 |
|
 |  |
|
|
| |
 | Biologie | Chimie | Didactica | Fizica | Geografie | Informatica |
| Istorie | Literatura | Matematica | Psihologie |
PROIECTAREA LOGICA A SISTEMELOR INFORMATIONALE
Exista trei variante de abordare a proiectarii logice:
- iesiri - intrari;
- intrari - iesiri;
- mixta.
Indiferent de varianta de abordare, proiectarea logica trebuie sa asigure:
- fundamentarea stiintifica a obiectivelor noului sistem;
- definitivarea continutului informational al iesirilor sistemului in concordanta cu obiectivele stabilite;
- determinarea bazei informationale necesara satisfacerii eficiente a obiectivelor propuse;
- formalizarea atributelor de intrare pentru adaptarea acestora la cerintele de prelucrare automata ale noului sistem (vezi sectiunea 7);
- structurarea sistemului informatic in subsisteme si aplicatii in scopul realizarii esalonate a acestuia.
Proiectarea logica incepe cu definirea obiectivelor sistemului informatic si se incheie cu proiectarea structurala si functionala a sistemului informatic.
Intre aceste repere, proiectarea logica se desfasoara pe parcursul a trei subfaze sau pasi:
- proiectarea formularelor/formatelor (folosite la preluarea datelor) si proiectarea rapoartelor (folosite pentru extragerea si punerea in pagina sau pe ecran a datelor cuprinse in rapoarte);
- proiectarea interfetelor si a dialogurilor (folosite la comunicarea utilizatorului cu programul activ);
- proiectarea bazelor de date (modelul logic/relational al datelor).
In general se pleaca de la diagramele entitate-relatie, la care se vor adauga datele descoperite in timpul proiectarii logice. In aceasta actiune trebuie sa luam in consideratie evenimentele din diagramele de actiuni, ce declanseaza actiunile utilizatorului.
Sa retinem ca subfazele enumerate mai sus nu se parcurg secvential si o singura data, ci avem de a face cu un proces in spirala, care se repeta pana ce toate prelucrarile isi gasesc locul cuvenit.
La sfarsitul acestei faze vom sti precis tipul de sistem electronic de calcul folosit in sistemul informatic, precum si solutia de gestiune a datelor (BD locala, centrala sau mixta, gestionata prin SGBD sau EXCEL, etc.).
1. Definirea obiectivelor sistemului informatic
a) obiective generale:
- de conducere:
- rentabilizarea permanenta a activitatii economice;
- realizarea globala si structurala a indicatorilor economico-financiari, calculul si planificarea rezultatelor, planificarea financiara a investitiilor, previzionarea activelor circulante si a surselor de finantare, previziunea activitatii de trezorerie, inclusiv utilizarea bugetului general al unitatii economice;
- perfectionarea activitatii de conducere in vederea asigurarii unui optim global la nivelul intregii activitati economice;
- fundamentarea deciziilor de conducere tactica, strategica si
operativa pe baza informatiilor obtinute ca urmare a prelucrarilor sistemului informativ;
- asigurarea unei coordonari a intregului sistem informational-decizional;
utilizarea selectiva a unor informatii de exceptie (rata anuala
de innoire a mijloacelor fixe, tendintele preturilor de aprovizionare, etc.), pentru asigurarea unei gestiuni eficiente a patrimoniului net pe baza unor informatii cu caracter programatic si analitic;
- degrevarea conducerii de procesele decizionale de rutina, formalizarea prin noul sistem a informatiilor sintetice necesare derularii relatiilor informationale cu organismele de stat si cu alte regii autonome sau societati comerciale;
- furnizarea intr-o forma adecvata, eficienta si facila a informatiilor globale necesare conducerii unitatii economice, sub forma unor indicatori globali, situatii cu caracter sintetic, grafice, etc., care trebuie sa contina date relevante, prin intermediul afisarii la videoterminal;
- cresterea calitatii procesului decizional prin abordarea sistemica a activitatii unitatii economice si utilizarea modelarii matematice, adaptate sistemelor electronice de calcul;
- extinderea principiului conducerii prin exceptie si pe baza de obiective.
- obiective functionale pentru:
- activitatea comerciala;
- aprovizionare tehnico-materiala;
- desfacere a produselor/rezultatelor activitatii;
- marketing ;
-activitatea financiar-contabila:
- subactivitatea financiara (impozite, buget, relatii banesti,
decontari);
- contabilitate:
- contabilitate financiara (sintetica);
- contabilitate si gestiunea (analitica);
- control financiar;
- activitatea de personal:
- evidenta personalului;
- salarizare;
- perfectionarea calificarii personalului.
b) obiective specifice:
obiectivele specifice activitatii de baza. Ele trebuie sa urmareasca:
- utilizarea eficienta a capacitatilor de productie;
- introducerea de tehnologii si produse noi la nivelul tehnicii actuale;
- realizarea ritmica si de calitate a lucrarilor de investitii;
- modernizarea utilajelor si a altor factori de productie;
- imbunatatirea continua a calitatii productei;
- cresterea gradului de utilizare a capacitatilor de productie;
- incadrarea consumurilor de materiale in normele tehnologice;
- utilizarea rationala a capacitatilor de depozitare, a materialelor si
produselor.
obiectivele specifice activitatii auxiliare: au un caracter particular, o pondere si o importanta diferentiata de la un agent economic la altul.
2. Proiectarea formularelor/formatelor si a rapoartelor
Sa observam ca deocamdata ne referim la formulare sau rapoarte existente in sistemul manual sau la machete de ecran.
a) Formularele au in structura patru elemente: introducerea, instructiunile, partea principala si concluziile:
- introducerea contine titlul, numarul formularului, numele si adresa destinatarului;
- instructiunile vizeaza modul de completare a formularului si destinatia lui dupa completare;
- partea principala contine viitoarele casute de text, deocamdata doar in macheta, grupate logic dupa inteles, dupa momentul sau locul completarii datelor;
- concluziile apar la sfarsit si se refera la inregistrarea informatiilor cu privire la dispozitiile finale si/sau aprobarile necesare in legatura cu operatiile
consemnate, incluzand semnaturile si data. Pe formularele cu operatiuni financiare va fi marcat locul totalului formularului.
Alte elemente de luat in calcul la proiectarea unui formular: tipul de hartie, formele si culorile caracterelor folosite in diferite zone ale formularului care trebuie concepute conform standardelor in vigoare, adresa care sa fie vizibila si prin fereastra plicului.
b) Rapoartele contin doar date predefinite si ca urmare pot fi considerate documente pasive. Pentru rapoarte se intocmesc modele demonstrative care trebuie sa fie acceptate de beneficiar. Pentru rapoartele care ies la imprimanta este bine sa se intocmeasca macheta imprimantei ( un formular cu 50 de linii si 150 de coloane). Este bine sa aiba pondere rapoartele grafice.
In raport cu timpul, rapoartele se clasifica in rapoarte programate (la termen), analize neprogramate ( rapoarte ad-hoc elaborate la intrebarile managerilor), rapoarte declansate de exceptii (au continut predeterminat, dar se elaboreaza in situatii de exceptie: depasiri de costuri, stocuri supradimensionate, etc.) si rapoarte la cerere (acestea au continut predeterminat, dar se elaboreaza numai la cererea managerilor).
Atat machetele formularelor cat si cele ale rapoartelor pot fi facute cu un editor de texte, cu o aplicatie pentru grafica pe calculator sau cu un program de calcul tabelar.
2.1 Specificatie de proiectare
Subfaza proiectarea formularelor/formatelor si de proiectare a rapoartelor se va incheia cu cate o specificatie de proiectare structurata pe trei parti: prezentarea descriptiva a iesirii, un model al proiectului si testarea si evaluarea comportamentului in utilizare. Un model de specificatie apare in figura urmatoare.
2.2 Caracteristicile datelor continute in formate/formulare sau rapoarte
Aceste caracteristici se completeaza prin raspunsul la intrebarea asociata fiecarei caracteristici dupa cum urmeaza:
- Tipul datei: este cel mai indicat pentru atingerea scopului propus?
- Corectitudine/Precizie: datele folosite sunt suficient de precise?
- Actualitatea: datele necesare se obtin la timp?
- Orizontul de timp: datele apartin orizontului de timp adecvat?
- Nivelul de sintetizare: datele sunt prea sintetice sau prea detaliate?
- Completitudine: datele sunt insuficiente sau excesive?
- Accesibilitate: datele sunt accesibile?
- Sursa: sursa este sigura?
- Relevanta/valoarea: datele vor influenta deciziile? Beneficiile vor depasi costurile?
Forma de prezentare a datelor: date formatate, text, imagini, audio, video, hypertext. Mai trebuie precizat care date sunt interne si care sunt externe, care se
obtin on-line si care pe hartie, care se prelucreaza on-line si care se prelucreaza pe loturi (documentele se acumuleaza si se prelucreaza la comanda ).
- sa aiba o introducere (partea de titlu) sugestiva;
- prezentarea foarte clara a numelui formularului in partea superioara a paginii, central;
- evidentierea numarului si datei;
- daca trebuie distribuit in alte locuri, care sunt acestea?
- specificarea datei de emitere a iesirii care poate sa coincida sau nu, cu data intocmirii;
- daca este cazul se va consemna ora iesirii.
a) Prezentarea descriptiva
Formular: Situatia contului CLIENTI
Utilizatori: Persoanele care urmaresc contul CLIENTI
Rol: Prezentarea informatiilor despre clienti: adresa, situatia la zi a contului
Sistem: Novell Network, Microsoft Windows
Mediu de lucru: Mediul unui birou standard
b) Modelul proiectului
S.C. LEBADA s.r.l.
SITUATIA CONTULUI CLIENTI Pagina 1 din 2
Cod client: 1234
Nume client: Dobrogea S.R.L.
Adresa: Varfu cu Dor, 45
Localitate:
Judet:
Cod postal: 8700
Vanzari la zi: 25.000.000,00
Incasari la zi: 15.000.000,00
Limita credit: 10.000.000,00
Procent reducere: 2,00
Sold la zi: 18,000,000,00
Starea: Activ
c) Testarea si evaluarea comportamentului la utilizare
Gradul de perceptie a utilizatorilor (cca. 12 utilizatori):
Consistenta ( de la 1 - consistent, la 5 - inconsistent): 1.25
Suficienta (de la 1 - suficient, la 5 - insuficient): 1.12
Precizie (de la 1 - precis, la 5 - imprecis) 1.20
Exemplu de specificatie de proiectare [1]
- informatiile din instructiunile cu privire la iesiri:
- regulile de completare sa fie clare;
- sa se specifice etapa ce urmeaza dupa editare;
- sa se evite comentariile lungi, folosind in schimb rubrici cu nume sugestive;
- sa se consemneze destinatia fiecarui exemplar al documentului/raportului tiparit;
- informatiile oferite sa nu mai necesite si eventuale precizari manuale.
- partea principala (corpul iesirii):
- sa se faca o prezentare echilibrata evitandu-se incarcarile;
- folosirea corecta a spatierilor si marginilor;
- etichetarea corecta a rubricilor;
- gruparea logica a rubricilor;
- scoaterea in relief a zonelor ce marcheaza o alta rubrica;
- accentuarea prin linii sau culori a zonelor-cheie.
- Concluziile (finalul iesirii):
- sa fie plasate la sfarsitul paginii;
- sa fie alocat suficient spatiu pentru semnaturi;
- aici se vor prezenta ultimele indicatii (cele privind regimul de lucru cu documentul/raportul);
- totalurile vor fi puternic accentuate.
- Deplasarea lejera prin document (navigarea):
- de indicat in faza de editare, cum se pot efectua deplasarile inainte/inapoi;
- de aratat locul unde se afla utilizatorul (ex. pag. 4 din 12);
- de specificat cum se poate efectua iesirea din regimul de editare;
in cazul in care sunt mai multe pagini, semnalarea clara a ultimei pagini;
- tratarea ecranului dupa acelasi regim cu documentul original (clasificarea informatiilor d.p.d.v. al secretului si al accesului la ele);
- protejarea impotriva pierderii, modificarii, sustragerii ilegale sau din greseala a informatiilor.
- Forme de marcare a anumitor informatii sau grupuri de informatii aflate in interdependenta, a totalurilor, etc:
- marcaj clipitor/intermitent (blink);
- marcaj sonor;
- intensitati diferite de culoare;
- culori diferite (dar nu papagal!);
- diferentieri prin dimensiuni variate ale caracterelor;
- diferentieri prin fonturi;
- video invers;
- casete cu date grupate;
- subliniere;
- caractere majuscule;
- tiparirea informatiilor nestandard cu caractere diferite de celelalte.
- Imprejurari ce necesita scoaterea in evidenta a unor informatii:
- introducerea unor date eronate sau aparitia unor rezultate eronate;
- neincadrarea datelor in anumite limite sau starea de inoperativitate a unor echipamente;
- intrarea operarii intr-un regim anormal: se impune semnalarea prin comenzi, cuvinte cheie, mesaje;
- necesitatea afisarii sau tiparirii unor rubrici de subtotal sau total sau a unor rubrici in care se asteapta afisarea unei valori;
- existenta in pagina a unor zone comune;
- Probleme ce apar in legatura cu folosirea culorilor:
- anumite suprapuneri de culori duc la culori 'spalacite' sau culori 'fantoma';
- rezolutia este diferita de la un mediu de lucru la altul;
- fidelitatea culorii difera de la un mediu la altul; tiparirea sau conversia pe alt echipament ar putea crea probleme;
- culorile obosesc ochii, varianta alb-negru este mai odihnitoare, dar nu si mai placuta.
Recomandari referitoare la texte:
- caracterele: se recomanda folosirea literelor mari si mici, inclusiv respectarea regulilor de punctuatie;
- spatierea: daca este posibil, este de dorit folosirea dublei spatieri. Daca nu, se recomanda plasarea unei linii cu spatii intre paragrafe;
- alinierea : se recomanda alinierea textului la stanga, iar la nevoie partea dreapta poate ramane la stilul versurilor;
- liniuta de unire: nu se recomanda ca textele de pe ecrane sa contina cuvinte despartite in silabe de pe un rand pe altul;
- abrevierile: sunt permise numai pentru cuvintele care au o recunoastere generala.
2.5 Recomandari referitoare la tabele
Folosirea unor nume semnificative
- toate coloanele si randurile sa aiba nume (etichete) cat mai relevante;
- numele respective vor fi scoase in evidenta fata de celelalte prin tehnicile corespunzatoare, descrise anterior;
- reafisarea numelor coloanelor sau randurilor cand datele depasesc limitele unei pagini;
- evitarea numelor lungi, a ambiguitatilor generate de sensul cuvintelor folosite;
- pe cat posibil, de renuntat la despartirea in silabe;
- centrarea in cele mai multe cazuri a numelor coloanelor si alinerea la stanga a numelor randurilor.
- sortarea intr-o ordine logica a datelor prezentate, dupa una sau doua chei ascendent sau descendent;
- folosirea unei linii cu spatii dupa fiecare cinci randuri atunci cand exista prea multe coloane;
- informatiile similare afisate in mai multe coloane trebuie sa fie sortate pe verticala, intrucat ordinea lor se urmareste pe coloana, deci de sus in jos si nu de la stanga la dreapta - pe linie;
- intre coloane sa existe cel putin doua spatii ;
- de lasat loc suficient pe rapoartele tiparite care sa-i permita utilizatorului sa introduca diverse adnotari;
- de folosit acelasi gen de caractere, cu exceptia cazurilor care trebuie sa fie scoase in evidenta;
- de evitat excesele de fonturi fanteziste, greu de citit.
- datele numerice trebuie sa fie aliniate la dreapta si/sau pe marca zecimala, coloanele fiind astfel usor de citit;
- datele de tip text vor fi aliniate la stanga;
- se recomanda folosirea liniilor scurte de text, de regula de 30-40 de caractere, pentru o parcurgere usoara prin citire ( ca in cazul ziarelor);
- de evitat blocurile mari cu date alfanumerice; in astfel de cazuri trebuie gasite criterii de descompunere a lor in grupuri mai mici, mai usor de citit, deci si mai inteligibile, care sa nu aiba mai mult de 3-4 caractere, gen numere auto sau de telefon.
- numarul tabelului: se va atribui consecutiv, in ordinea aparitiei, pe parcursul intregului raport, sub forma numerelor arabe. Numarul se va scrie la marginea din stanga, apeland la metoda numerelor duble ( de ex. 2.3) numai in rapoartele lungi care contin mai multe capitole, fara a se pune punct dupa ultimul grup de numere. Numarul si titlul se vor plasa deasupra tabelului, iar elementele suplimentare, in zona imediat urmatoare sub tabel;
- titlul tabelului: va fi scris la marginea stanga, la doua randuri sub numar. Prima litera a titlului si substantivele proprii se scriu cu litera mare, celelalte se scriu cu litera mica. Daca necesita a doua linie, ea va incepe tot de la stanga, la doua randuri. Nu se pune punct dupa titlu;
- liniile tabelului: in general tabelele au trei linii orizontale si nici una verticala! Ultima linie va delimita continutul tabelului de elementele suplimentare cum ar fi sursa tabelului si notele explicative;
- alte elemente ale unui tabel: titlul cotorului, titlul coloanelor, titlul coloanelor multiple, titlul liniei, subtitlul, sursa si notele explicative. Pozitia lor in tabel este data in macheta urmatoare:
(1) Numarul tabelului
(2) Titlul tabelului
(3) Linie__________ ______ ____ _____ _______ ______ ______________
(6) Titlul coloanelor multiple
(4) Titlul cotorului (5) Titlul coloanei Titlul coloanei
(7) Titlul liniei
(8) Subtitlu Date Date
Subtitlu Date Date
Titlul liniei Date Date
(3) Linie__________ ______ ____ _____ _______ ______ ______________
(9) Sursa:
(10) Note explicative
2.6 Utilizarea graficelor in rapoarte
Argumente ce pledeaza in favoarea graficelor in comparatie cu tabelele:
- un desen este mai sugestiv decat 1000 de cuvinte;
- se prezinta o sinteza riguroasa a datelor;
- marcarea celor mai importante elemente;
- exceptiile sunt usor de sesizat;
- evidentiaza eventualele corelatii dintre elemente;
- se poate aprecia tendinta in timp;
- se pot efectua comparatii multiple rapide;
- se ofera sansa efectuarii de prognoze;
- cantitatile mari de date valorice pot fi vizualizate mai simplu cu ajutorul unui grafic.
Tipuri de grafice: histograma, histograma cumulata, linie, diagrama de structura (de tip Pie). Datele pot sa apartina fie unei serii discrete (de ex. populatiile diferitelor orase), fie unei serii continue (date care se schimba in timp , de ex. evolutia populatiei unui oras).
Totusi, atunci cand ne intereseaza valori individuale, tabelele sunt de neinlocuit.
2.7 Criteriile de apreciere de catre utilizatori a formularelor/formatelor
- stabilitatea: folosirea acelorasi termeni, abrevieri, formate, titluri si metode de navigare in toate iesirile sistemului;
- eficienta: formatarea trebuie sa se deruleze in stransa concordanta cu sarcinile de executat. Textele trebuie sa fie aliniate, coloanele sortate, deplasarea sa fie usor de realizat. Pentru a formula cererile de iesire este de dorit ca pe cat este posibil sa fie necesare cat mai putine date;
- comoditatea: sa nu se faca trimiteri la afisari anterioare, sa se foloseasca etichete clare, precum si factori de scala corespunzatori;
- formatul: pentru aceleasi tipuri de informatii, este bine sa se mentina acelasi format; de asemenea sa se scoata in evidenta ceea ce este important. Printre caracterele tiparite este bine sa fie prezente la locul cuvenit semnele monetare, marcile zecimale, separatorii
ordinelor de marime si semnele +, _, %, etc.
- flexibilitatea: trebuie sa i se ofere utilizatorului posibilitatea de a lista in modurile dorite de el, de a opri procesul si de a naviga in locurile dorite.
- tastatura
- mouse
- cititor optic
- creion optic, etc,
Pasii
anteriori conceperii Pasii conceperii Pasii post-concepere
Stabilirea Determinarea
scopului operatiunilor de:
Revizuire corectare editare
trebuie sa - citire si actiune
reamintire documentului
informatii unui continut
D
O
C
U
M
E
N
T
Definirea Definirea adecvat
de acel documentul folosit mai
Evaluare (Raspunde documentul scopului pentru care a fost conceput?)
document?) De ce ii este usor
- sistem clarificarea
folosire de transmis
- modul de
MENIU
PRINCIPAL
- o sageata plasata in
dreapta unei optiuni ( ) indica
faptul ca urmeaza un submeniu;
Normalizarea bazelor relationale (eliminarea redundantelor si a anomaliilor de stocaj) inseamna obtinerea de relatii 'atomice', fara a pierde nimic din informatii. Dupa normalizare, urmeaza optimizarea schemei interne, constand in eventuale denormalizari (join-uri) si apoi se alege: modul de organizare a tabelelor, metode de acces, cheile de indexare.
Practic normalizarea inseamna sa eliminam 'dependentele functionale' folosind scheme de modelare care pot fi:
- schema de descompunere entitati;
- schema sintezei atributelor.
Dependentele functionale se refera la legaturile dintre atribute si pot fi:
- reflexive (ciclice);
- tranzitive;
- de crestere.
Dependentele functionale mai pot fi partiale sau totale, precum si multiple.
Normalizarea se face in 5 trepte (forme):
- 1NF: impune ca fiecare celula a tabelului sa contina o singura valoare nedecompozabila: daca exista caracteristici compuse (de ex. adresa = localit. + adresa), atunci vor rezulta mai multe caracteristici, daca exista mai multe caracteristici care fiecare in parte ar putea fi valori ale unui camp, vor rezulta mai multe tupluri.
- 2NF: impune sa fie indeplinit 1NF + fiecare caracteristica non-cheie sa fie dependenta de o cheie primara; daca exista campuri ce nu depind de toata cheia primara, ele vor fi plasate separat intr-un nou tabel a carui cheie primara va fi doar partea de care campurile in cauza depindeau si in vechiul tabel. Se elimina astfel dependentele partiale.
- 3NF: impune 2NF + sa nu existe dependente functionale tranzitive intre caracteristicile non-cheie. Tranzitiva inseamna ca un camp (caracteristica) X depinde de Y si acesta depinde de Z, dar X depinde direct de Z. In acest caz vom mai initia un tabel avand cheie primara pe Y, iar in acest tabel X va fi un camp non-cheie. Y va ramane si in vechiul tabel, ca un camp non-cheie.
Ceva intermediar intre nivelul
4 si 5 de normalizare este NF Boyce Codd (BCNF); acesta pretinde 3NF +
pentru orice dependenta totala X-- A,
rezulta ca X este o cheie a lui R (tabelul in discutie).
- 4NF: impune BCNF + fiecare dependenta multipla devine o dependenta functionala;
- 5NF: impune 4NF + si nu are dependenta ciclica (joints) sau daca exista, sa fie implicata printr-o cheie secundara.
4.3 Transformarea diagramelor entitate-relatie in relatii
Intregul proces se deruleaza in patru pasi:
- Reprezentarea entitatilor. Fiecare tip de entitate din diagrama entitate-relatie este reprezentata ca o relatie in modelul relational al datelor. Identificatorul tipului de entitate devine cheie primara a relatiei, iar celelalte atribute ale tipului entitatii devin atribute non-cheie ale relatiei.
Nume
Marca Angajat Adresa
va fi descrisa ca relatie astfel: ANGAJAT (MARCA, NUME, ADRESA) sau tabular:
MARCA |
NUME |
ADRESA |
|
Ionescu Adrian |
str. Vasile Parvan, nr. 23, Mangalia |
- Reprezentarea legaturilor. Fiecare legatura din diagrama entitate-relatie trebuie sa fie reprezentata in modelul relational al datelor. Reprezentarea legaturii se face in functie de natura ei. Astfel, uneori se poate constitui o relatie prin includerea cheii primare a unei relatii ca o cheie straina/externa in alta relatie. De exemplu, la prima vedere cineva ar putea prezenta o comanda de carte ca o entitate cu atributele nr_comanda, data_comanda si data_restituire. Dar la o analiza mai atenta se poate observa ca entitatea ar trebui sa mai aiba un atribut si anume numar_matricol, care este de fapt cheia primara a entitatii student si ca urmare s-au creat premisele unei legaturi intre relatia student si comanda_carte. Alteori, se poate crea o relatie separata pentru reprezentarea legaturii (cazul LINIE_COMANDA).
- Normalizarea relatiilor. Relatiile create in pasii precedenti pot contine redundante nedorite si vor constitui surse de aparitie a anomaliilor in timpul actualizarii. Normalizarea va conduce la o buna structurare a relatiilor.
- Fuziunea relatiilor. In timpul modelarii logice a datelor s-au creat diferite relatii, atat pe baza normalizarii ascendente a perspectivelor utilizatorilor, cat si a transformarii uneia sau a mai multor diagrame entitate-relatie in seturi de relatii. In structura acestor seturi de relatii pot exista unele relatii redundante cum ar fi existenta a doua sau mai multe relatii care descriu acelasi tip de entitate, ce ar trebui sa fuzioneze si sa se renormalizeze pentru extragerea eventualelor redundante.
