Caracterizarea generala a handicapului de auz

Caracterizarea generala a handicapului de auz

Oamenii au cinci simturi cu ajutorul carora experimenteaza lumea inconjuratoare, simturile fiind uneltele cu care invatam si comunicam. Cand se naste, copilul are mintea deschisa si pregatita pentru receptio-narea informatiilor prin toate aceste simturi. Cu cat informatiile primite sunt mai numeroase, cu atat copilul va putea intelege lumea inconju­ratoare si se va integra mai bine in societate.

Auzul este critic pentru dezvoltarea vorbirii si a limbajului in general. De aceea este foarte important ca pierderea de auz sa fie descoperita cat mai devreme cu putinta, intrucat o intarziere in dezvoltarea vorbirii si a limbajului poate fi evitata daca exista o amplificare suficienta a sunetelor.

Handicapul de auz apartine unei categorii mai ample de handi­capuri - cele senzoriale (din care face parte si deficienta de vedere) si reprezinta diminuarea sau pierderea totala sau partiala a auzului. Prin instalarea unui deficit auditiv, activitatea si relatiile individului cu lumea inconjuratoare sunt puternic perturbate. Atunci cand handicapul de auz exista de la nastere sau cand apare de timpuriu (mica copilarie), dificultatile in insusirea limbajului de catre copil sunt majore - vorbim despre fenomenul muteniei care insoteste pierderea totala a auzului. In cazul in care degradarea auzului se produce dupa achizitia structurilor verbale si nu se intervine in sens recuperator, se instaleaza un proces de involutie la nivelul intregii activitati psihice.

Putem spune ca, in timp ce pierderea auzului inaintea varstei de 2-3 ani are drept consecinta mutitatea (copilul devenind surdomut), disparitia simtului auditiv la cativa ani dupa insusirea limbajului de catre copil determina dificultati in mentinerea nivelului atins, chiar regresii in plan

verbal (din punct de vedere al vocabularului, al intensitatii vocii sau al exprimarii gramaticale).

Efectele deficientei de auz sunt diferite deci in functie de varsta la care a aparut handicapul auditiv, de particularitatile psihice ale indivi­dului, de mediul in care traieste acesta, de atitudinea celor din jur etc.

O ureche cu acuitate normala poate sa suplineasca surditatea celeilalte. Din punct de vedere statistic, unul din zece oameni sufera, intr-o masura mai mare sau mai mica, de tulburari ale auzului.

Este foarte dificil de a defini dezvoltarea normala atunci cand este vorba despre oameni. Fiecare individ se dezvolta in felul sau in ritmul sau. Putem vorbi de repere generale in dezvoltarea auzului, desi este mai important de notat care este progresul natural al copilului prin diferitele stadii de dezvoltare decat sa ne concentram pe atingerea unui reper specific pentru o varsta specifica.

Fetusul uman poseda un auz rudimentar inca din a 20-a saptamana de sarcina. Acest auz se va dezvolta si maturiza pe tot timpul sarcinii. Fatul este apt sa auda sunete din exterior, desi aude mult mai bine sunetele de frecventa joasa decat sunetele de frecventa inalta. intre 0-4 luni copilul tresare la sunete bruste si puternice si indreapta privirea sau capul spre sursa sonora. intre 3-6 luni devine interesat de diferite sunete. Experimenteaza auzul producand sunete, aparent recunoscand vocile familiare. La 6-12 luni gangureste si incepe sa inteleaga cuvinte simple cum ar fi "mama' si "pa', fiind in stare sa execute comenzi simple. intre 12-18 luni ganguritul incepe sa se transforme in cuvinte, copilul putand folosi in jur de 20 de cuvinte si intelegand circa 50. La 2 ani poate vorbi in propozitii simple folosind un vocabular de aproximativ 200-300 de cuvinte. ii place sa i se citeasca si poate identifica si numi lucruri observate in imagini, pentru ca la 3-4 ani sa foloseasca cuvinte si propozitii pentru a-si exprima propriile nevoi, intrebari si sentimente. Vocabularul, pronuntia si intelegerea cuvintelor se imbunatatesc vizibil in aceasta perioada.

Atunci cand exista o leziune la oricare dintre partile componente ale analizatorului auditiv, abilitatile auditive ale copilului pot fi compromise. Numai cateva afectiuni ale sistemului auditiv pot fi tratate cu medicamente sau chirurgical, in timp ce majoritatea pot fi remediate cu ajutorul unei proteze auditive.

Anumiti factori pot influenta impactul pe care il are pierderea de auz asupra dezvoltarii copilului. Un copil care s-a nascut cu o pierdere de auz prezinta o mai mare intarziere in dezvoltarea vorbirii si a limbajului decat un copil al carui auz a fost afectat dupa insusirea limbajului. De asemenea gradul pierderii de auz are o importanta foarte mare. Cu cat pierderea de auz este mai mare, cu atat dezvoltarea vorbirii si a limbajului va fi mai afectata.

Este foarte important faptul ca pierderea de auz sa fie diagnosticata si tratata cat mai devreme posibil. Exista date clare care arata ca un copil cu o pierdere de auz isi poate dezvolta vorbirea si limbajul similar unui copil cu auz normal, daca este protezat inainte de a implini varsta de 6 luni.