Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Meseria se fura, ingineria se invata.Telecomunicatii, comunicatiile la distanta, Retele de, telefonie, VOIP, TV, satelit




Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Psihologie


Index » educatie » Psihologie
» Aspectele psihosociale ale politiei - psihologie judiciara


Aspectele psihosociale ale politiei - psihologie judiciara


ASPECTELE PSIHOSOCIALE ALE POLITIEI - PSIHOLOGIE JUDICIARA



Institutia (Politia) are mari dificultati in a-si exercita functiile.


POLITIA - MODELE – SUBCULTURA - MODERNIZARE


Definitii ale politiei:

1.            „Politia este instituita pentru mentinerea ordinii publice, a libertatii, a prosperitatii si a sigurantei individuale.” - Codul din Brumar (februarie), anul IV (1789 → I; 1793 → IV).



2.            „Nu se cunoaste o societate cat de putin organizata unde sa nu existe o putere care sa asigure membrilor sai securitatea interioara reprimand si prevenind crimele contra persoanei si proprietatii, si pe de alta parte, sa asigure supunerea fata de reprezentantii statului si sa aplice prescriptiile emise de sefi.” - Marea Enciclopedie franceza 1910.


Functionarea politiei este determinata de tipul de societate in care exista.

Societatile sunt de trei feluri:

  1. Societati ingrate – caracteristici:

Exista pace sociala si ideologica;

Puterea este legitima in ochii cetatenilor;

Institutiile transmit acelasi sistem de valori;

Oamenii depind unii de altii;

Excluderea din comunitate este foarte aspra;

Oamenii se bat pentru a-si apara pozitiile in sistem;

Legea se aplica simplu si sever.

  1. Societatea partial integrata - caracteristici:

Sentimentul de legitimitate a puterii este amplu impartasit;

Legile nu sunt criticate, ci modul lor de aplicare;

Exista numeroase subculturi care sunt un teren fertil pentru conflicte:

Exista trei notiuni:

    1. Cultura – valorile si normele impartasite de poporul roman. Pentru a apara valorile exista niste norme.
    2. Subcultura – cum sunt, de exemplu, turcii din Dobrogea, care tin doar anumite reguli in ceea ce priveste normele si valorile lor culturale, fara a leza pe cele ale majoritatii.
    3. Contracultura – care se opune culturii dominante, cum sunt, de exemplu, mormonii la noi.

Excluderea sociala nu este vazuta ca o catastrofa;

Exista incertitudini privind alegerea valorilor si normelor;

Detinatorii puterii provin din aceasta lume divizata;

Conflictele sociale sunt frecvente;

Certitudinile morale sunt erodate;

Exista toleranta fata de devianta;

Utilitatea sociala devine criteriul principal de apreciere a persoanelor.


  1. Societatile non-integrate – caracteristici:

Au multiple subculturi cu moravuri foarte diferite;

Lipsesc principiile si valorile unificatoare;

Opiniile si atitudinile cetatenilor sunt polarizate;

Conflictele permanente se substituie reglementarilor negociate;

Legile devin un instrument de opresiune;

Sanctiunile nu au ecou in constiinta indivizilor sau grupurilor;

Exista o confuzie totala intre delincventa, devianta, contestare si insurectie;

Toleranta devine sinonima cu ipocrizia si lasitatea.

In aceste conditii politia devine reactiva, adica isi schimba modalitatile de lucru odata cu criteriile de moralitate ale publicului, devenind un arbitru in serviciul publicului, ori facand jocul unei justitii care asculta de comanda politica.

Astfel:

Exista patru modele de politie:

  1. Modelul minimal:

Exista in societatile cu coeziune ridicata si cu mecanisme de control eficace. (exista in societatile integrate).

  1. Modelul comunitar:

Este modelul in care in principal politia sustine si protejeaza populatia.

  1. Modelul arbitral:

Exista acolo unde cererile societale si politice sunt puternice, dar exista un clivaj (ruptura) intre cetatean si elita conducatoare.

  1. Modelul autoritar:

Exista atunci cand politia asigura in principal siguranta si mentinerea institutiilor si are slabe preocupari pentru cetateni. (Stat politienesc)


DRAMA POLITISTULUI SI NEVOIA SUBCULTURII PROFESIONALE

Schimbarile frecvente de putere aduc modificari in definirea obiectivelor fortelor de ordine, ceea ce creeaza dificultati pentru agentii care lucreaza cu publicul si delincventi. Ca urmare, politistii genereaza o subcultura profesionala, fundamentata pe strategii de aparare care mentin frontiere intre politie si societatea inconjuratoare.

Elementele subculturii politienesti:

1.     Suspiciunea generalizata este o deformare profesionala, o tehnica de lucru intarita permanent.

2.     Solidaritatea este generata de contactul cu pericole permanente, de nevoia de a „apara” un coleg aflat intr-o situatie dificila, si de incercarea de a evita anchete interne.

3.     Viclenia este a minti intentionat pentru a controla cat mai multe situatii si persoane.

4.     Disimularea implica a pastra tacerea in fata oricarui strain si a considera toate informatiile secrete.

5.     Conservatorismul se manifesta prin cinism si considerarea conspiratiei ca sursa primordiala a raului.

Concluzie:

Politistii au nevoie de aceasta subcultura pentru ca trebuie sa serveasca pe toata lumea, trebuie sa faca fata unor solicitari contradictorii, sunt in contact cu oamenii de la extreme, cunosc toate afacerile murdare comise chiar de oameni cunoscuti ca cinstiti -. Aceasta este drama politistului aflat in roluri contradictorii intre toti si pentru toti.


Politia ca reactiona diferentiat in situatiile:

Daca un conflict este dezaprobat de majoritatea populatiei politia se va alia cu aceasta.

Daca partile in conflict sunt de forta egala politia se va imparti in factiuni.

Cea mai rea situatie este atunci cand societatea transmite un dublu mesaj: spune da sau nu, dar, fiind neputincioasa sa solutioneze problema, lasa grupurile sa-si regleze singure conflictele intre ele. In aceasta situatie politistii devin corupti.

Concluzie:

„Dezintegrarea normativa nu poate fi depasita prin profesionalism.” – Denis Szabo.


PROSTITUTIA:

A fost efectuat un studiu in 1974, in Franta, despre prostitutie, studiul fiind bazat pe interviuri luate diferitelor tipuri de prostituate.


Tipuri de prostituate:

profesioniste;

semiprofesioniste;

de lux;

ocazionale.


Prostitutia se datoreaza actiunii simultane a urmatorilor doi factori:

carenta afectiva;

expresie a unui dezechilibru familial.


Alcool:

Sunt obligate sa bea pana ce ajung alcoolice.

Droguri:

Intra destul de rar pentru ca o drogata nu este buna de asa ceva.


Majoritatea prostituatelor sunt divortate, au un sot bolnav sau somer, sunt foarte sarace sau au avut antecedente de prostitutie in familie.


Concepte care se leaga de prostitutie:

prostituata;

proxenet;

ban;

masina.


Multe din prostituate sunt foarte credincioase (religioase). Prostituatele nu cred in familie, in cariera, nu cred aproape in nimic din ceea ce crede un om normal in legatura cu societatea; trebuie sa creada si ele in ceva.






Politica de confidentialitate





Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate