Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Satisfactia de a face ce iti place.ascensiunea în munti, pe zapada, stânca si gheata, trasee de alpinism




Alpinism Arta cultura Diverse Divertisment Film Fotografie
Muzica Pescuit Sport

Arta cultura


Index » hobby » Arta cultura
» CONSERVAREA OBIECTELOR LITURGICE PE SUPORT ORGANIC AFLATE IN DEPOZITUL MANASTIRII GOLIA


CONSERVAREA OBIECTELOR LITURGICE PE SUPORT ORGANIC AFLATE IN DEPOZITUL MANASTIRII GOLIA




CONSERVAREA OBIECTELOR LITURGICE PE SUPORT ORGANIC AFLATE IN DEPOZITUL MANASTIRII GOLIA

Introducere

Conservarea colectiilor trebuie sa permita prevenirea, stoparea sau intarzierea deteriorarii obiectelor si, daca este necesar, ameliorarea conditiilor de conservare sau de prezervare a acestora.

Elaborarea unei politici de conservare face parte din responsabilitatile de baza a fiecarui muzeu, biblioteci, arhive, lacas de cult ce conserva fondul de patrimoniu sau fonduri documentare importante.

Starea colectiilor nu ramine din pacate statica, ea avand tendinta de a se deteriora prin conjugarea mai multor factori:

. utilizare intensa,

. neglijenta,




. proasta manipulare,

. conditii de microclimat nesupravegheate,

. moduri de depozitare inadecvate,

.durabilitatea redusa a materialelor moderne.

Observatiile specialistilor in conservare conduc la concluzia, conform careia conditiile de microclimat si modul de depozitare au o mare influenta asupra conservarii colectiilor. Una din primele masuri preventive pentru colectii o reprezinta controlul microclimatului si punerea in opera a unor conditii de depozitare specifice.

Studiu privind structura depozitului Golia. Parametri de microclimat.

Depozitul Manastirii Golia cuprinde mai multe spatii amenajate pentru:

. Depozitele de carte bisericeasca si icoane, aflate la parterul cladirii;

. Depozitul de obiecte bisericesti - Paraclis

. Muzeul, la etajul I.

Obiectele liturgice aflate in depozitul Manastirii Golia includ urmatoarele categorii de piese:

.Carti - 3427 buc. (1643 - 1886);

.Icoane - 723 buc. (sec.XVII - XIX);

.Obiecte metalice (253 buc.);

.Textile 345 (buc.);

.Diverse obiecte (91 buc.).

Controlul parametrilor de microclimat in depozitul Manastirii Golia s-a axat pe monitorizarea parametrilor de temperatura si umiditate relativa, a caror valori determinate se incadreaza in limitele admise pentru mentinerea unei bune stari de conservare a obiectelor liturgice pe suport organic. Astfel, in depozitele de carte bisericeasca si de icoane (parter) s-au inregistrat valorile: T = 19,7oC, UR = 59% respectiv T = 18,8oC , UR = 58%. La etajul I, in depozitul de obiecte bisericesti - Paraclis, T = 21,5oC si UR = 54%. In muzeu, s-au inregistrat urmatorii parametri: T = 20,9oC iar UR = 52%.

Degradarea cartilor si documentelor vechi

Documentele si operele pe hartie conservate in biblioteci, arhive, muzee si depozite sunt adesea ingalbenite, patate si fragilizate. Dincolo de aspectul lor inestetic, aceste alterari pot masca textul, diferitele miniaturi policrome, desene, etc.

Degradarea hartiei poate fi rezultatul factorilor endogeni (interni), dar si al factorilor exogeni (externi) (fig.1); ei afecteaza hartia, astfel incat proprietatile sale fizice si chimice variaza in timp.

Natura materialului fibros utilizat la fabricarea hartiilor constituie un factor intern in ceea ce priveste degradarea celulozei si rezistenta la imbatranire. In secolul al XIX-lea folosirea celulozei sulfit, dar mai ales a pastei mecanice (cu aport insemnat de lignina), duce la scaderea durabilitatii hartiilor.

Un rol mai important decat natura materialului fibros in ceea ce priveste durabilitatea hartiilor il are sistemul de incleiere folosit la fabricarea lor. Numeroase hartii si, in particular, cele fabricate incepand cu mijlocul secolului al XIX-lea, sunt foarte degradate. Analizele au aratat ca principala cauza a acestei deteriorari provine dintr-o foarte mare aciditate. Hartiile produse incepand cu anul 1876 sunt acide, pentru ca ele sunt incleiate cu colofoniu si sulfat de aluminiu, sistem de incleiere acid, principalul factor ce a determinat scaderea puternica a rezistentei la imbatranirea acestora. Sulfatul de aluminiu, la contactul cu apa, totdeauna prezenta in hartie, hidrolizeaza formand acid sulfuric, ce are un efect distructiv asupra fibrelor celulozice, favorizand procesele de hidroliza a lanturilor macromoleculare.

Prezenta unor ioni metalici (Fe, Cr, V, Ni, Mn, Cu, Co), care, desi in cantitati neinsemnate, sunt intotdeauna prezenti in hartie, cu rol catalizator, are o importanta deosebita asupra sensibilizarii imbatranirii polimerului celulozic. Activitatea descrescatoare a ionilor metalici care provoaca ingalbenirea hartiei este: Fe3+ > Fe2+ > Cu2+ .

Degradarea hartiei este cauzata si de factori exogeni precum impactul mediului exterior (poluarea atmosferica, oxigenul, actiunea luminii, temperaturii, umiditatii etc) sau materialele folosite pentru scris, tiparit si desenat.

Prezenta ionilor de fier, de cupru sau de mangan accelereaza absorbtia SO2 de catre hartie, se formeaza acid sulfuric, ceea ce duce la cresterea aciditatii hartiei si la scaderea durabilitatii.

Oxidarea atmosferica joaca un rol important in imbatranirea hartiei, iar ritmul de descompunere al acesteia este semnificativ mai scazut in absenta oxigenului.



Cresterea umiditatii atmosferice si cresterea temperaturii duc la marirea ritmului de imbatranire a fibrelor celulozice.

Sensibilitatea la lumina a hartiei creste cu cresterea continutului de lignina din pasta. Hartiile pe baza de pasta mecanica sunt mai sensibile la acest tip de degradare decat hartiile pe baza de pasta chimica.

Efectul materialelor pentru scris, tiparit si desenat este, de asemenea, semnificativ in ceea ce priveste rezistenta la imbatranire a suporturilor papetare.

Pana in secolul al XIX-lea s-au utilizat pentru scris cernelurile de carbon si cele metalo-galice.

Cernelurile de carbon sunt constituite dintr-un pigment negru (negru de fum sau produse calcinate) si un liant care poate fi de natura glucidica (gume de arbori, miere), proteica (gelatina, albus de ou, clei de piele) sau lipidica (uleiuri). Ele poseda o proprietate pretioasa, aceea de a nu reactiona chimic din cauza inertiei chimice a carbonului; nu sunt supuse nici reducerii, nici oxidarii si nu contin nici o substanta daunatoare pentru suport. Totusi, amestecul liant/pigment nu penetreaza intotdeauna foarte bine in fibrele hartiei si o usoara razuire face ca scrisul sa dispara.

Cernelurile metalo-galice difera fundamental de cernelurile de carbon si sunt adesea cerneluri corozive. Ele sunt preparate din extracte vegetale (marea majoritate fac parte din clasa taninurilor), sulfat de fier (cerneluri ferogalice) sau sulfat de cupru (cerneluri cuprogalice) si un liant (cel mai adesea guma arabica). In comparatie cu cele de carbon, cernelurile metalo-galice sunt foarte aderente la suport.

Intr-un microclimat prea umed, sulfatul de fier (sau de cupru) continut in cernelurile ferogalice (sau cuprogalice) poate sa hidrolizeze producand acid care ataca hartia. In plus, fierul, ca si cuprul, permite o degradare catalitica oxidativa a celulozei, care se adauga la aciditatea produsa prin hidroliza. Aceasta degradare este limitata la conturul literelor si se manifesta in primul rand printr-o imbrunare pe versoul foii. In cazuri extreme, suportul papetar este total distrus si textul devine ilizibil. Foaia de hartie este transformata intr-o dantela.

Cernelurile de tipar contineau la inceput funingine, care era dispersata in ulei de in. Pentru cernelurile colorate se foloseau pigmenti anorganici naturali (caolin, argila, creta, ocru, etc.) sau artificiali (alb de plumb, alb de zinc, ultramarin, verde de crom, etc). Deteriorarea tipariturilor vechi - imbrunirea si faramitarea hartiei intre randurile tiparite - este atribuita uleiului de in care se oxideaza, dand produse nocive stabilitatii hartiei la imbatranire. Dintre pigmentii utilizati pentru miniaturile manuscriselor se evidentiaza deteriorarile ireversibile asupra hartiei, datorate pigmentilor Verdigris [Cu(CH3COO)2], Mercury Scarlet (Hg2I2), Cinabru (HgS), Orpimento (As2S3) si alb de plumb [2PbCO3Pb(OH)2].

O serie de alte materiale foarte prezente in biblioteci, muzee, arhive, lacase de cult pot fi generatoare de aciditate pentru suportul papetar. Vom cita lemnul etajerelor, cartoanele pe baza de pasta din lemn, materialele plastice instabile sau cleiuri acide, iar transmiterea aciditatii lor la hartie se face prin contact, ducand la degradarea ei.

Microorganismele (bacterii si ciuperci) care deterioreaza cartile si documentele sunt numeroase.

Bacteriile apartin in majoritate genurilor Cytophaga, Sporocytophaga, Cellfalcicula, Cellvibrio, Serratia, Nocardia.

Ciupercile, care se intalnesc cel mai frecvent pe carti si documente in tari unde conditiile climatice sunt diferite, sunt in special Deuteromycete apartinand genurilor: Aspergillus, Penicillium, Trichoderma, Stachybotrys, Stemphylium, Alternaria, Myrothecium si, intr-o masura mai mica, Mucorale (Rhizopus si Mucor) si Ascomycete (Chaetomium). Literatura semnaleaza ca unele procese de degradare pot fi declansate de catre sporii microbieni care se gasesc pe materiale, chiar de un timp indelungat (12-35 de ani).

Insectele sunt frecvent implicate in deteriorarea hartiei. In functie de incidenta, exista insecte obisnuite si insecte ocazionale. Insectele obisnuite sunt frecvent intalnite in hartie, utilizand acest material pentru nutritie. Insectele ocazionale (de exemplu, cele care ataca lemnul sau textilele) pot deteriora uneori hartia, atunci cand diferite materiale sunt componente ale aceluiasi obiect, cum ar fi copertile cartilor vechi, sau cand sunt foarte aproape (rafturile din lemn in biblioteci).

Factorii de degradare influenteaza starea de conservare a cartilor, avind ca efect degradari ale suportului, cernelurilor, ornamentatiei: fragilizari, lipsuri din suport, fisurari, halouri de apa, decolorari, imbruniri, diverse pete, exfolieri, rigidizari.

Degradarea icoanelor

Degradarile care apar la icoanele vechi sunt in general datorate influentei factorilor fizico-chimici si biologici asupra suportului de lemn. Suportul de lemn reactioneaza la variatiile de umiditate astfel: isi mareste volumul intr-un mediu umed si se contracta intr-un mediu uscat, in principal pe directia perpendiculara a fibrei de lemn.



Stratul pictural al icoanei este mai putin suplu: cind suportul se umfla, stratul pictural se tensioneaza, producindu-se cracluri; la contractarea suportului de lemn, stratul pictural pierde aderenta, determinind aparitia exfolierilor.

Lemnul, ca suport al icoanelor, este atacat de catre insectele xilofage, ducind la formarea de galerii si orificii de zbor, care au diametrul cuprins intre 0.2 - 0.6 mm.

In depozitul de obiecte bisericesti - Paraclis, textilele sunt pastrate in module de depozitare confectionate din rastele metalice, cu sertare din lemn captusite cu hartie neutra (fig.22).

Textilele figureaza printre obiectele cele mai vulnerabile ale unei colectii de muzeu. Ele sunt sensibile la lumina (care le decoloreaza si le fragilizeaza), reclama conditii ambientale de UR si T controlate si pot fi deteriorate de praf, ciuperci, insecte si poluanti.

O umiditate relativa ridicata (peste 60%) accelereaza deteriorarea chimica si favorizeaza proliferarea ciupercilor, care pot pata, slabi sau distruge complet fibrele. Umiditatea relativa redusa usuca si fragilizeza textilele. Desi textilele pot tolera unele variatii higrometrice, se va evita supunerea lor la fluctuatii importante si brusce.

Textilele necesita un mod de depozitare particular si adaptat fiecarui obiect si material. Orice obiect textil depozitat trebuie sa fie curat si curatat, plasat intr-un modul de depozitare inchis, dar aerisit, care-l fereste de praf si lumina. Textilele se pot depozita plat, prin rulare pe tuburi protejate cu materiale de conservare (fig.23-35), pe umerase captusite cu materiale neutre sau cu sisteme de agatare. Textilele de mari dimensiuni trebuie pliate cit mai putin posibil, iar acele cu gamalie si agrafele metalice eliminate, existand riscul aparitiei coroziunii.

Pentru depozitarea textilelor se pot utiliza urmatoarele materiale:

Hartie neacida;

Lemn acoperit cu pelicule de protectie, melaminat;

Panza de bumbac nevopsita;

Metal, numai daca UR este scazuta, evitindu-se riscul coroziunii.

Bibliografie:

1. Moldoveanu Aurel - Conservarea preventiva a bunurilor culturale, Ed.CPFPIC, Bucuresti, 1999

2. Guillemard Denis, Laroque Claude - Manuel de conservation préventive, Ed.OCIM, Dijon, 1994;

3. SfiiC - Préserver les objets de son patrimoine, Ed. MARDAGA, Hayen, 2001;

Catalog ATLANTIS FRANCE-Papiers et cartons permanents et

fournitures pour la conservation et rerstauration,Paris;

Catalog Produse, Ustensile si Aparatura in domeniul restaurarii-conservarii, C.T.S. ROMANIA S.R.L. Sibiu.








Politica de confidentialitate





Copyright © 2021 - Toate drepturile rezervate