Instalatii de iluminat

Instalatii de iluminat

1. Lumina - radiatie vizibila

Radiatiile electromagnetice cu lungimea de unda lI(100nm -1mm) se numesc radiatii optice. Spectrul radiatiilor optice se imparte in trei domenii principale.

UV - ultraviolete 100 - 400nm

Radiatii vizibile 380 - 780nm

IR - infrarosu 780nm - 1mm

Radiatiile care produc senzatie vizuala prin intermediul ochiului se numesc unde luminoase si formeaza spectrul vizibil.

Fiecarei lungimi de unda din spectrul vizibil ii corespunde senzatia unei anumite culori. Spectrul vizibil cuprinde sase culori de baza:

Radiatiile pot fi:

monocromatice - caracterizate printr-o singura lungime de unda si de un flux energetic F_e corespunzator (puterea emisa, transportata
sau primita sub forma de radiatie)

complexe - formate din mai multe radiatii monocromatice

Radiatiile complexe pot avea un spectru:

continuu - constituit din radiatii monocromatice avand toate lungimile de
unda dintr-o zona a spectrului

de linii    - format din radiatii cu una sau mai multe lungimi de unda
discrete

Partea din fluxul energetic perceputa de ochi ca senzatie vizuala este denumita flux luminos F [masurat in lumen, lm].

Reactia ochiului la actiunea radiatiei primite se evalueaza cantitativ prin sensibilitatea sa spectrala K_l (sensibilitatea fata de o radiatie monocromatica cu lungimea de unda de l) numita eficacitate luminoasa spectrala:

[lm/W]

Sensibilitatea spectrala maxima a ochiului omenesc este pentru o radiatie cu lungime de unda l_m = 555nm (galben verzui) si are valoarea K_m = 680lm/W.

Eficacitatea luminoasa relativa spectrala a fost stabilita de CIE, pentru un observator de referinta fotometrica conventional.

(pentru l = 555nm si F_{e, l} = 1W T V(l T F = 680lm)

2 Marimi si unitati fotometrice

Sistemul de marimi luminoase sau marimi fotometrice evalueaza energia radiatiei dupa senzatia vizuala pe care o produce, folosind sensibilitatea ca factor de transformare.

Principalele marimi fotometrice sunt: fluxul luminos, intensitatea luminoasa, iluminarea si luminanta.

2.1. Fluxul luminos

Deriva din fluxul energetic F_e si se defineste

pentru o radiatie monocromatica F_l = K_mV(l F_e,l

pentru un spectru de linii

pentru un spectru continuu

Unitatea de masura pentru fluxul luminos este lumenul [lm].

2.2. Intensitatea luminoasa

Se defineste pentru o sursa de lumina (riguros o sursa punctiforma sau un element al unei surse) intr-o directie data si reprezinta densitatea spatiala de flux luminos emis in directia respectiva. W - unghi solid

directia lui I coincide

cu axa unghiului solid

Unghiul solid W [steradian,sr] - portiune din spatiu delimitata de o suprafata conica cu sectiune oarecare.

Unitatea de masura a intensitatii luminoase este candela [cd], unitate fundamentala in SI.

O directie in spatiu este determinata prin:

unghiul de inaltime aI p), masurat intr-un plan vertical;

unghiul de azimut bI p), masurat intr-un plan orizontal.

Intensitatea luminoasa corespunzatoare directiei determinata de unghiurile a si b I_{a b}, este un vector cu originea in centrul luminos al sursei si modulul proportional cu valoarea intensitatii luminoase in directia respectiva.

Locul geometric al varfurilor vectorilor intensitate luminoasa, corespunzatoare unei surse de lumina, formeaza o suprafata inchisa, numita suprafata fotometrica

Datorita simetriei surselor de lumina, distributia spatiala a intensitatii luminoase se reprezinta deobicei prin curbe fotometrice obtinute din intersectia suprafetei fotometrice cu semiplane duse la diverse unghiuri b

Curbele fotometrice I_a = f(a) pentru b = constant, sunt reprezentate pentru surse conventionale care emit un flux luminos de 1000lm.

Intensitatea luminoasa reala se obtine cu relatia

unde F_r - fluxul luminos real emis de sursa luminoasa respectiva.

2.3 Iluminarea

Se defineste pentru o suprafata iluminata, intr-un punct al ei, ca raportul dintre fluxul luminos elementar primit de un element de suprafata din jurul punctului si aria acestui element.

Unitatea de masura lux[lx] 1lx = 1lm/m²

La surse considerate punctiforme (dimensiunile sursei sunt neglijabile in raport cu distanta dintre sursa si observator), iluminarea produsa se poate exprima cu ajutorul intensitatii luminoase.

in planul orizontal

in planul vertical

Dar a q si si astfel se obtine

Relatiile reprezinta teorema patratelor distantelor, una din teoremele cele mai utilizate in tehnica iluminatului.

2. Luminanta

Singura marime fotometrica care este perceputa nemijlocit de organul vederii, iluminarea retinei ochiului fiind direct proportionala cu luminanta campului vizual.

[cd/m²]

In cazul unei arii finite, luminanta medie in directia definita de unghiul a fata de cea normala se calculeaza

Suprafetele a caror luminanta este constanta in toate directiile se numesc suprafete perfect difuze

Daca se scrie luminanta in cele doua directii si se pune conditia L = constant, se obtine ecuatia curbei fotometrice cunoscuta sub denumirea de legea lui Lambert.

Rezulta ca curba fotometrica a unei suprafete perfect difuze este un cerc tangent la suprafata, cu diametrul egal cu I_N.

2.5. Eficacitatea luminoasa a unei surse de lumina

Se defineste ca raportul dintre fluxul luminos emis si puterea electrica consumata.

[lm/W],

fiind o caracteristica importanta a surselor.

Exemplu:    lampi cu incandescenta 10 - 20lm/W

lampi cu vapori de Hg de inalta presiune 55lm/W

tuburi fluorescente 65lm/W

3. Culoarea

Culoarea este proprietatea vederii, care permite observatorului sa distinga doua obiecte cu aceleasi dimensiuni, aceeasi forma si structura.

La radiatii monocromatice fiecarei lungimi de unda ii corespunde o anumita culoare. La radiatiile complexe, culoarea este determinata de ponderea anumitor radiatii monocromatice in amestecul culorilor.

Aptitudinea radiatiei luminoase emisa de sursele de lumina de a conferi culori obiectelor iluminate este denumita redare a culorilor si se apreciaza prin indicele de redare a culorilor R_a

Pe baza indicelui, sursele de lumina se impart in 4 grupe.

Grupa R_a Redarea culorii

1 80 - 100 foarte buna

2 60 - 80 buna

3 40 - 60 moderata

4 < 40 proasta

Proprietatile fotometrice ale materialelor

Fluxul F al unui fascicul luminos, care cade pe o suprafata a unui corp fizic oarecare (fluxul incident) se divide in doua sau trei componente:

fluxul reflectat F_r - restituit intotdeauna prin reflexie

fluxul absorbit F_a - absorbit intotdeauna si care duce la cresterea temperaturii corpului

fluxul transmis F_tr - in anumite cazuri este restituita prin transmisie, insotita de fenomenul de refractie.

F_i F_r F_a F_tr

Se definesc:

factorul de reflexie

factorul de absorbtie

factorul de transmisie

r a t

Dupa modul in care se realizeaza reflexia si transmisia fluxului luminos incident, care depinde de caracteristicile si de structura suprafetei sau a corpului, se deosebeste:

reflexie/transmisie regulata,

reflexie/transmisie difuza,

reflexie/transmisie perfect difuza.

Daca factorul de reflexie nu este constant in toate zonele unei suprafete, se determina un r mediu (echivalent), in raport cu ariile zonelor cu r = constant.

5. Lampi electrice pentru iluminat

Sursele artificiale de lumina, construite special pentru a produce lumina, sunt numite lampi. Ele transforma energia electrica in energie luminoasa, iar dupa modul de producere a radiatiilor luminoase deosebim:

lampi a caror functionare se bazeaza pe fenomenul de radiatie termica

lampi cu incandescenta,

lampi a caror functionare se bazeaza pe fenomenul de luminiscenta

lampi cu descarcari in gaze sau vapori metalici,

lampi cu arc.

5.1. Lampi cu incandescenta

Emisia de lumina este datorata unui corp solid adus la incandescenta prin trecerea unui curent electric. Elementul radiant termic este filamentul lampii -o spirala de fir de wolfram- alimentat la tensiunea retelei. Spectrul radiatiei este continuu, bogat in radiatii galbene si rosii. Puterea si compozitia radiatiilor sunt determinate de legile radiatiei termice (Planck, Wien, Stefan -Boltzmann).

Wolframul are temperatura de topire 3660K, careia ii corespunde o eficacitate luminoasa de 50lm/W in vid, dar si o rezistenta mecanica foarte redusa. Pentru cresterea rezistentei mecanice se adauga mici cantitati de oxid de thoriu, cu care filamentul poate ajunge la 2800 - 3000K. Filamentul este simplu sau dublu spiralat, pentru a reduce gabaritul, a reduce evaporarea wolframului si reducerea pierderilor termice in gazul de umplere. Spiralizarea conduce insa la scaderea eficacitatii luminoase cu aproximativ 20%.

O lampa normala folosita pentru iluminat se compune din: filament, ansamblul piciorus, balonul de sticla si soclul.

Filamentul este sustinut de doi electrozi metalici care servesc si la alimentarea filamentului, de niste carlige de molibden fixate de extremitatea balonasului de sticla. In piesa din sticla sunt fixati electrozii si sustinatorii si tubul de evacuare - umplere prin care balonul comunica cu exteriorul in timpul fabricarii in vederea vidarii balonului si umplerii sale cu gaze inerte, fiind inchis dupa efectuarea acestor operatii.

Balonul este executat din sticla cu magneziu si barita, transparenta sau translucida si este umplut, de regula, cu un amestec de gaze inerte (85% argon si 15% azot) la o presiune de aprox. 80kPa.

Gazul din balon are rolul de a reduce viteza de volatilizare a filamentului si permite cresterea temperaturii de la 2400K (in vid) la aprox 2800K.

Soclul lampilor normale este un soclu cu filet E27 sau E40.

Caracteristicile lampilor cu incandescenta:

se construiesc pentru o gama larga de tensiuni (1,2 - 250)V si puteri (fractiuni de W - 1500W)

eficacitatea luminoasa 8 - 12lm/W - cel mai important parametru din punct de vedere economic h ~ T^5-6

durata de functionare: minim 1000ore, dar D ~

durata utila: intervalul de timp de la conectare pana la momentul cand fluxul luminos emis scade la 80% din F_initial.

parametrii lampilor cu incandescenta prezinta o dependenta accentuata fata de tensiunea de alimentare.

Prin introducerea unui halogen se produce 'ciclul wolfram - halogen' care permite cresterea temperaturii filamentului la 3000K h = 22lm/W (1000W) cresterea duratei medii de functionare la 2000 ore.

CURS 8

5.2. Lampi cu descarcare in gaze sau vapori metalici

Radiatiile luminoase apar ca urmare a fenomenelor de electroluminiscenta impreuna cu sau in lipsa fenomenelor de fotoluminiscenta.

Electrolumiscenta - excitarea unor substante speciale in campuri electrice alternative de joasa frecventa suficient de intense;

Fotoluminiscenta - iradierea cu anumite radiatii a unor substante speciale, care sunt capabile sa reemita energia absorbita sub forma de radiatii vizibile.

fluorescenta - timpul intre momentul excitatiei si emisiei foarte mic (10^-8 - 10^-5)s;

fosforescenta - timp mare intre cele doua momente.

Tubul de descarcare in gaz este un sistem format dintr-un spatiu inchis in care se gasesc doi electrozi la o anumita distanta. Sistemul este inchis ermetic si umplut cu gaz. In prezenta unui camp electric de o anumita intensitate, purtatorii de sarcina (ioni pozitivi si electroni) sunt accelerati intr-un sens sau altul, functie de natura sarcinii lor electrice.

Deplasarea ordonata a particulelor incarcate constituie un curent electric ce poate produce, prin ciocnirea neelastica sau elastica a purtatorilor de sarcina cu atomii neutrii ai gazului, excitari sau ionizari ale acestora.

Prin ionizari se produc noi purtatori de sarcina, care contribuie la intretinerea descarcarii, iar prin excitari se produc fenomene luminoase care caracterizeaza descarcarea.

In vederea utilizarii liniilor emise in domeniul ultraviolet al spectrului, fluxul radiat de descarcare este trimis pe un strat de substanta fluorescenta, denumita luminofor.

Felul descarcarii depinde de urmatorii factori: felul campului electric, felul gazului, presiunea gazului, felul electrozilor, distanta dintre electrozi, fenomenele de la catod, parametrii activi ai circuitului exterior.

Principala forma de descarcare in lampile cu descarcare in vapori metalici este descarcarea in arc. Tensiunea minima necesara amorsarii descarcarii in arc se numeste tensiune de aprindere. Datorita faptului ca descarcarea in arc are caracteristica tensiune - curent descrescatoare (adica au panta negativa), stabilizarea regimului de functionare se realizeaza cu ajutorul unui balast inductiv.

5.2.1. Tuburi fluorescente (lampi fluorescente cu vapori de Hg de joasa presiune)

La o descarcare in vapori de Hg la joasa presiune se produc radiatii ultraviolete puternice, care sunt transformate in radiatii vizibile de catre luminofor, aplicat, uscat sau umed, pe suprafata interioara a tubului de sticla. In tub se gaseste o atmosfera de argon la o presiune de 3 - 4 torr, precum si cateva mg de Hg.

Electrozii tubului sunt din Wf, dublu spiralati si acoperiti cu oxid de bariu.

Pentru realizarea conditiilor de aprindere si pentru asigurarea functionarii stabile se folosesc accesorii: starterul si balastul.

STARTER - lampa cu licarire cu electrozi reci. Unul din electrozi este din sarma de nichel, iar al doilea este bimetal. In parale cu lampa, in caseta din material plastic, se leaga un condensator de 5 - 20nF pentru eliminarea parazitilor radiofonici. Lampa de descarcare contine Na si Ar, care produc o descarcare luminiscenta de culoare violet.

BALAST - asigura functionarea stabila a tuburilor fluorescente.

balast inductiv - infasurare din Cu pe un miez de fier, care reprezinta o impedanta inductiva. Legat in serie cu tubul, produce un defazaj de 60⁰ a curentului fata de tensiune T cosj

balast capacitiv - balast inductiv in serie cu un condensator (la f = 50Hz, X_C=2X_L). Prezinta o impedanta capacitiva si prezinta cosj = 0,5 capacitiv ;

balast pentru aprindere rapida fara starter - cuprinde in afara de o inductanta un circuit suplimentar format dintr-o capacitate si o inductanta. Circuitul suplimentar este aproape in rezonanta la frecventa retelei si in timpul preincalzirii filamentelor, produce la bornele lampii o tensiune ridicata necesara aprinderii. Cu acest balast se elimina timpul necesar actionarii starterului si aprinderea este mai sigura la temperaturi joase ale mediului. Are un factor de putere cosj

Caracteristicile tuburilor fluorescente

gama de puteri nominale 14,18,20,40,65,80W.

eficacitate luminoasa 50 - 70lm/W

durata de functionare mare 4000 - 7500 ore, cu conditia ca dupa aprindere sa functioneze 3 - 4 ore

temperatura tubului redusa aprox. 40⁰C

prezinta efect stroboscopic F ~ i (la obiecte in miscare de rotatie se poate produce impresia ca acestea se rotesc invers sau stau pe loc).

Functionarea tuburilor fluorescente

Fenomenele se urmaresc pe o schema cu balast inductiv.

La inchiderea intreruptorului 'a', tensiunea sursei se aplica in intregime tubului si starterului. Tensiunea de 220V este insuficienta pentru amorsarea descarcarii in tub, dar este suficienta pentru amorsarea descarcarii in starter. In urma caldurii degajate electrozii starterului se incalzesc, bimetalul se deformeaza si scurtcircuiteaza tubul:

In urma trecerii curentului I prin filamente acestea se incalzesc la ~900⁰C, temperatura la care fenomenul de emisie termoelectronica este suficient de intens. Concomitent bimetalul starterului se raceste si dupa cateva fractiuni de secunda, electrozii starterului se desfac si intensitatea curentului prin circuit se reduce brusc la o valoare aproape nula.

DI = O - I = -I T DF = LDI T

Tensiunea electromotoare indusa - tensiunea retelei produce un varf de tensiune suficient de mare pentru amorsarea descarcarii la inceput in atmosfera de argon si apoi in vaporii de Hg formati. Dupa aprinderea tubului, tensiunea retelei se imparte pe balast si pe tub.

U_tub 0,5U_retea este aplicata si starterului, dar este prea mica pentru amorsarea descarcarii starterului (are U_a = 160-190V) si starterul iese din functiune pe toata durata functionarii tubului. Ciclul de aprindere dureaza 1 - 2s si se repeta, daca dintr-un motiv oarecare tubul nu s-a aprins.

Pentru a imbunatati factorul de putere se foloseste un condensator legat la bornele tubului cu care se ajunge la cosj

Pe langa schema prezentata se mai folosesc urmatoarele:

schema cu balast capacitiv cosj 0,5 capacitiv

schema cu aprindere rapida fara starter

montajul duo

conectate in paralel doua circu-ite: unul cu balast inductiv si celalalt cu balast capacitiv, rezulta cosj

efect strabosco-pic foarte redus, datorita dafazajului de 120⁰ dintre curenti

montajul tandem

Lampi fluorescente compacte

Au acelasi principiu de functionare ca si tuburile fluorescente. Descarcarea se produce intr-un tub sicanat de dimensiuni mult mai mici iar dispozitivele anexe de punere in functiune si stabilizare a descarcarii sunt montate in interiorul soclului lampii. Acest soclu poate fi de tip Edison care permite interschimbabilitate cu lampile cu incandescenta sau de tip baioneta. La aceeasi valoare a fluxului luminos emis, acest tip de lampa consuma de 4-5 ori mai putina energie electrica decat lampa cu incandescenta clasica. Luminanta acestor surse nu produce senzatie de inconfort, fiind mai mica de 3.10⁴ cd/m.

5.2.2 Lampi cu vapori de Hg de inalta presiune

Se compun dintr-un tub de descarcare propriu-zis din cuart (transparent pentru radiatiile UV) asezat intr-un balon de sticla acoperit pe suprafata interioara cu luminofor. In apropierea electrozilor principali se gasesc electrozi auxiliari de polaritate inversa (sunt legati printr-un rezistor de celalalt electrod principal). La aplicarea tensiunii de alimentare intre electrodul principal si auxiliar se produce o descarcare in arc, care face posibila descarcarea in gaz intre cei doi electrozi principali. Ca urmare gazul incepe sa lumineze si se produce caldura la care Hg se evapora si presiunea vaporilor de Hg creste la cateva

atmosfere. In continuare lumina este produsa de atomii de Hg excitati. Vaporizarea Hg-ului dureaza 3 - 8 minute, numai dupa aceea lampa produce fluxul luminos nominal. Lampa decuplata de la retea se poate recupla numai dupa racire, care dureaza tot 3 - 8 minute. Se folosesc in serviciu continuu.

Schema simpla de conectare la retea

Caracteristici:

eficacitate luminoasa mare 40 - 60 lm/W

durata de functionare 2000 - 3000 ore

indexul de redare a culorilor 43 - 55

factor de putere inductiv scazut cosj

luminanta ridicata 5 10⁶cd/m², fenomen de orbire important

Se utilizeaza in iluminatul exterior si in iluminatul interior al halelor industriale inalte.

5.2.3. Lampi cu vapori de sodiu de inalta presiune

Liniile de rezonanta ale sodiului au l = 589nm, in apropierea lungimii de unda la care ochiul prezinta maximul sensibilitatii spectrale, deci nu este necesara folosirea fenomenului de fotoluminiscenta.

Descarcarea are loc intr-un tub ceramic translucid in care se gaseste sodiu, vapri de Hg si xenon. Temperatura necesara obtinerii unei eficacitati luminoase optime se asigura prin introducerea tubului de descarcare intr-un balon de sticla vidat, transparent sau acoperit cu un strat difuzant.

Amorsarea descarcarii are loc in amestecul xenon - vapori de Hg, si fiindca nu exista electrozi auxiliari, necesita o tensiune de 3 - 4kV, furnizata de un dispozitiv de aprindere (igniter) sub forma unui tren de impulsuri de inalta frecventa si tensiune.

Regimul de functionare nominal se obtine dupa cateva minute de la conectare. La cresterea presiunii vaporilor de sodiu lumina lampii devine alb - aurie, cu un pronuntat continut de energie in domeniul rosu.

Pauza necesara pentru reaprinderea lampii, dupa intreruperea alimentarii, este de 2 - 3 minute necesare racirii tubului ceramic.

Caracteristici:

gama de putere 250 -1000W,

eficacitatatea luminoasa 100 - 120lm/W,

redarea culorilor satisfacatoare R_a = 23 - 25,

luminanta lampilor mare 9 10⁶cd/m²,

durata de functionare 6000 - 10000 ore,

sensibile la variatiile tensiunii retelei de alimentare.

Utilizare: iluminat exterior.

6. Corpuri de iluminat

Servesc la distribuirea, filtrarea sau transformarea luminii lampilor, fiind formate din toate piesele necesare pentru fixarea si protejarea lampilor, precum si pentru conectarea acestora la circuitul de alimentare.

Corpurile de iluminar au trei parti principale din punct de vedere constructiv:

sistemul optic - reflector, dispersor, difuzor;

elemente electrotehnice - dulii, starter, igniter, balast, condensator;

elemente constructive - fixarea sistemului optic, protectia sistemului optic fata de mediul, izolarea fata de mediu cu pericol de incendiu sau de explozie.

Caracteristicile fotometrice ale corpurilor de iluminat

Distributia spatiala a fluxului luminos - curba fotometrica I_a =f(a Se defineste un factor de forma k_f = I_max/I_med pentru fiecare curba fotometrica

Randamentul corpului de iluminat

Unghiul de protectie - reduce fenomenul de orbire prin evitarea privirii directe a elementelor stralucitoare ale corpului de iluminat. Este unghiul maxim pe care-l poate face raza vizuala cu orizontala, fara a intersecta elementul stralucitor al lampii din corpul de iluminat

Factorul de depreciere

Datorita depunerilor de praf, fum, funingine pe suprafata corpurilor de iluminat, fluxul luminos emis de acestea scade in timp fata de valoarea emisa in stare curata, neuzata.

Se utilizeaza si inversul (coeficient de depreciere)

7. Instalatii de iluminat

= Ansamblul surse luminoase - obiectiv.

Clasificare:

dupa locul de amplasare a instalatiilor xiluminat exterior

xiluminat interior

xiluminat etans

xiluminat special (vitrine, expozitii)

dupa amplasarea corpurilor de iluminat in raport cu suprafetele iluminate

xiluminat general,

xiluminat local,

xiluminat combinat.

functie de destinatie

xinstalatii pentru iluminat normal

xinstalatii pentru iluminat de siguranta xinstalatii pentru iluminat de paza

8. Conditiile de calitate ale iluminatului

Parametrii care caracterizeaza calitatea unei instalatii de iluminat sunt:

Nivelul de iluminare

E E_minadm la planul util (0,85 - 1 m fa]a de pardoseala)

In incaperi cu activitati productive E_med este functie de: categoria lucrarii vizuale, dimensiunea minima a detaliului observat, contrastul dintre detaliu si fond (X) si caracteristica fondului (r

Uniformitatea iluminarii

Factorul de uniformitate min - max si minim - mediu

Se imbunatateste prin amplasarea corespunzatoare a corpurilor de iluminat.

Compozitia spectrala a luminii - are un efect fiziologic si psihologoic asupra omului. T = f(E) - diagrama de confort vizual a lui Kruithof.

Directia luminii si umbrele - un iluminat difuz umbre slabe, contraste mai mici ambianta placuta si reconfortanta.

Luminanta si contrastele de luminanta

L > L_adm fenomenul de orbire (reducerea aptitudinii de a distinge obiectele).

Se recomanda:

luminanta obiectului observat/luminanta campului vizual din vecinatate

luminanta a doua puncte oarecare din campul vizual

9. Proiectarea instalatiilor de iluminat interior

Se parcurg doua etape:

A - etapa de dimensionare - metoda factorului de utilizare

B - etapa de verificare - metoda punct cu punct

Datele initiale de proiect se refera la incapere si la activitatile care se desfasoara in ea:

denumirea si destinatia incaperii

dimensiunile incaperii

caracteristicile mediului din incapere si incadrarea acesteia din punct de vedere al pericolului de incendiu si explozie, necesare la stabilirea gradului de protectie a echipamentelor si a tehnologiei de executie a instalatiei. Trebuie precizat modul in care se degaja praful sau fumul, ceea ce determina factorul de depreciere D al corpurilor de iluminat;

amplasarea utilajelor, a locurilor de munca si caracterul lucrarilor care se executa in incapere E_{med min adm} si inaltimea planului de utilizare;

structura si zugraveala peretilor si a tavanului r_p si r_t

pozitiile si dimensiunile cailor de acces.

A. Metoda factorului de utilizare

Permite calculul fluxului luminos necesar pentru a realiza pe planul util al unei incaperi date valoarea medie a iluminarii impuse de norme.

Prin factorul de utilizare U al unei instalatii de iluminat dintr-o incapere se intelege raportul dintre fluxul luminos util, care cade pe planul util direct sau dupa toate reflexiile posibile pe tavan si pereti F_u si fluxul total emis de sursele de iluminat ale instalatiei F_tl

(randamentul corpului de iluminat; repartitia in spatiu a fluxului luminos emis; factorii de reflexie tavan si pereti, tipul corpului de iluminat, fotma si dimensiunile incaperii T indicele incaperii i)

F_u = E_med A unde A - suprafata planului de lucru

F_tl = n_c n_lc F_l unde n_c - numarul corpurilor de iluminat din incapere

n_lc - numarul lampilor dintr-uun corp

F_l - fluxul luminos emis de o lampa

Daca se tine cont si de imbatranirea surselor si de depunerile de praf si fum prin factorul de depreciere D < 1, atunci

F_l DF_li fluxul luminos nominal initial al unei lampi.

Astfel factorul de utilizare devine

De aici rezulta o relatie de dimensionare pentru a realiza un E_med normat

Dar se poate folosi si ca o relatie de verificare la o instalatie de iluminat existenta

Electrobanat Timisoare furnizeaza tabele cu factorii de utilizare pentru corpurile de iluminat fabricate de aceasta firma in functie de parametrii mentionati. Pentru aceste tabele indicele de incapere se determina cu relatiile:

- pentru iluminatul direct, semidirect si mixt

- pentru iluminatul indirect si semiindirect

h = H - h_m - h_u

In calculele de dimensionare dupa determinarea numarului corpurilor de iluminat acesta se majoreaza la un numar intrg care permite amplasarea simetrica a corpurilor. Pentru numarul adoptat de corpuri de iluminat se recalculeaza iluminarea medie cu relatia

Recomandarile de amplsare corespunzatoare a corpurilor de iluminat se dau in functie de tipul corpului, tipul sursei de lumina si inaltimile de montare ale corpurilor de iluminat.