Concesiunea bunurilor proprietate publica

Concesiunea bunurilor proprietate publica

Bunurile proprietate publica pot fi date in exploatare sau folosinta unor terte persoane prin contract de concesiune. Acesta nu se confunda cu locatia de gestiune, care reprezinta un contract comercial si are ca obiect bunuri din domeniul privat al statului, unitatilor administrativ-teritoriale sau al regiilor autono-me si al societatilor comerciale.

Concesionarea bunurilor proprietate publica este reglementata de Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 54/2006 si are o indelungata traditie inca din perioada interbelica, iar concesiunea lucrarilor publice si serviciilor este reglementata prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii.

Definitie. Concesiunea este un drept real principal care se naste in baza unui contract prin care o autoritate publica, denumita concedent transmite pentru o perioada determinata unei persoane numite concesionar, care actioneaza pe riscul si pe raspunderea sa, dreptul si obligatia de exploatare a unui bun proprietate publica, in schimbul unei redevente (renta platita periodic, la date fixe si intr-o cota fixa). Contractul de concesiune de bunuri proprietate publica se incheie in forma scrisa.

Subiectele dreptului de concesiune sunt concedentul si concesionarul. Concedentul este intotdeauna o persoana juridica de drept public. Au calitatea de concedent, in numele statului, judetului, orasului sau al comunei:

a) ministerele sau alte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, pentru bunurile proprietate publica a statului;

b) consiliile judetene, consiliile locale, Consiliul General al Municipiului Bucuresti sau institutiile publice de interes local, pentru bunurile proprietate publica a judetului, orasului sau comunei. Concesionarul poate fi orice persoana fizica sau juridica, romana sau straina.

Fac obiectul contractului de concesiune bunurile care sunt proprietate publica a statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale, potrivit Constitutiei si reglementarilor legale privind proprietatea publica. (O.U.G. nr. 54/2006, art. 3). Contractul de concesiune se incheie in conformitate cu legea romana, indiferent de nationalitatea sau de cetatenia concesionarului, pentru o durata care nu va putea depasi 49 de ani, incepand de la data semnarii lui, durata stabilita de catre concedent pe baza studiului de oportunitate. Contractul poate fi prelungit pentru o perioada egala cu cel mult jumatate din durata sa initiala, prin simplul acord de vointa al partilor (O.U.G. nr. 54/2006, art. 7).

Principiile care stau la baza atribuirii contractelor de concesiune sunt:

a) transparenta - punerea la dispozitie tuturor celor interesati a informatiilor referitoare la aplicarea procedurii pentru atribuirea contractului de concesiune;

b) tratamentul egal - aplicarea, intr-o maniera nediscriminatorie, de catre autoritatea publica, a criteriilor de atribuire a contractului de concesiune;

c) proportionalitatea - orice masura stabilita de autoritatea publica trebuie sa fie necesara si corespunzatoare naturii contractului;

d) nediscriminarea - aplicarea de catre autoritatea publica a acelorasi reguli, indiferent de nationalitatea participantilor la procedura de atribuire a contractului de concesiune, cu respectarea conditiilor prevazute in acordurile si conventiile la care Romania este parte;

e) libera concurenta - asigurarea de catre autoritatea publica a conditiilor pentru ca orice participant la procedura de atribuire sa aiba dreptul de a deveni concesionar in conditiile legii, ale conventiilor si acordurilor internationale la care Romania este parte (O.U.G. nr. 54/2006, art. 13).

Procedurile de atribuire a contractului de concesiune sunt urmatoarele:

a) licitatia - procedura la care persoana fizica sau juridica interesata are dreptul de a depune oferta;

b) negocierea directa - procedura prin care concedentul negociaza clauzele contractuale, inclusiv redeventa, cu unul sau mai multi participanti la procedura de atribuire a contractului de concesiune.

Concedentul are obligatia de a atribui contractul de concesiune, de regula, prin aplicarea procedurii licitatiei.

Procedura de licitatie se poate desfasura numai daca in urma publicarii anuntului de licitatie au fost depuse cel putin 3 oferte valabile. In cazul in care in urma publicarii anuntului de licitatie nu au fost depuse cel putin 3 oferte valabile, concedentul este obligat sa anuleze procedura si sa organizeze o noua licitatie. Doar in situatia in care, dupa repetarea procedurii de licitatie, nu au fost depuse cel putin 3 oferte valabile, concedentul are dreptul de a aplica procedura de negociere directa. Concesionarul datoreaza concedentului o redeventa, care reprezinta pretul concesiunii. Modul de calcul si de plata a acesteia se stabileste de ministerele de resort sau de alte organe de specialitate ale administratiei publice centrale ori de catre autoritatile administratiei publice locale.