit pentru plante (si prinderea caracatitelor) - cu adevarat o adunatura de lucruri de valoare.

La fel se intampla si cu bunurile din vechea piata acoperita, o adevarata bijuterie din secolul al XIX-lea, aflata la jumatatea drumului dintre pietele Monastiraki si Omonia, in partea de nord a strazii Athinas (in care poti intra si dinspre strada Eolou, numarul 80). Aceasta este principala piata de carne si de peste a orasului, plina de cumparatori ce se inghesuie printre standurile unde este expusa carnea, pestele si orice varietati de carne de pasari de curte, marfa fiind laudata in gura mare de catre vanzatori. Dar fructele si legumele nu au acelasi succes in piata din partea de sud a strazii Athinas.

Luati-o spre dealuri!





Pe aceste strazi inguste e o agitatie linistitoare. La numai cativa pasi in spate esti din nou intr-o zona cu cladiri inalte, aer incins si fum. Salvarea o constituie faptul ca Atena are mai multe posibilitati de evadare. Cand te simti ingropat in aceasta jungla de asfalt, vezi la capatul strazii o parte dintr-un munte si copaci - imagini care te fac sa respiri usurat.

Atena e plina de protuberante ale reliefului, destul de mari ca sa le poti numi dealuri. Au fost numarate opt, dar e posibil sa existe mai multe: Muntele Lycabettus (D) (Lykavittos), pe care nu-l poti rata; remarcabilul Acropole, flancat pe o parte de Pnyx si pe cealalta parte de Philopappus (Filopappos) (E), unde atenienii inalta zmee in prima zi de Pasti; dealul Ardittos (F) de langa Teatrul de marmura in forma de potcoava, construit de Herod Atticus in 143 d.Hr., total reconstruit in anul 1896 (aici au avut loc primele Jocuri Olimpice moderne), dealul Nimfelor incununat de domul Observatorului; dealul sterp si batut de vant Tourkovounia; si dealul Lofos Strefi (care este mai putin vizitat de turisti si unde se vad eforturile mari pe care le depun acei oameni care se ocupa de ingrijirea peisajului, mai mult decat pe celelalte dealuri).

Impreuna cu micile cafenele ascunse pe unele dintre aceste dealuri gasim mai mult decat racoare. Pentru o adevarata escapada ar trebui sa treceti dealurile pana la unul din cei trei munti care incercuiesc Atena : Muntele Hy-mettus (Ymetto), la 5 km est de Atena, preferatul albinelor, invaluit in timpul apusului de un violet incadescent, fiind considerat unul dintre cei mai frumosi. Conducand in susul drumului serpuitor ce trece pe langa manastirea Kaisariani, ajungi pe un varf linistit de unde poti contempla intreaga Atica. Se poate vedea intreaga panorama a orasului, dar nu se aude nici un zgomot. Pe Muntele Parnitha (Parnes), la numai o ora de mers spre nord-vest, va puteti plimba printr-o salbaticie intunecata de brazi, puteti juca ruleta la cazino sau sa schiati in timpul iernii. Muntele Pendeli, spre nord, este aglomerat, plin de viata, avand toate dezavantajele ce decurg de aici: aerul este imbacsit cu fum souvlaki, auzindu-se de peste tot tipetele copiilor.

Dar daca nu indragiti prea mult escaladarea muntelui, daca sunteti "las des musees, cimetieres des aris', asa cum spunea Lamartine, poti face o escapada la Gradinile Nationale (G) (deschise de la rasaritul soarelui pana la apusul lui, iar intrarea este libera).

Mergi pe strada Herod Atticus si priveste, daca vrei, schimbarea Garzii Evzone (la care se referea Hemingway vorbind despre: "bebelusii aceia inalti in costume de balet'), apoi ia-o la dreapta, in parc! Deodata dai de o umbra deasa, de arbori romantici si de o oarecare liniste.

Nu va asteptati la ceva generos, spre exemplu multa verdeata, lacuri sau cascade, cum am putea intalni in alte parcuri europene. Aici exista doar cateva elesteie modeste cu peste, un curs subtire, dar constant de apa, ce trece nevazut pe sub frunze; cateva caprioare uitate, multe pisici, hranite de cativa iubitori de animale atcnicni. Se aude cantecul greierilor si strigatul paunilor. Tot in aceste locuri ii poti vedea pe atenieni odihnindu-se; indragostitii isi dau intalnire, batranii mediteaza, mamele tricoteaza, oamenii de afaceri imbuca in graba niste sandvisuri.

Exista totusi un neasteptat si solitar petec de verdeata pe Bulevardul Vasilissis Sofias; cu o arhitectura deosebita se afla aici statuia imensa din bronz a unui mare om de stat, Venizelos (1864-1936), pe punctul de a plonja in mijlocul traficului. Daca escaladati panta verde din spatele acestui loc, intalniti Parcul Libertatii. Nu e un parc, oricat te-ai chinui sa ti-l imaginezi. Exista libertatea alegerii cuvintelor, iar aici "parc' are o functie oarecum impaciuitoare. In timpul dictaturii militare (1967-1974), aici se afla sediul central al politiei militare, unde dizidentii erau retinuti si torturati.

Azi, intalnim o cafenea draguta, o sala de lectura si un mic teatru in aer liber. Camerele de tortura au fost transformate in muzeu, pozand in fata dificilei probleme morale: ce se poate face cu locuri ca acestea? Sa le acoperim, sa le pastram, sa le impodobim? Sa ne amintim sau sa uitam? Amintirea poate stanii ura, uitarea duce la apatie. Aici se fac eforturi de pastrare si transformare in acelasi timp; de comemorare a groazei, in timp ce se creeaza in jur o atmosfera in care stafiile sa se poata odihni.

Nu neaparat verde, dar cu siguranta o oaza, este Plaka (H), vechiul loc de la poalele Acropolisului. Acum e restaurat, au fost inchise cluburile de noapte sau discotecile de prost gust, s-a interzis circulatia vehiculelor, casele au fost rezugravite, iar strazile curatate. A devenit un loc incantator ; aproape ca te imaginezi intr-un sat la o mare distanta de orasul monstruos. Este de asemenea plin de mici frumuseti: cautati bisericile bizantine, Turnul Vanturilor, vechea Universitate, bucati de pereti antici.

                    Miscarile nocturne

Majoritatea activitatilor nocturne (in restaurante, cafenele, teatre, cinematografe) au loc in aer liber. Totusi, nu confundati cinematografele in aer liber cu cele drive-in; locurile sunt asezate ca si in cinematografele obisnuite si singurii clienti care ajung aici pe roti sunt bebelusii adusi in carucioare de mamele lor. Cat despre teatre, pe langa Teatrul Herod Atticus (I) exista unul mare pe muntele Lycabettus (folosit mai ales pentru concertele de muzica moderna) pe langa alte cateva cariere abandonate si transformate mai apoi in teatre, toate oferind decoruri dramatice pentru productiile lor (in general de mare calitate).

Noaptea este lunga in Atena; atenienii rezista cu incapatanare somnului si-l recupereaza in timpul siestei de dupa-amiaza (atentie: niciodata nu telefonati unui atenian intre orele doua si sase dupa-amiaza). Cafenele si barurile sunt deschise pana noaptea tarziu; ele se deosebesc de cele din alte capitale europene; sunt mai mari, au mese si muzica (de obicei tare), servesc mancare (de obicei scumpa), dar si bautura.

E ora trei noaptea, dar traficul nu conteneste; intalnesti grupuri de oameni pe la colturile strazilor, iar saluturile de noapte buna dureaza la nesfarsit. Strazile principale nu sunt niciodata goale si poate de aceea Atena este considerat un oras prin care te poti plimba in siguranta pe timpul noptii. "Generatia nelinistita' merge in sfarsit la culcare; balcoanele se intuneca, iasomia are un miros mai puternic si toate elementele conflictuale ale orasului par sa se fi rezolvat momentan in timpul scurtei nopti de vara.

                    Vizitarea locurilor

Vazut din partea dreapta, in timp ce conduci in sus pe Iera Odos (Drumul Sfant) sau privind in sus spre masa ei stancoasa de pe inaltimile Plaka, Acropolis (J) are inca o infatisare care face ca betonul din moderna Atena sa fie nesemnificativ. Urcati dimineata devreme, in timpul verii sau dupa-amiaza devreme, in timpul iernii, cand nu este aglomeratie ^ i marea albastra se intalneste cu dealurile gri-verzui, marcand orizontul, intr-o zi umeda sau cu vant, plimbandu-va pe suprafata ei neregulata va puteti simti ca pe puntea unui vapor pe timp de furtuna (orarul din timpul verii: luni-vineri 8.00-18.30, sambata-duminica 8.30-14.30; iarna: luni-vineri 8.00-16.30, sambata-duminica 8.30-14.30; intrarea este gratuita numai duminica).




Pana in anul 2000, Acropole va arata precum atelierul unui pietrar, asa cum trebuie sa fi fost prin anii 440 i.Hr., cand Partenonul era in constructie, ca parte a programului construirii unor cladiri, initiat de Pericle. Cativa dintre contemporanii sai gaseau acest lucru extravagant: el era acuzat ca a impanat orasul ca pe o tarfa. De fapt, Partenonul o celebra pe Atena ca zeita si protectoare a orasului. Statuia ci era de 12 m inaltime, construita din fildes si din aur, la indicatiile lui Fidias.

Conservatorii au ridicat sute de blocuri de marmura din constructia Partenonului pentru a inlocui suruburile din fier ruginite, inserate in anii 1920 cu suruburi din titan care rezistau coroziunii (rugina a facut ca piatra sa crape, in timp ce ploaia acida a transformat suprafetele de marmura sculptata in ghips moale). Restauratorii au reusit de asemenea sa identifice si sa colecteze aproximativ 1600 de bucati ale Partenonului, multe distruse de explozia din 1687 cauzata de munitiile otomane pastrate in interiorul templului. Cand ele vor fi inlocuite, se va putea vedea cu aproape 15% mai mult din templu. Noi blocuri luate din carierele muntelui Pendeli (la 14 km nord de Atena), din care se aprovizionau constructorii din sec. al V-lea d.Hr., vor umple golurile.

Erehteionul, un complex arhitectural elegant, detinator al diferitelor culte antice, ce merg in trecut pana la Epoca Bronzului, este deja restaurat. Cariatidele, ce sustin o galerie exterioara deasupra mormantului regelui Kc-krops, fondatorul anticei familii regale ateniene, sunt copii moderne ale Acropolisului. Elementele originale au fost mutate in Muzeul Acropole pentru a preveni alte distrugeri datorate unei nefos, patura de culoare ocru a poluarii atmosferice ce pluteste deseori deasupra Atenei.

Terminat in 395 d.Hr., la o generatie dupa Partenon, Erehteionul gazduieste de asemenea o statuie de lemn a Atenei, precum si legendarul maslin pe care ca l-a folosit pentru a-l infrange pe Poseidon, zeul marii, in competitia lor pentru suveranitatea asupra regiunii Atica. In timpurile otomane, constructia a fost folosita de comandantul militar turc al orasului pentru a-si adaposti haremul.

Propylaia (Propileele), distrusa intrare oficiala in Acropole, construita de Mnesikles in anul 430 d.Hr., a fost ingenios proiectata cu coloane exterioare impozante pentru a uimi oamenii ce urcau dealul. Parti din tavanul sau, odata pictat si poleit, sunt inca vizibile. Izolat de ceea ce a fost odata bastionul sudic al citadelei este templul mic si patrat Athena Nike, terminat in anul 421 d.Hr. Se presupune ca acesta se afla pe locul unde tata lui Tezeu, Regele Egeu, s-a sinucis vazand corbia ce avea panzele negre si care se apropia de tarm. Tezeu promisese sa inalte panzele albe in cazul in care ar fi reusit sa ucida Minotaurul din Creta, dar din neglijenta a uitat.

                    UN JOC AL MARMUREI

Britanicii il numesc Elgin (sculptura in marmura), dar pentru greci el este Partenonul Marbles. El se constituie dintr-o insiruire de figuri sculptate (pe o suprafata de 76 de metri patrati), realizate sub insasi indrumarea sculptorului si arhitectului Fidias. Pana in 1799, cand Lordul Elgin a fost numit ambasador al Angliei in Grecia, ce se afla sub dominatie turca, Partenonul era intr-un stadiu deplorabil, fiind distrus de explozia din 1687 (otomanii il folosisera ca depozit de munitii), dar si din cauza multor talhari. In 1801, Elgin a negociat cu Sultanul permisiunea de a indeparta "cateva blocuri de piatra cu inscriptii si figuri' si de a duce bucatile de marmura in Anglia, vanzandu-le in 1816 Muzeului Britanic, unde se afla si astazi.

S-au facut planuri pentru realizarea unui nou muzeu pe pantele de langa Acropole, unde vor fi adapostite toate sculpturile, in conditii care sa previna deteriorarea datorata poluarii. Bucatile de marmura sunt parte integranta a uneia dintre cele mai frumoase constructii ce supravietuiesc din antichitate, spun grecii, si ele pot fi cel mai bine apreciate in orasul din care provin. Dar englezii, pe de alta parte, spun ca ei sunt indreptatiti sa pastreze bucatile de marmura deoarece au avut o grija deosebita de ele, iar restituirea lor ar fi dezastruoasa. Disputele continua.

Sculpturile pe care Lord Elgin le-a lasat in urma sunt in Muzeul Acropole (K). Patru cariatide ce au supravietuit in Grecia (dintre care una a fost luata de otomani si pierduta, iar alta este in Muzeul Britanic din Londra) sunt niste statui inspaimantatoare, dar totusi feminine. Cochetele korai prezinta idealul clasic: daca le privesti de aproape poti inca detecta urmele de machiaj, dar si cerceii si formele rochiilor lor stramte si pline de falduri (deschis: luni 11.00-18.45, marti-vineri 8.00-18.45, sambata-duminica 8.30-14.30, intrarea e gratuita doar duminica).

Acropole era mai ales folosit in scopuri religioase. Situata la nord de Acropole, Agora antica greceasca era destinata scopurilor publice: comerciale, religioase, politice, civice, educationale, teatrale, atletice. Dar astazi arata ca un camp plin de mine. Reconstruita Stoa of Attalos, aleea cu magazine din secolul al II-lea d.Hr., este un loc placut de hoinarit printre aromele plantelor stravechi replantate de sapatorii americani. Hephaisteion, templul doric din apropiere te va ajuta sa apreciezi Partenonul ca o adevarata capodopera (intrarea dinspre strada Adhrianou sau Areopagus; deschis marti-duminica 8.30-14.45, cu taxa de intrare).

O parte din Stoa este expusa in strada Adhrianou. Aceasta cladire a dat numele unui curent filosofic - stoicismul - pe care Zeno Cipriotul l-a predat aici in secolul al III-lea i.Hr.

In partea de sud a Acropolei este Teatrul lui Dionysios (L). Sirurile de locuri de marmura supravietuiesc de prin 320 i.Hr., iar invatatii au cazut de acord asupra faptului ca piesele lui Eschil, Sofocle, Euripide si Aristofan au fost prezentate prima data aici in timpul festivalului religios in secolul al V-lea i.Hr. O subventie din partea statului pentru public a facut ca fiecare atenian sa poata participa (intrari dinspre Leoforos Dhionissiou Areopayitou si deasupra teatrului Herod Atticus; deschis: luni-sambata 9.00-14.45, duminica 9.00-13.45; cu taxa de intrare).

Dupa Monastiraki, Cimitirul Keraneikos (M) in districtul olarilor, era un loc de inmormantare a anticilor locuitori de faima ai Atenei. O extraordinara varietate de monumente sculptate - urme uriase de piatra, sfincsi inaripati si scene melancolice de ramas bun - domina Drumul Sfant ce face legatura intre Eleusis si Poarta Dipylon, unde sunt pastrate misterele. Acest loc ca o colectie de muzeu este un ghid magnific al picturii vaselor grecesti: de la o urna geometrica cu o sabie de fier ruginit incolacita in jurul ei pana la lekythoiul alb al Atenei clasice si la olaritul elenistic (deschis: marti-duminica 8.30-14.45, cu taxa de intrare).

                    Arcul lui Hadrian

Cateva monumente romane amintesc de perioada cand Atena era un oras ce trebuia venerat, dar golita de toate lucrarile de arta ce se puteau muta.



Imparatul Hadrian din secolul al II-lea, un admirator al Greciei clasice, a ridicat un Arc (N), pentru a marca locul unde se termina orasul vechi si unde incepea Orasul Universitar Roman. Putin din acest oras roman se poate vedea de sub verdeata din Parcul Zappeio si templul arheologic din spatele coloanelor Templului Olimpicului Zeus, dar sapaturile recente dintr-un colt al parcului arata ca multe constructii romane au existat in aceasta zona. Lucrarile la Templul Olimpicului Zeus au fost abandonate in jurul anului 520 i.Hr. cand s-au terminat fondurile, dar Hadrian a terminat constructia si si-a dedicat acest templu (deschis marti-duminica 8.30-14.45).

Mai tarziu, Herod Atticus, un mosier grec bogat, din Senatul roman, a construit teatrul tip amfiteatru pe panta sudica a Acropolisului (folosit acum pentru spectacole ale Festivalului Atenian) in memoria sotiei lui. Un sirian din secolul I i.Hr. a fost responsabil pentru picturarul Turn al Vanturilor (O), un octogon de marmura bine pastrat, dominand ramasitele Agorei romane. Este decorat cu 8 figurine in relief, fiecare intruchipand un vant (joi-duminica, 8.30-14.45, cuplata).

Atena bizantina este slab reprezentata: vreo duzina de biserici, multe datand din secolul al Xl-lea pot fi gasite in Plaka, iar altele se ingramadesc undeva sub nivelul strazilor, in umbra ^cladirilor moderne si inalte ale orasului: una dintre cele mai frumoase este Aghii Theodhori (P) construita in secolul al Xl-lea, pe locul unei foste biserici in forma de crucifix, avand domul de tigla. Zidaria este de caramida, decorata cu fire de teracota reprezentand animale si plante. Sotira Lykodhimou din str. Filellinon dateaza din aceeasi perioada, dar a fost cumparata de Tarul Rusiei in 1845 si redecorata in interior. Ea serveste acum micii comunitati rusesti din oras.

La limitele estice si vestice ale orasului exista doua manastiri faimoase: Kaisariani si Daphni. Kaisariani c pe Muntele Hymettus, inconjurata de ziduri inalte de piatra, iar numele il are de la un izvor ce alimenteaza un apeduct construit la ordinul lui Hadrian. Apelor lui, odata inchinate Afroditei, zeita dragostei, ii sunt inca atribuite puteri tamaduitoare (si pentru femeile ce-si doresc copii). Biserica manastirii e construita prin anul 1000 d.Hr., dar frescele au fost pictate in secolul al XVII-lea. Calugarii traiesc din cultivarea maslinilor, a vitei de vie si din fabricarea diferitelor medicamente facute din plantele de pe munte (deschis: marti-duminica 8.30-14.45, cu plata).

Daphni, o curioasa combinatie arhitecturala de gotic si bizantin, decorata in interior cu magnifice mozaicuri din secolul al Xl-lea, este amplasata pe locul unui vechi sanctuar al lui Apollo. Un Christ Pandokrator, cu o privire dura, imbracat in aur si inconjurat de profetii din Vechiul Testament, domina cu privirea de pe bolta domului. Cladirea actuala dateaza din 1080, iar portalul gotic a fost adaugat in secolul al XIII-lea, cand Daphni a apartinut unor calugari cistercieni din Burgundia si era folosit ca cimitir al ducilor franci ai Atenei (deschis: marti-duminica, 8.30-14.45, cu taxa de intrare).

                    Note de muzeu

Mergand inapoi in trecut in anul 3000 i.Hr., Muzeul Goulandris (Q) prezinta o colectie unica de Ciclade zvelte, stilizate, realizate in marmura alba. Aceste statui au fost dispretuite de criticii de arta ai secolului al XIX-lea, considerandu-le primitive, dar liniile lor simple si netede au atras atat pe Picasso, cat si pe Modigliani. In majoritate femei si gravide, figurile provin din morminte jefuite de prin Insulele Ciclade; pana azi, oamenii de stiinta nu cunosc exact scopul pentru care au fost facute (deschis: luni-miercuri-vineri orele 10.00-16.00, sambata 10.00-15.00, doar sambata intrarea e gratuita).

Ticsit cu comori din fiecare perioada a antichitatii, Muzeul National de Arheologie (R) ar trebui vizitat dimineata devreme inainte ca grupurile organizate sa transforme linistea salilor de marmura intr-un asurzitor Turn Babei (deschis: luni 12.30-19.00, marti-vineri 8.00-19.00, sambata-dumini-ca 8.30-14.30, sectia ceramica luni 12.30-17.00, marti-duminica 8.30-15.00, intrarea gratuita doar duminica sau de sarbatori; vezi si pag. 154-155).

Bronzurile din Muzeul de Arheologie din Pireu sunt mai artistice, totusi fascinante. Gratiosul si arhaicul Apollo, scos din mare in 1959, a fost realizat in 520 i.Hr. si este cea mai timpurie statuie de bronz in marime naturala. Alte 2 statui de bronz ale Athenei si Artemis, ambele datand din secolul al V-lea i.Hr. au fost gasite cam in aceeasi perioada in Pireu (Pireas), pe cand se faceau noi sapaturi (marti-duminica, 8.30-15.00, cu taxa de intrare).

Muzeul Bizantin (S), o sfidare a vilelor in stil bizantin, construit de o excentrica ducesa in secolul al XIX-lea, contine cateva icoane si relicve bisericesti minunate din secolele al XIII-lea - al XIX-lea. Redeschis in ultimul timp, Muzeul Benaki (T) gazduieste o minunata colectie de comori eclectice - din toate perioadele istoriei Greciei - incluzand bijuterii, costume si 2 picturi atribuite lui El Greco din timpul cand era un pictor cretan cu numele Domenico Theotocopoulos (marti-duminica, 8.30-15.00, cu taxa de intrare).

Muzeul Kanellopoulos (U), vila din secolul al XIX-lea, in Plaka, este un tezaur mai mic continand obiecte din mai multe perioade ale artei grecesti, adunate de un erudit, un infocat colectionar. Si Muzeul Orasului Atena, o acumulare de mobilier, picturi si accesorii din secolul al XIX-lea, intr-o casa ocupata odata de tanarul rege Otto, evoca viata clasei dominante, in nou independenta Grecie (ambele deschise marti-duminica, 8.30-15.00, cu taxa de intrare).

In afara Atenei, un drum de 69 de km spre Capul Sounion va duce la Templul Doric a lui Poseidon, terminat in 440 i.Hr. Coloanele sale albe si suple sunt inca o piatra de hotar pentru vasele ce se indreapta spre Pireu. Lordul Byron si-a sculptat numele pe o coloana din partea nordica. Marmura venea de langa Agrileza (deschis zilnic si se plateste intrarea). Urmand impresionantul zid de fortificatie de-a lungul dealului ajungeti la ramasitele unor ateliere navale antice din Golf. Mai departe este sanctuarul lui Artemis de la Brauron (acum numit Vra-vrona) de pe coasta estica a Aticai, la 35 km de Atena, prin zona Mesogheio, unde se cultiva vita de vie. O colonada din secolul al V-lea i.Hr., vizitata in amurg de bufnite, este flancata de o capela bizantina din secolul al XVI-lea, construita pe locul unui altar inchinat zeitei Artemis.

In perioada clasica, fete de 5-10 ani executau un dans de ritual la festivalul ce o onora pe Artemis ca zeita a nasterii. Statuile ei - solemne si imbracate ca niste adulti in miniatura - sunt acum in muzeu (sanctuarul: marti-duminica, 8.30-14.45, muzeu: luni 12.30-18.45,'Marti-vincri 8.00-18.45, samba-ta-duminica 8.30-14.45, cu plata).







Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Istorie




Studiu De Caz - ISTORIOGRAFIA ROMANA
FORMAREA CONSTIINTEI ISTORICE
ATENA
Clasici si moderni
Miscarea europeana
De la Locarno la Pactul Briand - Kellogg. Esecul principiului asigurarii securitatii colective
MODELUL BRITANIC
Problema reparatiilor. Ocuparea Ruhrului
Sfarsitul razboiului rece si noua ordine mondiala
Spatiul familial - spatiul privat