Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Meseria se fura, ingineria se invata.Telecomunicatii, comunicatiile la distanta, Retele de, telefonie, VOIP, TV, satelit




Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Psihologie


Index » educatie » Psihologie
Dimensiunile psihologice ale omului bolnav


Dimensiunile psihologice ale omului bolnav


DIMENSIUNILE PSIHOLOGICE ALE OMULUI BOLNAV


Obiect si persoana

Pentru situarea clara a problematicii persoanei, o insemnatate deosebita au avut-o lucrarile filosofice/psihologice ale lui Stern, autor ce a ajuns la filosofie prin psihologie, revenind la psihologie din filosofie.

Psihologia sa personalista porneste de la distinctia si opozitia dintre obiect (lucru) - persoana. Persoana este la randul ei caracterizata plecand de la premise biologice. Viata este unitate in multiplicitate; spre deosebire insa de unitatea obiectelor, unitatea vietii nu este derivata din parti. Actele vietii au finalitate, in timp ce manifestarile obiectelor se inteleg mecanic, prin simple explicatii cauzale.



Corespunzator, actele psihice presupun o dispozitie si anume dispozitia de conservare si cea de dezvoltarea persoanei. Memoria nu trebuie privita ca o aptitudine de inmagazinare a reprezentarilor, ci ca o aptitudine de conservare a experientei trecute, cu scopul de a o servi pe cea noua. Acest proces, ca si alte procese psihice, sunt numai partial psihice, ele fiind in mare masura si fiziologice. Viata unui individ este intotdeauna manifestarea unui Eu ce traieste fenomene, executa acte si poseda dispozitii, manifestarea unei persoane luata ca unitate psihofiziologica. Persoana umana este, dupa Stern:

  1. existenta si anume unitate in multiplicitate
  2. activitate - cauzalitate imanenta, care apare in urma unei finalitati
  3. specificitate - individualitate - originalitate.

Scopul lucrurilor este dat din afara, atribuit de persoana umana, in timp ce persoana are un scop in ea

insasi - este autotelica.

Totusi, persoana nu urmareste doar scopuri proprii privitoare, numai la propria experienta, ci si scopuri

suprapersonale, in legatura cu semenii sai si scopuri abstracte - idealuri. Persoana devine astfel un sistem de scopuri.

Psihologia personalista priveste constiinta ca pe un produs al unui conflict dintre persoana si lume. Subiectul si obiectul se oglindesc in constiinta intrucat oglindirea acestora este premisa aplanarii acestui conflict. Oglindirea este egocentrica si tinde sa fie de folos persoanei. Ea este de obicei obiectiva, in masura in care obiectivitatea este utila, de multe ori este puternic subiectiva, tocmai pentru ca numai astfel poate fi aplanat conflictul respectiv.




Inconstientul in structura persoanei

In psihologia stiintifica, inconstientul este legat de mai multe categorii de fapte, obisnuinta si automatizare psihologice, viata afectiva, functionarea organelor propriului corp (inconstientul functional), procese de tipul imaginatiei creatoare sau ale inspiratiei (inconstient dinamic).

Pentru Freud si pentru psihanaliza, constiinta exercita o severa cenzura asupra trebuintelor fundamentale ale individului. Aceste pulsiuni de baza sunt instinctuale. Instantele constientului pot exercita o inhibitie, reprimare, refulare asupra tendintelor bazale. Ceea ce ajunge in constient este oprit in preconstient sau in inconstientul propriu-zis. Dupa Freud, aparatul mintal poate fi sistematizat astfel:

de o parte se afla fortele instinctuale innascute - Id sau Sinele

pe de alta parte si in opozitie cu ele - o instanta ce incorporeaza atitudinile sociale determinate de

parametrii culturalei si anume Superego sau Supereul. Intre ele se situeaza Ego-ul sau Eul produs al dezvoltarii ontogenetice cu rolul de a realiza comportamentul adecvat, coordonand trebuintele instinctuale in raport cu posibilitatile lor de satisfacere.



Ego-ul elaboreaza procese de aparare, dintre care cele mai insemnate sunt urmatoarele:

Represia (refulare - reprimare), care este excluderea din constiinta a tendintei ce nu poate fi armonizata cu exigentele durabile ale vietii sociale sau cu standardele morale. Mentinerea sub presiune a unor tendinte puternice consuma insa energie psihica.

Sublimarea consta in dirijarea energiei pe canalul unei tendinte apropiate, cu aspect socialmente util

Proiectia - consta in a atribui altora tendinta noastra pe care nu o marturisim si nu ne-o marturisim (agresivitate - persecutie)

Supracompensarea - substituirea afectului printr-unul opus (ura - dragoste). Mecanismul are la baza ambivalenta afectiva, principiu care dupa psihanaliza este general si perfect normal.

Conversiunea - transformarea intr-un simptom morbid care poate fi descifrat daca ii cautam semnificatia simbolica

Substitutia - de act, de tendinta

Deplasarea tendintei catre alta persoana.




Individualitate si individualizare

Un postulat a psihologiei medicale se refera la importanta individualitatii si individualizarii. Dictonul "nu exista boli ci bolnavi" ar trebui formulat mai corect astfel: "nu exista boli in afara bolnavilor (cu particularitatile lor individuale) care sufera purtandu-le". Hotaratoare pentru succesul terapeutic este uneori combaterea bolii, alteori modificarile particularitatilor individuale. Din punctul de vedere al psihologiei medicale, aceste particularitati reactive nu sunt numai somatice (organice), ci sunt si ale persoanei. Ca in orice problema biologica, se iau in considerare factorii ereditari si factorii de mediu ambiant. Din punct de vedere antropologic, prin mediu intelegem mediul fizic, mediul biotic (alcatuit din plante, animale, bacterii) si mediul cultural-social.

Fiecare dintre factorii de mediu are o influenta dinamica, in functie de receptivitatea individului, de labilitatea perioadei de dezvoltare, de evolutie/involutie in care se gaseste. Factorii de mediu intervin de cele mai multe ori prin mijlocirea unei experiente de viata. Se poate afirma, in general, ca importanta relativa a factorilor experientiali fata de cei innascuti (congenitali) si ereditari in determinarea unei reactii somatice sau de comportament este cu atat mai mare cu cat ne situam pe o treapta mai evoluata a filogenezei. La om, factorul experiential este esential in formarea personalitatii; avand "sfere incrucisate" cu factorul ereditar si factorii de mediu, "factorul boala" constituie, in multe cazuri, unul dintre determinantii insemnati ai personalitatii.









Politica de confidentialitate





Copyright © 2023 - Toate drepturile rezervate