Formarea materiilor fecale

Formarea materiilor fecale

Aproximativ 1500 ml de chim intestinal trec zilnic prin valva illeo-cecala si ajung in intestinul gros. Cea mai mare parte a apei si a electrolitilor sunt absorbite in intestin, lasand doar o cantitate de aprozimativ 100 ml. fluid sa fie excretata prin materiile fecale. Deasemenea toti ionii esentiali sunt absorbiti, ramanand numai 2 - 5 ml.eq. de sodiu, respectiv clor ce sunt eliminati prin materiile fecale.

Procesele de absorbtie au loc predominant in partea ascendenta a colonului, iar partea distala a colonului are un rol de depozit.

1.Absorbtia electrolitilor si a apei

Mucoasa colonului, ca si cea a intestinului subtire are o mare capacitate de absorbtie activa a sodiului, potentialul electric creat prin absorbtia acestuia favorizand transportul in acelasi sens al clorului. Jonctiunile intercelulare de la nivelul intestinului gros sunt mult mai stranse decat cele de la nivelul intestinului subtire, avand ca rezultat o difuzie in sens invers a ionilor absorbiti mult mai scazuta. Aceasta particularitate structurala permite ca in colon sa se poata absorbi mai eficient si mai complet sodiul - deci impotriva unui gradient de concentratie mult mai mare - decat in intestinul subtire. Aldosteronul are un rol important la acest nivel, crescand capacitatea de transport celular al sodiului.

Absorbtia ionilor de sodiu si clor creeaza un gradient osmotic ce favorizeaza la randul lui absorbtia apei.

In paralel cu absorbtia acestor ioni, mucoasa intestinului gros secreta bicarbonat ce neutralizeaza acizii din materiile fecale.

2.Capacitatea maxima de absorbtie a intestinului gros

Colonul poate absorbi o cantitate de aproximativ 5 pana la 7 litri de fluide si electroliti in fiecare zi. In cazul in care cantitatea ce patrunde in intestin prin valva ileocecala sau prin secretie la nivel local depaseste aceasta cantitate, surplusul se va regasi in materiile fecale sub forma de diaree.

3.Actiunea bacteriana

Numeroase bacterii, in special bacili colonici, sunt prezente in mod fiziolgic in colonul cu rol de absorbtie. Acestea sunt capabile sa digere cantitati reduse de celuloza realizand un minim aport caloric pentru organism in fiecare zi. In cazul animalelor iebivore aceasta este o sursa energetica foarte importanta, dar nici in cazul omului nu este de neglijat. Alte substante formate in urma activitatii bacteriene sunt: vitamina K, B12, riboflavina, tiamina precum si o serie de gaze - dioxid de carbon, hidrogen si metan - ce se regasesc in flatulenta. Aceste gaze se formeaza in cantitati de aproximativ 7- 10 litri in fiecare zi, din care numai 0,6 litri sunt evacuati prin anus, restul fiind absorbiti in intestin. Anumite alimente, cum ar fi fasolea boabe, varza, ceapa favorizeaza aparitia unui mediu propice pentru dezvoltarea bacteriilor ce produc gaze, iar altele sunt iritante pentru colon - de exemplu otetul - determinand formarea de unde peristaltice rapide ce vor expulza aceste gaze inainte de a putea fi absorbite Cantitatea de vitamina K obtinuta astfel are un rol foarte important pentru ca cea de provenienta alimentara este, de obicei, insuficienta in raport cu nevoile organismului.

4.Compozitia fecalelor

In mod normal, fecalele sunt compuse in proportie de 75% din apa si de 25% materii solide. Acestea din urma sunt formate din: 30% bacterii moarte, 10 - 20% grasimi, 10 - 20% substante anorganice, 2 - 3% proteine si 30% alti constituenti cum ar fi pigmentii biliari, celule epiteliale descuamate etc.

Culoarea maron caracteristica fecalelor se datoreaza prezentei stercobilinei si urobilinei - derivate ale bilirubinei. Mirosul apare, in principal, datorita produsilor rezultati in urma actiunii bacteriilor; variaza de la o persoana la alta in functie de flora colonica bacteriana a fiecaruia.

Dintre produsii ce se regasesc in fecale si le dau mirosul caracteristic amintim: indolul, scatolul, mercaptanii si hidrogenul sulfurat.