Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Idei bun pentru succesul afacerii tale.producerea de hrana, vegetala si animala, fibre, cultivarea plantelor, cresterea animalelor




Afaceri Agricultura Economie Management Marketing Protectia muncii
Transporturi

Merceologie


Index » business » » economie » Merceologie
» Categorii de proprietati care intereseaza merceologia


Categorii de proprietati care intereseaza merceologia


Categorii de proprietati care intereseaza merceologia


1. Proprietati fizice


Masa este o marime caracteristica fiecarui produs determinata de gravitatie. Se exprima in unitati de masa, kilograme, kg. Este esentiala in aprecierea cantitatii marfurilor si de deosebita importanta in relatiile gestionare. Masa are si conditii calitative in sensul ca unele produse sunt apreciate daca au masa mare (vase, cupe de cristal, pietre pretioase) iar altele daca au masa mica (imbracamintea, incaltamintea, ambalajele).



Masa specifica sau densitatea, in mod practic este raportul intre masa si volum exprimat in unitati de masura de acelasi rang, g/cm3, kg/dm Densitatea se poate calcula pentru corpuri omogene sau neomogene cand se exprima ca marime medie. Masa specifica permite compararea marfurilor in privinta cantitatii de materie continua daca au masa totala diferita pe volume diferite, cum ar fi cazul aprecierii cantitatii de hartie pentru sorturi diferite ca latime, in acest caz se exprima masa unui metru patrat g/m2, sau la tesaturi, folii de mase plastice etc.

Compactitatea si porozitatea. Porozitatea este alternativa compacti-tatii, fiind proprietatea corpurilor care prezinta pori. Se exprima ca volum al porilor raportat la volumul total a corpului (unui produs). Porii pot fi inchisi sau deschisi. Marfurile putand avea structuri compacte sau poroase, sau parti de structuri de compactitati diferite vor prezenta multe proprietati determi-nate de porozitate: termoizolarea la imbracaminte si materialele de constructie, insusirile de sorbtie a pieii etc.

Proprietatile de absorbtie, adica capacitatea de a retine o cantitate de substanta intr-un corp prin patrunderea in acesta a altor substante lichide sau volatile. Proprietati absorbante au corpurile poroase si reflecta relatiile marfurilor cu mediul in care exista. Ele absorb lichide, vapori dar mai ales apa.

Higroscopicitatea se refera numai la absorbtia vaporilor de apa din atmosfera sau a apei si este deosebit de importanta pentru materialul lemnos, pentru textile, pentru materialele de constructii si pentru marfuri alimentare ca faina, paste sau semiconserve uscate. Persistenta apei absorbite in corpul produselor se defineste prin umiditate. Umiditatea sau cantitatea de apa absorbita influenteaza mult pretul la produse ca ceai, cafea sau alte condimente valoroase. Nivelul umiditatii este specificat in conditiile de calitate la acele produse la care are importanta cantitativa. Cand este cazul la umiditate ridicata se acorda bonificatii de catre vanzator, adica nu se plateste apa daca produsul este valoros, 1 % de umiditate la cafea poate insemna ½ milion lei.

Permeabilitatea este capacitatea materialelor de a fi strabatute de particole materiale lichide sau gaze. Permeabilitatea la apa este importanta pentru materialele de constructii iar la aer pentru marfurile din piele si textile pentru aerisirea corpului. In multe cazuri produsele trebuie sa fie impermeabile (folii pentru ambalaje, invelitori la cladiri etc.).

Proprietati optice sunt prezente la marfuri prin culoare, luciu, transparenta, refractie, polarizarea rotitoare a luminii.

Proprietatile optice determina in mare masura estetica produselor iar din punct de vedere merceologic culoarea, luciul si transparenta sunt insusiri senzoriale.

Proprietatile termice se refera la comportarea marfurilor in relatie cu radiatiile calorice care le pot modifica sau nu starea si forma. Intereseaza, in deosebi, stabilitatea termica si conductibilitatea termica. Stabilitatea termica este importanta pentru cunoasterea limitelor de temperatura in care materialele isi pastreaza proprietatile. Din acest punct de vedere marfurile pot fi termostabile sau termorigide, plastice la cald si refractare. Sunt termostabile in limita temperaturilor ce intervin in activitati casnice sticla, portelanul, unele mase plastice (bachelita, teflon) sunt plastice ceara, polietilena, policlorura de vinil iar refractare caramizile pentru cuptoare.

Proprietatile de conductibilitate termica sunt specifice metalelor si au importanta in confectionarea vaselor de gatit, a cazanelor si in instalatiile schimbatoare de caldura. Multe materiale se apreciaza pentru insusirile lor de termoizolare (textile, materiale de constructii etc.).


2. Proprietatile mecanice


Proprietatile mecanice facand parte din proprietatile fizice, se grupeaza separat deoarece toate se refera la comportarea marfurilor cand asupra lor actioneaza diverse forte deformate prin directia si intensitatea lor.

Proprietatile de rezistenta la distrugere. Corpurile solide supuse actiunii fortelor pe diferite directii, la un anumit nivel al acestora cedeaza.

Cele mai frecvente solicitari sunt la tractiune, la incovoiere, la torsiune, forfecare, la compresiune.

Fiecare material poate prezenta o rezistenta specifica. Fortele pot fi aplicate prin soc dinamic sau lent crescator. Pana la rupere sau distrugere materialele pot suferii deformari care la randul lor pot fi permanente sau elastice. Este important a se cunoaste marimea fortelor la care survin modi-ficarile si distrugerea.

Rezistenta specifica a materialelor se determina prin folosirea unor aparate in care se introduc epruvete de material de forma si dimensiuni specifice iar rezistenta se exprima prin raportarea marimii fortei la care materialul cedeaza la unitatea de suprafata (N/mm2, daN/mn2 sau daN/cm2). Valorile de rezistenta sunt foarte diferite la rezistenta la tractiune a lemnului se inregistreaza valori de 60-800 daN/cm2, la fibra de bumbac 35 daN/mm2, la otel 130 daN/mm2. Problematica comportarii materialelor la solicitarile mecanice cuprinde o multitudine de aspecte privind fortele si modul lor de actiune, felul deformarilor provocate, modul cum cedeaza materialul etc.

Elasticitatea este proprietatea marfurilor sau a materialelor din care sunt realizate, de a se deforma sub actiunea unor forte exterioare si de a reveni la forma initiala la incetarea lor. Limita de elasticitate este raportul intre fortele care au actionat pentru deformare si sectiunea initiala a materialului (sau obiectului). Elasticitatea are importanta pentru stabilirea destinatiei unor materiale ca oteluri elastice, lemn elastic, precum si asupra comportarii in exploatare a arcurilor, a articolelor de imbracaminte si incaltaminte care fiind elastice nu se deformeaza prin folosire.

Rigiditatea este proprietatea de a se opune elasticitatii.

Plasticitatea este proprietatea materialelor sau marfurilor de a se deforma permanent sub actiunea fortelor exterioare. Plasticitatea marfurilor la temperatura obisnuita a mediului prezinta importanta la prelucrari culinare si de cofetarie si intr-o masura mai mica la articolele de pielarie si imbracaminte. Plasticitatea la cald se coreleaza (asa cum s-a vazut) cu proprietatile termice.

Duritatea este capacitatea materialelor de a se opune unei forte care tinde sa-i distruga suprafata prin zgariere sau patrundere. Duritatea determina mentinerea aspectului de suprafata a produselor (obiectele din sticla fiind mai dure isi pastreaza mai bine aspectul decat cele din masa plastica). Duritatea este foarte importanta pentru sculele de prelucrare a lemnului sau a metalului sau pentru pietrele de polizor. Duritatea pietrelor pretioase alaturi de transparenta si culoare este un principal indicator de calitate. Pentru compararea lor se utilizeaza o scara mineralogica (scara Mohs) cu gradele de la 1 la 10 astfel: 1 - talc, 2 - gips, 3 - calcit, 4 - florina, 5 - apatit, 6 - feldspat, 7 - cuart, 8 - topaz, 9 - corindon, 10 - diamant.

Rezistenta la uzura adica la actiunea repetata sau continua a fortelor de frecare exterioare asupra corpurilor. Este importanta pentru aprecierea comportarii marfurilor ce sunt supuse in cursul utilizarii la actiunea fortelor de frecare cum este talpa la incaltaminte, captuseala la imbracaminte, rezistenta covoarelor, a pardoselelor etc. Rezistenta la uzura nu trebuie confundata cu rezistenta la obosire a materialelor care se refera la cedarea la actiunea repetata a tuturor solicitarilor.

Un grup de proprietati sunt specifice numai anumitor categorii de marfuri cum sunt cele elastice sau magnetice care vor fi studiate la capitolele respective.


Proprietatile chimice


Marfurile sunt supuse in cursul utilizarii unui numar insemnat de actiuni a diverselor substante chimice mai mult sau mai putin chimic active. Rezistenta sau comportarea marfurilor in contact cu aceste substante evidentiaza proprietatile chimice. Fenomenele chimice in legatura cu marfurile sunt importante in tehnologia lor si in efectuarea unor determinari calitative. Orice marfa are o anumita compozitie chimica care in unele cazuri este esentiala in aprecierea calitatii (puritatea metalelor, a substantelor chimice pentru analize, a medicamentelor sau continutul de gluten al graului, continutul in grasime a laptelui etc.).

Substantele ca agenti chimici care pot actiona asupra marfurilor sunt: acizii, substantele alcaline, sarurile, substantele organice, colorantii si nu in ultimul rand oxigenul.

In privinta proprietatilor chimice este importanta cunoasterea:

compozitiei chimice a marfurilor;

stabilitatea sau inactivitatea la actiunea agentilor chimici;

modificarile chimice determinate de actiunea agentilor chimici.

Reactivi specifici sunt substante care reactioneaza selectiv numai cu un component dintr-un produs, permitand identificarea acestuia. Pe aceasta baza se identifica componentii importanti pentru calitatea marfurilor cum ar fi celuloza la fibrele vegetale sau substante daunatoare cum ar fi sarurile de plumb in alimente. Pentru celuloza reactiv specific este solutia de iod si iodura de potasiu, pentru glucoza solutia Fehling etc.

Coroziunea metalelor consta din degradarea chimica lenta si progresiva a unui metal ca urmare a fenomenelor chimice si electro-chimice care au loc intre metal si agentii mediului inconjurator (oxigen-apa) ori alti agenti chimici. Cel mai adesea oxigenul se combina cu metalul formand oxizi care in cazul fierului sunt porosi si procesul continua in profunzime. In cazul zincului, aluminiului, plumbului, pe suprafata obiectelor apare un strat compact de oxizi care impiedica coroziunea de profunzime. Ruginirea in cazul otelurilor este un proces mai complex decat o oxidare rezultand si hidroxizi care favorizeaza extinderea fenomenului. Odata cu actiunea oxigenului asupra straturilor de suprafata a metalului, acesta isi pierde caracteristicile estetice, luciul, culoarea si isi reduce si proprietatile mecanice, fenomenul coroziunii desi neplacut permite recuperarea fierului vechi ca importanta sursa pentru otelarii.

Alte materiale, care tind sa inlocuiasca metalul cum este sticla sau masele plastice prezinta o mai buna stabilitate chimica. Totusi, si sticla in contact cu apa continand saruri are tendinte de coroziune pierzand din transparenta iar masele plastice si cauciucul imbatranesc schimbandu-si aspectul suprafetei (luciu, culoare).


4. Proprietatile psihosenzoriale sau organoleptice


Proprietatile care se pun in evidenta cu ajutorul organelor de simt sunt de foarte mare importanta pentru toate marfurile, caci utilizarea lor incepe prin perceperea cu ajutorul simturilor pentru a fi cunoscute. Insusirile percepute trebuie sa produca senzatii placute. Proprietatile organoleptice intregesc nomenclatorul insusirilor care determina utilitatea si acestea sunt proprietati optice, acustice, gustative, olfactive si senzitive cutanate. Masura in care sunt prezentate si intensitatea lor difera de la produs la produs, la fel si importanta lor este diferita.

Proprietatile optice sau vizuale prin culoare, luciu, transparenta dar si prin forma si desen au in primul rand importanta estetica dar uneori si functionala cum este transparenta geamurilor sau a baloanelor pentru lampile electrice. Calitatea luminii lampilor este perceputa si senzual.

Proprietatile gustative se afirma prin gustul sarat, amar, acru si dulce ca senzatii de baza care se regasesc la diferite produse naturale dar care se si creaza in mod artificial prin combinarea lor sau se realizeaza prin sinteza cu substante chimice capabile sa produca senzatii gustative. Proprietatile gustative se regasesc la toate alimentele dar sunt importante si in cazul produselor de igiena pentru ingrijirea gurii.

Proprietatile olfactive determinate de substantele volatile care impresioneaza organul olfactiv se manifesta prin mirosul floral, eteric, aromatic, rasinos, de ars sau putridic, care sunt considerate mirosuri fundamentale, dar mai ales prin combinatii ale acestora care dau specificitate produselor cosmetice, parfumurilor si alimentelor. Proprietatile olfactive se pot remarca si prin abaterea de la normalitate fiind un important mijloc de a sesiza prin miros substantele de alterare a alimentelor sau mirosurile imprumutate de produsele absorbante si care nu sunt specifice acestora.

Proprietatile acustice determinate de undele sonore regasesc la instrumentele muzicale si aparatele de redare a sunetelor. Instrumentele producatoare de sunete au caracteristici specifice date de calitatile sunetului si mai ales de timbru. Pentru sunetele inregistrate sau reproduse dupa benzi magnetice sau discuri, proprietatile acustice se identifica prin fidelitate fata de cele originale. Unele insusiri acustice se regasesc si la alte marfuri cum ar fi sunetele obiectelor de cristal sau metale.

Proprietatile senzitive cutanate percepute la obiecte prin senzorii pieii ca rece, cald, aspru, moale, dureros, catifelat, umed sau uscat, intregesc lista nomenclatorului de insusiri ce pot fi determinate sau in completarea caracteristicilor utilitare. Proprietatile tactile sunt determinate de caracteris-ticile materialelor dar si de modul lor de prelucrare si de utilizare a marfurilor. Multe insusiri din aceasta categorie se manifesta prin interactiunea dinamica intre corp si produs.

In concluzie, totalitatea proprietatilor contribuie la afirmarea marfurilor intr-un sistem a caror interconditionari nu au putut fi stabilite cu suficienta siguranta. Aprecierea globala a caracteristicilor pentru determinarea utilitatii si a calitatii prin ponderea si insumarea lor nu a dat rezultate deoarece afirmarea utilitatii este un rezultat al acceptarii pe piata. Ponderea importantei caracteristicilor in cadrul unui produs nu poate tine cont de nivelul importantei acordat de fiecare cumparator. Liniile generale de acceptare insa pot fi previzionate, iar conceperea si dezvoltarea produselor nu poate fi conceputa fara studiu aprofundat al populatiilor.








Politica de confidentialitate





Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate