EXAMINAREA ECOGRAFICA A ARTICULATILOR

EXAMINAREA ECOGRAFICA A ARTICULATILOR

Anatomie normala, tehnica si aspect ecografic

Soldul nou-nascutului

Tehnica. Capul femural al nou-nascutului masoara aproape 1,5 cm in diametru si se afla la 1-2 cm subcutanat. Pentru a examina aceste structuri mici este nevoie de echipament ecografic cu rezolutie mare. Se prefera transductori liniari de 5-7,5 MHz, deoarece sunt mai usor de folosit pentru examinarea in planul coronal. Se pot folosi, ca alternativa, transductori sectoriali cu frecvente de la 5 la 10 MHz.

Este necesara interpunerea unei pungi cu apa pentru a face posibila vizualizarea structurilor imediat subcutanate, din cauza artefactelor care apar prin folosirea transductorilor sectoriali. Este ideala folosirea apei sau a uleiului, dar se pot folosi si blocuri de gel. Este nevoie ca acestea sa fie pozitionate de un asistent in cursul examinarii.

Cei mai multi autori recomanda ca soldul flectat sa fie examinat intr-un plan care sa coincida cu sectiunea coronala adevarata prin pelvis. Aceasta inseamna examinarea capatului proximal al femurului intr-un plan axial, in timp ce acetabulum-ul este vizualizat intr-un plan coronal. La noi-nascuti, portiunea inferioara a maduvei spinarii n-a dobandit inca lordoza, prin urmare, planul optim de scanare este paralel cu coloana lombara. Ocazional, pot fi folosite si planuri de scanare aditionale axiale sau coronale.

Este indicat ca un parinte sa tina copilul de piept, in timp ce copilul este intors cu spatele catre examinator. Aceasta este o tehnica foarte dificila, dar poate fi esentiala atunci cand copilul este agitat. Un copil recent alaptat este mai usor de examinat. Este nevoie de o incapere bine incalzita pentru examinare.

Imaginile soldului trebuie obtinute cat mai aproape de linia mediana a sa. Transductorul trebuie tinut cat mai aproape de suprafata de scanare, intre indexul si degetul mare, folosind degetele mici si inelarul pentru a-l fixa paralel cu coloana vertebrala a copilului. Capul femural este situat intr-o pozitie surprinzator de inalta comparativ cu fesele copilului. Este necesar ca pentru inceput sa miscam transductorul de-a lungul capatului proximal al femurului care apare ca o structura ecogena ce creste in diametru. Alunecand transductorul de-a lungul coapsei copilului apare in imagine capul femural rotund, slab ecogen. Inclinarea transductorului de-a lungul capului femural, face posibila gasirea liniei mediane. Este nevoie sa se obtina cel putin 2 imagini generale ale fiecarui sold pentru o comparatie ulterioara.

Examinarea in dinamica este probabil cel mai important aspect al examinarii. Cea mai buna tehnica este de a aplica transductorul pe articulatia soldului relaxata si apoi exercitarea unei presiuni pe femur in jos, in timp ce se fixeaza spatele copilului cu doua dintre degetele de la mana care tine transductorul. Aceasta poate fi acompaniata de o presiune crescanda pentru a trage capul femural din acetabul. Apasarea asupra transductorului trebuie sa fie minima, sau in grade variate de subluxatie.In tot acest timp capul femural este tinut in acetabul cu ajutorul transductorului.

Anatomie. Noi-nascutii au un cap femural cartilaginos. Osificarea incepe intre 6 saptamani si 8 luni de la nastere. Cu ajutorul ultrasunetelor se pot detecta centrii de osificare cu cateva saptamani inainte ca acestia sa devina vizibili radiologic. Capul femural cartilaginos produce o atenuare scazuta a ultrasunetelor, realizand o fereastra pentru acetabul si permitand examinarea detaliata a articulatiei. Putinele ecouri imprastiate in jurul capului femural sunt reprezentate de vase.

Pe masura cresterii varstei, avansarea osificarii acetabulului si a femurului proximal blocheaza transmiterea mai departe a ultrasunetelor, structurile respective fiind vizibile ca structuri ecogene pe imaginea ecografica.

Acetabulul consta intr-un cartilagiu neosificat, care este vizibil ca o arie slab ecogena, inconjurat de marginile osoase ale iliumului si ischiadicului. Cartilagiul triradiat este vizibil ca o arie slab ecogena intre ilium si ischium, fara margini clar conturate. Spatiul articular poate fi identificat ca o linie intre cartilajul femural si acetabular. Ocazional, in interiorul ariei articulare se detecteaza aer sub forma spoturilor foarte ecogene care apar si dispar pe masura ce se misca piciorul.

Labrul acetabular consta intr-un cartilaj hialin slab ecogen cu un mic capat format din mai multe fibrocartilaje ecogene. Planurile adiacente musculare si de tesuturi sunt usor de vizualizat.

Articulatia soldului la adult

Tehnica examinarii. Pentru examinarea articulatiei soldului la adult se pot folosi atat transductori sectoriali cat si liniari, cu frecvente cuprinse intre 3,5 si 7,5 MHz, in functie de varsta si dimensiunile pacientilor.

Planul optim de scanare este paralel cu axul colului femural. Piciorul trebuie tinut extins. O mare efuzie articulara poate conduce la fixarea in flexie sau in rotatie externa a membrului inferior. Piciorul contralateral trebuie examinat in aceeasi grad de flexie si de rotatie. Comparatia este un element esential al fiecarei examinari.

Cand este nevoie de aspiratie, aceasta se face sub ghidare ecografica deoarece reduce riscul de esec. La copii este preferabila pregatirea cu un plasture cu lidocaina si sedare orala in locul anesteziei generale.

Anatomie. Oasele mascheaza majoritatea spatiului articular al articulatiei soldului adultului. Din fericire recesul ventral al capsulei articulare si extensia anterioara a spatiului articular sunt usor de vizualizat. Modificarile structurii interne ale articulatiei soldului se vizualizeaza ca umflaturi sau deplasari in aceasta arie sau ca efuzii sau ingrosari ale capsulei.

Ligamentul iliofemural este aplicat aproape de suparfata anterioara a articulatiei si se dovedeste un reper important. Muschii adiacenti se divid de planurile frontale distincte. Cartilajul articular este aproape anecogen si este vizibil ca o lama subtire (1-2 mm) pe capul femural. La copii, capul femural imatur are un strat de cartilaj neosificat adanc, aproape de cartilajul articular. La examinarea cu ultrasunete, atat cartilajul articular cat si capul femural neosificat sunt slab ecogene si converg pentru a forma o banda groasa intunecata.

Genunchiul

Tehnica. Se folosesc transductori de inalta frecventa. Examinarea se face in multiple planuri, in functie de indicatia de examinare. Comparatia cu genunchiul normal este esentiala.

Anatomie. Investigarea genunchiului bolnav se concentreaza asupra structurilor cele mai frecvent afectate: meniscul si ligamentele incrucisate. Ultrasunetele nu sunt folositoare decat in cazul chisturilor de menisc. Examinarea cu ultrasunete este limitata la examinarea suprafetei articulare si la structurile para-articulare.

Cartilajul articular este aproape anecogen, vizibil ca o linie neteda pe suprafdata articulatiei, cu o grosime de 1-3 mm, ce scade cu varsta. Cartilajele de pe condilii femurali pot fi studiae prin flectarea si extensia piciorului. Sunt, insa, zone pe suprafata retropatelara si pe platoul tibial care nu sunt vizibile la examinare. Pentru a masura grosimea articulatiei este important ca transductorul sa fie perpendicular pe suprafata de examinat. Scanarile oblice dau masuratori eronate. Transductorul trebuie inclinat in pozitia in care se vizualizeaza cea mai mica adancime a cartilajului articular. Primul strat ecogen este lamina splendens, cel de-al doilea este interfata dintre cartilaj si cartilajul calcificat.

Ligamentele colaterale sunt in mod normal investigate clinic pentru a stabili integritatea lor. Ruptura ligamentelor se vizualizeaza prin marirea spatiului articular (intre 12-15 mm) sau directa vizualizare a neregularitatii sau ruptura completa/partiala a ligamentelor.

Umarul

Majoritatea studiilor cu ultrasunete a articulatiilor umarului sunt realizate pentru a determina afectarea mansetei rotatorilor.