Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune. stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme


Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Geografie


Index » educatie » Geografie
» REFERAT LA GEOGRAFIE - Globalizarea ca problema complexa a lumii contemporane


REFERAT LA GEOGRAFIE - Globalizarea ca problema complexa a lumii contemporane




REFERAT   LA  GEOGRAFIE

Globalizarea ca problema complexa a lumii contemporane




GLOBALIZAREA

 

Ce este globalizarea ?

     

      Frecvent globalizarea este inteleasa ca un proces dinamic al cresterii interdependentelor dintre state, ca urmare a extinderii si adancirii legaturilor transnationale in sfere tot mai variate ale vietii economice, politice, sociale si culturale, avand drept implicatie faptul ca problemele devin mai curand globale decat nationale , cerand, la randul lor,o solutionare la nivel mondial.

         Globalizarea are insa semnificatii diferite pentru fiecare.Pentru unii este un termen sinonim cu cresterea corporatiilor internationale, ale caror operatii transced granitele si

interesele nationale.Pentru altii termenul este strans legat de revolutia informatica, de mobilitatea banilor, ideilor si locurilor de munca pe care au putut sa le ofere calculatoarele si alte tehnologii noi.

         Globalizarea semnifica un proces complet de transformari ale societatii, in care numeroase forte intretesute fac ca granitele nationale sa fie mai permeabile ca inainte prin cresterea comertului, a investitiilor, a calatoriilor si a retelelor de calculatoare.In acest cadru globalizarea problematicii mediului este conceputa in sensul de impact colectiv pe care il au diferitele procese asupra starii  de  sanatate,echilibru  si functionalitate a sistemelor naturale ale planetei.

 

    Principalele aspecte ale globalizarii si mediul inconjurator

 

 

 

 

Globalizarea sistemelor economice

          

           Interactiunea dintre cerintele in continua crestere ale populatiei si limitele mediului afecteaza atat productia cat si cresterea economica globala.Depasirea limitelor de eficacitate in domenii ca pescuitul si exploatarea panzelor acvifere subterane, combinata cu incetinirea dezvoltarii productiei de cereale, afecteaza in mod diferit performantele economiei planetei.

           Sistemele naturale de care depinde economia nu sunt numai sectoare ale economiei mondiale, sunt chiar baza acestora.Daca scade productivitatea sistemelor naturale, economia mondiala se va deteriora.

           Un efort global este necesar pentru a gasi solutii la criza mediului.

           Problema fundamentala a economiei o constituie progresul contnuu al tuturor tarilor, in principal a celor in curs de dezvoltare, care sa faca fata situatiilor grave cu care se confrunta: cresterea exploziva a populatiei, foametea, saracia, conflictele, instabilitatea politica, emigratia.





Globalizarea si mediul

            Guvernele nationale nu pot  administra in mare masura problemele de mediu(geoecologice), fiindca acestea transced granitele prin aer, curentii acvatici sau comert global.Guvernarea internationala a mediului este inca la inceput; tratatele si institutiile la care recurg guvernele pentru un management global sunt, de obicei, prea slabe pentru a avea efectul scontat.

               Desi natiunile acorda puteri tot mai mari unor institutii economice ca Organizatia Comertului International F.M.I., problemele de mediu sunt, de obicei, doar o problema secundara pentru aceste organisme.

               Statele nationale pierd teren in fata globalizarii, iar alti factori trec in prim plan:corporatiile internationale si neguvernamentale.

      Globalizarea si noile tehnologii informationale

        Sunt noile tehnologii in masura sa genereze in conditiile tendintelor de globalizare a economiei mondiale solutii salvatoare?

          Noile tehnologii comunicationale si informatice faciliteaza extinderea retelelor internationale, iar parteneriatele,comunitatea de afaceri  institutiile internationale sunt impulsionate deO.N.G.-uri, comunitatea economica si institutiile internationale.

          Simultan, dintr-un colt in celalalt al planetei, o multime de autostrazi informationale sunt strabatute de mii de indivizi.Noul tip de comunicare conduce la o adevarata revolutie a schimburilor de toate genurile, vechile drumuri comerciale, redefinite din perspectiva cerintelor functionale si a posibilului actionar, fiind strabatute acum doar in cateva microsecunde.

    

                     Internetul in globalizarea informatiei

 

  

 Globalizarea si harta politica a lumii

              Granitele traditionale nu mai acopera de mult sarcina izolarii spatiului de securitate de eventualele procese disolutive din regiunile pe care practic le limiteaza.Rolul si importanta statului scad in fata unor organizatii  internationale, ca O.N.U., U.E. etc.




             Spatialitatea  si dinamica acestor fenomene, avand ca vector informatia, pot fi incluse in modele de cercetare.

             Sa luam cazul tarii noastre in raport de avansare a noilor forntiere euroatlantice si de globalizare.

             Statul roman si-a stabilit ca obiectiv strategic aderarea laU.E.  si integrarea in structurile euroatlantice?Ce se afla dincolo de fateta unor astfel de optiuni?Ce valori insotesc acest proces?

             Asumarea celor doua obiective strategice presupune:

                  -recunoasterea unei noi nevoi de ordin sistemic;

                  -stiinta de a controla orice criza interna;

                  -declansarea unui proces de asimilare si integrare a noilor cerinte  si practici;

                  -acceptarea traversarii temporare a unei instabilitati;

                  -cunoasterea setului de valori institutionale care insoteste frontiera euroatlantica;

          Pentru Romania, optiunile de integrare euroatlantica limiteaza practic, datorita concurentei regionale, timpii reali-istorici de asimilare  si intelegere a noilor valori euoatlantice.

        

Fenomenul globalizarii prin prisma geopoliticului

Fenomenul globalizarii este o etapa viitoare a procesului general de dezvoltare politico - economica si culturala a omenirii.

Pentru moment este dificil sa vorbim cu oarecare certitudine despre efectele de lunga durata ale procesului de globalizare asupra comunitatii internationale dar, chiar si acum, este clar ca procesul de globalizare are atat un impact pozitiv, cat si unul negativ.

Partea pozitiva a acestui proces este ca va spori interactiunea dintre tari, care la randul ei deschide noi posibilitati pentru dezvoltarea civilizatiei umane, in deosebi in sfera economica. Intensificarea schimburilor comerciale, investitionale si tehnologice intre diferite regiuni, facilitarea contactelor interumane, familiarizarea cu culturile altor popoare sunt, cu siguranta, benefice pentru omenire.

Odata cu aceasta, globalizarea comporta si noi provocari. Multe pericole au un caracter regional sau chiar planetar: catastrofele ecologice si tehnologice, criminalitatea transnationala, terorismul international etc. Expansiunea necontrolata a unor modele culturale de calitate indoielnica aduce un prejudiciu traditiilor nationale si culturale ale popoarelor , amenintand originalitatea lor.

Intensificarea procesului de globalizare prezinta si unele pericole pentru economiile nationale. In acelasi timp, din cauza distribuirii neuniforme ale avantajelor globalizarii aspectele negative ale acestui proces se vor rasfrange negativ in special asupra tarilor in curs de dezvoltare , astfel incat acestea ar putea ramane departe de progres sau chiar in afara lui.

Cresterea interdependentei in relatiile internationale generata de globalizare aduce si noi aspecte ale notiunii de “securitate nationala si internationala” Creste numarul factorilor externi care influenteaza functionarea stabila a societatii. Starea securitatii internationale influenteaza din ce in ce mai mult posibilitatea de garantare a securitatii nationale. De aceea, mentinerea stabilitatii la nivel global , acordarea asistentei in crearea unor astfel de mecanisme internationale ce ar asigura o dezvoltare durabila si echilibrata, va deveni o prioritate si una din principalele probleme pentru comunitatile regionale

Exista opinii conform carora fenomenul globalizarii nu ar fi unul nou si necunoscut anterior omenirii. Bazele sistemului economic global au fost puse odata cu descoperirile geografice, dezvoltarea transporturilor si telecomunicatiilor, a intregii economii mondiale. Ceva similar cu ceea ce numim noi astazi globalizare a avut loc si inaintea primului razboi mondial, cand lumea a fost impartita intre marile puteri, devenind astfel mai omogena si mai usor de dirijat. Primul si al doilea razboi mondial, revolutiile ce le-au urmat, la fel ca si procesul de decolonizare au incetinit putin procesul de globalizare a economiei mondiale. Astazi aceasta problema este pe ordinea de zi a politicienilor si a politologilor.

Mai intai de toate, globalizarea este un proces geoeconomic si mai apoi geopolitic si geocultural. Acest proces nu este numai o apropiere, o integrare a economiilor mai multor tari. Se schimba caracteristicile calitative ale acestor economii care se transforma din niste sisteme inchise in elemente ale unui sistem mondial. Se schimba insusi notiunea de “economie nationala”. Institutia economica de baza devine corporatia transnationala, care isi amplaseaza fabricile si isi comercializeaza produsele acolo unde ii este mai convenabil, fara a lua in considerare existenta granitelor. Din aceasta cauza are loc aprofundarea procesului de diviziune internationala a muncii, iar in cadrul unui singur stat, fie si dezvoltat, apare “economia “dubla, apar “enclave infloritoare”, “regiuni – donatoare, regiuni creditabile”. Regiuni intregi se transforma in furnizori de materie prima si piete de desfacere pentru corporatiile transnationale, fara a dezvolta productiile proprii.

Procesul de aprofundare a diviziunii muncii da nastere la grave probleme social-politice. In discutiile despre globalizare apare tot mai des notiunea de “invinsi”- acestea sunt unele paturi sociale sau chiar natiuni intregi care s-au pomenit in afara dezvoltarii economice, fara vreo sansa de a iesi de unele singure dintr-o situatie extrem de dificila, asa cum circuitul liber al marfurilor din tarile dezvoltate spre tarile in curs de dezvoltare diminueaza posibilitatea tarilor sarace de asi dezvolta productiile proprii in diverse domenii. Decalajul dintre tarile bogate si cele sarace este intr-o crestere continua.

Astfel, cred ca globalizarea este un proces de creare si dezvoltare a unui sistem informational si financiar unic, care cuprind intreaga lume si este legat cu accesul absolut la informatie si cu miscarea rapida a capitalului. Aceasta constituie in fond, cel mai inalt nivel al integrarii care a inceput in Epoca marilor descoperiri geografice. Consider ca trebuie discutate rezultate calitativ noi, deoarece ele se bazeaza pe niste tehnologii absolut noi. Nu este vorba despre Internet, televiziunea globala si alte lucruri frumoase, dar despre faptul ca pentru prima data in istoria omenirii afacerea cea mai profitabila nu rezida in schimbarea obiectelor neinsufletite, dar in crearea unei constiinte vii.

Daca pe parcursul intregii sale istorii omenirea nu a facut altceva decat sa schimbe natura, atunci in prezent presiunea antropogena asupra naturii a atins nivelul critic, si omenirea nu mai rezolva problemele aparute prin acomodarea naturii la propriile interese ci invers - pe cale acomodarii proprii la natura. Pragul creat in urma aparitiei noilor tehnologii a devenit cea mai profitabila afacere. Daca inainte de modelarea constiintei oamenilor se ocupau dictatorii si chiar multe dintre tarile democratice, in prezent acest lucru a devenit, pentru prima data, cel mai convenabil si mai eficace tip de afaceri. Daca mai inainte aceasta era prerogativa statului sau a unor mari structuri, acum de aceasta se ocupa orisicare producator de conserve pentru pisici. Este clar ca acest proces duce la schimbari internationale, deoarece concurenta capata noi resurse.

Aceasta, insa, implica o destabilizare si nesiguranta globala. De exemplu, elaborarea noilor principii tehnologice, inclusiv a celor informationale, este concentrata in SUA, Germania si Japonia. La etapa actuala americanii, germanii si japonezii s-au distantat enorm si determina, practic, evolutia omenirii.

Poate parea straniu, dar globalizarea inseamna si limitarea democratiei, deoarece pentru a asigura influenta asupra cetatenilor este indeajuns sa poti influenta elita, care este un model pentru imitare. In urma acestor activitati de lunga durata se schimba si modelul de constiinta al elitei - ea incepe sa gandeasca putin altfel, apar noi stereotipuri, ea se distanteaza tot mai mult si mai mult de cealalta masa a populatiei prin felul de a vedea lumea si prin felul de a gandi. Chiar daca si in cazul unor regimuri totalitare, nedemocratice are loc patrunderea unor idei in constiinta conducatorilor (elitei), atunci in momentul in care aceasta elita devine ultra informatizata, patrunderea noilor idei devine tot mai dificila. Astfel, potentialul democratiei se reduce la careva 20 sau 30 la suta din populatie. In majoritatea tarilor apar doua paturi sociale – una este acea parte a populatiei care participa la formarea constiintei oamenilor, obtinand si un profit , si toti ceilalti, care sunt doar niste obiecte ale influentei. Dupa parerea mea, acesta ar fi unul dintre motivele reactiilor repulsive vis-a-vis de globalizare.



Comertul si fata reala a globalizarii

Democratia are nevoie sa fie „democratizata”, spune Anthony Giddens, autor britanic al mai multor carti despre integrarea globala. El mentioneaza in ultimul sau volum „How Globalization is Reshaping Our Lives” („Cum globalizarea schimba modul nostru de viata”) ca in prezent cel mai important pentru omenire este dezvoltarea puterii si culturii civice, precum si transformarea organismelor transnationale, asa precum este Uniunea Europeana, in structuri mai deschise si mai responsabile.

Putine teme sunt atat de controversate precum este tema globalizarii. Luand la un loc pietele distantate si oamenii din toata lumea mai aproape unul de altul vom simti cu totii o schimbare imensa ce ne afecteaza pe fiecare dintre noi, fie pe taranii din Moldova sau India, studentii din Paris sau Londra, bancherii din Zurich sau New York. O astfel de perturbare este greu de ordonat, in special cand aceasta este incontrolabila. Oamenii de obicei se asteapta la ceea ce-i mai rau: ceea ce are valoare in prezent se va pierde si ceea ce va fi in loc poate aduce numai rau. Dar mii de specialisti incearca zilnic sa convinga oamenii ca globalizarea este, in general, o forta de schimbare spre binele lor.

In ultimii 20 de ani suntem martorii unei cresteri accentuate a standardelor de trai ale populatiei in mai multe tari ale lumii. Dar beneficiile care au fost obtinute pot fi pierdute. Desigur, inventia Internetului nu poate fi intoarsa inapoi. Guvernele, insa, pot, si incearca sa controleze produsele, banii, oamenii si ideile care misca liber in cadrul hotarelor nationale. Ele pot sa lancezeasca sau sa blocheze progresul. In prima jumatate a secolului 20, globalizarea secolului 19 a fost rulata inapoi. Noi, insa, nu suntem siguri in acei care incearca sa opreasca artificial ceea ce trebuie inevitabil sa se produca.

Unii spun ca problema globalizarii este lipsa „fetei umane”. Probabil ei incearca sa spuna ca beneficiile globalizarii inseamna doar sa-i ordoneze pe oameni. In cele din urma, nici unul inca nu a operat cu baricade cerand ca eficienta sa fie maximalizata. Exista o evidenta eminenta ca anume comertul ridica cresterea economica. Doar pentru a compara protectionismul experientei teribile din anii 1930 privind lunga explozie economico-sociala din America si Europa, observam ca barierele comertului au cazut apoi considerabil in 1950 si in 1960. In urma analizei studiului efectuat de cercetatorii americani Jeffrey Sachs si Andrew Warner de la Universitatea Harvard, constatam ca tarile in curs de dezvoltare cu o economie deschisa au atins o crestere de 4,5 % pe an in 1970 si in 1980, in timp ce celelalte cu o economie inchisa au atins o crestere de numai 0,7 % pe an. La aceasta proportie se mai adauga faptul ca la economiile deschise cresterea economica se mareste dublu la fiecare 16 ani, pe cand acele inchise trebuie sa astepte aproape o suta de ani.

Cand se vorbeste despre globalizare ca despre ceva care intuneca aspectul uman, aceasta se refera mai mult la faptul ca omul simplu nu are nici un beneficiu. De globalizare nu numai ca beneficiaza comerciantii din Wall Street, managerii guru sau functioanarii publici, dar si, dupa cum spun expertii britanici, oricine cu pensie care se bucura de o pensionare confortabila, deoarece banii stransi pot fi cheltuiti reusit si rational peste hotare, tot asa precum oricine peste hotare poate beneficia de investitiile straine facute in tara sa.

Acestia suntem noi sau cei din Marea Britanie care vorbim la telefoane mobile din Finlanda, folosim aparate de fotografiat din Japonia si Coreea, sofam masini americane sau germane, consumam cafea din Columbia si purtam haine confectionate in Asia. Printre ei sunt oamenii saraci de pretutindeni care cumpara mancare mult mai ieftina si haine produse peste hotare. Acestia sunt programatorii din India care isi pot vinde serviciile lor marilor companii din SUA si pot sa castige suficient pentru a da copiilor sai educatie si asigurare medicala decenta. Acestia sunt si oamenii din tarile sarace care se bucura de diverse oportunitati oferite prin intermediul comertului si tehnologiei pentru o viata mai buna. Fermierii mexicani vand fructe in SUA, croitoresele din Banglades cos haine pentru europeni, iar proprietarii plantatiilor de cafea din Brazilia au raspandit aroma in intreaga lume.

 Ei si altii nenumarati, oameni reali de pretutindeni, sunt fata reala a globalizarii

  .

                             Unele marci de produse sunt raspandite in toata lumea indiferent de gradul de civilizatie

                    (reclama la Coca-Cola in Maroc)

Este adevarat ca standardele de viata in tarile sarace nu se compara cu nivelul acelora bogate. Este o tragedie ca 1,2 miliarde de oameni – o patrime din populatia globului – supravietuieste cu un dolar sau mai putin de un dolar in zi, iar aproximativ 1, 6 miliarde de oameni, traieste avand un venit                                                                                                                intre  1 - 2 dolari pe zi.           

Reducerea unei astfel de extreme a saraciei este o prioritate pentru toate tarile. Desigur, este mai usor sa spui decat sa faci. Dar noi putem sa invatam din exemplele tarilor care au fost odata in curs de dezvoltare si care astazi au obtinut cu succes indicele tarilor bogate. Un exemplu este Coreea de Sud. Treizeci de ani in urma aceasta tara era saraca ca Ghana, astazi este la fel de bogata ca Portugalia. Sa mai analizam si cazul Chinei, unde 100 milioane de oameni au scapat de saracia totala in ultimii 10 ani. Ce au aceste tari norocoase in comun? Raspunsul este simplu: deschiderea comertului.

Tarile sarace care au obtinut o crestere economica la nivelul tarilor bogate sunt acele tari care sunt deschise comertului; si cu cat mai deschise ele sunt cu atat mai rapid isi ating scopul propus. Aderarea RM la OMC ar insemna alte standarde de viata, in urma carora ar castiga populatia RM, pentru ca tara este obligata sa creeze cetatenilor sai conditii mai bune de trai.

Comertul in sine nu este suficient sa inlature saracia. De exemplu, abolirea barierelor comerciale nu ar ajuta daca tarile sunt in razboi.

Criticii comertului liber argumenteaza ca populatia in tarile sarace are numai de pierdut in urma liberalizarii. Pe de alta parte, un nou studiu al OMC a demonstrat ca saracia cedeaza pregnant in fata cresterii economice pe care liberalizarea comertului o garanteaza. Putem conclude ca liberalizarea comertului este o contributie puternica si pozitiva pentru reducerea saraciei - aceasta permite populatiei sa exploateze potentialul lor productiv, sa asigure cresterea economica, sa stopeze injectarile financiare neplanificate din exterior. Statistica Bancii Mondiale ne arata, analizand activitatea economica a 80 de tari din ultimii 40 de ani, ca deschiderea a intarit cresterea economica si ca veniturile celor saraci sunt direct proportionale cu cresterea totala. Desigur, la inceput, unii vor pierde in urma globalizarii. Indata ce barierele pietei vor cadea, competitia cu firmele straine va impune firmele locale sa se specializeze in domeniile economice pe care le pose-da mai bine si sa produca mai eficient. Cei care nu vor reusi sa se adapteze conditiilor noi, vor fi nevoiti sa-si caute o noua ocupatie.

            Este necesar de gasit solutii, de exemplu, pentru cei care se afla sub riscul de a-si pierde locul de munca - sa fie recalificati, dar in nici un caz asta nu trebuie sa stopeze liberalizarea. Pierderile temporale ale unor facilitati mici nu trebuie sa faca tara sa renunte la un castig mult mai mare in perspectiva. Un exemplu istoric: producatorii de lumanari nu au putut stopa inventia pe piata electricitatii. Sau nici un Guvern nu a putut stopa,sau interzice raspandirea si activitatea Internetului in lumea intreaga. Liberalizarea comertului ca si noile tehnologii cauzeaza schimbari. Aceasta si explica cum are loc cresterea economica. Unii din noi pierd la inceput, dar ca rezultat final castiga toti.

          Globalizarea comertului nu este un final. Unii experti spun ca fara a avea un capital nimeni nu poate sa castige din integrare. Totusi majoritatea sunt de parere ca un sistem mondial al comertului poate sa faca multe pentru a-i ajuta pe acei saraci. Tarile sarace nu fac intotdeauna fata cerintelor globale ale comertului si cateodata interesele lor sunt neglijate de catre marele puteri. De aceea si exista OMC care are grija sa monitorizeze comertul si membrii acestei organizatii sunt chemati permanent sa sustina si sa ajute cele mai sarace tari din lume pentru ca acestea sa invete cum sa castige beneficii considerabile din sistemul mondial al comertului. Intr-un raport al OMC se spune ca membrii acesteia au obtinut deja un progres privind facilitarea accesului tarilor mai slab dezvoltate pe piata tarilor bogate, sporirea asistentei tehnice si cooperarea mai stransa intre OMC si alte organizatii specializate care promoveaza dezvoltarea, avand memorandumuri semnate cu BM, FMI, OMPI, OMV, UNCTAU, ITC, CEI, etc.

O economie globala lanseaza un sistem global al regulilor comerciale, un forum global pentru continuarea negocierii si o platforma globala pentru edificarea unei noi agende a comertului. Lumea are nevoie de un “OMC” puternic, pentru ca aceasta institutie reflecta si reprezinta economia globala asa precum ea exista. Mai mult decat atat, OMC reprezinta un cadru de administrare si reglementare al disputelor intre state.

Globalizarea are un potential enorm de a genera crestere, dar, de asemenea, sa nu uitam ca procesul de globalizare provoaca „status quo”, adica integrarea slabeste reglementarea financiara nationala fara a furniza o alternativa satisfacatoare. Nu este momentul sa ne retragem din viitor sau sa ne reintoarcem la trecut - un trecut care ne-a demonstrat cu atata claritate cum barierele aplicate de unii sau de altii pot numai sa faca economiile noastre mai sarace.

       Secretarul General al ONU, Kofi Annan, a spus: „Eu cred ca saracia este saracie nu din cauza globalizarii excesive, dar din cauza insuficientii ei”.







Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Geografie


Ecologie
Geologie
Hidrologie
Meteorologie


Carpatii Meridionali: Grupa Muntilor Bucegi
Bucegii
Tara Vrancei - Geografie Culturala
REZUMAT FACTORI CLIMATICI
JUDETUL CARAS-SEVERIN
CAMPIILE
HARTA POLITICA A EUROPEI
JUDETUL TULCEA – PREZENTARE GENERALA
MUNICIPIUL RESITA
PROIECT GEOGRAFIE - Potentialul turistic al Sectorului 2 al Municipiului Bucuresti