Zinc Zn

Zinc Zn.

Este intrebuintat la zincarea tablei de otel. La obtinerea de aliaje (alama, alpaca). Se obtine din minereuri de zinc care trec prin prajire in oxid de zinc, care la randul lui se reduce cu carbune.

Pericol de:

-incendiu: metal de culoare cenusie-albastruie cu un luciu metalic puternic. Densitatea 7,14. Punctul de topire 419,4 ^oC. Punctul de fierbere 907 ^oC. In aer umed se acopera cu un strat de oxid pierzandu-si luciul metalic. Prin incalzire la circa 500 ^oC, arde in aer cu o flacara albastruie. In acizi si baze, chiar diluate, zincul se dizolva usor cu degajare de hidrogen, inflamabil. Reactia dintre zinc si sulf este foarte energica provocand aprindere zincului. Zincul obisnuit din comert contince circa 90% zinc, restul fiind formar din oxid de zinc si o serie de impuritati ca: arsen, plumb, sulf, cadmiu. Multe din aceste impuritati au o actiune catalitica la aprinderea zincului. Eventiale urme de cloruri continute in zinc contribile la aprinderea lui. Pulberea de zinc are tendinta de autoaprindere in aer. Reactia de oxidante provoaca  o crestere rapoda a temperaturii in jurul locului unde are loc reactia. Pe de alta parte conductibilitatea termica redusa a zincului nu perimite raspandirea caldurii in jur, ceea ce mareste pericolul de autoaprindere. Din practica se citeaza un caz de autoaprindere a unui butoi de 50 l, umplut pe jumatate cu pulbere de zinc. Flacarile orbitoare atingeau inaltimea de 2 m. In general pulberea de zinc este formaa din graunti cu dimensiunea de 1-20μ. Avand aceasta suprafata specifica mare, ea absoarbe un volum de hidrogen de 40 de ori mai mare ceea ce contribuie la cresterea periclululi de incendiu. Pulberea de zinc nu poate fi aprinsa cu un chibrit, in schimb acest lucru este posibil daca ea este amestecata cu o cantitate mica de sulf. Un amestec de doua parti zinc si o parte sulf poate fi aprins cu ajutoarul unei scantei sau chiar prin lovire. Pulberea de zinc se aprinde la 470 ^oC. In cazul cand contine cloruri se aprinde prin incalzire la 440 ^oC.

Zincul este un reducator puterrnic. O serie de substnate anorganice sunt reduse de zinc, aceasta fixand oxigenul. Eventual sulful sau halogenul daca sunt prezenti. Astfel, daca se trec vaporii de sulfura de carbon peste zinc incalzit, metalul devine incandescent, formandu-se sulfura de zinc ssi negru de fum.

-explozie: pulberea de zinc dispersata in aer formeaza cu acesta amestecuri explzoive. In prezenta pulberii de sulf, pericolul creste considerabil. Aprindere norilor de praf se poate produce si de la descarcari electrostatice.

-toxicitate: fumul de zinc este foarte toxic. Concentratia limita a fumului 15 mg/m³.

Masuri de:

-prevenire: pulberea de zinc se depoziteaza in locuri uscate, ferite de posibilitatea patrunderii clorurii, hidrogenului sulfurat sau vaporilor de sulfura de carbon. Nu este permisa depozitarea zicului impreuna cu substante oxidante si inflamabile. Se va asigura o buna ventilatie a depozitului. Se pastreaza in ambalaje metalice, inchise cu greutatea de cel mult 250 kg. In lucrurile unde exosta umiditate, degajare de halogeni, vapori de sulfura de carbon, hidrogen sulfurat sau pulbere de sulf, ambalajele trebuie sa fie bine inchise si supravegheate,

-stingere: intrucat pulberea de zinc incandescenta reduce bioxiul de carbon la oxid de carbon, bioxidul de carbon nu poate fi folosit pentru stingerea incendiilor. De asemenea apa sau spuma nu poate fi utilizata intrucat ea este descompusa la temperaturi inalte, inar in prezenta flacarii descompunerea este insotita de explozie. Nu se pot folosi nici hidrocarburi halogenate (tetraclorura de carbon, bromura de etil). Zincul aprins se stinge cu nisip uscat, talc sau grafit.