Traumatisme ale rachisului

Traumatisme ale rachisului

Puncte esentiale:

Orice politraumatizat este considerat a avea o fractura de rachis pana la proba contrarie. El va primi un guler stabiizant cervical si va fi culcat pe un plan dur.

Orice fractura de rachis este instabila pana la proba contrarie. Respectul axului cap-gat-trunchi este esentiala in timpul manevrelor de deplasare a accidentatului.

Examenul perineului este un gest esential al bilantului neurologic. Daca releva persistenta reflexelor sfincteriene si a sensibilitatii este de bun augur, ele dovedesc caracterul incomplect al leziunii medulare.

Analiza riguroasa a examenului Rx (Radiografii de profil a intregii coloane !) este baza explorarii radiologice.

Principiile tratamentului:

Reducerea precoce a deformarilor.

Indepartarea complecta a compresiunilor radiculo-medulare.

Stabilizarea solida ce faciliteaza ingrijirile si permite o reeducare precoce.

Trebuie evitate cursele diagnostice:

Leziunile rachidiene deseori trecute cu vederea sunt: rachisul cervical superior, zona cervico-dorsala, sacrul, entorsele grave si asociatiile lezionale.

Deficite neurologice fara leziune vertebrala aparenta: spodilartrita ankilozanta, stenoza de canal cervical, leziuni disco-ligamentare.

Fiziopatologie: Fracturile coloanei vertebrale intereseaza un segment al corpului cu o structura foarte polimorfa si cu o importanta majora in ceeace priveste consecintele unei evolutii nefavorabile a focarului de fractura. Structura coloanei vertebrale poate fi divizata in 2 parti: coloana osteo-fibroasa si continutul canalului rachidian, maduva spinarii. Coloana osteo fibroasa la randul ei este formata    din vertebre si elementele interpuse (discurile intervertebrale). Fortele actionand in cursul traumei pot produce leziuni privind oricare din elementele coloanei osteo-fibroase care, la randul lor, deplasate sau fragmentate pot leza maduva prin compresie sau chiar sectiune. Din punct de vedere al evolutiei lor fracturile coloanei pot fi stabile sau instabile, cele din urma putand, in conditiile unor manevre necorespunzatoare din partea personalului de salvare, sa provoace leziuni ulterioare ale maduvii. Trebuie mentionat faptul ca leziunile ligamentare pot provoca deplasari lente care sa afecteze tardiv maduva. Deasemeni pot apare tardiv tulburari mecanice si neurologice prin calus vicios sau consolidare in pozitie vicioasa. Cicatricile vicioase ale partilor moi pot produce si ele compresiune medulara tardiva.

Diagnosticul: Examenul coloanei vertebrale si cel neurologic aferent fac parte din rutina examnarii oricarui politraumatizat. Se cauta semne locale, durere, deformari sau semne neurologice. La accidentatul inconstient durerea si motilitatea voluntara nu mai pot fi criterii de diagnostic. Examenul neurologic (sensibilitate motricitate si reflectivitate) va trebui sa precizeze nivelul leziunii.

Terapie in teren:

Asigurarea imobilizarii provizorii a coloanei vertebrale pe considerentul probabilitatii de instabilitate Aplicare de guler stabilizant.

Desincarcerarea si ablatia unei casti de protectie sunt manevre foarte delicate si necesita cunostinte temeinice de specialitate.

Orice mobilizare ulterioara a accidentatului se va face in salteaua cochilie pe targa cu plan dur.

Grija pentru coloana se asociaza tuturor celorlalte masuri necesare.

Terapia in spital:

Complecarea bilantului clinic primar.

Efectuarea unui examen perineal cu tuseu rectal pentru a verifica prezenta tonusului si reflexului sfincterian si motilitatea ridicatorului anal (prognostic bun la test pozitiv).

Efectuarea unui examen radiologic complect cu fata si profil pentru toate regiunile    coloanei.

Complectarea examnului radiologic cu CT si RMN.

Interventie neuro-chirurgicala imediata sau deferita in functie de situatie