Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme




Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Psihologie


Index » educatie » Psihologie
Deficiente senzoriale


Deficiente senzoriale


Deficiente senzoriale

Deficientele senzoriale sunt determinate de unele disfunctii sau tulburari la nivelul principalilor analizatori (vizual si auditiv), cu implicatii majore asupra desfasurarii normale a vietii de relatie cu factorii de mediu, dar si a proceselor psihice ale persoanei, avand o rezonanta puternica in conduita si modul de existenta al acesteia.

1 Deficiente de vedere

Tiflologia / tiflopsihologia este ramura a defectologiei ce are ca obiect de studiu legile specifice și fenomenele ce caracterizeaza dezvoltarea diverselor structuri de personalitate ale deficienților vizuali.

Handicapul de vedere poate produce un dezechilibru la nivel comportamental, dezechilibru ce influențeaza relațiile subiectului cu mediul sau inconjurator



- la handicapații de vedere din naștere, deși apar dificultați de relaționare, tensiunile interioare sunt mai reduse, spre deosebire de handicapul de vedere survenit unde dezechilibrele sunt foarte puternice și il marcheaza pe individ in totalitate

- este importanta crearea unui mediu securizant, plin de ințelegere pentru ca evoluția acestora sa duca la o cat mai buna integrare sociala și la un cat mai bun confort psihic

Etiologie și clasificare

Tulburarile refracției oculare / Ametropiile

- formarea imaginii retiniene normale depinde de:

starea de refracție a ochiului

transparența perfecta a mediilor refrigerente

- principala condiție pentru formarea corecta și adecvata a imaginii pe retina consta in structura normala a globului ocular

- ochiul care prezinta o refracție normala se numește emetrop, iar tulburarile de refracție se numesc ametropii

- exista mai multe tipuri de ametropii:

a.      Miopia

formarea focarului razelor de lumina se face in fața retinei, astfel incat imaginea retiniana este neclara

miopul percepe clar obiectele aflate in apropiere, acestea fiind exact reproduse pe retina, și difuz obiectele aflate in departare care sunt reproduse in fața retinei

corectarea optica se realizeaza cu lentile divergente, concave, notate cu "-"

miopia imbraca 2 forme:

miopia benigna

o      se mai numește și miopie școlara (Cohn)

o      are o dinamica progresiva lenta

o      creșterea miopie benigne continua pana la varsta de 20 - 21 de ani

o      in general, nu depașește 6 - 10 dioptrii

o      Cohn considera ca solicitarea optica fina, de aproape, ca in cazul meseriilor de ceasornicar, culegator de litere sau ca in cazul activitaților școlare pot influența negativ vederea

o      corijarea cu mijloace optice a miopiei benigne este complet realizabila, necesara și obligatorie pentru a putea preveni anumite fenomene secundare

miopia maligna

o      se mai numește și miopie forte sau miopie progresiva

o      este o afecțiune foarte grava care prezinta o tendința progresiva, ceea ce poate duce la 15 - 40 dioptrii

o      in cazul miopiei mari, corectarea optica nu se realizeaza in totalitate și pot aparea hemoragii retiniene și dezlipiri de retina

o      este una din cauzele cecitații

o      complicațiile se pot datora maririi in exces a globului ocular ceea ce duce la dezorganizarea țesuturilor oculare

o      apare pe un fond ereditar și este favorizata de factorii din mediul inconjurator

o      copilul miop trebuie ferit de eforturi vizuale și de efortul fizic

b.     Hipermetropia

consta intr-o refracție diminuata sau intr-o micșorare a diametrului anteroposterior a ochiului, astfel incat focarul principal al razelor de lumina se va forma in spatele retinei

obiectele vor fi percepute clar la distanța și difuz in apropiere

copiii și tinerii compenseeaza relativ ușor hipermetropia mica și medie datorita procesului acomodarii, ceea ce duce la o hipermetropie latenta

in cazul hipermetropiei mai mari care se datoreaza unor malformații ale globului ocular și care, cel mai adesea, se asociaza cu ambliopie congenitala, este nevoie de corijare optica cu lentile convexe notate cu "+"

hipermetropia nu trebuie confundata cu prezbiopia / prezbiția care nu este un viciu de refracție, ci o manifestare fiziologica normala pentru varstele de peste 45 - 50 de ani; cauza prezbiției este pierderea elasticitații cristalinului și, deci, pierderea capacitații de acomodare

c.      Astigmatismul

este datorat unei structuri deficiente a corneei care prezinta in fiecare meridian o alta putere de refracție și, deci, imaginile retiniene vor fi neclare, deformate (punctul va fi vazut ca virgula, cercul ca elipsoid)

poate cuprinde mai multe forme:

astigmatism miopic

astigmatism hipermetropic

corijarea optica se face cu ajutorul lentilelor cilindrice

astigmatismul mare și congenital se asociaza cu ambliopia innascuta

copiii care prezinta astigmatism pot fi solicitați din punct de vedere optic fara rezerve deosebite

apar dureri intraoculare care se datoreaza procesului acomodarii, apare alterarea vederii de aproape care va fi ștearsa, deformata, cu imagini neclare, cu figuri alungite și cu erori in diferențierea literelor asemanatoare

d.     Anziometropia

datorata unor diferențe de refracție aparute intre cei 2 ochi din care unul este emetrop, iar celalat ametrop

exista și posibilitatea in care ambii ochi sunt ametropi

Opacitațile mediilor refrigerente (refringente)

- opacifierea mediilor de refracție, care in mod normal sunt perfect transparente, duce, in funcție de localizare și de extindere, la deficiențe vizuale de diferite grade

- aceste opacitați sunt determinate de:

a.      traumatisme grave

plagi provocate de corpi straini

arsuri provocate de substanțe acide și bazice

b.     procese inflamatorii grave - debuteaza fie pe conjunctiva și se extind, fie direct pe cornee

Keratita

apare in a doua decada de varsta și se manifesta prin creșterea distorsiunii campului vizual și a vederii la distanța

este recomandat transplantul de cornee (keratoplastie)

sunt recomandate lentilele de contact rigide

Leucomul

opacifierea corneala cicatriceala

se manifesta prin apariția unei cicatrici groase, de culoare alba care suprima parțial sau total transparența corneei

duce la scaderea sensibilitații cromatice, de contrast, la scaderea acuitații vizuale și la apariția scotoamelor

Cataracta

poate fi:

o      congenitala

o      dobandita

consta in opacifierea totala / parțiala a cristalinului

cauze:

o      rubeola

o      intoxicațiile medicamentoase

o      diverși agenți fizici

Aniridia

lipsa membranei irisului sau o dezvoltare insuficienta a acesteia

este o boala ereditara care duce la scaderea acuitații vizuale cu aproximativ 20 de sutimi, duce la fotofobie, ingustarea campului vizual, cataracta, luxație de cristalin, opacifiere de cristalin, glaucom sau strabism

se corecteaza cu lentile obscure, se folosește iluminatul slab și protejarea de soare

Trahomul

duce la uscarea corneei (necroza) și se poate manifesta dupa anumite afecțiuni conjunctivale grave

c.      distrofii ireversibile

d.     uscarea corneei

e.      factori care au acționat in viața intrauterina

Retinopatiile

- pot fi congenitale sau dobandite și privesc organul propriu - zis de recepție a imaginii vizuale

- diminueaza vederea cromatica, diurna și acuitatea vizuala periferica, insa se pastreaza relativ acuitatea vizuala centrala

- include:

a.      albinismul

carența totala / parțiala a pigmentului retinei, irisului, parului, pielii

este o boala ereditara care duce la fotofobie, scaderea acuitații vizuale și nistagmus (mișcarile rapide ale ochilor)

de obicei, nu progreseaza și se corecteaza cu lentile colorate sau obscure

b.     colobomul retinian

consta in fisuri sau deficiențe ale retinei

c.      retinita pigmentara

se manifesta prin ingustarea concentrica a campului vizual pana la vederea tubulara (orbul gainilor)

d.     dezlipirile de retina

constau in desprinderi ale unor parți din retina și atrofierea acestora

cauze:

diabetul

miopia regenerativa

efortul fizic

simptome:

apariția razelor intermitente de lumina

apariția durerilor intraoculare

pierderea cțmpului vizual

apariția micropsiilor

deteriorarea acuitații vizuale

deteriorarea sensibilitații cromatice

e.      acromatopisa

boala ereditara care prin deformarea conurilor duce la cecitate totala și, deci, la:

diminuarea acuitații vizuale

fotofobie

nistagmus

campul vizual se pastreaza normal, iar fotofobia și nistagmusul se diminueaza odata cu inaintarea in varsta

este necesara protejarea de soare și o iluminare slaba

f.      nistagmusul

deplasare foarte rapida pe orizontala, verticala sau rotativ a globilor oculari

se datoreaza contracțiilor spastice ale mușchilor globilor oculari

poate interveni și la omul normal dupa fixarea indelungata a unor obiecte apropiate de ochi

in cazul apariției in handicapul de vedere, se pierde capacitatea de fixare și se ingreuneaza capacitatea de scris și citit

Afecțiuni localizate la nivelul nervului optic și a cailor optice intracraniene

- pot fi localizate in interiorul globilor oculari, la nivelul papilei optice sau in spatele ochilor

- sunt cauzate de:

procesele inflamatorii

modificari degenerative

afecțiuni ale nervului optic

afecțiuni ale traiectului optic



atrofierea nervului optic

Formele cecitații corticale

a.      Scotoamele

pete oarbe / albe in campul vizual

b.     Fotopsiile

fenomene de excitare optica de tipul unor fulgere / scantei

c.      Cecitatea psihica / Agnozia optica

imposibilitatea de a identifica vizual obiectele

Glaucomul

- este o afecțiune extrem de grava in care simptomul pprincipal este creșterea tensiunii intraoculare care duce la excavația papilei, atrofierea globului ocular și aplatizarea acestuia

- are un caracter progresiv

- leziunile aparute sunt ireversibile

- constituie principala cauza a cecitații

- se caracterizeaza prin:

dereglari ale campului vizual

restrangerea campului vizual

tulburari ale sensibilitații cromatice

lacrimare excesiva

fotofobie

opacifierea cristalinului

- este o boala ereditara

- pe parcursul evoluției apar

dureri ale globului ocular

stari de vertij

largirea petei oarbe

scotoame

Traumatismele oculare

- se manifesta sub forma de:

contuzii

plagi

arsuri

- reprezinta o cauza majora a foarte multor handicapuri vizuale

Strabismul

- este o tulburare a motilitații oculare

- consta in:

deviații, tulburari in structura orbitei și a mușchilor oculari

tulburari in ceea ce privește fuziunea imaginilor

- poate fi:

a.      latent

se mai numește și:

heterotrofie

heteroforie

este caracterizat de faptul ca poziția strabica a ochiului nu este vizibila

deviația poate fi compensata printr-un efort muscular suplimentar

se corecteaza prin acoperirea unui ochi și purtarea de ochelari

b.     manifest

se mai numește și:

estropie

heterotropie

poziția strabica a ochiului este ușor vizibila

poate fi:

paralitic

o      apare brusc, in urma unei paralizii sau dupa atrofierea unui grup de mușchi oculari

concomitent

o      ochiul strabic urmeaza celalalt ochi in toate mișcarile lui și cu același unghi de deviație

o      pentru a se evita diplopia organismul va renunța automat la deviația unui ochi pe care il va evita și, astfel, se menține un singur focar pe scoarța cerebrala care este, de obicei, al ochiului care vede mai slab

o      apare la varsta preșcolara sau antepreșlcolara și este progresiv

Microoftalmia

- reprezinta dezvoltarea insuficienta a globilor oculari ceea ce duce la:

afectarea vederii de tip binocular

afectarea perceperii reliefului

afectarea perceperii poziției obiectelor in spațiu

afectarea capacitații de calculare a distanțelor

- in cazul handicapului congenital, nevazatorii nu au reprezentari vizuale formate

- reprezentarile nu se pastreaza nici in cazul in care cecitatea apare inainte de 3 - 4 ani

- in cazul apariției dupa 3 - 4 ani se pot pastra unele imagini vizuale care vor avea o influența deosebita asupra dezvoltarii individului

- cu cat handicapul va aparea mai tarziu, cu atat imaginile și reprezentaruile vor fi in numar mai mare

- dezvoltarea psihica a handicapatului de vedere este relativ normala și chiar normala, daca persoana respectiva iși desfașoara viața intr-un mediu care nu este ostil fața de handicapul sau

- handicapatul de vedere care iși desfașoara viața intr-un mediu ostil fața de handicapul sau:

apar tulburari de ordin somatic, alaturi de cele de ordin psihic și acestea sunt considerate ca fiind consecințe indirecte, manifestandu-se in funșie de:

momentul apariției handicapului

gravitatea handicapului

educație

varsta

pot aparea:

deformarea craniului concretizata printr-o poziție vicioasa a capului datorata lisei nevoii de explorare a spațiului inconjurator

abateri de la metabolismul apei și al glucidelor

disfuncții hipofizare

o expresie specifica a feței

atitudini rigide

deformari ale coloanei vertebrale in plan frontal (generatoare de scolioza) sau in plan sagital (generatoare de lordoza și cifoza)

mișcari imprecise

ticuri

mers slab coordonat

aceasta dezvoltare dizarmonica apare mai ales la copiii cu handicap de vedere și este datorata sedentarismului care se bazeaza pe lipsa libertații de mișcare

apare un dezechilibru intre forțele musculare

percepția:

depinde de forma și gradul de handicap, de varsta, de dezvoltarea sa psihica

este fragmentara, cu imagini neclare, cu imagini frecvent distorsionate

randamentul mental este destul de scazut datorita unei grele actualizari a imagini și, astfel, apar intarzieri ale gandirii și in achiziția diverselor operații instrumentale

reprezentarea:

sunt dependente de integritatea analizatorilor

pentru persoanele cu handicap congenital, imaginile mentale vor fi strans legate de componentele auditive

in ambliopie exista urme ale unor imagini mentale ce este necesar a fi stimulate verbal

reprezentarea spațiala are loc pe baza explorarii tactil - kinestezice

volumul, forța, cantitatea și calitatea reprezentarilor vor fi in decalaj fața de cunoștințele verbale ale nevazatorilor, lucru ce se poate observa in recunoașterea unor obiecte sau fenomene și in capacitatea redusa de reactualizare a unor elemente definitorii de reprezentare

decalajul se datoreaza dezvoltarii limbajului, a comunicaroo și a existenței unui volum redus de imagini, lucru ce duce la o stimulare parțiala a gandirii care nu dispune de un suport intuitiv

atenția și memoria:

sunt foarte bine dezvoltate și reprezinta puncte forte ale acestor oameni

atenția este punctul forte ce favorizeaza evoluția limbajului și deci, implicit, dezvoltarea gandirii, activitatea mentala prin audiție

memoria are calitate superioara iar prin apelarea mereu la ea se produce un antrenament continuu al acesteia, nevazatorii avand posibilitatea actualizarii unei mari cantitați de informație

Invațarea scris - cititului in Braille

- in cazul ambliopilor, cu excepția celor care sunt predispuși iremediabil la orbire este posibila invațarea scrierii și a citirii obișnuite (limbajul alb - negru), insa se vor folosi materiale didactice specifice:

inclinarea meselor

sali foarte bine iluminate (preferabil cu lumina naturala)

folosirea unor caiete și carți speciale

- nevazatorii folosesc un sistem de citire și scriere special in care funcția dominanta o are analizatorul tactil - chinestezic

- la inceput, s-au folosit noduri pe sfori de 1 - 1,5 m, care in funcție de grosimea lor, de distanța dintre ele, de tipul lor capatau semnificația unor litere sau cuvinte

- s-au mai utilizat:

scrierea pe o placa in relief

aranjarea unor pietre intr-o lada cu nisip sub forma de litere

- in 1809, Louis Braille, nevazator in urma unui accident, a realizat un sistem logic de litere și semne, inspirandu-se din scrierea secreta pe timp de noapte a unui capitan din armata franceza

- alfabetul era format din 76 de semne punctiforme, fiecare semn fiind alcatuit din 1 pana la 6 puncte cu inalțimea de 1 mm, iar distanța intre puncte de 2,5 mm, inalțime și distanța care au dus la sesizarea pragului maxim al sensibilitații tactile

- mai tirziu, Braille și-a imbunatațit sistemul de scriere, ajungand la 64 de semne punctiforme

- acest alfabet ofera aceleași posibilitați de exprimare grafica ca și cel alb - negru

- la insușirea scris - cititului in Braille participa 4 analizatori:

a.      analizatorul auditiv

cu ajutorul acestuia se realizeaza discriminarea fonetica și invațarea emiterii corecte a sunetelor

b.     analizatorul verbo - kinestezic

cu ajutorul acestui analizator se poate face descompunerea cuvintelor in foneme

c.      analizatorul tactil

d.     analizatorul kinestezic

cu ajutorul analizatorului kinestezic și al celui tactil se poate face descompunerea cuvintelor in grafeme

- alfabetul, semnele de punctuație, cifrele se realizeaza prin combinarea a 6 puncte ce se afla in fiecare celula a placii de scris:

4 . . 1

5 . . 2

6 . . 3

- alfabetul este construit pe principiul decadelor:

Decada I - literele A - J (punctele 1, 2, 4, 5)

A = 1

B = 1 + 2

C = 1 + 4

D = 1 + 4 + 5

E = 1 + 5

F = 1 + 2 + 4

G = 1 + 2 + 4 + 5

H = 1 + 2 + 5

I = 2 + 4

J = 2 + 4 + 5

Decada II - literele K - T (Decada I + 3)

K = A + 3 = 1 + 3

L = B + 3 = 1 + 2 + 3

M = C + 3 = 1 + 3 + 4




N = D + 3 = 1 + 3 + 4 + 5

O = E + 3 = 1 + 3 + 5

P = F + 3 = 1 + 2 + 3 + 4

Q = G + 3 = 1 + 2 + 3 + 4 + 5

R = H + 3 = 1 + 2 + 3 + 5

S = I + 3 = 2 + 3 + 4

T = J + 3 = 2 + 3 + 4 + 5

Decada III - literele U -Z (Decada I + 3 + 6 = Decada II + 6)

U = A + 3 + 6 = K + 6 = 1 + 3 + 6

V = B + 3 + 6 = L + 6 = 1 + 2 + 3 + 6

X = C + 3 + 6 = M + 6 = 1 + 3 + 4 + 6

Y = D + 3 + 6 = N + 6 = 1 + 3 + 4 + 5 + 6

Z = E + 3 + 6 = O + 6 = 1 + 3 + 5 + 6

Decada IV - literele A, A, I, Ș, Ț, W (se formeaza prin adaugarea punctului 6 la semnele corespunzatoare din Decada I: A, B, C, E, I, J)

A = A + 6 = 1 + 6

A = B + 6 = 1 + 2 + 6

I = C + 6 = 1 + 4 + 6

Ș = E + 6 = 1 + 5 + 6

Ț = I + 6 = 2 + 4 + 6

W = J + 6 = 2 + 4 + 5 + 6

majusculele se formeaza prin adaugarea punctelor 4 și 6 imediat dupa litera respectiva

cifrele de la 1 la 10 se formeaza tot cu ajutorul decadei I și fiecare semn din prima decada este precedat de alt semn format din punctele 3, 4, 5, 6

- in scrierea Braille litera scrisa nu este simetrica cu cea citita, ultima fiind opusul primei

- se folosește o placuța de scriere in care se pot ințepa cu punctatorul 1 pana la 6 puncte in fiecare celula

- scrierea se face de la dreapta spre stanga pentru ca prin intoarcerea foii sa se poata citi invers

- punctatorul este utilizat, de obicei, de mana dreapta, insa mana stanga urmarește mana dreapta și identifica randul urmator la intoarcere

- citirea se face cu ajutorul analizatorului tactil - kinestezic al mainii drepte, iar mana stanga indeplinește rolul de control

- viteza de citire va crește in funcție de experiența, de calitatea hartiei și pe baza exercițiului

- citirea se face cu buricele degetelor

2. Deficiente de auz

Deficientele de auz fac obiectul surdopsihopedagogiei, stiinta interdisciplinara care studiaza particularitatile dezvoltarii psihofizice ale persoanelor cu disfunctii auditive, stabileste cauzele si consecintele pierderii auzului, mijloacele de recuperare, compensare si educare in vederea structurarii personalitatii si integrarii lor an viata sociala si profesionala,principiile si modalitatile prin care deficientii de auz pot fi integrati in sistemul scolar si profesional, activitatea relationala cu familia, factorii sociali si educationali.

In majoritatea cazurilor, pierderea auzului este un proces lent, nedureros. Un studiu recent arata ca aproximativ 35% dintre copiii cu varste cuprinse intre 7 si 18 ani au pierderi ale capacitatii auditive in diferite grade (datorita purtarii castilot audio, sunetelor de intensitate foarte mare sau participarii la concerte foarte zgomotoase).

Depistarea si interventia precoce a tulburarilor auditive sunt o conditie fundamentala pentru evolutia ulterioara a copilului, dat fiind pericolul aparitiei mutitatii. Cu alte cuvinte, deficienta auditiva nu este atat de grava in sine, cat mai ales prin influentele negative asupra proceselor de percepere a sunetelor necesare formarii si dezvoltarii normale a vorbirii, a limbajului, a gandirii copilului deficient.

In literatura de specialitate, se precizeaza faptul ca, un copil ce prezinta pierderi mari de auz in primii ani de viata, fara o prozezare precoce,inevitabil vadeveni si mut.

Istoricul deficienței de auz

- literatura de specialitate consemneaza existența unor preocupari foarte vechi fața de deficienții senzoriali in general

- in lucrarea "Despre simțurile celor care simt", Aristotel afirma ca cine s-a nascut surd acela devine apoi mut

- in Codicele lui Justinian se gasesc reflectate atitudinile societații fața de surzi și sunt stipulate drepturile pe care aceștia le aveau

- medicul, filosoful și matematicianul Giorlamo Cardano, in secolul al XVI-lea, scrie despre instrucția și educația surdomuților, bazate pe demutizare și comunicare verbala

- spaniolul Pedro Ponce de Leon este primul care a folosit limbajul oral (vorbirea articulata) ca orma a demutizarii

- Juan Pablo Bonet, pe la 1600, a folosit alfabetul dactil pentru formarea comunicarii verbale, dar și limbajul scris, oral și mimico - gesticular

- in Anglia, John Wallis sublinia rolul limbajului scris in dezvoltarea psihica a surdomutului și preciza ca pentru a facilita evoluția vorbirii trebuie exclus limbajul dactil din demutizare, in schimb labiolecturii ii acorda un rol semnificativ

- Francisc Von Helmont, in Olanda, pune un accent deosebit pe labiolectura și propune folosirea oglinzilor pentru demutizare

- tot in Olanda, Johan Korand Amman neaga utilizarea folosirii dactilemelor, insistand pe vorbirea orala, fapt pentru care este considerat fondatorul așa - numitei școli oraliste

- in Franța, Abatele Deschamps susșine metoda orala și este primul care elaboreaza un alfabet special pentru orbii surdomuți

- reprezentantul cel mai de seama al școlii franceze este Charles Michel de L' Epee care a intemeiat o școala pentru surdomuți și a aplicat o noua metoda, și anume "metoda mimicii", prin intermediul careia se fundamenteaza comunicarea prin mimico - gesticulație

- in Polonia, Jaobs Falkowschi intemeiaza un institut pentru surdomuți și orbi unde folosește metoda gesturilor pentru inceput, iar apoi adopta in exclusivitate metoda orala

- germanul Friedrich Moritz Hillt a incercat sa organizeze invațamantul surdomuailor cat mai aproape de cel al copiilor normali

- in secolele XIX și XX specialiștii ruși aduc și ei o contribuție interesanta

dintre cei mai importanți citam pe V. I. Flery, G. A. Gurțiev, A. F. Ostrogradschi, A. I. Diacikov, L. V. Zankov ș.a., care au contribuit la fundamentarea psihopedagogica a invațamantului pentru copii cu deficiențe de auz

=> pentru invațarea limbii de catre persoanele handicapate de auz s-a aplicat o tehnica bazata pe imitație, asemanatoare cu principiul invațarii vorbirii la copilul mic normal, cat și o tehnica similara cu formarea deprinderii de a comunica intr-o limba straina, ambele tehnici fiind cunoscute sub numele de "metoda naturala"; avand in vedere toate aceste demersuri, din punct de vedere metodologic, pentru invațarea limbii au fost structurate trei metode principale:

metode care folosesc, preponderent, limbajul oral / metode orale

metode care folosesc, preponderent, limbajul scris / metode scrise

metode combinate / metode mixte care fac apel și la mijloace auxiliare (dactileme - Fig. 1, labiolectura și mimico - gesticulație)

- este cunoscut faptul ca in surdopsihologie aceste metode mai poarta denumirea și dupa locul unde s-au dezvoltat, astfel ca se remarca metodele: italiana, franceza, germana, austriaca, belgiana etc.

- foarte cunoscuta și apreciata este și metoda romaneasca pentru demutizare, preferata in multe școli europene

- in țara noastra, preocuparile pentru handicapații de auz exista de peste 100 de ani:

in 1893 ia ființa o instituție școlara pe langa locuința Dr. Carol Davila, care devine apoi o secție a azilului "Elena Doamna" și, ulterior, a Institutului pentru surdomuți de la Focșani (fondat in 1865)

sunt informații și cu privire la existența unui institut particular, mult mai devreme, in Dumbraveni (1828)

in 1924, in Legea Invațamantului se stipuleaza ca in unele școli vor funcționa clase speciale pentru handicapați, in care vor preda absolvenți sau titulari angajați prin concurs dupa un stagiu preliminar de 2 ani in activitați cu diferite categorii de deficienți

in prezent, in țara noastra funcționeaza gradinițe, școli generale, școli profesionale și tehnice pentru hipoacuzici și surzi

- frecvența deficiențelor de auz difera in funcție de o serie de factori cum ar fi:

factorii geografici

factorii ereditari

factorii familiali

factorii medicali

tratament medical inadecvat

epidemii

accidente

alcoolism

iradieri

malnutriție

munca intr-un mediu foarte poluat din punct de vedere auditiv

din datele statistice de la noi și din cele mondiale se estimeaza existența unui procent de 1% din locuitori pentru surditate la varsta copilariei; odata cu inaintarea in varsta, crește incidența cazurilor respective astefl incat la maturitate procentul este de peste 10%, iar la adulții de varsta a treia, de peste 50%

Evoluția cunoștințelor despre deficiența de auz

A.    Terminologie

- termenii folosiți atat de știința, cat și in limbajul obișnuit, pentru a desemna persoanele cu tulburari de auz sunt:

surdo - mut

surdo - vorbitor - se refera la deficientul de auz demutizat și la cel asurzit, care a reușit sa-și insușeasca vorbirea pana la pierderea auzului

deficient de auz

disfuncțional auditiv

hipoacuzic - deficientul de auz cu reziduuri auditive

handicapat de auz

asurzit

- la inceput, s-a folosit termenul de surdomut, facandu-se referire la persoanele care și-au pierdut auzul inainte de insușirea limbajului verbal

- ulterior, s-a conștientizat faptul ca intre surditate și muțenie nu exista o legatura indestructibila

- surditatea totala poarta numele de cofoza

- surditatea este urmarea unui deficit organic instalat la nivelul unuia din segmentele aparatului auditiv, ce poate duce la mutitate ca o consecința a surditații

- de studierea acestui tip de deficiența și de gasirea unor metode și tehnici de recuperare și integrare sociala, compensare, instrucție și educație se ocupa surdopsihopedagogia sau psihopedagogia deficitului de auz ca ramuri ale științei defectologice

- defectologia, ca știința independenta, studiaza particularitațile dezvoltarii psihofizice ale subiecților cu disfuncționalitate auditiva și mijloacele adecvate compensatorii, instructiv - educative și recuperatorii in vederea formarii personalitații și a unei bune incadrari socio - profesionale

- surdopsihologia:

studiaza cauzele surditații

studiaza prevenirea factorilor de risc

studiaza particularitațile dezvoltarii psihice a persoanelor cu deficiențe de auz

constata și explica timpul și gradul de surzenie in vederea intervenției (timpanoplastie) și a folosirii mijloacelor tehnice (protezare) și compensator - auditive

elaboreaza principiile incadrarii in sistemul școlar special și general, cat și in societate și in activitatea productiva

studiaza particularitațile vieții și activitații copilului cu deficiența de auz in familie, in mediul social și evidențiaza importanța factorilor sociali și educativi in formarea personalitații lui

- surdopsihopedagogia se poate divide in subramurile urmatoare:

istoria surdopedagogiei

surdodidactica

surdometodica

surdopedagogia preșcolara și școlara,

iar surdopsihologia in:

istoria surdopsihologiei

surdopsihologia experimentala

surdopsihologia copilului

surdopsihologia școlara

surdopsihologia generala

surdopsihologia muncii

- surdopedagogia:

studiaza și stabilește cauzele și consecințele imediate și indepartate ale pierderii auzului

studiaza principiile și metodele generale și speciale de demutizare in raport cu timpul disfuncției auditive (surd, hipoacuzic, asurzit)

studiaza metodologia recepției vorbirii prin labiolectura, a emiterii și corectarii vorbirii cu și fara ajutorul aparaturii electroacustice

- mai mult, a aparut o noua subramura, și anume surdotehnica, ce vizeaza descoperirea și confecționarea mijloacelor adecvate de protezare a auzului rezidual

Etiologia și clasificarea deficiențelor de auz

- in surdopsihopedagogie se utilizeaza o clasificare a tulburarilor de auz in funcție de criteriile atiologice și temporale in doua categorii, fiecare categorie cuprinzand o serie de forme speciale; astfel, exista:

Surditați ereditare

sunt de urmatoarele tipuri:

a.      Siebenmann

presupune lezarea capsulei osoase și leziuni secundare ale celulelor senzoriale sau ganlionale de la nivelul fibrelor nervoase

b.     Sheibe

presupune atrofierea nicovalei prin lezarea senzoriala a canalului cohlear, a saculei, a organului lui Corti și a vascularizarii striate

c.      Mondini

este determinat de leziunea nucleului, dilaglionilor și a organului Corti, atrofia nervului cohlear și a ganglionilor, leziuni ale ultimelor spirale ale melcului

d.     Surditate genetica

se poate transmite de la unul sau de la ambii parinți prin gene

Surditați dobandite

cuprind:

a.      surditațile prenatale

pot fi cauzate de:

o      maladiile infecțioase ale gravidei

o      viruși ai rubeolei

o      viruși ai oreionului

o      viruși ai pojarului

o      viruși ai hepatitei

o      viruși ai paludismului matern



o      tulburari metabolice

o      tulburari endocrine (hipotiroidismul famial)

o      diabetul

o      hemoragiile

o      infecții bacteriene și prin protozoare (tuberculoza, sifilisul)

o      medicamentele tranchilizante (morfina, cocaina, heroina, marijuana, conterganul)

o      cauze chimice și hormonale (avortificientele - chinina, ergotina, apa de plumb)

o      iradierea mamei cu raze X

o      alcoolismul

o      incompatibilitatea sangvina intre mama și fetus

b.     surditați neonatale / perinatale

produse prin:

o      leziuni anatomo - patologice in timpul națterii

o      hemoragii meningiene

o      incompatibilitatea sangvina

o      lezarea cohleara

o      anoxie / asfixie albastra

o      traumatisme obstetricale (pot provoca hemoragii in urechea interna)

o      icterul nuclear

o      bilirubinemia

c.      surditați postnatale

determinate de:

o      traumatisme cranio - cerebrale

o      boli infecțioase (meningita, encefalita, scarlatina, rujeola, pojarul, tusea convulsiva, oreionul, febra tifoida etc.)

o      otita

o      factorii toxici (intoxicațiile)

o      boli vasculare

o      subalimentația cronica

o      traumatismul sonos (intreprinderi zgomotoase)

o      cauze medicamentoase (streptomicina, neomicina, canamicina, gentamicina, trombomicina, și chiar aspirina și chinina in doze mari)

o      alte cauze cu efecte negative la nivelul urechii interne, medii sau externe

- in cazul in care leziunea se afla in creier, surditatea este mult mai grava și poarta denumirea de surditate corticala

Gradele deficitului auditiv

- auzul normal percepe sunetele la o intensitate de la 0 - 20 și chiar 30 dB

- perceperea sunetelor la intensitați de peste 20 dB indica pierderi ușoare, medii și severe ale auzului, iar pierderile profunde se produc la peste 90 dB

- dupa Biroul Internațional de Audiofonologie se estimeaza urmatoarele:

intre 0 - 20 dB - audiția este normala (poate auzi o conversație fara dificultați)

intre 20 - 40 dB - deficit de auz lejer sau hipoacuzie ușoara (poate auzi conversația daca nu este indepartata)

intre 40 - 70 dB - deficit de auz mediu sau hipoacuzie medie (poate auzi conversația de foarte aproape și cu dificultați; necesita proteza)

intre 70 - 90 dB - dificultate de auz severa sau hipoacuzie severa (poate auzi zgomote, vocea și unele vocale; se poate proteza)

peste 90 dB - deficit de auz profund, surditate sau cofoza (aude unele sunete foarte puternice, sar provoaca și senzații dureroase)

- sunt și alte tipuri de surditate, utilizate in egala masura in surdopsihopedagogie

- alte tipuri de deficiența de auz sunt raportate la locul instalarii traumei cum sunt urmatoarele:

Surditate de transmisie

consta in diminuarea auzului la o intensitate de pana la 60 - 70 dB

se opereaza și apoi se protezeaza cu rezultate foarte bune

perceperea este mai buna pentru sunetele inalte in raport cu cele grave

Surditate de percepție

nu se opereaza și necesita protezare cu aparate speciale, cat și educație ortofonica clasica

pierderea auzului poate depași 120 dB

perceperea sunetelor acute este defectuoasa

sunt diminuate și vocea șoptita și vocea tare

Surditate mixta

prezinta atat caracteristici de transmisie (protezabile), cat și de percepție

Testarea auzului

A.    Masurarea intensitații, scara decibelilor

- decibel = cea mai mica unitate de masura convenționala a intensitații sunetuluii ce reprezinta a 10-a parte dintr-un bel și corespunde, aproximativ, foșnetului unei frunze de plop pe o vreme liniștita

- sunetul cel mai slab pe care il poate detecta urechea umana are o amplitudine de 20 micropascali, iar urechea umana poate tolera o presiune a sunetului de 1.000.000 de ori mai mare

- scara decibelilor este logaritmica și folosește pragul auzului de 20 A drept nivel de referința sau sunet standard

- omul poate sa auda o gama de frecvențe de la 20 la 20.000 Hertzi

- Hertz-ul = unitatea de masura in vibrații duble pe secunda a frecvenței; cu cat ceva vibreaza mai repede, cu atat frecvența va fi mai mare și, implicit, și inalțimea

- taria depinde de nivelul de presiune a sunetului, care este masurata in decibeli

- masurarea auzului trebuie sa se faca cu precizie foarte mare

- cercetarile audiometrice confirma faptul ca peste 90% dintre surzi poseda resturi de auz in diferite grade, iar acestea pot fi depistate prin aplicarea unor masuri și procedee tehnice, cum sunt:

Acumetria fonica (testarea auzului cu ajutorul vocii)

este o metoda rapida și la indemana atat pentru specialiști, cat și pentru parinți

vocea utilizata la examinare este cea șoptita, cea de comunicare obișnuita sau cea de strigare

tehnica examinarii:

copilul este așezat pe un scaun cu spatele la examinator cu o ureche libera, iar cu cealalta astupata, intr-o camera liniștita și spațioasa de minim 6 m, marcata cu creta

perceperea vocii obișnuite intre:

o      8 - 6 m - auz normal

o      6 - 4 m - scadere ușoara a auzului

o      4 - 1 m - pierdere mijlocie a auzului

o      sub 1 m - pierdere foarte mare a auzului

Acumetria instrumentala

este o alta metoda ce se realizeaza prin examinarea cu diapazoane și servește la compararea audiției pe cale osoasa cu audiția obițnuita pe cale aeriana sau timpanica

cele mai frecvente metode de control cu ajutorul diapazoanelor sunt:

Proba Schwabach

o      prin plasarea diapazonului pe mastoida se compara durata percepției auditive a examinatorului (presupus cu auzul normal) cu cea a examinatului

Testul lui Rinne

o      cu ajutorul acestuia se poate realiza verificarea separata a fiecarei urechi, odata cu blocarea urechii opuse

o      diapazonul, in vibrație, se aplica pe apofiza mastoida și in cazul in care sunetul nu este perceput se apropie de meantul auditiv

o      cand surditatea este localizata la urechea medie, subiectul nu aude sunetul daca este indepartat de os, iar daca auzul este normal, sunteul poate fi auzit un timp și dupa incetarea percepției osoase

Testul lui Weber

o      se bazeaza pe faptul ca persoanele normale percep tonul diapazonului ce este aplicat pe frunte

o      cand diapazonul este aplicat pe linia mediana a frunții unui handicapat cu surditate unilaterala a urechii medii, sunetul diapazonului va fi perceput mai puternic in urechea bolnava, iar atunci cand surditatea este provocata de afectarea labirintului sau a nervului auditiv unilateral sunetul este auzit in urechea normala

Audiometria tonala și vocala

este o metoda avansata de masurare a auzului pe toate frecvențele, cu ajutorul unui aparat radio - electric (audiometrul)

ea are o mare precizie și, pe baza ei, se alcatuiește audiograma

se masoara fiecare ureche in mod separat și se noteaza, convențional, urechea dreapta cu un cerculeț de culoare roșie, iar cea stanga cu un X de culoare albastra

Caracteristici ale funcțiilor și proceselor psihice

A.    Gandirea

- C. Pufan (1982) arata ca surdul nedemutizat poseda o gandirea obiectiva in imagini și un limbaj mimico - gesticular, dar acestea se desfașoara in anumite limite, ca urmare a faptului ca ei opereaza cu imagini generalizate, iar analiza, sinteza, comparația, abstractizarea și generalizarea, realizate preponderent prin vizualizare, duc la o serie de caracteristici legate de concretism, rigiditate, șablonism, ingustime și inerție in desfașurarea activitații de gandire

- comparativ cu gandirea auzitorului, cea a surdomutului are un conținut concret neevoluat, iar abstractizarea este prea puțin accesibila acestor forme de gandire

- abstractizarea va deveni, treptat, accesibila in procesul gandirii noțional - verbale care evolueaza odata cu demutizarea

- in procesul demutizarii, deficientul de auz trece treptat de la limbajul gestual la cel verbal și de la gandirea in imagini la cea noțional - verbala, astfel ca informațiile senzoriale se vor completa cu cele intelectuale in care se vehiculeaza proprietați de cauzalitate și esențializare ale obiectului

- ca urmare a dezvoltarii gandirii și limbajului, se produc influențe pozitive la nivelul intregii activitați psihice, odata cu restructurarea personalitații și comportamentului subiectului pe direcția organizarii, ordonarii insuțirilor de personalitate și de ierarhizare și adaptare a acțiunilor la situațiile date

B.    Reprezentarea

- la surd, reprezentarea este un analog al noțiunii, dar nu și un echivalent total al ei

- prin specificul ei, imaginea generalizata asigura conținutul reflectarii senzoriale și senzorial - motrice, in cazul de fața avand o incarcatura evident vizual - motrica

- treapta senzoriala a cunoașterii (senzațiile și percepțiile) poarta pecetea limbajului mimico - gesticular și a imaginilor generalizate, adica a reprezentarilor pe plan operațional

C.    Memoria

- memoria are, aproximativ, aceleași caracteristici cu ale normalului auzitor in sfera afectiva și motorie

- memoria cognitiv - verbala se dezvolta mai lent in procesul demutiarii, in timp ce memoria vizual - motrica și afectiva este mai bine dezvoltata

D.    Imaginația

- imaginația la surd consta in capacitatea de a crea reprezentari noi pe baza ideilor, senzațiilor, percepțiilor acumulate anterior cu o evidenta specificitate vizual - motorie

E.     Limbajul și afectivitatea

- exista o relație stransa intre limbajul oral și limbajul semnelor, de evoluția caruia depinde funcționalitatea dezvoltarii comunicarii și integrarii subiectului in societatea auzitorilor

- limbajul semnelor ii lipsește pe surzi de posibilitatea inserției sociale

- prin invațarea limbajului gestual de timpuriu se tinde spre trecerea directa de la limbajul semnelor la scriere, fara a se utiliza, ca baza de invațare, vorbirea orala

- specialistul francez J. Lillo (1986) este de parere ca bilingvismul pragmatic al limbajului semnelor și al celui oral (cuvantul) trebuie sa fie introdus paralel in educația precoce a deficienților de auz, astfel ca trebuie sa se asigure inca din educația timpurie o comunicare eficace a copilului cu anturajul sau

- se apreciaza ca nivelul global al limbajului oral și al celui scris, ca și al lecturii, este foarte scazut in cadrul celor care folosesc, preponderent, metoda orala; prin urmare, folosirea metodei orale, pure, chiar in educația timpurie, inseamna a lipsi copilul de o comunicare reala atata timp cat limbajul oral nu este bine instalat

;

Protezarea deficienților de auz

- folosirea protezelor auditive are un caracter compensator și contribuie la insușirea comunicarii verbale

- protezele auditive ii ajuta pe hipoacuzici și face posibila școlarizarea impreuna cu auzitorii

- protezarea este eficace, mai ales in hipoacuziile ușoare și mijlocii și ridica o serie de probleme in handicapul auditiv sever sau la surzii cu resturi auditive

- referitor la varsta optima pentru protezare, unii autori susțin ideea ca protezarea trebuie facuta cat mai de timpuriu atat pentru obișnuirea copilului cu proteza, cat și pentru facilitarea achizițieilimbajului, in timp ce alți autori sunt de parere ca protezarea trebuie facuta cu precauție și la varste mai mari, motivand ca proteza, uneori, duce la deteriorarea resturilor auditive

- dupa criteriul amplificarii, protezele se pot imparți im:

a.      Proteze cu amplificare lineara - sporesc nivelul audiției cu 30 - 40 dB pe toate frecvențele

b.     Proteze cu amplificare selectiva - amplifica numai frecvențele care sunt necesare audibilitații

c.      Proteze prin compresie - cu ajutorul lor se diferențiaza și selecteaza frecvențele utile de cele inutile

- dupa locul amplasarii, protezele pot fi:

atașate de corp

la nivelul urechii externe

introduse in canalul auditiv

la nivelul urechii interne

Metodologia demutizarii și organizarea unitaților speciale

- in țara noastra, organizarea unitaților speciale se bazeaza pe gradul pierderii auzului sau pe forma deficienței

- in afara gradinițelor, copiii cu o pierdere parțiala a auzului (hipoacuzici) beneficiaza, ca și cei cu surdo - mutitate, de școli speciale

- in școlile pentru hipoacuzici metodologia instructiva este aproximativ asemanatoare cu cea pentru auzitori

- in școlile pentru surdo - muți centrarea se face pe procesul demutizarii, pentru a transforma copilul surdo - mut in surdo - vorbitor

- in ambele cazuri, dinamica procesului instructiv - educațional se realizeaza de la simplu la complex, de la subiectiv la obiectiv, de la prelogic la logic, de la concret la abstract, luandu-se in considerare factorii dezvoltarii psihice, de cultura și educație, de experiența și invațare, de potențial restant și de perspectiva a dezvoltarii intelectuale

- integrarea copilului in activitatea școlara și trecerea sa printr-un program de recuperare se bazeaza pe evaluarea și diagnosticul capacitaților sale pentru a se putea ajunge la o apreciere corecta a evoluției probabile (prognoza)

- psihodiagnoza are rolul de a diferenția tulburarile organice de cele funcționale, de a stabili rolul factorilor socio - culturali și familiali in raport cu cei ereditari, de a depista alți factori etiologici și de a estima nivelul handicapului

- metodologia specifica compensativ - recuperatorie ce curpinde invațarea și educarea la acest nivel al handicapului trebuie adaptata

- demutizarea presupune insușirea celor trei laturi ale limbajului:

latura fonetica (articularea fonemelor și a structurilor fonetice specifice fiecarei limbi)

lexicul

structura gramaticala

- deficienții de auz iși insușesc cele trei aspecte ale limbajului in mod dirijat, prin colaborarea stransa dintre familie, specialist, gradinița, școala

- demutizarea presupune din partea specialistului cunoștințe din domeniul ortofonic (fonetic), psiholingvistic, gramatical, acustic și surdodidactic







Politica de confidentialitate





Copyright © 2023 - Toate drepturile rezervate