Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia.masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii



Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Drept


Index » legal » Drept
Stabilirea filiatiei fata de tata pe cale judiciara


Stabilirea filiatiei fata de tata pe cale judiciara




Stabilirea filiatiei fata de tata pe cale judiciara

1. Actiunea in justitie pentru stabilirea paternitatii din afara casatortiei

"Aceasta actiune este in reclamatie de stare civila si are ca obiect determinabil pe calea justitiei a legaturilor de filiatie dintre copilul din afara casatoriei si tatal sau".

Potrivit art.63 Codul Familiei, copilul din afara casatoriei, a carui filiatie a fost stabilita prin recunoastere sau prin hotarare judecatoreasca are fata de parinte si rudele acestuia aceiasi situatie ca si cea legala a copilului din casatorie. De asemenea, art.53 Codul Familiei arata ca copilul conceput sau nascut in timpul casatoriei are ca tata pe sotul mamei. Copilul care beneficiaza de prezumptia de paternitate nu poate introduce actiunea in stabilirea paternitatii impotriva unui alt barbat decat sotul mamei, aceasta actiune fiind fiind admisibila fie ca tatal este trecut in actul de nastere al copilului, fie ca in acest act este trecuta o alta persoana decat tatal, fie ca actul nu este completat la rubrica privind tatal.




Legea nu determna cazurile in care se poate stabili, prin actiunea in justitie, filiatia fata de tatal din afara casatoriei, aceasta putandu-se introduce in toate situatiile in care este vorba de un copil din afara casatoriei. Copilul din casatorie nu poate introduce aceasta actiune pentru ca al beneficiaza de prezumtia de paternitate.

Se pune insa, intrebarea daca actiunea in stabilirea paternitatii apartine numai copilului minor din afara casatoriei sau apartine si copilului major din afara casatoriei. Au fost exprimate doua pareri:

1) Actiunea in stabilirea paternitatii apartine numai copilului minor din afara casatoriei. Pentru sprijinirea acesti pareri se invoca urmatoarele argumente: art. 59 Codul Familiei prevede ca actiunea in stabilirea paternitatii din afara casatoriei apartine copilului si se porneste in numele sau de catre mama ori reprezentantul legal, ceea ce arata ca se are in vedere numai copilul minor; din art.60 Codul Familiei ar rezulta aceiasi concluzie deoarece prevede ca actiunea se poate introduce in termen de un an de la nasterea copilului.

2) Actiunea de stabilire a paternitatii din afara casatoriei apartine atat copilului minor cat si celui major. Acesata pentru ca legea nu face nicio diferenta intre copilul minor si cel major si nu instituie nicio obligatie de a se porni actiunea in stabilirea paternitatii de catre copilul major in limita dreptului de un an de la implinirea varstei de majorat, ceea ce inseamna ca un copil major poate porni o astfel de actiune, daca se incadreaza in termenul si in conditiile prevazute de art.60 Codul Familiei, in limita unui an de cand a incetat convietuirea pretinsului tata cu mama copilului.

In situatia in care un copil din afara casatoriei isi pierde aceasta calitate prin efectul unei hotarari judecatoresti, termenul pentru introducerea actiunii in stabilirea paternitatii din afara casatoriei curge de la data de cand acea hotarare a ramas definitiva ( art.60 alin.2 Codul Familiei). Aceasta data poate fi situata dupa ce copilul a devenit major pentru ca actiunea in tagada paternitatii se poate introduce in termen de 6 luni de la data de cand sotul mamei a luat cunostinta despre nasterea copilului, ceea ce poate avea loc dupa ce copilul a devenit major. Titularul actiunii in stabilirea paternitatii este copilul din afara casatoriei.

In situatia in care copilul nu are capacitate de exercitiu, actiunea este introdusa in numele lui, de catre reprezentantul legal legal (art.59 alin.1 Codul Familiei).

Daca copilul are capacitate de exercitiu restransa, s-a sustinut ca un asemenea copil poate introduce actiunea singur, fara sa aiba nevoie de vreo incuviintare datorita faptului ca actiunea are un caracter personal, iar incuviintarea este ceruta, daca legea nu prevede altfel, pentru actiunea cu caracter patrimonial.

S-a pus intrebarea daca mama sau reprezentantul legal al copilului pot renunta la actiune.

Intr-o opinie, se considera ca mama ori reprezentantul legal al copilului pot renunta la actiune dar cu incuviintarea autoritatii tutelare, deoarece renuntarea depaseste dreptul de a administra.

De asemenea se sustine ca reprezentantul legal al copilului nu poate renunta la actiune datorita caracterului sau personal, legea prevazand numai introducerea actiunii, nu si renuntarea la actiunea introdusa.

Mostenitorii copilului nu au dreptul de a introduce actiunea in stabilirea paternitatii, ei pot numai sa o continue. Daca autorul recunoasteriis-a desistat de actiune (art.246 Codul de procedura civila) sau acesta s-a perimat ( art.248 Codul de procedura civila), mostenitorii copilului nu mai pot continua actiunea in stabilirea paternitatii in afara casatoriei.

Daca copilul are capacitate deplina de exercitiu, el va putea introduce singur actiunea.

Copilul din afara casatoriei, infiat, putea introduce actiunea in stabilirea paternitatii, iar in cazul infierii cu efecte restranse solutie se impunea, deoarece raporturile dintre parintii fresti si copil coexistau cu raporturile izvorate din infiere.

Prin legea nr.11 din 31.07.1990, denumirea de infiere ca institutie juridica a Dreptului Familiei a fost inlocuita cu cea de "adoptie" si care potrivit ultimelor reglementari, respectiv Ordonanta de Urgenta nr.25 din 09.07 1997, publicata in Monitorul Oficial nr. 120 din 12.07.1997, adoptia este reglementata prin art.1 alin 4 numai cu efecte depline in sensul ca: "in momentul stabilirii filiatiei prin adoptie, filiatia dintre copil si parintii sai naturali inceteaza":

Actiunea in stabilirea paternitatii din afara casatoriei se poate introduce impotriva pretinsului tata, iar daca acesta a decedat, actiunea poate fi introdusa impotriva mostenitprilor pretinsului tata ( art.59 Codul Familiei). Actiunea poate fi introdusa impotriva acestor mostenitori chiar daca acestia au renuntat la mostenire.

2. Principiul liberei cercetari a paternitatii in justitie

Codul Civil de la 1864, dupa modelul codului civil francez de la 1804 interzicea cercetarea paternitatii copilului natural cu singura exceptie a cazului in care mama fusese rapita de pretinsul tata dar numai daca perioada de rapire corespunde perioadei de conceptie (art.307); insa chiar si in acest caz jurisprudenta mai pretindea ca rapirea sa fi fost urmata de sechestrarea mamei pe tot timpul conceptiei. Pentru a justifica aceasta interdictie, s-au invocat tot felul de argumente fara insa a se recunoaste ca scopul urmarit de lege era fericirea familiei legitime, de patrunderea in sanul ei a copiilor naturali. Copiii din casatorie erau considerati descendenti onorabili cu o filiatie sigura care trebuiau sa continuie rangul social si pozitia economica a autorilor lor. Copiii din afara casatoriei rezultati de cele mai multe ori cu persoane de alt rang social nu erau primiti in familia tatalui.

Interzicerea cercetarii pe cale judecatoreasca a paternitatii copilului din afara casatoriei a fost una din dispozitiile cele mai inechitabile ale Codului Civil Roman de la 1864, dispozitie care a fost aspru criticata de literatura juridica. In conceptia legiuitorului de odinioara, legitimarea copilului din afara casatoriei nu se putea face decat prin act de vointa al tatalui, de recunoastere voluntara, legatura de sange nefiind suficienta pentru stabilirea paternitatii.

In 1943, Legea nr. 445 din 10.07 a admis cercetarea in justitie a paternitatii in patru cazuri limitative prevazute de lege, dar hotararea de admitere nu producea decat efectul obligarii la pensie a paratului, iar nu si efecte de stare civila. Abia prin Decretul nr. 130 din 02 aprilie 1949 s-a facut un pas inainte prin solutionarea acestei probleme admitandu-se in cinci cazuri limitativ determinate stabilirea paternitatii din afara casatoriei cu efecte pur pecuniare in toate cazurile in care se putea da coabitarea pretinsului tata cu mama copilului in perioada legala a conceptiei.

Spre deosebire de conceptia Codului Civil, in conceptia legiuitorului Codului Familiei din 1954, cercetarea paternitatii copilului din afara casatoriei este admisa pe cale judecatoreasca fara nicio restrictie. Este necesar insa ca in cazul in care un copil beneficiaza de o prezumtie de paternitate, aceasta sa fie rasturnata in prealabil pe calea unei actiuni in tagaduirea paternitatii, caci cercetarea paternitatii pe cale judecatoreasca se refera exclusiv la copiii din afara casatoriei. In vederea stabilirii paternitatii, Codul Familiei admite orice mijloace de proba inclusiv prezumtiile simple.

Legiuitorul acestui cod a adoptat astfel conceptia potrivit caruia paternitatea este o legatura de sange care uneste pe acel copil si pe tata si care exista independent de vointa tatalui. Bazandu-se pe indatoririle elementare care revin tatalui si de care acesta nu trebuie exonerat, legiuitorul a pus la dispozitie copilului mijloacele necesare pentru a-si stabili paternitatea ocrotindu-l impotriva inconstientei, a relei vointe sau iresponsabilitatii tatalui.





Considerand ca legatura de sange creaza o filiatie ce trebuie consacrata si pe plan juridic intre copil si tata independent de vointa acestuia din urma, legiuitorul Codului Familiei din 1954, in vigoare si astazi, a consacrat principiul liberei cercetari in justitie a paternitatii copilului din afara casatoriei.

3. Copiii a caror paternitate poate fi stabilita pe cale judecatoreasca

Este de la sine inteles ca principiul liberei cercetari a paternitatii in justitie priveste exclusiv pe copiii din afara casatoriei pentru ca cei din casatorie au paternitatea stabilita prin aplicare de plin drept a prezumtiilor legale de paternitate. In acest sens sunt dispozitiile art.56 Codul Familiei cat si solutiile date de practica juridica si opiniile de specialitate.

Astfel, sunt indreptatiti, in primul rand sa-si stabileasca judecatoreste paternitatea copiii care au fost deopotriva conceputi si nascuti din afara casatoriei, adica cei care nu pot beneficia nici de prezumtia de paternitate prevazuta de art.54 Codul Familiei alin 1 si nici de cea prevazuta de alin 2 al aceluiasi text. Practic este indiferent daca acesti copii au fost recunoscuti sau nu de vreun barbat.

Trebuie precizat insa, ca un copil din afara casatoriei recunoscut de catre tatal sau nu poate introduce actiunea in stabilirea paternitatii impotriva celui care l-a recunoscut caci fata de acesta paternitatea a fost deja stabilita, dar el poate introduce actiunea impotriva altui barbat.

Este indreptatit la actiunea in stabilirea paternitatii din afara casatoriei si copilul care avea paternitatea stabilita prin recunoastere, dar si-a pierdut-o ca urmare a contestarii acelei recunoasteri de catre o alta persoana.

De asemenea este indreptatit la acesata actiune si copilul nascut sau conceput in timpul casatoriei a carui paternitate a fost cu succes tagaduita de catre sotul mamei.

Este indreptatit la actiunea in stabilirea paternitatii si copilul din afara casatoriei care intre timp a fost infiat si aceasta numai daca infietorii ar accepta si ar continua ei insisi actiunea ca reprezentanti legali ai copilului infiat, ci si independent de atitudinea infietorilor sau chiar impotriva vointei lor, deoarece:

infierea nu inlatura absolut toate consecintele rudeniei firesti (de exemplu art.79 - a doua fraza finala din Codul Familiei- se mentin impedimente la casatoria cu rudele firesti);

infierea nu produce efecte decat pentru viitor, pe cand stabilirea paternitatii retroactiveaza (putand conferi copilului vocatie succesorala fata de o ruda fireasca dinspre tata decedata inaintea infierii sale);

stabilirea paternitatii ar putea antrena chiar nulitatea infierii daca de exemplu infietorul ar fi frate dupa tata infiatului;

barbatul a carui paternitate ar fi stabilita prin hotarare judecatoreasca va avea dreptul ca parinte firesc sa ceara desfacerea infierii (art. 81 Codul Familiei); iar in cazul in care infierea ar fi desfacuta chiar la cererea altor persoane el va redobandi exercitiul drepturilor si indatoririlor parintesti.

Actiunea in stabilirea paternitatii din afara casatoriei poate fi introdusa si de catre copilul major in cazul in care dreptul la actiune nu s-a stins prin prescriptie in timpul minoritatii acestuia.

Spre deosebire de stabilirea paternitatii prin recunoastere voluntara a tatalui care poate privi si un copil conceput dar nenascut ca si un copil decedat, stabilirea paternitatii se poate face prin actiune in justitie numai dupa nasterea copilului si numai atata timp cat el este in viata.

4.Probatiunea paternitatii copilului din afara casatoriei

Potrivit literaturii juridice, in procesul civil obiectul probei il constituie faptele din care rezulta drepturile si obligatiile cu privire la care partile se afla in litigiu. In aceasta actiune obiectul probei ar trebui sa-l constituie legatura dintre copil cu un anumit barbat, legatura din care sa rezulte calitatea acelui barbat de a-i fi copilului tata, adica legatura de paternitate fireasca. Cum insa acest fapt nu poate fi dovedit direct si nemijlocit, partile vor trebui sa dovedeasca fapte vecine si conexe din cunoasterea carora instanta sa poata deduce existenta faptului generator de drepturi si obligatii.

Deci, pentru administrarea actiunii in stabilirea paternitatii din afara casatoriei trebuie sa dovedeasca urmatoarele:

a)      nasterea copilului, nu numai conceptia lui;

b)      legatura intima dintre pretinsul tata si mama copilului in perioada conceptiei;

c)      stabilirea in mod cert ca barbatul care a avut asemenea legaturi este tatal copilului.

In acest sens s-a decis ca pentru stabilirea paternitatii din afara casatoriei este necesar sa se dovedeasca ca prin orice mijloace de proba admise de lege nu numai legatura intima dintre mama copilului si pretinsul tata in epoca de conceptie a copilului ci si ca barbatul care a avut asemenea legaturi este tatal copilului.

Potrivit dreptului comun, sarcina probei revine reclamantului, in realitate insa, sarcina probei se imparte intre cele doua parti, caci desi primul tinut a dovedi faptele pe care isi intemeiaza cererea este reclamantul, odata facuta aceasta dovada revine paratului dreptul de a dovedi daca este cazul viciile si obstacolele care au impiedicat nasterea dreptului ptetins sau actele si faptele juridice care au modificat sau stins dreptul nascut.

Imprejurarile aratate pot fi dovedite cu ajutorul oricaror mijloace de proba.

Astfel, pot fi folosite inscrisuri indiferent de forma in care au fost intocmite din care sa rezulte ca paratul este tatal copilului reclamant. Actul de nastere al copilului chiar daca ar cuprinde mentiunea ca paratul este tatal copilului nu poate constitui o dovada a paternitatii in afara de cazul in care tatal a facut o recunoastere voluntara a acestuia.

Marturia paratului este proba cea mai puternica a actiunii in stabilirea paternitatii. Aceasta marturie poate fi facuta cu ocazia interogatoriului sau intr-un alt act opozabil paratului. Marturia facuta in fata instantei de judecata constituie o recunoastere voluntara a paternitatii facuta in forma autentica. Instanta de judecata este obligata sa verifice recunoasterea facuta deoarece s-ar putea ca acel copil sa beneficieze de prezumtia de paternitate si sa nu poata fi recunoscut.

Martorii pot fi folositi pentru dovedirea actiunii in stabilirea paternitatii. Rudele, cu exceptia descendentilor sunt admisi ca martori. In acest sens inclusiv pana la afinii de gradul 3 s-a pronuntat si Tribunalul Suprem.



De asemenea pot fi folosite prezumtiile din care ar rezulta ca paratul este tatal copilului. In acest sens, s-a considerat ca faptul convietuirii unui barbat cu o femeie sau cel al prestarii intretinerii copilului sunt suficiente pentru a deduce paternitatea copilului deoarece tatal recunoaste implicit din aceste fapte paternitatea copilului. Dimpotriva, relatiile sporadice, intamplatoare dintre parti nu pot duce in mod necesar la o singura concluzie cu privire la faptul daca paratul este ori nu tatal copilului.

Un mijloc de proba folosit in stabilirea paternitatii din afara casatoriei poate fi expertiza medico-legala, in primul rand aceea privind grupele sanguine. Din compararea grupelor de sange a copilului cu grupa de sange a mamei si a pretinsului tata pot rezulta situatiile :

a) Copilul are aceiasi grupa de sange cu pretinsul tata. Aceasta imprejurare nu poate duce la stabilirea directa a paternitatii deoarece acea grupa de sange se poate gasi si la alti barbati care nu au nicio legatura cu mama copilului;

b) Copilul are alta grupa de sange decat pretinsul tata in sensul ca este exclusa paternitatea. In aceasta situatie acel barbat in mod cert nu este tatal copilului deoarece intre acestia nu exista nicio legatura de singe.

Cand expertiza medico-legala bazata pe proba serologica conchide ca este exclusa paternitatea, instanta nu poate admite actiunea pe motive ca-n dispozitiile martorilor rezulta existenta unei relatii intime in perioada conceptiei copilului.

In afara de analiza grupei sanguine se pot utiliza expertize din care ar putea rezulta elemente pentru stabilirea paternitatii cumk ar fi cele privind caracteristicele copilului: pigmentatia pielii, formatul parului, etc.adica expertuza antropologica.

Investigatiile se pot face numai cand copilul are cel putin trei ani deoarece atunci sunt posibile comparatiile antropologice.

In dovedirea actiunii in stabilirea paternitatii se mia pot folosi expertizele privind substanta MN, RH, Hepatoglobina, etc.

Proba antropologica dactiloscopica sau existenta unor substante in sange sunt simple indicatii care unite cu alte mijloace de proba pot duce la stabilirea paternitatii.

Rfrctuarea probelor stiintifice nu se impune insa in orice litigiu in stabilirea paternitatii din afara casatoriei , ci numai in cazurile in care exista indoiala ca din celelalte probe, martori, acte, etc. administrate de catre parti nu se poate trage o singura concluzie cu privire la faptul daca paratul este ori nu tatal copilului.

S-a decis ca stabilirea paternitatii trebuie sa se faca in mod obligatoriu prin expertiza medico-legala daca din probele dosarului rezulta ca in perioada conceptiei mama acestuia a avut relatii intime cu mai multi barbati. Pentru ainlatura orice dubiu in acest caz cu privire la petrrnitatea copilului, instanta este obligata sa dispuna din oficiu efectuarea expertizei medico-legale chiar daca paratul nu a solicitat-o.

Actiunea se va respinge daca instanta nu ajunge la concluzia certa ca paratul este tatal copilului. In combaterea actiunii,in stabilirea paternitatii paratul poate folosi orice mijloace de proba pentru a demonstra ca nu este tatal copilului.

Astfel poate invoca expertiza impotentei sexuale. Aceasta impotenta este cunoscuta fie ca o incapacitate de erectie, fie ca o incapacitatea de procreare.

Imposibilitatea ca paratul sa fie tatal copilului poate rezulta si din existenta raporturilor de coabitare in epoca de conceptie a copilului datorita faptului de exemplu ca a fost plecat in strainatate, detinut in executarea unei pedepse, internat in spital pe o perioada indelungata sau nu a avut relatii cu mama copilului.

Actiunea in stabilirea paternitatii va fi respinsa daca din probele stiintifice admise rezulta ca paternitatea este exclusa fata de parat.

5. Instanta competenta pentru solutionarea actiunii. Termenul de introducere a actiunii. Repunerea in termen

Conform art. 5 din Codul de procedura civila, judecarea actiunii de stabilire a paternitatii din afara casatoriei este de competenta instantei judecatoresti de la domiciliul paratului.

Daca se cere pe langa stabilirea paternitatii din afara casatoriei si pensia de intretinere in favoarea copilului, instanta competenta va fi cea de la domiciliul paratului, caci actiunea principala este stabilirea paternitatii, iar acordarea pensiei are un caracter accesoriu.

Actiunea in stabilirea paternitatii din afara casatoriei se poate introduce in termen de un an de la nasterea copilului (art. 60 alin 1 din Codul Familiei). Art.60 alin 2 si 3 din Codul Familiei prevede ca termenul de un an nu se socoteste de la nasterea copilului, ci dupa cum urmeaza:

a) cand copilul s-a nascut in timpul casatoriei, iar sotul mamei a introdus actiunea in tagaduirea paternitatii care a fost admisa, copilul devenind astfel din afara casatoriei, termenul in aceasta situatie incepe sa curga de la data cand hotirarea judecatoreasca prinn care a fost admisa actiunea a ramas definitiva (at.60 alin 3 din Codul Familiei);

b) cand mama copilului a convietuit cu pretinsul tata, termenul incepe sa curga de la data incetarii convietuirii (art.60 alin 3 Codul Familiei);

c) cand pretinsul tata a prestat intretinerea copilului, termenul incepe sa se calculeze de la data incetarii prestatiei intretinerii (art.60 alin 3 Codul Familiei);

Convietuirea pretinsului tata cu mama copilului si acordarea intretinerii copilului duce la modificarea datei de cand se calculeaza termenul de un an in timpul caruia poate fi pornita actiunea in stabilirea paternitatii din afara casatoriei deoarece pe de o parte aceste imprejurari au facut sa se creada ca pretinsul tata va proceda la recunoasterea copilului , iar pe de alta parte ar putea influenta mama copilului de a nu actiona pe cale judecatoreasca. Termenul se calculeaza de la data incetarii convietuirii, ori a intretinerii fara a deosebi daca aceste imprejurari au intervenit in timpul minoritatii copilului sau dupa ce acesta a devenit major pentru ca art. 60 alin 3 din Codul Familiei nu face nicio diferenta intre copilul minor si cel major si nici nu instituie pentru copilul devenit major obligatia de a introduce actiunea in stabilirea paternitatii in termen de un an de la data implinirii varstei majoratului.

Art.19 din Decretul nr. 167 din 1958 care se aplica de obicei pentru punerea in termen in actiunea cu caracter patrimonial se aplica si actiunii cu caracter personal, nepatrimonial. Calcularea termenului de prescriptie a actiunii pentru stabilirea paternitatii se face potrivit art 101 alin 3 din Codul de procedura civila si art. 1887- 1889 din Codul Civil.

La termenul socotit pe ani nu intra in calcul ziua in cursul careia prescriptia incepe dar se implineste dupa trecerea completa a celei de pe urma zi a termenului prevazut de lege.

Actiunea reclamantei nascuta in 1915 in sensul de a i se stabili paternitatea fata de pretinsul tata ( decedat in anul 1954) este tardiva fata de prevederile art. 60 din Codul Familiei de vreme ce actiunea s-a introdus in anul 1985. Sustinerea reclamantei ca intretinerea dureaza si in prezent prin folosirea averii pretinsului tata nu poate fi luata in considerare intrucat aceasta folosinta chiar daca intr-adevar exista nu are caracterul unei intretineri in sensul art. 60, alin.3 Codul Familiei in temeiul caruia daca pretinsul tata a prestat copilului intretinerea, termenul de un an curge de la incetarea prestarii intretinerii .

Actiunea in stabilirea paternitatii nu se poateporni mai inainte ca respectivul copil sa se fi nascut chiar daca dreptul acestuia ii este recunoscut inca de la conceptie ( art. 7 Decretul nr.3/1954). Aceasta solutie se impune pe de o parte pentru ca actiunea apartine numai copilului din afara casatoriei ceea ce nu se stie decat la nastere fiind posibil ca mama sa se casatoreasca, iar pe de alta parte termenul in care se poate introduce actiunea se socoteste de la data nasterii copilului. Pentru a fi admisa actiunea in stabilirea paternitatii trebuie dovedita nasterea copilului nu numai conceptia, trebuie dovedita latura intima dintre pretinsul tata si mama copilului in perioada conceptiei si stabilurea in mod cert cabarbatul care a avut asemenea legaturi este tatal copilului.



Imprejurarile aratate pot fi dovedite cu ajutorul oticaror mijloace de proba. Pot fi folosite inscrisuri indiferent de forma care au fost intocmite din continutul carora sa rezulte ca paratul este tatal copilului reclamant. Marturia paratului este dovada cea mai puternica a actiunii in stabilirea paternitatii. Marturisirea facuta in fata instantei judecatoresti constituie o recunoastere voluntara de paternitate facuta in forma autentica.

In ceea ce privesc efectele pe care le produce stabilirea paternitatii din afara casatoriei, art. 63 din Codul Familiei prevede ca in cazul copilului care si-a stabilit filiatia prin recunoastere sau hotarare judecatoreasca definitiva, acesta va avea aceiasi situatie legala fata de parinte si rudele acestuia ca si copilul din casatorie.

Asadar, admiterea actiunii pentru stabilirea paternitatii poate produce efecte cu privire la numele copilului, domiciliul acestuia, exercitarea drepturilor si indatoririlor parintesti, incredintarea copilului si obligatiile de intretinere.

6. Hotararea pronuntata si efectele acesteia

Ca urmare a probelor administrate in cursul litigiului, instanta de judecata constata si declara prin hotarare daca barbatul este tatal copilului reclamant confirmand legatura de filiatie fireasca ce exista intre copil si tatal sau ca urmare a conceptiei copilului de catre mama cu respectivul barbat. Asadar, prin hotararea instantei situatia juridica a copilului se modifica in sensul ca dintr-un copil din afara casatoriei cu filiatie nestabilita fata de tata el devine un copil din casatorie cu filiatie fata de tata stabilita, dar prin aceasta nu se creaza copilului o stare civila noua diferita de cea anterioara: hotararea consfinteste doar faptul ca din momentul nasterii sale copilul reclamant este fiul din afara casatoriei al barbatului parat.

Asa fiind hotararea nu are caracter constitutiv de drept, ci caracter declarativ producand efecte retroactive de la nasterea copilului.

Consecintele filiatiei din afara casatoriei stabilite prin hotarare judecatoreasca sunt identice cu consecintele acestei filiatii stabilite prin recunoastere, iar potrivit art. 63 din Codul Familiei "copilul din afara casatoriei a carui filiatie a fost stabilita prin recunoastere sau hotarare judecatoreasca are fata de parinte si rudele acestuia aceiasi situatie ca si situatie legala a copilului din casatorie". Aceste consecinte privesc numele, domiciliul si ocrotirea parinteasca a copilului, obligatiile de intretinere, etc. Ele nu difera de cele ale filiatiei stabilite prin recunoastere cu exceptia unor detalii la care ne vom referi succint in cele ce urmeaza.

Obligatia legala de intretinere a tatalui din casatorie fata de copilul sau exista de la nasterea copilului, dar ea poate fi acordata prin hotarare judecatoreasca numai de la data introducerii actiunii prin care copilul o solicita considerandu-se ca atunci s-a ivit nevoia copilului cu conditia ca copilul sa aiba stabilita filiatia fata de pretinsul tata.

Numele de familie al copilului care si-a stabilit paternitatea din afara casatoriei prin hotarare judecatoreasca este reglementat prin art. 64 din Codul Familiei intocmit ca si numele copilului care si-a stabilit paternitatea prin recunoastere. Trebuie sa subliniem doar precizarile aduse prin solutii ale practicii judiciare sau prin opinii ale literaturii juridice.

Astfel pentru copiii nascuti inainte de intrarea in vigoare a Codului Familiei, Decretul nr.32/1954 a dispus ca ei pastreaza numele stabilit potrivit legii anterioare daca puteau cere in termen de 6 luni de la intrarea in vigoare a Codului Familiei incuvintarea instantei de a purta numele prevazut de art. 63 Codul Familiei.

Tot astfel s-a decis ca numele copilului ce si-a stabilit paternitatea poate fi acel al tatalui din momentul incuvintarii instantei, iar noul nume anterior pe care tatal nu-l mai are si ca intr-un asemenea caz copilul din afara casatoriei ar putea dobandi chiar numele reunite ale parintilor daca intre timp acestia s-au casatorit si au adoptat ca nume comun numele lor reunite.

Concluzii

In lucrarea da fata am cautat sa cuprind unele din cele mai importante aspecte ale stabilirii filiatiei copilului din casatorie si din afara casatoriei.

Spre deosebire de vremurile trecute in care copilul din afara casatoriei era marginalizat, astazi se incearca schimbarea statutului intr-unul asemanator cu acela al copilului din casatorie

El are dreptul de a se numi copilul unei anume persoane, de a purta numele acesteia, de a beneficia de ingrijire, ocrotire si intretinere

Exista si cazuri in care sotul mamei este cu neputinta sa fie tatal copilului. Facand aceasta dovada, in cazul unei actiuni in tagaduirea paternitatii, al carui titular exclusiv este sotul mamei, tagada va fi admisa.

Uneori se pot ivi cazuri in care aplicarea prezumtiei legale de paternitate sa duca la situatia in care pentru acelasi copil, par sa fie stabilite concomitent doua paternitati diferite care nu pot coexista. In acest caz este vorba de de asa-zisul conflict de paternitate.

Pentru copilul din afara casatoriei legea prevede doua mijloace de stabilire a paternitatii: prin recunoastere si prin hotarare judecatoreasca. Ca urmare a stabilirii paternitatii pe aceste cai, copilul din afara casatoriei va dobandi fata de parinti si rudele acestora aceeasi situatie, ca si situatia legala a unui copil din casatorie.

Cand vorbim de copilul din afara casatoriei, ne referim la acela care a fost conceput si nascut inainte de casatorie sau dupa desfacerea, incetarea, anularea casatoriei. De asemenea este considerat copilul din afara casatoriei copilul al carui parinti nu sunt casatoriti intre ei.

Prezumtia de paternitate se aplica numai in favoarea copilului din casatorie. Filiatia fata de tatal din afara casatoriei se poate stabili numai prin recunboastere voluntara sau prin hotarare judecatoreasca in urma actiunii introduse de copil. Aceste doua moduri de stabilire a paternitatii nu-si pot gasi aplicare in privinta unui copil care se bucura de prezutia de paternitate.

De asemenea trebuie precuzat ca in cazul filiatiei din afara casatoriei, maternitatea si paternitatea sunt independente, pe cand in cazul filiatiei dincasatorie, stabilirea maternitatii duce, prin intermediul prezumtiei de paternitate si la stabilirea paternitatii.

Deci, intre copilul din casatorie si cel din afara casatoriei sunt diferente in ceea ce priveste modul de stabilire a paternitatii.

Copilul din afara casatoriei are aceiasi situatie cu cel din casatorie numai daca are stabilita filiatia.

Art.57 din Codul Familiei prevede: "Copilul conceput si nascut in afara casatoriei poate fi recunoscut de catre tatal sau; dupa moartea copilului, acesta poate fi recunoscut numai daca a lasat descendenti firesti". Recunoasterea se poate face prin declaratie la serviciul de stare civila, prin inscris autentic, testament. Recunoasterea facuta prin testament se poate revoca.

Stabilirea paternitatii se mai poate realiza si prin actionarea in justitie. Aceasta actiune este in reclamatie de stare civila si are ca obiect determinarea pe calea justitiei, a legaturii de filiatie dintre copilul din afara casatoriei si tatal sau.

In conformitate cu art. 53 Codul Familiei, copilul conceput sau nascut in timpul casatoriei are ca tata pe sotul mamei, respectiv pe fostul sot al mamei.De aceea, copilul in favoarea caruia se aplica prezumtia de tarenitate nu poate introduce actiunea in stabilirea paternitatii impotriva altui barbat decat sosul mamei. Actiunea este inadmisibila fie ca tatal este tercut in actul de nastere al copilului, fie ca actul nu este completat la rubrica privind tatal.




loading...




Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate