Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme




Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Psihologie


Index » educatie » Psihologie
Simularea: tipuri de simulari, notiuni si definitii


Simularea: tipuri de simulari, notiuni si definitii




Simularea: tipuri de simulari, notiuni si definitii

Simularea poate fi definita ca o incercare a individului de a ascunde sau falsifica sensul unei realitati psihosomatice, acesta, din diferite motive, exteriorizand un raspuns strain aceluia pe care il gandeste.

D-nul profesor Tudorel Butoi spunea despre conduitele deviante de simulare ca acestea constituie o forma particulara si in acelasi timp specifica de manifestare a dezadaptarii sociale Tot dansul afirma ca problema psihologica de baza a simularii este legata de sinceritate si minciuna. Ea are in mod cert o componenta instinctiv emotionala, un substrat de aparare si conservare aparut in mod reflex in situatii conflictuale majore. Fiecare simulant isi compune un tablou de simptome corespunzator temperamentului, resurselor intelectuale, capacitatilor sale de rezistenta psihica sau fizica




Simulam, astfel, cand vrem sa facem sa para ceva ireal ca adevarat sau cand vrem sa dam, intentionat, o impresie falsa celorlalti printr-o aparenta inselatoare,cand ne prefacem a fi nebuni, beti ori bolnavi, in scopul de a evita niste sanctiuni sau pentru a obtine unele avantaje.

Simularea se poate prezenta sub urmatoarele forme

-simularea creatoare, atunci cand individul pur si simplu creaza fara a avea nici-un suport interior si fiind caracterizata prin faptul ca acesta isi provoaca o boala sau se (auto)mutileaza.

Daca procedeul simulant este prin alegerea unei afectiuni (cele mai frecvente fiind in domeniul psihic), acesta este dependent de informatiile pe care le detine subiectul despre acea boala,de reprezentarile si credintele proprii atat fata de boala respectiva cit si fata de informatiile detinute, si ca latura decisiva, de aptitudinile "actoricesti" pe care acesta le poseda, pentru a putea sustine in mod credibil patologia pe care o acuza in fata personalului de specialitate.

In cea de-a doua forma a simularii creatoare, cand individul recurge la mutilare sau automutilare, aceasta poate imbraca fie aspectul brutal al (auto)mutilarii nemascate cand persoana respectiva nu vrea sa-si ascunda gestul , si prin urmare de cele mai multe ori il efectueaza in locuri publice, demontrativ, fie aspectul ascuns, cand automutilarea se realizeaza sub forma unui accident. In ambele cazuri leziunile traumatice au o gravitate diferita, culminand cu sinuciderea, ca o forma exagerata a acesteia.

-simularea exagerare , atunci cand pe un fond patologic deja existent se incearca a-i depasi manifestarile si suferintele indurate, pentru a-i spori importanta, de catre simulant, din diverse motive.

Ca exemplu concludent pentru simularea exagerare putem da oligrofrenia. Oligrofrenia nu este aat o boala, cat o insuficienta a functiilor psihice (oligos putin, phreni minte, din greaca) caracterizata printr-un deficit al functiilor cognitive, mai ales in situatii insolite de viata, imaturitatea afectiva cu reactii grosiere la frustratii si sugestibilitate marcata care deseori transforma subiectul intr-un robot ce executa actele sugestionate sau induse de terte persoane. Deseori, ei recunosc fapte pe care nu le-au comis din dorinta de a scapa de chinul intrebarilor. Din cauza acestei sugestibilitati ei se aglutineaza deseori in grupuri de minori in care cel mai dotat din puct de vedere mintal este lider, iar ceilalti executa.

Oligrofeniile pot fi armonice (relativ adaptate la un mediu stabil de viata) si disarmonice (cu comportament antisocial incoercibil). Dupa o clasificare psihiatrica, ele sunt de tipul idiotiei, imbecilitatii si debilitatii mintale de diferite grade (grava, medie, usoara), ajungand pana la debilitatile superioare, de tipul celor culturale sau al infantilismului. Oligrofenii comit acte de prostitutie, perversiuni, mai ales ca elemente pasive, furturi de necesitate si diferite acte antisociale sugestionate.

In debilitatile mintale nu se distinge intre adevar si eroare si se denatureaza evenimentele. Prin sugestibilitate o astfel de persoana este influentabila, instabila si chiar minte intentionat. Debilii mintal recurg la suprasimulari de disculpare, exagereaza mai mult decat se demonstreaza.

Simularea exagerare poate imbraca, la randul sau, doua forme de manifestare

a)      simularea aplificatoare, cand subiectul isi prezinta mult mai amplu patologia pe care o are in realitate (de ex. acesta avand doar o tulburare de memorie partiala, o prezinta ca fiind totala, sau probleme minore cu auzul le prezinta ca fiind grave, sau sustine ca durerile resimtite sunt mult mai intense decat este in realitate, sau ca are probleme majore de vedere desi nu este asa, etc.)

b)      simularea perseverare sau metasimularea, avand caracteristica principala ca, desi subiectul s-a vindecat in totalitate, examinarile medicale si investigatiile de laborator confirmand acest lucru, acesta continua sa acuze aceleasi simptome pe care le avea atunci cand era bolnav.Se intalneste mai ales cand in urma unui eveniment nefericit (accident de munca, de trafic rutier sau chiar molestari, atunci cand in joc sunt despagubiri materiale) victima poate beneficia de orice avantaje morale sau /si materiale, negarea sau neacceptarea vindecarii devenind extrem de vehementa. Negarea este practic inexistenta atunci cand victima insasi este responsabila de afectiunea respectiva.

De exemplu, simularea debilului mintal se recunoaste prin aceea ca este stangace, neveridica, facuta prin intimidare sau la sugestie, lipsita de orice resurse si ingeniozitate si, prin urmare grosiera, evident neveridica. Mai rar, debilul mintal simuleaza prin spirit de imitatie si in mod pseudoconstient. in discutie cu medicul, el da raspunsuri gresite la probleme prea elementare, pentru a nu se deduce caracterul lor intentionat gresit si deci simularea. Simularea debilitatii mintale, avand aceste caracetere, este mai frecvent o perseverare, o suprasimulare sau chiar o disimulare decat o simulare constient creatoare.



Mai trebuie facuta precizarea ca aceste forme ale simularii veritabile (atunci cand se urmareste un scop foarte bine determinat) trebuiesc foarte clar diferentiate de falsa simulare si de sinistroza.

In falsa simulare, individul simuleza fara a urmari un scop determinat, care sa-i foloseasca, ci in van, comportamentul sau nefiind motivat si desigur prin aceasta nici bine definit sau inteles, si desigur ca si conditie necesara fiind lipsa oricarei tulburari psihice sau somatice.

In schimb sinistroza este definita ca o boala psihica improprie survenita mai ales in cazul invalizilor de razboi sau a accidentatilor, aceasta manifestandu-se prin exagerarea unor consecinte posttraumatice si caracterizata prin negarea vindecarii sau prin incercarea prelungirii perioadei in care individul era incapabil de munca, desigur, in vederea obtinerii unor compensatii maxime. Diferenta fata de simularea proriu-zisa rezida in faptul ca sinistroza apare in cadrul unor afectiuni psihice axate pe "delirul paranoiac de revendicare" (Brissoud citat de Gorgos), deci subiectul sufera in mod real si considera ca nu a fost compensat indeajuns pentru prejudiciul suferit, atitudinea devianta a subiectului fiind uneori incurajata de anturaj5.

Atunci cand simularea este adoptata de individ ca urmare a unor manifestari comportamentale ce se abat de la normal si intra sub incidenta legii penale sau inainte ca aceste manifestari sa aibe loc, se pot deosebi urmatoarele tipuri de simulare:

Medicina legala - Valentin Iftenie, Ed. Stiintelor medicale

  prefaptica sau initiala (simularea cu functie de preventie, dupa T. Butoi), prin care subiectul isi pregateste din timp inducerea in eroare a celorlalti pentru a sugera o boala, a-si stabili un alibi sau chiar pentru a avea circumstante atenuante

postfaptica sau tardiva, adoptata dupa comiterea infractiunii, aceasta fiind si cel mai raspandita.

Simularea postfaptica mai poate fi clasata in alte doua tipuri si anume:

simulare postfaptica solitara - facuta fara a fi influentat de cineva, doar prin propriile resurse

simulare postfaptica asociativa (contaminativa dupa T. Butoi) - atunci cand se preiau anumite idei, comportamente, dintr-o anumita colectivitate (de obicei restranse, cum sunt mediile restrictive de libertate) si insusite de catre individ. De obicei se simuleaza unele intoxicatii, boli infectioase, etc.








Politica de confidentialitate





Copyright © 2022 - Toate drepturile rezervate

Psihologie


Sociologie


Perspectiva psihanalitica in consiliere
Relatii codependente, sau interdependente?
NEURONUL - COMPONENTA A SISTEMULUI CIBERNETIC
Teoria personalitatii la Erick Erikson - Conceptul de "criza a identitatii'
INCREDEREA IN ORGANIZATIE
Trecerea la gandirea formala in preadolescenta
SOMATIZAREA INTRE PSIHANALIZA SI NEUROBIOLOGIE
Studii de caz - Practica de specialitate - psihologie
LABORATOR DE EVALUARE PSIHOLOGICA
Tulburarile vocii