5. Proiectarea structurala si functionala a sistemului informatic
Pana la aceasta faza nu s-au facut referiri in cadrul proiectarii logice a sistemului informatic, la structurarea sa pe subsisteme, aplicatii, unitati functionale, etc. si nici la elementele de structura organizatorica implicate intr-o aplicatie sau alta. Acum este momentul sa apropiem conceptia sistemului informatic de structura organizatorica a unitatii beneficiare si de felul cum sunt realizate concret functiile acesteia prin intermediul atributiunilor functionale ale elementelor din structura organizatorica.
Aceasta actiune implica pe de o parte, structurarea sistemului informatic in subsisteme, aplicatii, unitati functionale sau proceduri logice si unitati de prelucrare sau proceduri automate, iar pe de alta parte asigurarea functionalitatii sistemului proiectat.
Unitatea functionala este o parte componenta a unei aplicatii, reprezentata de un grup omogen si specific de prelucrari, interconectate functional si aplicate unei subfaze informationale omogene.
Reamintim ca procesele se pot descompune din doua puncte de vedere: conceptual si organizational.
Conceptual: Organizational:
- operatii complexe; - faze;
- operatii elementare; - sarcini
Unitatea functionala sau unitatea logica de prelucrare rezulta din descompunerea sarcinilor si contribuie la indeplinirea operatiilor. Cu alte cuvinte sarcinilor li se pot atasa unitati functionale, entitati, posturi de lucru, iar acestora li se pot atasa resurse.
5.1. Structurarea sistemului, subsistemelor si unitatilor functionale Sistemele informatice la nivelul unitatilor beneficiare pot fi :
- sisteme informatice independente, neconectate cu alte sisteme;
- sisteme informatice distribuite total sau partial;
- sisteme informatice mixte.
Structurarea sistemelor informatice se face mai usor, daca se coboara pana la nivel unitate functionala si acolo se face legatura cu elementele de structura organizatorica (posturile de lucru).
Structurarea pe unitati functionale se face tinand cont de urmatoarele criterii:
- omogenitatea activitatilor, combinata cu compartimentele functionale
implicate in sistemul proiect;
- ciclurile de functionare ale sistemului informatic; dupa acest criteriu se pot distinge trei tipuri de unitati functionale:
- pentru crearea initiala si actualizarea colectiilor de date;
- pentru exploatarea colectiilor de date si obtinerea iesirilor;
- pentru realizarea de interfete cu alte sisteme informatice;
- aspecte legate de relatia sistemului cu mediul exterior. Se are in vedere adaptarea sistemului la schimbarile de mediu, precum si contracararea efectelor mediului exterior asupra sigurantei si securitatii datelor din sistem. Acestea necesita unitati functionale :
- pentru reorganizarea structurii conceptuale a bazei de date;
- pentru securitatea/protectia B.D;
- frecventele sau termenele de realizare ale prelucrarilor automate specifice noului sistem (rezulta unitati functionale pentru prelucrari operative, la anumite termene si cu prelucrari aleatoare). Criteriile de mai sus pot fi folosite corelat sau independent, astfel incat numarul componentelor sa fie optim, iar functionalitatea sistemului sa fie maxima.
5.2 Asigurarea functionalitatii sistemului proiectat vizeaza definirea organizarii prelucrarilor si a fluxurilor informationale intre compartimentele implicate in noul sistem si acest lucru se poate face mai usor pornind de la elementele structurale ale unitatii functionale (intrari-prelucrari-iesiri).
Definirea elementelor structurale ale fiecarei unitati functionale se face in urmatoarea succesiune:
a) Ordonarea listelor/situatiilor de iesire in functie de compartimentele beneficiare, frecventele si termenele de realizare ale acestora intr-un tabel cu rubricile:
|
Iesirile sistemului |
Volum |
Compartimente beneficiare |
Frecventa si termenul |
Dispozitiv de obtinere |
|
|
Cod |
Denumire |
||||
b) Verificarea structurii bazei informationale in functie de documentele de intrare utilizate pentru introducerea atributelor specifice acestora, conform unui tabel cu structura:
|
Entitatile bazei informationale |
Documente de intrare folosite |
Elemente de legatura |
|
|
Denumire |
Identificator |
||
c) Verificarea corespondentelor dintre structura bazei informationale si listele/situatiile de iesire obtinute prin intermediul algoritmilor de calcul, conform unui tabel cu structura:
|
Structura bazei informationale de intrare |
Iesirile sistemului |
|||||||
|
S1 |
S2 |
S3 |
S4 |
S5 |
Sn |
|||
d) Ordonarea documentelor de intrare in functie de compartimente, frecvente si termene de utilizare pentru crearea si actualizarea colectiilor de date; se intocmeste un tabel cu structura:
|
Documente de intrare |
Volum |
Comparti- ment emitent |
Frec- venta |
Dispozitiv de preluare |
Struc-tura B.I. |
|
|
Cod |
Denumire |
|||||
e) Definirea structurii unitatii functionale presupune precizarea intrarilor, prelucrarilor si iesirilor specifice. Pentru fiecare unitate functionala se stabileste criteriul sau criteriile utilizate pentru definirea sa, frecventa de apelare, interfata cu alte unitati functionale si fluxurile de prelucrare specifice.
Se intocmeste un tabel Format A4 (Landscape) cu structura de pe pagina urmatoare, unde prelucrarile (P) sunt defalcate pe atatea coloane cate entitati informationale (EI) exista in sistem. In acest tabel se are in vedere ca:
- intrarile sunt facute pe baza documentelor de intrare folosite pentru constituirea si actualizarea entitatilor bazei informationale;
- prelucrarile sunt asigurate prin intermediul entitatilor bazei informationale care vor fi actualizate sau exploatate in vederea obtinerii rezultatelor solicitate;
- iesirile sunt formate fie din entitatile bazei informationale pentru prelucrari ulterioare, fie din listele/situatiile de iesire solicitate de beneficiarul sistemului, inclusiv listele de tranzactii externe;
Tabelul este intitulat "Structura generala a unitatii functionale" si macheta lui este urmatoarea:
|
Unitati functionale proiectate |
Intrari |
P |
Iesiri |
||||||||||||
|
EI |
|||||||||||||||
|
Codul UF |
Criterii de definire a UF |
Frecventa de utilizare |
Interfata cu alte UF |
Fluxurile de prelucrare |
Codul documentului de intrare |
Denumirea documentului de intrare |
Compartimentul emitent |
Frecventa de transmitere |
E1 |
En |
Codul |
Denumirea |
Compartimentul beneficiar |
Frecventa de transmitere |
Dispozitiv periferic de obtinere |
|
U.F. 1 |
Ciclurile de functionare (Creare-actualizare B. I.) | ||||||||||||||
|
U.F. 2 |
Ciclurile de functionare (Exploatare listare B.I.) | ||||||||||||||
Folosind datele completate in tabelul de mai sus, se poate intocmi organigrama unitatii functionale. Se intocmeste cite o organigrama pentru fiecare unitate functionala. Elementul de baza al organigramei este un dreptunghi aflat in centrul foii. Dreptunghiul contine date despre unitatea functionala respectiva (codul unitatii functionale, criterii, frecventa, entitatile implicate in unitatea functionala si codul fluxului prin care sunt implicate). Pe laterala, ca niste sateliti sunt prevazute alte dreptunghiuri (cate unul pentru fiecare element organizatoric (serviciu, conducerea unitatii, etc.) implicat in unitatea functionala) legate de cel central prin sageti de tip fulger (rupte) pe care sunt inscrise codurile fluxurilor ce leaga cele doua dreptunghiuri (cel lateral cu cel central). In fiecare dreptunghi sunt trecute: denumirea serviciului, codurile documentelor de intrare sau iesire implicate in fluxul dintre cele doua dreptunghiuri, eventual operatiile ce le executa serviciul respectiv asupra documentelor (de ex. verificare, sau modificare, analiza sau decizie, etc.). Cand s-au completat toate cele 5 tabele descrise mai sus de la literele a la e si cate o organigrama pentru fiecare unitate functionala, putem spune ca s-a completat organigrama sistemului informatic.
6. Documentatia etapei de proiectare logica
Documentatia incepe cu dictionarul atributelor, un tabel cu structura:
|
Nr. crt. |
Denumire |
Identificator |
Tip, lungime |
Conditii de validare |
|
Numarul ordinului |
nr_ordin |
N,8 |
Nr_ordin>0 |
Daca este cazul, vom preciza topologia retelei de calculatoare (de ex. LAN). Modelul logic de date se poate reprezenta printr-un tabel din care sa rezulte ordinea de prelucrare a bazei de date, complemetar celui prezentat la punctul 4.3, aliniatul reprezentarea entitatilor, avand structura:
|
|
|
||||||||||||
|
1. CLIENTI | |||||||||||||
unde cifrele de la intersectia unei relatii din prima coloana cu numarul altei relatii dispus pe orizontala in prima linie indica ponderile entitatii din prima coloana in raport cu celelalte entitati. Aceasta ia valoarea 0, daca corespondenta EiEj este de tip 1 m sau n, si 1 daca valoarea corespondentei este de tip m sau
n 1, unde Ei este entitatea din prima coloana de pe pozitia i, iar Ej este entitatea din coloana j de pe prima linie. Astfel la intersectia primei entitati cu cea de a patra, in tabel gasim 1.
In continuare, se face suma pe linie si apoi se decide ordinea de prelucrare pentru entitatile care au cea mai mica suma; astfel suma ponderilor pentru entitatea Clienti este 1. Fiind cea mai mica din aceasta coloana, o desemneaza pe prima entitate ca facand obiectul actualizarii si pentru aceasta s-a conceput procedura P1;
- ulterior entitatile care fac obiectul actualizarii cu procedura P1 (ar fi putut fi si altele cu aceeasi suma ca entitatea Clienti), se exclud din calculul sumei si se recalculeaza suma, urmand a se lua in calcul suma cea mai mica; se obtin astfel entitatile ce vor fi actualizate cu procedura P2 (in exemplul de mai sus intra entitatea 7);
- se repeta pasul precedent pana ce se stabileste ordinea de prelucrare pentru toate entitatile.
Coloanele rezultate in zona 'Ordinea de actualizare a bazei de date', desemneaza procedurile ce se disting pentru actualizarea bazei de date. Astfel in exemplul de mai sus, se distinge o procedura P1 care va actualiza entitatea 1, una P2 care va actualiza entitatea 7, P3 pentru entitatile 2, 3, 4, 5, 6 si 9 si P4 pentru entitatile 5 si 8. Exemplul este fictiv si nu trebuie cautata compatibilitatea solutiei.
In mod asemanator cu ordinea de actualizare a bazei de date, se mai stabileste si ordinea de obtinere a rapoartelor, care poate apare in tabelul de mai sus ca o alta coloana in continuarea celei de actualizare a bazei de date.
Pentru modelul logic al prelucrarilor se poate intocmi un tabel cu structura: Activitatea, Faze, Actiuni, Actori, Frecvente si A sau M, adica automat sau manual.
Astfel unei activitati A pot sa-i corespunda de exemplu 4 faze (A1, A2, A3 si A4) . In acest tabel fiecare faza va ocupa un rand, dar fara a diviza pe verticala zona atribuita activitatii A. Cu alte cuvinte coloana intaia continua nedivizata pana ce se trece la activitatea B, s.a.m.d. Pentru fiecare faza coloana Actiuni poate cuprinde (una sub alta, cu linioara) mai multe actiuni.
In continuare, in documentatie vor fi incluse machetele documentelor de intrare (reproiectate), organigrama unitatilor functionale, organigrama sistemului informatic, machetele formularelor si rapoartelor, eventual a meniurilor (toate asamblate in asa fel incat sa se constituie in dialoguri si interfete, proiectate conform regulilor prezentate in acest capitol), precum si un tabel cu algoritmii folositi in diferite calcule.
7. Codificarea atributelor, documentelor si componentelor structurale ale sistemului informatic [5]
In cadrul etapei de analiza (subetapa modelare conceptuala), un punct aparte va fi cel al consemnarii codurilor folosite. In cadrul etapei de proiectare logica se vor pune de acord codurile noi cu cele existente sau, daca nu exista coduri vechi se vor da coduri noi, dar oricum la sfarsitul acestei etape trebuie sa avem coduri pentru:
- atributele componente ale bazei informationale de intrare;
- documentele primare (intrari), indicatorii sintetici, listele/situatiile, graficele, etc. (iesiri) si entitatile structurii bazei informationale (abrevierea denumirii entitatilor);
- componentele structurale ale sistemului informatic proiectat (subsisteme, aplicatii, proceduri, module program, etc.).
7.1 Codificarea atributelor componente ale bazei informationale de intrare
a) Cerintele si functiile codificarii.
Cerintele codificarii.
- unicitatea codului;
- stabilitatea si supletea in timp a codului (de exemplu capacitatea de a se adapta la extinderi de nomenclatoare);
- comoditatea utilizarii codului; sa fie usor de inteles si aplicat, sa permita detectarea si corectarea erorilor;
- concizia codului;
Functiile codificarii
- functia de caracterizare: codul trebuie sa fie caracteristic pentru atributul pe care-l reprezinta (sa reflecte continutul semantic al acestuia), deci sa fie pe cat posibil descriptiv;
- functia de identificare: sa permita regasirea rapida a atributelor;
- functia de control: sa permita verificarea corectitudinii codului;
- functia de manipulare a atributelor codificate: deci sa fie usor de introdus, de prelucrat, si chiar usor de folosit de utilizatori;
Codul este de fapt un simbol acordat atributului respectiv, reprezentat printr-un sir de caractere ce pot fi interpretate de factorul uman sau de procedurile sistemului informatic. Codul este deci o colectie ordonata de simboluri, formate la randul lor din siruri de caractere, care asigura identificarea si utilizarea unei entitati sau a unui atribut al bazei informationale.
Avantajele codificarii
- compactitatea;
- posibilitatea ierarhizarii lor;
- viteza de acces;
- reducerea erorilor;
- simplitate in comparatie cu denumirile.
Structura logica a codurilor trebuie sa asigure realizarea optima a unei corespondente biunivoce intre multimea valorilor reale ale atributelor
si multimea codurilor asociate acestora.
b) Tipuri de coduri utilizate intr-un sistem informatic
- dupa structura simbolului:
- coduri elementare:
- coduri secventiale (succesive, dar cu acelasi numar de cifre);
- secventiale pe grupe sau clase (ex. conturile de balanta);
- coduri cu semnificatie mnemonica (ex.OL=otel laminat)
- coduri cu semnificatie descriptiva (ex. OR 15 10 = otel rotund F15, lg. barei=10);
- coduri complexe:
- coduri ierarhizate:
- liniar simplu (ex. 9 9 99=grupa de produse, subgrupa de produse, tip de produs; in acest ex. avem trei trepte, primele doua de cate o cifra, iar a treia de doua cifre);
- zecimal;
- coduri juxtapuse; se realizeaza prin concatenarea codurilor ierarhizate sau a codurilor elementare (ex. un cod de personal compus din sectie, atelier, echipa, marca: 9 9 9 9999);
- dupa modul de detectare si corectare a erorilor:
- autodetectoare de erori;
- autocorectoare de erori;
- dupa natura atributelor:
- numerice;
- alfabetice;
- alfanumerice;
- dupa lungime:
- fixa;
- variabila;
- dupa modul de elaborare:
- manual;
- automat;
Codurile cu mai mult de trei cifre este bine sa aiba adaugata la sfarsit o cifra de control: aceasta se poate genera prin mai multe metode:
|
- metod-metoda aritmetica: c=Z- |
Ci reprezinta cifrele din cod, iar Pi coeficienti de pondere, iar Z este primul numar format numai din zeci, mai mare decat suma produselor CiPi. De remarcat ca daca un produs CiPi este mai mare de 9, el se va inlocui cu suma cifrelor care-l compun; astfel 16, de exemplu se va inlocui cu 7; metoda este simpla si precisa, dar nu permite localizarea erorilor;
|
- metod-metoda geometrica:
c=restul impartirii |
unde coeficientii de pondere sunt puterile crescatoare ale lui 2 sau numerele naturale in ordine crescatoare (de la stinga la dreapta), iar Z este un numar ales conventional ca limita superioara a cifrei de control, stiut fiind ca restul va fi mai mic decat Z.
Daca se alege Z=27 atunci restul se poate inlocui cu litera corespunzatoare din alfabetul englez.
Indiferent de metoda aleasa pentru determinarea caracterului de control, principiul de verificare a codului este acelasi: calculatorul calculeaza caracterul de control la fiecare citire de cod si compara cifra calculata de el cu cea atasata codului.
Corectarea automata a erorilor se bazeaza pe cifre de control calculate prin metoda aritmetica astfel (vom ilustra principiul de lucru pe un exemplu):
se descompune codul intr-o matrice; de ex. cu 4 linii si 3 coloane:
Se calculeaza caracterul de
control pentru fiecare linie 6+5+4+2=17;
si se trece in coloana din 20-17=3
dreapta; rezulta 6, 5, 4 si 2;
Se calculeaza caracterul de 8+5+4=17
control pentru fiecare coloana 20-17=3
si se trece pe ultimul rand in dreptul coloanei de unde provine. In cazul de mai sus, a rezultat 4, 5 si 8, pentru care se face din nou cifra de control si rezulta 3, care s-a pus in coltul din dreapta. De remarcat ca aceeasi cifra de control trebuie sa se obtina si pentru cifrele de control calculate pe linii (deci tot 3). Acesta este numit caracterul general de control.
Codul prevazut cu cifra de control va fi codul original urmat de coloana cifrelor de control pe linii (6542), de linia cifrelor de control pe coloane (854) si de cifra sau caracterul general de control (3).
Astfel codul 734 285 411 936 devine 734 285 411 936 6542 854 3.
Calculatorul va face si el acelasi calcul si daca rezultatul nu va fi acelasi cifra gresita se gaseste la intersectia liniei cu coloana care nu a obtinut cifre de control corecte, iar valoarea care se aplica cifrei gresite pentru a genera o cifra corecta este data de diferenta dintre cifra generala de control (in cazul analizat 3) si caracterul general de control calculat de calculator.
Inainte de a opta pentru un sistem de codificare, se cerceteaza daca exista un asemenea sistem si in ce masura poate fi utilizat.
c) Fazele realizarii codificarii
- pregatirea activitatilor de codificare;
- codificarea atributelor bazei informationale de intrare; se stabilesc:
- codurile sintetice si analitice din structura planului de conturi (cod ierarhizat): 999 99 999999 X reprezentand de la stanga la dreapta:
- cont sintetic;
- cont analitic de gradul I;
- cont analitic de gradul II;
- cifra de control;
- codurile materialelor, produselor sau reperelor (cod ierarhizat):
999 9 9 9 999999 9 reprezentand de la stanga la dreapta:
- clasificare generala;
- materia prima utilizata;
- clasificare detaliata:
- destinatia de consum;
- tehnologia de fabricatie;
- codul analitic material/produs;
- cifra de control;
- codurile compartimentelor: (ex. 999 9 9, reprezentand magazia, gestiunea si caracterul de control; sau 9 99 99 9, reprezentand: sectia, atelierul, formatia de lucru, caracterul de control);
- codurile salariatilor: cod secvential de 4-5 cifre; nu trebuie sa contina elemente privitoare la locul de munca (sectie, atelier, etc.) sau la specialitate, gradatie, clasa, etc., pentru ca aceste elemente sunt schimbatoare;
- codurile clientilor si furnizorilor (ierarhizat pe tip (intern sau extern), tara/judetul, felul unitatii economice (regie, SRL, SA, etc.), numarul de ordine;
- codurile unitatilor de masura: (semnificatie mnemonica);
- codurile operatiilor tehnologice (9 99 9 = operatie tehnologica, faze tehnologice, caracter de control);
- intocmirea nomenclatoarelor de coduri;
- intretinerea codurilor; codurile trebuiesc intretinute (actualizate cu elementele nou aparute: produse noi, angajati noi, etc.).
7.2 Codificarea intrarilor, iesirilor si entitatilor structurii bazei informationale de intrare
Se atribuie coduri cu semnificatie mnemonica (D1,D2, . , Dm) pentru documentele de intrare, (S1,S2, . , Sn) pentru indicatorii sintetici economico-financiar, liste/situatii de iesire, grafice, etc. si coduri de 8-9 caractere, denumiri abreviate, pentru entitatile existente in structura bazei informationale.
7.3 Codificarea componentelor structurale ale sistemului informatic proiectat Se au in vedere subsisteme, aplicatii, proceduri, module program. Se vor folosi coduri ierarhizate.
EXEMPLU DE DOCUMENTATIE PENTRU ETAPA
DE PROIECTARE LOGICA A METODEI MERISE
Modelarea logica pentru o casa de schimb valutar
a) Dictionarul atributelor
Dictionarul atributelor stabileste identificatorii si conditiile de validare pentru fiecare tip de atribut. Acest dictionar al atributelor, pentru casa de schimb valutar poate fi redactat astfel:
|
Denumire atribut |
Identificator |
Tip, lungime |
Conditii de validare |
|
cod PSV |
COD PSV |
C,5 |
COD PSV<>"" |
|
nume persoana |
NUME |
C,40 |
NUME<>"" |
|
|
|
C,20 |
|
|
tip AI |
TIP_AI |
C,2 |
TIP_AI= |
|
serie AI |
SERIE_AI |
C,2 |
SERIE_AI<>"" |
|
Nr. AI |
NR_AI |
N,7 |
NR_AI>0 and NR_AI<9(7) |
|
Data operatiei |
DATA_OP |
D,8 |
DTOC(DATA_OP)>=" DTOC(DATA_OP)=<" |
|
Nr. doc. Miscare |
NR_DOC |
C,10 |
NR_DOC<>"" |
|
descr. op. miscare |
DESCR |
C,40 |
DESCR<>"" |
|
sold initial |
SOLD_I |
N,10 |
SOLD_I<>0 and SOLD_I=<9(10) |
b) Modelul logic de comunicatie (MLC)
Pentru casa de schimb valutar MLC este bazat pe cate un calculator cu structura de workstation, pentru fiecare PSV:
PSV
PC- AT(WS)
c) Modelul logic de date
Se refera in principal la transformarea MCD (modelul entitate-relatie) in relatii. Cuvintele relatie si relatii nu au acelasi inteles. Modelul entitate-relatie este de fapt modelul entitate-legatura, in timp ce relaTia in care se transforma acest model in cadrul modelului logic, nu este o legatura ci este echivalentul entitatii in algebra relationala. Acolo se opereaza cu relatii in sensul de tabel bidimensional format din randuri (linii) numite tupluri si coloane numite domenii. Pentru casa de schimb valutar, MLD arata astfel:
Pentru determinarea ordinii de actualizare a bazei de date si a secventei de obtinere a iesirilor din cadrul aplicatiei Casa de schimb valutar vom folosi tabelul de mai jos:
|
Ordinea de actualizare a BD |
Ordinea de listare |
|||||||||||||
|
BC |
BV |
RC |
JCV |
JVV |
RBNR |
TM |
||||||||
|
1. CLIENTI | ||||||||||||||
|
2. VALUTE | ||||||||||||||
|
3. TRANZ | ||||||||||||||
|
4. MISC. | ||||||||||||||
Din acest tabel se vede ca ordinea de actualizare a BD este VALUTE, CLIENTI, TRANZ, MISC, iar cea de obtinere a rapoartelor de iesire este BC, BV, RC, JCV, JVV, RBNR, TM.
d) Modelul logic de prelucrare are rolul de a preciza:
frecventa de prelucrare;
actorii implicati;
fazele si sarcinile asociate acestora, inclusiv evenimentele si sincronizarile aferente;
tipul fazelor: A (automate) si M (manuale).
Pentru aceasta se pleaca de la MCP. Mai exact operatiile complexe sunt transformate in faze iar operatiile elementare sunt transformate in sarcini:
|
FREC- VENTA |
BANCA |
PSV |
CSV |
TIP A/M |
|||
|
|
BMITB EXC |
BMITPSV BMSI |
BMITPSV a a 1. TRANSFER SUME VALUTA PSV-CSV - verificarea sumelor transmise intre PSV si CSV. OK OK b RZT d c c d INTRARI VALUTE TRANSFER BANCA verificarea sumelor primite de la banca actualizarea OK OK e b BMSI RZT |
M M |
|
FREC- VENTA |
PERSOANA FIZICA |
PSV |
CSV |
TIP A/M |
|||||
|
k Z L |
BI AI PT PS XX |
BMECH |
j i h g f f g h i j k CUMPARARE/VANZARE VALUTA - inregistrarea cumpararilor de valuta in BC - inregistrarea vanzarilor de valuta in BV
OK OK
l m n v s BC JCV BOC RC o p t BV JVV BOV RZT n o s t n o s t 4. RAPORTARI LIVRARE CATRE BNR - calculul totalului miscarilor in valuta; la nivelulCSV - elaborarea RBNR OK OK
RBNR TM |
A A |
Bibliografie
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate
unde:
