Psihologie judiciara - evaluarea periculozitatii delincventilor

PSIHOLOGIE JUDICIARA - EVALUAREA PERICULOZITATII DELINCVENTILOR

Juristii spun ca „Periculozitatea unui delincvent ewste un fapt cu urmari in viitor.” „Noi nu putem pedepsi decat pentru fapte trecute.”

4 Etape de dezvoltare a criminologiei clinice:

Clinic – pipait, ascultat, pus mana, luat pulsul; o abordare directa a medicului.

Clinician este cel care pune diagnosticul cu mijloacele lui.

I Etapa – Etapa stiintifica:

1890 – Lombroso – este primul care la un congres penitenciar a pus problema examenului medico-psihologic.

1911 – al VII-lea congres de antropologie criminala Olof Kimberg (psihiatru) – insista asupra examenului obligatoriu medico-psihologic pentru anumite categorii de acuzati.

II Etapa – Etapa penitenciara:

1907 – Argentina infiinteaza primul cabinet de psihologie clinica de la penitenciarul Buenos Aires.

1933 – Argentina a creeat institutul de clasificare a delincventilor.

1936 - Cile – s-a infiintat un institut de criminologie la care lucrau psihiatri, antropologi, inspectori sociali si juristi.

1944 – S.U.A. – se infiinteaza primul centru de orientare la un penitenciar din California.

1919 – Belgia - laborator de antropologie penitenciara.

1925 – Germania – centru de investigatii biologice la un penitenciar din Bavaria.

1950 – Franta – a infiintat centrul national de orientare si clasificare a condamnatilor de pedepse lungi. Examinarea dura 6 saptamani.

1954 – Italia – centrul de criminologie clinica la un penitenciar langa Roma.

III Etapa – Etapa judiciara:

1922 – Suedia – au infiintat clinica de psihiatrie la Stockholm in cadrul inchisorii al carei prim director a fost Olof Kimberg.

1925 – Belgia – faceau examen medical, psihologic si incercau sa eepisteze tare si vicii care riscau sa nu fie percepute de personalul obisnuit.

1930 – Franta – se faceau expertize medico-legale in niste sectii de psihiatrie adresate penitenciarelor.

1937 – S.U.A. – o cinica pentru comportament pe langa tribunalul din Pitzburg, Pensilvania.

Concluzie:

1)S-a urmarit ajutarea judecatorului sa elaboreze un program de tratament individualizat.

2)S-au facut presiuni pentru a integra examenul medico-psihologic si social in procediura penala.

IV Etapa – Etapa legislativa:

1951 – ONU - a organizatz la Bruxelles un ciclu de studii pentru a integra examenul medico-psihologic si social in procedura penala.

1960 – Franta – congresul de riminologie de la Lyon – Articolul 81 din codul de procedura penala.

Conceptul de „Stare periculoasa”:

Rafaele Garofalo (1878-1885) – a impus problematica periculozitatii in doua etape:

Etapa I:

A impus denumirea de „tenibilitate” capacitatea criminala (periciulozitatea probabila).

Etapa II:

Adaptarea sociala.

„Tenibilitatea este perversitatea constanta si activa a delincventului, precum si cantitatea de rau pe care o putem astepta din partea sa, cu alte cuvinte, capacitatea sa criminala.”

4 Tipuri de delincventi d.p.v. al periculozitatii:

Tip 1: - adaptare sociala mare

- capacitate criminala mica.

-gulerele albe: bancheri, oameni cu functii care tocmai organizeaza asemenea actiuni care nu sunt simtite de oameni decat daca sunt sesizati de catre cineva.

Tip 2: - adaptare sociala mica

- capacitate criminala mare.

-in bande, intre profesionisti.

Tip 3: - adaptare sociala mare

- capacitate criminala mica.

-persoana a bautu accidental ori a fost umilita, ori este delapidator; crime pasionale.

Tip 4: - adaptare sociala mica

- capacitate criminala mica.

-mici gainarii.

Diagnosticul periculozitatii

Diagnosticul periculozitatii are cate doua aspecte (elemente).

Diagnosticul capacitatii criminale - elemente:

1)Nocivitatea:

Indicatori pentru nocivitate:

-cruzimea,

-riscul asumat,

-ingeniozitatea,

-locul ales,

-momentul ales,

executarea manuala a crimei.

Nocivitatea are doua elemente fundamentale:

-Agresivitatea si

-Indiferenta afectiva.

2)Inintimidadilitatea:

Indicatori pentru inintimidabilitate:

-existenta tatuajelor (tatuaje multe),

-nu este oprit de teama stigmatizarii,

-isi construieste propriile justificari infractionale,

-natura antecedentelor penale,

-nu a fost oprit de pedeapsa probabila,

-adeziune la legea grupului din care face parte.

Indicatori pentru inintimidabilitate:

Se centreaza, esenta este data de

-Egocentrism si

-Labilitate.

3)Pragul delincvential:

Este determinat de valoarea inalta a celor 4 elemente ale nucleului central al personalitatii:

-Agresivitate mare

-Indiferenta afectiva mare   => prag mic

-Egocentrism mare

-Labilitate mare

Metode de diagnoza:

Fundamentale

Metode de diagnoza:

Complementare.

Metodele de diagnoza fundamentale:

-examen medical,

-examen psihiatric,

-examen psihologic,

-ancheta sociala.

Metode de diagnoza complementare:

-observatia,

-examenul biologic (date antropometrice, EEG, etc.)

-interviul.