Rolurile si competentele cadrului didactic care lucreaza cu elevii cu deficiente

Rolurile si competentele cadrului didactic care lucreaza cu elevii cu deficiente

1. Profesorul de sprijin

Desi se constientizeaza importanta unui cadru didactic specializat in abordarea copiilor cu dificultati de invatare, inca problema nu este pe deplin rezolvata, existind zone in care confuziile terminologiile si modalitatile concrete de interventie sunt confuze.

Dovada o reprezinta multitudinea de termeni care descriu specialistul care se ocupa de copiii cu dificultati de invatare:

profesorul resursa

profesor tutor

profesor consultant

profesor itinerant

cadru didactic de sprijin

Profesorul care intervine direct in integrarea copiilor cu dificultati de invatare poate fi un profesor consultant sau profesor desprijin sau itinerant, fiecare dintre ei avand roluri specifice.

De obicei profesorii consultanti si/sau de sprijin pot actiona si ca sprijin direct pentru cadrele didactice din scoala obisnuita, lucru ce naste uneori "conflicte" intre profesori. Aceste conflicte se nasc deobicei din atitudinile profesorilor, deoarece lucrul cu copii care au dificultati de invatare presupune o pregatire suplimentara, deprinderi si abilitati specifice, capacitatea de a se adapta unor sugestii venite de la un alt profesor si de a flexibiliza strategiile lor didactice si, desigur, motivatia de a accepta un "prieten critic". Pe de alta parte, este dificil sa convingi cadrele didactice sa lucreze impreuna cu cineva in clasa, dar si sa accepte observatiile si sugestiile acestei persoane. De aceea, cea mai intalnita modalitate de lucru a tipurilor de cadre didactice mentionate este activitatea suplimentara cu eleviii, iar comunicarea dintre profesorii de la clasa si acesti noi specialisti se face de obicei in afara clasei, intr-un anumit spatiu si in intalniri special organizate.

In multe tari din lume, activitatea cadrului didactic de sprijin se deruleaza in centrul/ camera de resurse, ca mijloc de sprijin al procesului didactic. Acest spatiu, special amenajat, include si resurse de informare si mijloace didactice pentru profesor (planuri de activitati, fise de observare, teste, probe, alte instrumente de lucru, literatura de specialitate) in asa fel incat devine prin sine un mediu formativ pentru profesori si elevi.

2. Modelul profesorului (si camerei) resursa

Modelul camerei-resura este una dintre cele mai raspandite forme de sprijin ale integrarii scolare pentru copiii cu CES (UNESCO, 1995). El se regaseste in 45 din cele 63 de tari din toate continentele.

Camera de resursa presupune organizarea in scoala obisnuita a unei camere (cabinet) echipate cu cele necesare unei clase, dar si activitatilor specifice de reabilitare / recuperare, ca forma de asigurare a suportului de invatare. Camera-resursa a fost dezvoltata odata cu aparitia educatiei integrate (dupa 1970). Copiii cu CES vin aici pentru una sai mai multe perioade din timpul unei zile de scoala, pentru a beneficia de instruire individualizata.alti copii pot invata in acest loc in majoritatea timpului. Ei participa in functie de potentialul individual al fiecaruia, doar la orele de desen, muzica, educatie fizica sau alte activitati din clasa obisnuita.

Profesorul resursa, care lucreaza in acest cabinet este pregatit in mod special (are competente specifice pentru educatia speciala). El poate oferi sprijin atat copiilor cat si cadrelor didcatice si parintilor.

Dezavantajele camerei-resursa:

riscul separarii/segregarii grupului de copi din camera resursa fata de scoala

necesitatea unor deplasari lungi ale copiilor cu CES mai departe decat scoala cea mai apropiata de domiciliu, daca aceasta nu ofera o asemenea camera -resursa

absenta profesorului resursa intr-o anumita zi poate crea incoveniente legate de posibilitatea elevilor de a particpa la activitatile scolare

3.Cadrele didactice itinerante

Cadrul didactic itinerant are un rol ce prezinta o combinatie intre un profesor consultant si un "tutore" pentru copiii cu cerinte speciale integrati. Un asemenea profesor actioneaza in mai multe scoli dintr-o zona geografica delimitata. El asigura activitatea cu elevii prin evaluare si participarea directa la instruirea unor copii cu CES, precum si consiliere pentru cadrele didactice de la clasa obisnuita.

Sarcinile debaza ale unui profesor itinerant sunt (K. Jones-1987):

identificarea timpurie a copiilor cu CES si a familiilor acestora, daca au nevoie de sprijin educational

identificarea scolilor generale in care pot fi integrati elevii cu Ces

vizitarea scolilor in care anvata acesti elevi

sensibilizarea directorilor si a cadrelor didactice din aceste scoli

sprijinul direct acordat elevilor integrati si profesorilor acestora

stabilirea legaturii cu familiile copiilor cu cES integrati

asigurarea legaturii dintre familiile in cauza si autoritatile locale, alte familii, serviciile medicale sau sociale

4.Profesorul consultant pentru CES

Rolul de profesor consultant pentru CES a aparut relativ recent odata cu miscarea de integrare a copiilor cu deficiente in scoala de masa.

Modelul profesorului consultant difera de modelul "profesorului camerei de resurse" prin aceea ca el presupune existenta unui profesor (educator) special itinerant (care se deplaseaza la mai multe scoli) al carui obiectiv principal este de a sprijini copiii cu CES indirect, prin dezvoltarea abilitatilor cadrelor didactice din scolile obisnuite pentru a lucra cu acesti elevi.

Asadar , profesorul consultant are urmatoarele functii:

de a sensibiliza profesorii de diferite discipline cu privire la problematica complexa a dificultatilor de invatare

sensibilizarea profesorilor privind nevoile elevilorde recapitula si sistematiza cunostintele

de a atentiona cadrele didactice privind importanta discutiilor individuale sau ingrup, pentru a putea fi identificate eventuale cauze ale unor dificultati de invatare

consilierea profesorilor cu privire la nivelul abilitatilor de limbaj si de lectura solicitate de continutul lectiilor pe care le predau

consilierea profesorilor asupra problemelor pe care le intampina anumiti elevi, ca si asupra domeniilor in care acestia invata cu succes

oferirea disponibilitatii pentru ale da sfaturi copiilor atunci cand au de ales anumite discipline sau cursuri optionale etc.

Realizarea acestor sarcini presupune:

cunoasterea curriculum-ului

competente didactice remarcate in experienta de predare

capacitatea de a decela cauzese posibile ale dificultatilor de invatare

capacitatea de relationare cu cadrele didactice, cu alti profesionisti, cu managerii scoleri

Rolurile profesorului consultant din Marea Britanie sunt:

rol de evaluare - identificarea copiilor cu CES, examinarea corecta a acestora, elaborarea si mentinerea bazei de date necesare in acest scop,identificarea curriculum-ului adecvat;

rol prescriptiv - pregatirea si implementarea strategiilor de sprijin in toate ariile curriculare, pentru a facilita invatarea, armonizarea resurselor necesare; pregatirea si aplicarea programelor de invatare individualizata

rol de predare/tutelare - cooperarea cu colegii,in abordari de echipa a predarii-invatarii, adecvate elevilor cu CES;

rol de sprijin/ suport -pentru colegi, cu referire la idei, metode, tehnici, adaptare curriculara, materiale didactice etc legate de educatia copiilor cu CES

rol de legatura - cu alte scoli, cu servicii educationale sau de reabilitare disponibile, cu parintii, cu agentiile profesionale relevante pe linia sanatatii si asistentei sociale, cu comunitatea in ansamblu

rol de conducere (management) - sa actioneze    ca parte a coordonarii problemelor de curriculum si de proiectare pedagogica, de alocare a resurselor si de sesizare si coordonare a problemelor copiilor cu CES din scoala

rol de dezvoltare/perfectionare a personalului - sa initieze si sa faciliteze programe de instruire profesionala care privesc cerintele educative speciale; sa participe la asemenea programe in scoala sau in comunitatea locala; sa le difuzeze colegilor cunostinte rezultate din experienta si cercetare, cu privire la CES.

Beneficii aduse de profesorul consultant la nivelul scolii:

mentinerea copiilor in clase obisnuite, evitand intreruperea scolii

eliminarea efortului pentru transportul copiiilor in clase speciale sau regionale

economii de resurse financiare

evitarea stigmatului etichetarilor si eliminarea testelor standard extensive

evitarea discriminarii si segregarii

oportunitati pentru copilul normal in aprecierea si intelegerea copiilor cu dizabilitati, precum si oferireade modele de normalitate de catre copii normali celor cu dizabilitati

formarea profesorilor obisnuiti pentru achizitionarea deprinderilor educatiei speciale